Plangere inpotriva ordonantei procurorului de netrimitere in judecata

Sentinţă penală 419 din 15.09.2011


INSTANTA

Sub nr. X/2011 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei B plangerea formulata de B  M, impotriva rezolutiei  procurorului prin care s-a dispus  neinceperea  urmaririi penale  fata de P C, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 305  alin. 1 lit. c Cod  Penal.

 In plangerea formulata B  M  sustine ca  solutia data nu ar fi legala si temeinica, motivat de faptul ca  P C ar fi avut venituri, dar  ca  a  refuzat  sa  plateasca, desi  prin  hotarea  instantei era obligat.

In cauza a fost atasat dosarul de urmarire penala in care s-a pronuntat  solutia  atacata, iar  din  analizarea  actelor si  probelor  existente, instanta  retine  urmatoarele.

Numitii B  M  si P C au  fost casatoriti, iar  din relatia celor doi soti, a  rezultat  un  copil  minor – P  A.

Prin S.C. 5784/2002  a  Judecatoriei  B, casatoria a fost desfacuta  prin divort, minorul  P  A  fiind  incredintat spre crestere si  educare mamei, respectiv B M, cu  obligatia corelativa a  lui P C, de  a  plati pensie de intretinere – in  cuantum de 40 lei, cuantum  ce  a  fost  ulterior  majorat  de  instanta  pana  la  suma  de  115,25 lei  lunar.

La  data  de  16.08.2010, B  M  se  adreseaza  formuleaza  o plangere penala impotriva  numitului P C, sustinand  ca  acesta  nu  si-a indeplinit  obligatia de plata  a pensiei de intretinere incepand cu luna  ianuarie 2003.

Fata de plangerea formulata de  B  M, organele  de  cercetare  penala au efectuat cercetari si au concluzionat ca, P C nu  realizeaza  venituri, ca  este  plecat  in strainatate, si  nu  se  poate  retine  ca, cu rea credinta acesta nu-si indeplineste obligatia, dispunand neinceperea  urmaririi penale.

 Impotriva acestei solutii  a formulat plBngere  B M, conform art. 278 al. 3 C.p, iar prin  ordonanta  din data  de  21.06.2011, prim  procurorul a  respins  plangerea ca fiind neintemeiata motivat de faptul ca P C  nu  realizeaza venituri, ca  este  plecat  in strainatate, si  nu  se  poate retine ca, cu rea  credinta acesta  nu-si indeplineste  obligatia .

Din verificarile actelor dosarului  instanta  constata  ca  organele  judiciare  s-au  limitat in a  efectua cercetari, cu  privire  la  situatia sociala  si  financiara  a  numitului P C,  ulteriora  sesizarii si  pana  in  prezent, si  nu  au  verificat  aspectele  cuprinse  in  plangerea  numitei B  M.

Potrivit  art. 305 lit.  Cod  penal - neplata cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca,  se pedepseste.

Infractiunea  de  abandon  de  familie, in  forma prevazuta  de  art. 305  alin. 1 lit. c  Cod  Penal, este  o  infractiune continua, si ea se consuma in  momentul  in  primul  moment  de  pasivitate  al  faptuitorului, si  se  epuizeaza, atunci cand se  pune  capat  inactiunii, fie  prin  indeplinirea  obligatiei, fie  prin  imposibilitatea  de  indeplinire  a  obligatiei.

Aceasta inactiune – neplata  pensiei  de  intretinere - realizeaza elementul  material  al  infractiunii  de  abandon  de  familie  in  prezenta  a  2  conditii:

- pensia  sa  fie  stabilita  pe  cale  judectoreasca

- plata  pensiei  sa  nu se  fi  facut  timp  de  2  luni

Din  punct  de  vedere  al pozitiei  psihice  a  faptuitorului  in  aceasta  inactiune, pentru  a  ne  afla  in prezenta unei infractiuni, este necesara o  singura  conditie - aceea  ca  neplata  sa  nu se  datoreze  relei  credinte  a  faptuitorului, adica  faptuitorul sa sa nu cumva sa aiba posibilitatea de a-si  indeplini  obligatia, dar  sa  nu  doreasca  a  si-o  indeplini.

