Infracţiuni săvârşite în formă continuată

Obiect: infracţiuni prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite  in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr.  234/P/2000  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor LJ,  NT, pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.31alin.2  Cp cu ref.la art.290Cod penal cu  aplic art 41 alin 2 Cpşi art 33 lit a Cp.

In motivarea actului de sesizare se afirmă că  inculpatii in calitate de administratori, respectiv director ec., ai S.C. I au folosit  cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului de care se bucura  s o c i e t a t ea în t r- u n scop  con t r a r  intereselor acesteia sau în folosul lor  propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care au interes direct  sau indirect, prejudiciind societatea cu suma totala de 4.443.442.067lei rol, 9.l00 $ SUA şi 2.55o mărci  germane, faptă prev. de  .art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3l/l990, republicata  cu aplicarea art.41. alin. 2Cod penal, au efectuat cu ştiinţa de înregistrări inexacte în contabilitate,având drept consecinţă denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare, ce se reflectă în  bilanţul contabil, faptă  prev. de  art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., au determinat alte persoane din societate la intocmirea in fals a unor documente justificative pentru sumele ridicate din casieria societatii,  faptă prev. de art31 alin.2 rap.la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal , inregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ce au avut ca urmare diminuarea de TVA datorat bugetului de stat, prejudiciul  produs bugetului de stat fiind de  230.540.797 lei rol, faptă prev. şi ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, toate savirsite in concurs real, deci cu aplicarea prev. art.33lit.bCod penal.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:

sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal de control din 15.05.2000 al DGFPCS ,raportul de expertiză contabilă întocmit de experţi din cadrul Biroului Local de Expertiză Judiciară Focşani şi Bucureşti; suplimentul de expertiză contabilă; declaraţiile martorului CS,verificările efectuate de IPJ Alba, serviciul economic; declaraţiile martorului VE, asociat al SC Iz;

copii xerox după aprovizionările cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparaţii hidroizolante;

declaraţiile martorilor CG, CN, IM, BI, PN, BA , MC, OE de la SC I

declaraţiile martorului Manole Grigore, director la SC F,

declaraţia martorului O, cetăţean olandez, administrator al SC N şi procesul-verbal din 29.03.2000;

în copii xeroxate şi autentificate , Registrul de p.v. al CA şi AGA; registrul cu evidenţa mijlocalor de transport de la SC I

în copii xeroxate 2 vol.documente ridicate de la SC I şi societăţile care au avut relaţii de afaceri cu aceasta;

declaraţiile inculpaţilor

In baza art. 11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. penala s-a dispus incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM, NT,  pentru savirisirea infractiunilor prev. de art.266pct.2(actual art.272pct.2) din Lg. nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Lg. nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Lg. nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.13Cod penal, art.31alin.2 cu ref.la art.290Cod penal,  deoarece a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale.

In baza art. 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm. C.civil au fost obligaţi in solidar inculpatii la depagubiri civile in suma de 393.379,1167lei,  9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.I, prin lichidator judiciar SC.C,  şi in suma de 23.054, 079Lei  catre partea civila ANAF.

 S-a luat act ca inculpatii ZM si NT au fost fiecare asistati de un un avocat ales.

 In baza art.192 alin.2 Cod proc. Penala au fost obligaţi  inculpatii la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 700lei fiecare, suma care include si  onorariu avocat oficiu Buricea M., avansat din fondurile M.Justitiei catre B.Av.Bacau la instanta de fond.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii ZM, NT şi apelanta parte civilă ANAF – DGFP – .

Apelantul inculpat ZM a criticat soluţia primei instanţe prin apărător sub aspectul greşitei condamnări şi a greşitei obligări la plata despăgubirilor civile.

Apelantul inculpat NT, de asemenea, prin apărător ales, a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei susţinând nevinovăţia acestuia, întrucât dosarul a fost fabricat, este un dosar politic, cu implicaţii implicite asupra greşitei soluţionări a laturii civile.

Apelanta parte civilă ANAF – DGFP a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, instanţa de fond nu a depus suficient rol activ în soluţionarea corectă a laturii civile.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, a apreciat că apelurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a soluţionat cauza supusă judecăţii cu lipsă de procedură cu inculpatul ZM şi fără respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Art. 177 alin. 8 Cpp prevede că dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu satul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare, iar al. 21 al art. 178 Cpp prevede că în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.

Nerespectând niciuna dintre aceste reguli, instanţa de fond a administrat probatorii, a audiat martori şi implicit a păşit la judecarea fondului, pronunţând astfel o hotărâre lovită de nulitate.

Ba mai mult decât atât, instanţa de fond fără a face aplicarea regulilor prevăzute de art. 334 Cpp, constată într-un mod indirect că a intervenit prescripţia răspunderii penale în baza unor texte de lege abrogate, dar alăturat acestora arată care ar fi textele actuale (prevăzându-le în paranteză), încălcând practic dreptul la apărare al inculpaţilor.

Prin decizia 116/A din 16.03.2010 Tribunalul Bacău în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cpp a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi ZM, NT şi apelanta-parte civilă ANAF-DGFP- împotriva sentinţei penale nr. 1264/16.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr. 3/180/2002, a desfiinţat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria Bacău.

 În rejudecare cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la nr 8062/180/2010 din 18.05.2010.