In  prezenta cauza, obligatia de plata stabilita in sarcina numitului  P C  este  fundamentata  pe  o  hotarare  judecatoreasca.

In  ceea  ce  priveste  termenul  de  2  luni, pentru  neplata, acest termen, este un  termen  minim  la expirarea  caruia  inactiunea  faptuitorului  realizeaza  elementul  material  al  infractiunii  de  abandon  de familie, si  incepe  sa  curga  de  la  data  de  la ramanerii  definitive si irevocabile a hotararrii ori de la  data  ultimei plati.

Plata  partiala  sau  acordarea unor  alte  bunuri  sau  valori, in  schimbul  obligatiei de plata, nu  echivaleaza  cu  o plata  deoarece  pensia platita nu este  cea  stabilita  de instanta.

Astfel, organul  judiciar avea  indatorirea de a verifica si  stabili cand  a  fost  facuta  ultima  plata (daca a fost facuta vreuna)  si  daca  din  acel  moment, sa  verifice indeplinirea  trecerii termenului prev. de lege – 2  luni – in care  plata sa  nu  fi  fost  efectuata, pentru a  putea  retine  existenta  indeplinirii  elementului  material  al  infractiunii  prev.  de  art. 305  alin. 1 lit. c  Cod  Penal.

Ori  organul  judiciar  nu s-a  aplecat  in  verificari asupra  perioadei  reclamate  de  B  M, ci  a  analizat  situatia  actuala  a  lui P C, ceea  ce  nu  este  relevand  pentru  justa  solutionare  a  cauzei.

Este  posibil, ca  in  prezent  P C, sa  nu  se  afle  in posibilitatea  de  a  executa  aceasta  obligatie, astfel  cum  au  concluzionat prin ancheta  organele  judiciare, insa  aceasta  stare  actuala  nu  este  de  natura  de  a  inlatura  o  eventuala  raspunde  penala, daca  pe  perioada  2003 – 2009, cand  B  M  reclama  neplata  pensiei  de  intretinere, titularul  obligatiei  - P C  a  avut  cel  putin  2  luni, consecutive, posibilitatea  de a  plati  pensia  stabilita  de  instanta, dar, cu rea  credinta  nu  a  facut-o.

Abia dupa ce vor stabili daca se realizeaza elementul material  corespunzator infractiunii de abandon  de  familie, in  forma prev. de art. 305  alin. 1 lit. c  Cod  Penal, si  pentru  ce  perioada  concreta, organele  judiciare  vor  trebui  sa  verifice  daca  aceasta  neplata  se  datoreaza relei credinte a  faptuitorului, fiind  necesare dar  si  suficiente  pentru  a  se  retine  existenta  laturii  subiective, cel putin  2  luni  consecutive, in care  P C, sa  fi  avut  posibilitatea  de  a  plati, dar,  nu  a  facut-o, cu  rea  credinta.

Nu  are  relevanta  daca  dupa  trecerea  a  cel  putin  2  luni  de  neplata  a  obligatiei de intretinere, cu rea credinta, P C si-a  reluat executarea  obligatiei ori a intrat  in  imposibilitate  de  plata, intrucat pentru  cele  2  luni, suntem in prezenta unei infractiuni de abandon de familie – in  forma  consumata  si  epuizata  a  infractiunii, si susceptibila  de  a  atrage  raspunderea  penala, evident in  masura in care nu  intervin alte cauze legale de  nepedepsire (spre  ex. – prescriptia).

Ori, din  putinele  acte  existente  la  dosar, instanta constata ca in perioada 05.05.2004 – 01.11.2004, P C  a  fost  salariat la  S.C  C S.A  B, fara insa  a  rezulta  din  concluziile  anchetei, daca  pe  aceasta perioada, din interiorul perioadei reclamate de B  M, numitul P C  si-a  indeplinit  sau  nu  obligatia de plata.