Inculpaţii LJ şi ZM nu s-au przentat în instanţă spre a fi ascultaţi. Citarea acestora s.a efectuat prin afişare la sediul instanţei potrivit procedurii prev de art 178 alin 2 ind 1 Cpp şi prin afişare al Consiliul Local de la locul săvârşirii faptelor.

La rejudecarea cauzei a fost ascultat inculpatul NT care a negat săvârşirea faptelor care au făcut obiectul actului de sesizare.

În apărare inculpatul NT a solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă şi reascultarea martorilor acuzării.

Având în vedere că inculpatul a participat la prima judecată fiind asistat şi reprezentat de apărător şi întrucât în acest mod a participat la administrarea probelor respectiv la ascultarea martorilor şi la efectuarea expertizei contabile, instanţa a respins cererea inculpatului.

I.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII PENALE

Prin coroborarea probelor administrate, instanţa reţine că La  data  de 19 mai  1998, între Fondul Proprietăţii  de

Stat şi inculpatul LJ, s-a încheiat contractul  de vânzare-cumpărare de acţiuni,nr.259,având ca obiect  un număr de  396.851 acţiuni ale S.C. I, reprezentând  69,9981 % din valoarea capitalului subscris al societăţii. Celelalte acţiuni ale societăţii erau deţinute de SIF l0,157o % un număr de 960 persoane fizice  19,8432 % şi PN  o,ooo2 %. Societatea  are  ca  obiect  principal  de activitate fabricarea  şi  desfacerea  de produse stratificate de lemn. Pentru  administrarea S.C I, inculpatul LJ l-a cooptat  în Consiliul  de administraţie  pe concetăţeanul  său inculpatul ZM care deţinea  în Bucureşti  o alta societate, respectiv S.C."W  SRL. Ulterior, in anul 2000 structura acţionariatului S.C. I s-a schimbat, pachetul majoritar de acţiuni reprezentând 82,4316% din capitalul social fiind deţinut de numitul PN. Pachetul majoritar de acţiuni a fost dobândit de PN pe cale judecătorească ca urmare a nerestituirii de către LA a unui împrumut de 200.000 $ SUA. Pentru  conducerea  activităţii  financiar-contabile, inculpaţii IL şi ZM au hotărât să-1 numească pe inculpatul NT care este economist şi are calitatea de  expert contabil, astfel ca in şedinţa  Consiliului  ce  Administraţie  din 9  decembrie  1998 s-a hotărât  numirea inculpatului NT în funcţia de  director economic.

În perioada 4-31 mai 2000 inspectorii de specialitate au controlat S.C. I cu privire al modul de calculare şi virare în termenele şi cuantumurile prevăzute  de lege a impozitelor şi taxelor cuvenite bugetului de stat, respectarea disciplinei financiare şi a disciplinei valutare. Perioada supusă verificării a fost luna iunie 1998 – 31 martie 2000 si rezultatul verificării a fost consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 31 mai 2000, retinindu-se multiple fapte  privind încălcarea disciplinei financiare, fiind sesizate si organele  de urmărire penală care  cu prilejul cercetărilor  intreprinse au dispus efectuarea unei  expertize  contabile  pentru a  se  stabili  dacă  există un prejudiciu  cert în dauna bugetului  de  stat şi  a S.C. I ca urmare  a  activităţii  nelegale  desfăşurate  de inculpaţi. Din coroborarea probatoriului adminisrat reiese urmatoarele:

-In perioada octombrie 1998-martie 2000,  au

fost  acordate  din  casieria  partii civile SC.I  pentru  diverse scopuri (cheltuieli de  deplasări, cheltuieli de protocol,  procu

rari materii  prime  şi materiale,  avans  salarii, etc), suma

totala de  7o6.476.2l7 lei, 9.1oo $ SUA  şi  255o mărci  germane

pentru  care nu  există nici  un  document  justificativ, respectiv

ordine  de  deplasare, bilete  de  transport,  facturi, state de

plată - etc.  fila 26).Sumele cele mai mari au fost ridicate  de inculpaţii LJ - 337.958.560 lei şi ZM 121.739.493 lei. În plus  aceştia au mai ridicat şi sumele de 9.loo$ SUA şi 2.550 mărci germane  ca  avansuri pentru deplasări în străinătate,  fără a prezenta vreun document justificativ.

Inculpatul NT a  luat din casieria  societăţii în  perioada  17  decembrie 1998  - 19 ianuarie 2000 suma  totala de  554.265.917lei în scopul cumpărării de materii  prime  şi materiale. Din documentele puse la  dispoziţie  de S.C. I, aflate la dosarul cauzei si verificate  de catre organele de control si expertii contabili desemnati, rezultă  ca niciodată nu au fost cumpărate  de  către inculpat materii prime şi materiale, banii fiind restituiţi cu menţiunea " avans neutilizat” după câteva  luni.  Din întreaga sumă de 554.265.917 lei,  inculpatul NT a  restituit în  condiţiile  de mai  sus  suma  de 511.710.522 lei, diferenţa  de 42.555.395lei fiind însuşită.

-Alte sume  de  bani au fost  acordate numitului FA 54.862.907 lei,  fost  director general  al S.C. I, dar  care  nu a  fost  încadrat  cu contract ce muncă  şi nu  există nici un  document referitor la modul  de plata pentru  activitatea  prestată.

 -  TM,  fost director  de personal  al societăţii, suma  de 13.615.702 lei pentru  deplasări;

-  unor  persoane  din  afara societaţii (WE;  MG, CI;  NR,  MS) .

Toate documentele in baza cărora au fost

ridicaţi  banii  din  casierie, au fost  semnate  de inculaptul NT

Fiind audiati cu privire la aceste operatiuni, inculpaţii LJ şi ZM au  declarat că nu pot da amănunte  în legătură eliberarea  acestor  sume şi că  le-au primit pe baza documentelor solicitate de  personalul de  la contabilitate.

 Inculpatul NT, declară  că nu el  a aprobat  ridicarea  sumelor  din  casierie, ci şefa serviciului contabilitate  OE, iar in  ce  priveşte  lipsa  documentelor  justificative, acesta  menţionează  că  era în sarcina  celor care  au  ridicat banii  să  prezinte ulterior  documente  justificative. De asemenea, in aparare, inculpatul NT a  sustinut si că,  nefiindangajat cu contract de  muncă  la S.C. I, ci  a lucrat în baza unui  contract de  prestări  servicii,  si deci  nu  poate avea calitatea de  subiect  al infracţiunii  prevăzute  de Legea o nr.3l/1990.  Pentru infracţiunile  de la  Legea  nr.3l/l990, subiectul activ trebuie sa aibă  calitatea  specială  de fondator,  administrator, director, director  executiv, dar care nu pot îndeplini aceste condiţii, decât dacă  sunt  funcţionari*în  sensul  Legii,  respectiv dacă  sunt  angajaţi  cu contract de  muncă  la  societatea  respectivă.

Apărarea  inculpaţilor nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:

S.C. I avea prevazut in organigrama postul de director economic, post care prin decizia Consiliului de administratie a fost numit in data de 09.12.1998 inculpatul NT, care si-a desfasurat activitatea in baza unui contract de prestari servicii din 15.08.1998, semnat de catre inculpatul LJ  ca presedinte al Cons.de Adminstartie al  S.C. I, pe de o parte, si inculpatul NT, pe de alta parte, contract in baza carui a acesta din urma a si incasat suma de 66.000lei cu factura fiscala nr.2290003/29.02.2000.. In data de 09.12.1998 s-a si emis decizia de numire  a inculpatului NT in functia de director economic, decizie semnata din partea societatii de catre inculpatul LJ-  ca presedinte al Cons.de Adminstratie si inculpatul ZM-ca membru in  Cons.de Adminstartie . Prin aceasta decizie inculpatul NT a fost imputernicit sa angajeze in mod valabil societatea S.C. I in relatiile cu tertii in calitate de director economic.

Potrivit art.266 din Lg.31/1990 “Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care:….2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect…”, deci infractiunea respectiva presupune un subiect activ calificat.

Asa cum am aratat anterior, toate  deciziile în  societate  se luau  de  către cei doi administratori israelieni  in  colaborare  cu inculpatul

NT,  acesta din urmă fiind numit de Consiliul de administraţie  în funcţia de director economic, a  prestat efectiv

această activitate, angajând unitatea si avand  specimen  de

semnătură  în bancă. Directorul  economic este  funcţionar  al  societăţii, iar conform art.278  din Legea  nr.31/1990 încadrarea  acestuia se face pe bază de  contract individual de muncă, cu respectarea legislaţiei  muncii  şi  asigurărilor  sociale.  Deşi a lucrat efectiv ca director  economic  semnând documente, angajând societatea şi  având  specimen  de  semnătură în bancă, inculpatului NT nu i  s-a  încheiat contract  de muncă. Inexistenţa contractului  individual de  muncă pentru inculpatul NT nu înlătura calitatea  de  subiect al infracţiunilor prevăzute  la

Legea  31/l990, sau  alte  Legi speciale.

 Potrivit  art.147  din C. penal, prin “funcţionar” se  înţelege  persoana care exercită  permanent sau  temporar  cu  orice  titlu, indiferent cum  a  fost investită, o  însărcinare ce orice natură, retribuită sau  nu,  în  serviciul unei  alte persoane juridice  decât cele la care  se referă  art.145

Din declaraţiile martorilor OE ,CA şi CV, rezultă că  sumele se  eliberau din  casierie societaitii în baza  referatului aprobat  ce  inculpatul NT. Martora  OE,  declara că nu îndrăznea să  le  solicite  patronilor  societăţii  documente pentru  sumele ridicate  însă  lunar  întocmea  balanţe  şi  aceste  sume  se regăseau in  respectivele documente  contabile  ce  îi  erau prezentate inculpatului NT.

Referitor la suma de  42.555.395  lei ridicat din caseria societatii si pe  care nu  a mai restituit-o  societăţii, inculpatul NT sustine  ca aceasat suma se compensează cu  drepturile salariale ce-i revin de la  S.C. I. Insa numai in măsura în care inculpatul ar detine un titlul executoriu, s-ar  putea compensa sumele pe care le  are  de  încasat cu  prejudiciul  produs  prin  infracţiune, inculpatul nefacind proba in acest sens, si nici ca la momentul in care a luat suma avea aceasta intentie de compensare.

Expertizele finaciar-contabile efectuate in faza urmaririi penale si in cursul judecatii,  confirma lipsa documentelor  justificative  cu privire la  sumele  de mai sus.