Cercatarile efectuate in prezenta cauza de organele judiciare  nu  raspunde  cerintei legale, in sensul de  a  stabili, daca  pe  perioada reclamata de  B  M, P C  a  savarsit  sau  nu  infractiunea  abandon  de  familie, prin  aceea ca pe  parcursul  a cel  putin  2  luni  de  zile, consecutive, acesta  sa  fi  avut  posibilitatea  de  a-si  executa  obligatia  de  plata, dar  sa  fi  refuzat, cu rea  credinta, sa  plateasca. 

In  consecinta, pentru  motivele  aratate  mai sus  instanta apreciaza ca  cercetarea  efectuata  de  organele  judiciare  nu  este  completa, ca  concluziile  anchetei  nu  au  un corespondent  in faptele  reclamate de B M, si  va admite plangerea formulata de B M impotriva rezolutiei procurorului din dosarul penal X/2010 a Parchetului de pe langa  Judecatoria  B, prin care s-a  dispus - neinceperea  urmaririi penale  fata de numitul  P C,  pentru  infractiunea  prev.  de  art. 305  alin. 1 lit. c  Cod  Penal, si in temeiul  art. 278 ind. 1 alin. 8  lit. b Cod  pr. Penala, va desfiinta rezolutia procurorului si va trimite cauza la procuror, in vederea  inceperii  urmaririi penale fata de numitul P C, cu privire infractiunea  prev.  de art. 305  alin. 1  lit. c  Cod  penal.

Cu  ocazia  cercetarilor, organelor  judiciare  urmeaza  a  stabili: cand  s-a  nascut obligatia de plata in  sarcina  numitului P C, cat  timp  si-a  indeplinit  obligatia  si  in ce  mod, cand  a  incetat sa mai plateasca numitei B M  pensia de  intretinere  stabilita  de  instanta, in  cunatumul  corespunzator  hotararii, care  a  fost  cauza  incetarii  executarii  obligatiei, si  daca  aceasta  cauza  a  subzistat  ori  a incetat  ulterior,  in vederea  identificarii  acelui interval de timp minim – 2  luni, la expirarea caruia inactiunea  faptuitorului  poate realiza  elementul  material  al  infractiunii  de  abandon  de familie.

Deasemeni, organele  judiciare urmeaza a stabili daca, pe perioada  reclamata a realizat  venituri – atat din munca ori alte  activitati  sau  operatiuni  civile sau comerciale,  respectiv a  stabili  modul  in  care  isi  asigura  existenta  zilnica, nefiind acceptabila o concluzie facila, potrivit  careia  in  lipsa  unui  loc  de  munca, cu  forme  legale, ar  rezulta  ca  respectivul nu realizeaza  venituri.

In acest  sens  se  va  verifica daca, pe  perioada  respectiva, a muncit  fara  forme legale sau cu ziua, are sau  a  avut  in  proprietate  bunuri  mobile  sau imobile -  locuinta, masina  si alte  bunuri  cu  valoare  importanta, a  dobandit  ori  vandut  bunuri  mobile  sau  imobile, a contractat  credite  bancare  sau  de  la  alte institutii  nebancare,  a  platit rate, are calitatea de asociat/actionar in cadrul vreunei  societati comerciale, a  primit  ajutoare  - de  somaj, sociale etc.

In  ceea  ce  priveste  analizarea  si  retinerea  relei  credinte, in masura  in  care  se  realizeaza elementul material al infractiunii, organul judiciar va  analiza  si stabili, pentru  fiecare  luna in  parte, corespunzatoare  perioadei  pentru  care  se  retine  neexecutarea  obligatiei  de  plata, daca  P C  a  avut  sau  nu posibilitatea  de  a – si indeplini  obligatia  de  plata.

Organele  judiciare  vor  putea  efectua  orice  alte  acte  pe  care  le  considera  necesare  pentru  justa  solutionare  a  cauzei  si  aflarea  adevarului.

In temeiul art. 192 Cod proc. penal - cheltuielile  judiciare vor  ramane  in sarcina statului.

4