- In  perioada  octombrie  1998 - martie  2000 a  fost achitată de  către S.C. I suma  de  823.589.378 lei, ( din expertiza D.numai suma de 426.165.768lei ) reprezentând plata unor facturi  telefonice pentru telefoanele mobile  personale  ale inculpaţilor,  ale  altor persoane fizice  din unitate şi din afara  unităţii, dupa cum urmeaza:

 a. În cursul lunii octombrie 1998, a fost achitată de  către  unitate  suma  de 3.148.035  lei, pentru  facturile telefonice personale ale inculpaţilor LI,  ZM; şi NT  .

b.În cursul anului  1999, sumele achitate de  unitate

pentru facturile  telefonice  personale ale inculpaţilor,  ale

numiţilor CV-  casier,  TM -  director

personal  şi ale numiţilor AC - director  la DMPS

şi PM, persoană fizică din Bucureşti

sunt de 712.521.385  lei .

c. În  cursul  anului  2000,  sumele  achitate  de catre societate  pentru  facturile  telefonice  personale ale  inculpaţilor sunt de  111.067.993lei  (fl. 15  şi 16dup.).

Fiind audiati cu privire la acest operatiuni, inculpaţii  au  declarat că trecerea  pe conturile  societăţii  a  facturilor  telefonice personale, este  legala întrucât  convorbirile  s-au  efectuat în interesul S.C. I şi  că  aceste  cheltuieli se  încadrează  în plafonul ce  8 % din  veniturile  societăţii, aprobat de  Consiliul de  administraţie.

Apărarea inculpaţilor  este  neîntemeiata întrucât convorbirile în interesul societăţii pot fi  efectuate numai  de  la aparatele  telefonice aparţinând societăţii, iar facturile in cauza decontate de partea civila au fost emise pentru telefoane personale ale inculpatilor, fara a exista o decizie a consiliului de administartie in acest sens, iar  aceste  cheltuieli  conform hotărârii Consiliului de  administraţie, trebuie  să  se încadreze  in  plafonul de 8 %•

Mai mult, două  dintre persoane nu aveau nici  o  legatura  cu S.C. I, nefiind nici salariati ai acestei societati, iar din  detalierea convorbirilor telefonice automate  , rezultă  că  numita  PM desi a  avut mai "multe  convorbiri  telefonice particulare  cu persoane din Europa,  Africa de Sud şi Statele  Unite ale Americii, factură i-a  fos achitată  de S.C. I ( fl.337-339, vol.I  si  vol.IV fl.4o-85) si  fara a exista o decizie a consiliului de administratie in acest sens.

Din raportul de expertiză contabilă (răspuns la întrebarea nr.7, fila 137dup.), rezultă ca înregistrarea pe  cheltuielile S.C. I a facturilor telefonice emise pe numele unor persoane fizice din unitate şi din afara acesteia nu are justificare legală.

- In  perioada octombrie  1998  - martie 2000,  a

fost  achitată  de  către S.C. I  - către  diferite

societăţi, în  care inculpaţii aveau interes direct  sau  indirect

suma  totală  de 2.913.376.472  lei, fără  existenţa unor  documente care  să justifice realitatea  acestor  plăţi, dupa cum urmeaza:

a. În cursul anului 1999, S.C.N, administrată de cetăţeanul olandez, a emis către S.C. I , mai multe facturi fiscale în valoare de 289.0l6.394 lei, reprezentând “contravaloarea  serviciilor prestate conform contract l00l/l999 “(fl.369-373dup.), facturi care au fost achitate în numerar de S.C. I şi prin  compensare  cu marfa livrată.

Insa, din cercetările  efectuate,  a rezultat  ca în anul 1999 între S.C. I  şi S.C.N.  Bucureşti,  nu  au  existat raporturi contractuale, astfel ca  facturile emise sunt fictive fiind emise pentru operatiuni nereale, situatei confirmata si de martora  OE,  care  declara că în momentul în  care a  primit facturile  de la S.C. I  l-a  întrebat pe inculpatul NT, care  este  obiectul contractului  1001 întrucât  la  sediul  S.C. I nu  exista  un astfel  de contract si i s-a  răspuns ca S.C N, a prestat pentru S.C. I, servicii la  export, fara insa a i se prezenta acest contract.

Fiind audiati cu privire al aceste aspecte, inculpaţii declară că suma de 289.016..394  lei, a fost achitată  către S.C.N, reprezentând  cheltuieli  de marketing  şi promovare  a produselor  la  export, insa apărarea  inculpaţilor nu este susţinută de nici  un document care să justifice legalitatea plaţii şi realitatea  serviciilor prestate. De altfel, experţii contabili efectuând verificări  atât  la

sediul S.C. I cat  şi la sediul S.C N,  nu au găsit contractul cu nr.1001,  pentru a putea stabili care este obiectul  lui. Singurele  documente găsite au fost  fişele  conturilor analitice clienţi,  furnizori, şi  procesele  verbale  de  compensare (răspunsul  de la  întrebările nr.3,4  şi 5-fl..131-133dup. din raportul  de  expertiza  şi răspuns  la întrebarea  nr.3-fl.169dup. din suplimentul de  expertiză). Asa cum s-a retinut in mod corect si in expertizele contabile,  cheltuielile  cu  serviciile trebuie  să aibă la  bază un contract  scris  în  care  sa  se cuprindă date referitoare la prestări, termene  de  execuţie, tarifele percepute, valoarea contractului, etc., iar fiecare factura trebuie însoţita de un deviz, în care sa  se prevadă în mod concret  serviciile  efectuat şi valoarea  lor.  Ori, asa cum am arat mai sus, S.C. I reprezentata de catre cei trei inculpati a  efectuat  plata  sumei de 289.016.394  lei, fară  existenţa vreunui document  justificativ.

 b. Cu  ordinul de  plata din  9  decembrie 1999, a  fost  achitata factura  nr.7655l70/8 decembrie  1999, în suma de  31.511.050 lei, emisă  de către S.C E, reprezentând  avans servicii  consultanţa financiara  ( fl. 362dup.).

Societatea S.C.E, este  administrată  de  către  - apărătorul inculpatilor  în  prezenta cauză. Contractul  încheiat  de  această societate cu S.C. I, este  redactat  în  limba engleză contrar  dispoziţiilor  legii  contabilităţii nr.82/1990, care  prevăd obligativitatea încheierii  acestuia în  limba  română si , ca  şi  în  cazul  precedent, factura emisă  de S.C„ EA nu este  însoţită  de. un  deviz in  care  să  se  specifice concret  serviciile  de  consultanţă financiară  prestate, tarifele  percepute, nr. de  ore  lucrate etc.

Fiind audiati, inculpaţii au sustinut ca  suma achitată, reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de RS,  VG şi aparator care au  propus şi  aplicat  planuri  de restructurare şi negocieri cu creditorii  in  perioada noiembrie  1999  -  iunie  2000.

Insa,  apararile acestora apar ca neintemeiate deoarece asa cum am arat aneterior pe linga lipsa unui deviz, trebuie avute un vedere si declaraţiile  martorei OE,  şef  serviciu-contabilitate,  din  care rezultă  că  nu  a  primit nici un fel de consultanţă financiară, iar in suplimentul  de  la  raportul de expertiză fl.170dup.  se  concluzionează. că plata către S.C„ EA", este nelegală.

c.  Cu  ordinul ce  plată nr. 188/29  octombrie 1999 (fl.  394dup.) a  fost achitată  către  S.C. FG, factura nr. 09l8101/2o  noiembrie  1999, in  valoare  de 92.325.000 lei, reprezentând contravaloarea  materiale.

 Din cercetările efectuate, rezultă că materialele menţionate nu au  ajuns  la S.C. I, neputându-se stabili dacă au fost ridicate sau nu de la Alba si cu toate acestea pentru a  se putea face plata, inculpatul NT i-a  dat  dispoziţie martorului BA sa întocmească în fals nota de intrare-recepţie nr. 11833/3o noiembrie 1999. Descărcarea din gestiune s-a făcut  in baza  bonului de  consum nr.11004/10 ianuarie  2000,  întocmit  în fals  de  Căldare Cezar, din  dispoziţia  inc. NT

Inculpatul NT,  declara ca factura i-a fost adusă la societate ce către ZM, iar el a dat-o la înregistrat.Acesta confirmă că materialele nu au intrat în gestiunea  lui BA,  fiind consumate  de  către  cei  cei administratori, si  menţionează că potrivit H.G.402/2000 şi H.G.  217/1999( art.4 al.6 lit.j)  sunt  considerate cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor şi se trec pe costurile societăţii „ cheltuieli  cu  chiria  şi întreţinerea spaţiilor  puse la  dispoziţia acestora".

Inculpatul LJ,  declară că în perioada 23 noiembrie 1999 - ianuarie 2000, nu a fost în România  şi ştie că S.C.FG. a  efectuat unele lucrări  la imobilul unde locuieşte, însă nu a putut prezenta  nici  un deviz de  lucrări care  să confirme  cele menţionate,

In urma verificările efectuate la  sediul S.C.FG  nu  s-a putut  stabili  cine a fost delegatul  care  a  ridicat mărfurile  şi  ce mijloc  de transport s-a folosit.

In raportul  de  expertiză( răspuns la întrebarea nr.16 fil. 143-144dup.) se menţionează  că materialele ridicate  de  la Alba, au  intrat  în societate fiind folosite la imobilul unde locuieşte LJ  şi la  lucrarea executată la S.C. IG,  pentru hidroizolaţii şi tinichigerie de către S.C.I, insa nu poate fi retinuta aceasta din urma concluzie deoarce  este în contradicţie chiar cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor. Mai mult, din  verificările  efectuate la sediul  S .C. I,  rezultă  ca  la  lucrarea  de tinichigerie  şi hidroizolaţii au folosit materiale proprii,  societatea prezentând  în  acest  sens  devizul lucrării şi furnizorii  de  unde au procurat materialele.

 d. La  data de 23  februarie 2000 S.C. IG, a  achitat suma de 496.492.523lei, S.C. W, societate  administrată de inculpatul ZM, in baza facturii nr. 2960l42/23  februarie  2000, reprezentând dobânzi împrumut .

Fiind audiati, in  legătura cu  plata acestei  sume,  inculpaţii au  declarat ca  la data de  13 iulie 1999 S.C. Wi a  împrumutat S.C. IG cu suma  de  2..2oo.ooo.ooo lei, pentru a  rambursa un  credit de  la B.C.R., care daca  nu ar  fi fost achitat, ar fi  condus la pierderea de către S.C. INPRELG S.A Gugeşti, a  mai mult de  jumătate  din  patrimoniu ce  era  gajat la banca, iar dobânzile  pe  care B.C.I.C. le-a calculat  catre S.C.W, au fost facturate  in continuare către S.C. I întrucât aceasta  societate a beneficiat  în mod  real de  acest credit.

Insa, apărarea  inculpaţilor  este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente: Din inscrisurle aflate la dosar si expertizele contabile intocmite in cauza reiese ca B.C.I.C., a  acordat un împrumut catre S.C."W pentru  procurarea  de materii prime şi materiale

şi nicidecum să fie  folosit  de alta societate.Astfel, SC.W. nu  putea  sa folosească propriul credit în interesul altor societăţi  întrucât  astfel  de  fapta constituia  infracţiune. Mai mult, pe  ordinul  de plată nr.l/13 iulie  1999, cu  care S.C.W a achitat către S.C. I, suma de  2.2oo.ooo.ooo  lei, se menţionează expres la obiectul plaţii  "contravaloare marfă conform  contract nr.12/1999”.

 Pentru  obţinerea acestui  credit de  către  S.C.W  cu  chitanţa nr.53972/29  iunie 1999 S.C. IG achitase la  B.C.I.C. în contul S.C.W , suma de  326.2oo.ooo  lei. La  data  când  a primit  de  la S.C.W  SRL Bucureşti suma  de  2.2oo.ooo.ooo  lei, S.C. IG a restituit  în  aceeaşi zi  cu  ordinul  de  plata nr.L/13 iulie  1999  suma  de 400.000.000 lei. De asemenea, in perioada  31 iulie  -  21  octombrie  1999 S.C. IG face  alte plăţi  către  S.C.W

 La data când S.C.W a calculat dobânzi împrumut, prima datora S.C. I, potrivit evidenţelor contabile ale  acestei  unităţi  suma de  2.297.371.622  lei.

Toate aceste operatiuni au fost verificate in cursul urmaririi penale de catre experţii contabili, acestia efectuând verificări atât la sediul S.C. IG cât  şi la  sediul S.C.W si au constatat  (fl.139)ca la data  de  31  martie  2ooo obligatiile de  plata ale  S.C.W fata  de S.C. IG, potrivit evidenţelor S.C. I  însumau 2.297.87l.622 lei. In  suplimentul  la  raportul  de  expertiză, fl171

-172dup., expertul  contabil PI, confirmand existenţa  datoriei S.C.W  si validind concluziile din  actul de  control  al D.G.F.C.P.F.S.

Faptul  că S.C.W a  calculat  dobânzi S.C. I, deşi potrivit  legii nu putea  să  acorde împrumu­turi  şi  existenţa  unei  evidenţe financiare  duble si eronate, existente la  sediul acesteia,  conduc  la concluzia  retinuta si in  suplimentul  de  la  raportul  de  expertiza-fl.171dup., anume ca că operaţiunile s-au  efectuat  în  lipsa unor reglementari contractuale  dintre  cele doua  unităţi, care au generat situaţii  litigioase si toate aceste  operaţiuni nu au  baza reala.

e.  In luna noiembrie 1999, S.C. IG, în  baza  actului adiţional  nr.2/15 noiembrie  1999, la  Contractul de  credit nr.297/3o iunie 1999, a obţinut  de  la B.C.I.C. un împrumut de 2.500.000.000 lei, utilizabil  pentru  eliberări bilete la  ordin  avalizate la  bancă, cu  scadenţă  de  până la maxim 90  zile fiecare, destinate aprovizionării  cu material  lemnos, în funcţie de necesitaţi si imediat cu ordinul  de plată din  17  noiembrie  1999, inculpaţii au  dispus virarea  sumei  de  1.800.000.000 lei în contul S.C.W.

In raportul de expertiză contabila experţii contabili

menţionează ca  la data  când S.C. I a făcut  plata, 

datora S.C.W suma de  peste  3,7 miliarde  lei.

şi prin aceasta operaţiune nu s-a schimbat destinaţia

creditului, insa in suplimentul  la  raportul  de  expertiză, expertul contabil PI,  revine asupra  concluziilor  iniţiale şi confirmă  că evidenţele S.C.W în baza cărora S.C. I  datorează  suma  de 3.7 miliarde lei, nu au o  baza legala.

Fata de destinatia creditului, reluarea  activităţii de  producţie, aprovizionarea cu material  lemnos, în funcţie  de  necesităţi,  si faptul ca la data acordării  creditului societatea avea

mari datorii, în  primul rând  faţă de bugetul statului,  avind in vedere si concluziile expertului Popa Ioan, reiese ca prin operatiunea de virare a  sumei  de l.800.000.000 lei  către S.C.W, a  fost  folosit  creditul S.C. I  într-un  scop  contrar intereselor  acesteia.

 f.  Prin ordinele  de plată nr.47/2 martie  2000 şi 49/7 martie  2000, S.C.V a  virat  în contul S.C.W deschis la B.G.I.C.  suma  de  189.123.000  lei.  La obiectul  plăţii, pe  ambele  ordine  de plată se menţionează  contravaloare marfă  livrată  de S.C. IG.  Suma  respectivă deşi aparţinea S.C. I, din dispoziţia inculpaţilor a fost  virată la  S.C. W, fiind  folosită  de  această  societate.

 Fiind audiati, inculpaţii s-au apărat  sustinind ca  începând  cu  6  ianuarie 2000 S.C.I, avea  toate conturile deschise la bănci, blocate  de  către AVAB care  a  preluat  toate  datoriile restante  către  B

Insa, pentru aceasta operatiune nu  exista  consemnata  o  decizie  sau hotărâre a Consiliului  de administraţie în acest sens, iar in suplimentul  la  raportul  de  expertiză, expertul  contabil  PI  menţio­nează  ca  virarea  sumelor  amintite  în contul S.C.W, nu  este  legala.

Toate aceste actiuni nelegale, constind in plata de către S.C.I către societăţile menţionate mai sus a sumei totale de 2.913.376.472 lei în baza  unor facturi fără a exista documente justificative din care să rezulte că sumele respective erau datorate, achitarea în mod nelegal unor facturi  telefonice  pentru convorbiri telefonice particulare în suma  de 426.165.768lei, potrivit expertizei D –pe care instanta o va retine sub acest aspect, fiind mai bine argumentata in sensul ca pentru diferenta de suma nu au fost identificate de catre expert in dup. documentele financiare-( in rechizitoriu 823.589.378 lei),  si  însuşirea sumelor de 706.476.217lei,  9.100 $ SUA şi 2500 mărci germane  ridicate de la casierie  în  scopul  efectuarii de deplasări sau cumpărări de mărfuri şi materiale,  si care au prejudiciat astel partea civila S.C. IG cu suma totala de 393.379,1167lei  ron si 9.l00 $ SUA,  2.55o mărci  germane, echivalent lei,  cuantum retinut in expertiza D, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev de art. 266 pct. 2 ( actual art.272pct.2)  din Legea nr. 3l/l990, republicata, in forma continuata, deci  cu aplicarea art.41.  alin. 2Cod penal, respectiv “folosirea  cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului de care se bucura  s o c i e t a t ea în t r- u n scop  c on t r a r  intereselor acesteia sau în folosul lor  propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care au interes direct  sau indirect”.

-Înregistrarea pe cheltuielile societăţii a facturilor telefonice particulare aparţinând inculpaţilor, precum şi  a altor persoane din societate si din afara societăţii, ridicarea din casierie, în baza unor documente fictive, a unor sume de bani, în scopul efectu­ării de deplasări, cheltuieli protocol, etc. precum si plata unor sume către diferite societăţi, în baza unor documente nelegale, au avut drept consecinţă si denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanţul contabil, ceea ce intruneste si elementele constitutive ale infractiunii prev de art.4o. din Legea 82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, respectiv “Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte în contabilitate,având drept consecinţă denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare, ce se reflectă în  bilanţul contabil”.

- Pentru  a  ascunde unele nereguli  comise, inculpaţii  au recurs  la  falsificarea unor documente, prin participarea  improprie a unor salariaţi. Astfel, pentru a  ascunde faptul  ca materialele de la S.C FG  nu  au  intrat  in  unitate, s-a  procedat  la completarea în fals  a  notei de  intrare-recepţie nr. 11833/30 noiembrie  1999 şi apoi a bonului de  consum nr.110l4/l  ianuarie  2000. Cei  care  au completat  efectiv documentul sunt martorii BA şi CC, insa acestia au comis fapta fără  vinovăţie, deoarece au executat  o dispoziţie a inculpatului NT. La fel  s-a  procedat,  când au  fost acordate avansurile din casierie pentru inculpaţi si pentru unele persoane din  unitate sau din  afara  societăţii, pentru efectuarea  ce  deplasări  sau  cumpărarea  de mărfuri

însă în  realitate banii erau  însuşiţi de către inculpati. In mod  similar,  s-a procedat pentru  eliberarea unor sume către persoane  din afara societăţii cărora  li s-au acordat avansuri pentru  deplasări, deşi aceştia nu erau funcţionari ai societăţii, unitatea neavând nici  un raport  contractual  cu aceste persoane  şi  prin urmare nu putea  primi avansuri  spre decontare. Plata  acestor persoane s-a făcut  din dispoziţia adminstratorilor  societăţii, insa documentele  de  eliberare a  sumelor fiind semnate  şi  de  inculpatul NT

Faptul ca pentru a justifica in contabilitatea partii civile sumele ridicate de catre inculpati, acestia au determinat direct si indirect, pe alte persoane respectiv martorii, salariati ai societăţii, sa intocmeasca documente justificative false, intruneste elementele constitutive al infractiunii de participatie la infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art.31 alin.2 rap. la art.290 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

-De asemenea, inculpatii se fac vinovati si de savirsirea infractiunii  prev. şi ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penala, deoarece inregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, au avut ca urmare si diminuarea de TVA datorat bugetului de stat. Astfel, prin  înregistrarea ca si cheltuieli ale societăţii a  facturilor  telefonice  ce  însumează 426.165.768lei (in rechizitoriu 823.539.373 lei), a fost mărit fără just temei TVA  deductibil, cu consecinţa diminuării TVA pe  care  unitatea  îl  are  de virat  la bugetul  de  stat. Detaliat, situatia se prezinta astfel: - În cursul anului  1998 ca  urmare  a înregistrării în contabilitate a  facturilor  telefonice, pentru convorbirile particulare  ale  inculpaţilor, taxa  pe valoarea  adăugată, ce urma a fi virată la bugetul de  stat  a fost  691.243  lei( procesul verbul de control  şi  anexa de  la  fila 234dup.); În cursul  anului  1999 cu urmare  a înregistrării

in  contabilitate a mai multor facturi telefonice  particulare, a  fost diminuat  TVA datorat statului cu  suma de 133.928.924 lei, iar in cursul lunilor ianuarie şi februarie 2000,

ca urmare  a  deducerii  nelegale  a TVA aferent  facturilor  telefonice  particulare, a  fost  diminuat TVA  datorat bugetului de  stat

cu suma  de 95.920.625 lei. In final, prejudiciul  produs bugetului de stat prin înregistrarea unor cheltuieli  care nu au  la baza  operaţiuni

reale  este  ce  23.054,0797lei, suma retinuta si prin expertiza financiar contabila D

La reţinerea situaţiei de fapt instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: sesizarea DGFPCS ,procesul-verbal d econtrol al DGFPCS ,raportul de expertiză contabilă întocmit de experţi din cadrul Biroului Local de Expertiză Judiciară F,B, suplimentul de expertiză contabilă; declaraţiile martorului  CS

verificările efectuate de IPJ, serviciul economic;  declaraţiile martorului VE, copii xerox după aprovizionările cu materiale, facturi de la furnizori pentru lucrarea de reparaţii hidroizolante; declaraţiile martorilor ,declaraţiile inculpatilor, expertiza întocmită în faza de judecată de către expert contabil D.

In drept, faptele inculpaţilor, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art.266pct.2 din Lg.31/1990, art.40 din Lg. nr.82/1991, art.13 din Lg.87/19949 si infractiunea prev de art.31 alin.2 Cp rap.la art.290Cod penal, savirsite  in forma continuata, deci cu aplicarea prev art.41 alin.2 Cod penal.

Instanta constata ca a intervenit un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, respectiv cel prev de art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala, prescriptia speciala a raspunderii penale pentru toate infractiunile retinute.

Astfel, potrivit art.124 din Codul penal “Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.”

Raportat la prev art.122 Cod penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor sunt de: 4ani si 6luni pt.infr prev. de art.266pct 2 din Lg.31/1990, 7ani si 6luni pt. art.40 din Lg. nr.82/1991, 7ani si 6luni pt.art.13 din Lg.87/1994 si 3ani pt infractiunea prev de art.290Cod penal, termene care la data pronuntarii sunt implinite. In consecinta, instanta, va dispune incetarea procesului penal privind pe inculpatii LJ, ZM si NT in temeiul art.  11pct.2 lit.b rap. la art.10alin.1 lit.g Cod proc. Penala.

II.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII CIVILE

Părţile vătămate  SC IG şi ANAF s-au constituit părţi civile. SC IG a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumelor de 4.443.442.067 lei ROL, 9100 USD şi  2550 DM. ANAF a cerut obligarea inculpaţilor la plata sumei de 230540797 lei ROL.

Examinând pretenţiile părţilor civile prin prisma probelor administrate, instanţa va reţine elementele de fapt şi împrejurările care vor fi expuse în continuare

Cu privire la acţiunile inculpaţilor ( faptele ilicite ) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii  în patrimoniul părţilor civile  legătura de cauzalitate între acţiunile inculpaţilor şi rezultatul generator de prejudicii  şi culpa acestora , instanţa va avea în vedere aceeaşi situaţie de fapt aşa cum a fost expusă în mod detaliat la soluţionarea acţiunii penale.

La reţinerea situaţiei de fapt , instanţa a avut în vedere aceleaşi mijloace de probă cu cele analizate la soluţionarea acţiunii penale.

Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile”.

Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi intr-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Având in vedere ca s-a dovedit un prejudiciu cert provocat partilor civile prin infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, al carui cuantum a fost stabilit in final prin expertiza D, constatând ca sunt indeplinite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, va admite in parte actiunea civila, si in baza art 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm.C.civil  şi art 1003 C civ va obliga in solidar  inculpatii la despagubiri civile in suma de 393.379,1167lei,  9100USD si 2550DM, echivalent lei, catre partea civila SC.IG, prin lichidator judiciar SC.C Si in suma de 23.054, 079Lei  catre partea civila ANAF.

Chiar daca in actul de control s-au retinut si alte operatiuni financiare ca fiind presupus nelegale, instanta nu poate obliga inculpatii si la plata altor sume catre partile civile deoarece temeiul juridic al actiunii civile alaturate procesului penal este savârsirea unei infractiuni, or, asa cum am aratat mai sus, instanta  a fost sesizata si a retinut in urma probatoriului adminstrat numai cele patru infractiuni si prejudiciul infractional retinut in actul de sesizare, instanta nefiind sesizata si cu alte fapte penale. Altfel, s-ar incalca prev. art.317 Cod proc penala, potrivit carora “ Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. “

In temeiul art.189 C.p.p. instanţa va dispune plata din fondurile M.J.

a onorariului pentru apărătorii desemnaţi din oficiu.

In temeiul art.192 al 1 pct 3 lit b Cpp  va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare