Somatie de plata

 I N S T A N T A,

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei  Constanta la data de 21.04.2010 creditoarea S.C. Vodafone Romania S.A. a solicitat instantei sa dispuna emiterea unei ordonante, care sa cuprinda somarea debitorului Bla plata sumei de 1694,11 lei reprezentand pret al seviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, penalitati conventionale in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere aferente debitului neachitat pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi si data indeplinirii obligatiei de plata, contravaloarea dobanzilor comerciale legale aferente pretului neachitat pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei  sume ce compune debitul principal si data platii integrale a acestuia, suma de 2947,90 lei reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen, cu cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 39,00 lei, timbru judiciar in cuantum de 0,50 lei si onorariu avocat in cuantum de 59,50 lei.

Prin sentinta civila nr. 510 din data de 12.01.2011  pronuntata de Judecatoria Constanta s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei V.

Cauza a fost inregistrata pe rolul judecatoriei V sub nr. de dosar X/333/2011, iar prin sentinta civila nr. 2720 din data de 05.07.2011 pronuntata de Judecatoria V s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Barlad.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Barlad la data de 07.07.2011 sub nr. X/189/2011 si repartizat in mod aleatoriu prezentului completului de judecata C5 vacanta.

In motivarea in fapt cererii, creditoarea a invederat instantei ca, la data de 17.09.2008, 18.09.2008, 23.09.2008 a incheiat cu debitorul contracte de prestari servicii telefonie mobila, in baza caruia a emis facturi fiscale in valoare totala de  1.694,11 lei, suma care nu a fost achitata de catre debitor, desi scadenta stabilita conventional a fost depasita. Creditoarea a aratat ca, potrivit art. 6.1 din conventia partilor, debitoarea datoreaza penalitati de intarziere in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere. Atat pretul serviciilor, cat si scadenta au fost insusite de catre debitor prin semnarea contractelor si faptul acceptarii la plata a facturilor emise. Clauza privind penalitatile de intarziere are valoare de act juridic reprezentand manifestarea de vionta a debitorului cu scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice, efectele sale nefiind inlaturate decat prin dovedirea unei cauze de viciere a consimtamantului la momentul manifestarii sale. Cu privire la cererea privind obligarea debitorului la plata sumei de 2.947,90 lei, creditoarea a invederat ca, potrivit art. 15 din conventia partilor, contractul de telefonie mobila se incheie pe o perioada initiala de 1 an de zile, nerespectarea acestei durate se sanctioneaza cu plata unei taxe de reziliere, asa cum rezulta din clauza 10.2 a contractului, facturata prin FF seria VDF nr. 34249251/ 23.12.2008. A precizat creditoarea ca, rezilierea contractului a operat in conditiile art. 9.2 din conventia partilor care cuprinde in clauza mentionata un pact comisoriu de gradul patru, rezilierea operand fara interventia instantei, la simpla constatare de catre S.C. Vodafone S.A. a uneia din clauzele de reziliere enumerate, in speta, neplata pretului.

In drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, O.G. 9/2000, art. 969 C.Civ., art. 1066 si urm. C.Civ. art. 379 si art. 274 C.proc.civ.

In temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu suma in cuantum de 39 lei, achitata prin ordinul de plata nr. X/26.01.2010 (fila 6), conform prevederilor art. 3 lit. o¹ din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si s-au aplicat timbre judiciare in cuantum de  0,30 lei, potrivit dispozitiilor art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.

B. Intampinare

Debitorul nu a formulat  intampinare la cererea de emitere a somatiei de plata, dar  s-a prezentat in fata instantei aratand ca nu are de platit nici o suma de bani si ca, desi recunoaste semnatura de pe contract nu a incheiat nici un contract cu creditoarea. A precizat ca  altcineva s-a folosit de cartea sa de identitate si a incheiat contract cu creditoarea.

D. Probe

In dovedirea cererii, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar, depunand in acest sens la dosar in fotocopie certificata pentru conformitatea cu originalul urmatoarele inscrisuri: desfasurator de calcul al penalitatilor de intarziere(fila 5), fisa personala I.G.P. directia de evidenta a persoanelor (fila 8),  contractul seria POS nr. 8513244 din data de 17.09.2008 (fila 9-11), contract seria POS  nr. 8528711 din data de 18.09.2008 (filele 17-22), contractul seria POS nr. 8570542 din data de 23.09.2008( 23), contract seria POS nr. 8527495 din data de 18.09. 2008 ( fila 29), factura duplicat VDF28586847 din data de 23.09.2008  (fila 17), factura duplicat  nr. VDF  30480583  din data de 23.10.2008 (fila 36), factura fiscala VDF34249251 din data de 23.12.2008 (fila 37), instiintare de plata catre debitor  (fila 38), confirmarea de primire (fila 39).

Debitorul a depus la dosar copie de pe cartea de identitate (fila 6 dosar X/333/2011).

La termenul din data de 16.05.2011, instanta in temeiul art.167 alin.1 din Codul de procedura civila a incuviintat pentru creditoare proba cu inscrisurile depuse la dosar  apreciind, ca fiind concludenta, pertinenta si utila solutionarii cauzei.

II.Solutia instantei

Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

In fapt, la data de 17.09.2008 intre creditoarea S.C. Vodafone S.R.L. si debitorul Balan Cristian s-a incheiat contractul seria POS nr. 8513244 din data de 17.09.2008 (fila 9)), prin care  creditoarea s-a obligat sa furnizeze servicii de telefonie mobila, iar debitorul s-a obligat sa plateasca contravaloarea acestora. In temeiul contractului s-a emis factura VDF28586847 din data de 23.09.2008  (fila 17), factura  nr. VDF  30480583  din data de 23.10.2008 (fila 36), factura fiscala VDF34249251 din data de 23.12.2008 (fila 37) in cuantum total de 1.694,11 lei.

Potrivit contractului mentionat, art. 4 alin. 4 din contract, pentru  facturile neplatite la termen, clientul va plati penalitati de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere cu titlu de daune moratorii pana la plata intregii sume.

Desi contractul a fost semnat de catre debitor, aceasta nu a achitat contravaloarea serviciilor de telefonie mobila.

In drept, instanta retine ca somatia de plata constituie o procedura speciala reglementata de OG nr. 5/2001.

Articolul 1 alineat 1 prevede ca „procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.”

Articolul 6 din acelasi act normativ stabileste ca daca nu a intervenit inchiderea dosarului in conditiile art. 5, judecatorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lamuririlor partilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

Din textele legale de mai sus reiese ca cererea prin care se declanseaza procedura somatiei de plata trebuie sa indeplineasca, pe langa conditiile generale, trei conditii speciale de admisibilitate.

In primul rand, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani.

In al doilea  rand, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.

A treia conditie de admisibilitate se refera la mijlocul de proba prin care s-ar putea face dovada creantei pretinse de creditor, in sensul ca pot fi folosite numai inscrisurile.

Creanta este certa in sensul dispozitiilor art. 379 alin.3 din Codul de procedura civila, cand existenta sa nu este discutabila din punct de vedere juridic, cand rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice,emanate de la debitor sau recunoscute  de dansul.

Potrivit art.379 alin.4 din Codul de procedura civila, creanta este considerata lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si alte acte autentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau stipulatiilor continute in actul de creanta.

Creanta este exigibila in cazul in care termenul prevazut in favoarea sau si in favoarea debitorului - art.263 si art. 382 Cod de procedura civila-debitorul este decazut din termen.

Potrivit art. 46 din Codul comercial, obligatiile comerciale se probeaza cu acte autentice, acte sub semnatura privata, facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele partilor, cu martori de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede sa admita proba testimoniala, si orice alte mijloace de proba admise de legea civila.

Raportand  dispozitiile legale mai sus mentionate la situatia de fapt retinuta in speta, instanta  apreciaza ca, conditiile de admisibilitate  impuse de legea speciala  sunt indeplinite numai in parte.

I. Cererea privind debitul principal

In ceea ce priveste cererea privind somarea debitorului la plata debitului principal in cuantum de 1694,11 lei reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a emiterii somatiei de plata, creanta invocata de creditoare fiind certa (inscrisul care o constata – contractul seria POS nr. 8513244 din data de 17.09.2008 - fila 9-16,  in baza caruia au fost emise facturile fiscale seria VDF28586847 din data de 23.09.2008  (fila 17), factura  nr. VDF  30480583  din data de 23.10.2008 (fila 36), factura fiscala VDF34249251 din data de 23.12.2008 (fila 37) in cuantum total de 1.694,11 lei, contract semnat de catre debitor asa cum a recunoscut si in fata instantei.

Apararile debitorului nu vor fi retinute de instanta, intrucat nu sunt suficient de consistente pentru a inlatura caracterul cert al creantei. Astfel, desi recunoaste semnatura de pe contract, debitorul invoca faptul ca altcineva s-a folosit de cartea sa de identitate si a incheiat contractul cu creditoarea, altcineva i-ar fi stabilit resedinta in municipiul Bucuresti. Instanta apreciaza ca orice persoana responsabila are obligatia de a citi ceea ce semneaza si de a semna doar in masura in care stie ce semneaza. Sustinerile debitorului  sunt apreciate de instanta ca fiind necredibile si puerile. Ele au fost invocate de debitor doar in incercarea de a evita raspunderea contractuala. Totodata, se constata ca debitorul nu a facut dovada ca ar fi contestat facturile primite, in conformitate cu art. 8 din conditiile generale.

 Creanta invocata de creditoare este lichida, intrucat cuantumul este determinabil prin contract si determinat prin facturile fiscale, calculata la suma totala de 1694,11 lei  si exigibila (la data de 07.10.2008, data de 06.11.2008, 06.01.2009, conform mentiunilor din facturi), in intelesul art. 379 C. pr. civ.

Aceasta creanta are corelativa o obligatie de plata a unei sume de bani, care este probata prin inscrisurile de la dosar, opozabile debitorului.

II. Cererea privind penalitatile de intarziere,  taxa de reziliere si dobanda legala

Prin contractul de prestari servicii de telefonie mobila mentionat, s-a stipulat clauza penala (art. 4 - clauze contractuale principale (fila 11) si art. 6.1 - conditii generale), conform careia,  pentru sumele neplatite la termen clientul (debitorul), va plati penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere cu titlu de daune moratorii pana la plata intregii sume.

Partile au stipulat la punctul 4 din acelasi contract (fila 10) o alta clauza penala, conform careia  pentru rezilierea intervenita in cele 24 luni contractuale, clientul (debitorul) plateste taxa de reziliere de 400 euro.

Fara a se pronunta asupra fondului, instanta apreciaza ca penalitatile de intarziere si daunele interese reprezentand taxa de reziliere au fost stabilite si calculate cu incalcarea reglementarilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele contractuale abuzive.

Instanta  are in vedere protectia urmarita de Directiva 93/13/CCE cat si jurisprudenta Curtii Europene de Justitie  in care, Curtea a hotarat ca instanta nationala este obligata sa aprecieze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotararea Mostaza Claro, C 168/05, Murciano Quintero, C – 240/98).

Desi exista o mai mare liberalitate in determinarea cuantumului penalitatilor, in cazul obligatiilor comerciale care au ca obiect o suma de bani, trebuie stabilita o corelatie directa cu nivelul dobanzilor practicate de bancile comerciale pentru credite acordate comerciantilor.

In speta, se constata ca penalitatea de 0,5 % pe zi de intarziere corespunde unei dobanzi anuale de 182,50% pe an, in timp ce dobanda bancara comerciala bancara este de 15-20% pe an.

Solutia instantei se intemeiaza si pe dispozitiile art. 4 din Legea  193/2000, care prevede ca  o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva, clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o constata indeplinita in cauza.

 Astfel, se apreciaza ca inserarea in contract a unei penalitati de intarziere de 0,5 % pe zi de intarziere contravine dispozitiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Astfel, din modul de redactare a contractului (contract de adeziune),  nu rezulta ca debitorul  ar fi avut  vreun rol  in negocierea clauzelor, nu reiese in mod evident ca debitorul a avut posibilitatea efectiva de a lua cunostinta de toate clauzele inserate.

In ceea ce priveste suma reprezentand taxa de reziliere, instanta constata ca aceasta reprezinta daune interese pentru neexecutarea contractului, ca este tot o consecinta a neachitarii la scadenta a contravalorii facturilor fiscale emise de creditoare si care, nu sunt excluse de plata penalitatilor de intarziere. Acest aspect este suficient pentru a induce presupunerea ca se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, aspect care nu poate fi analizat decat pe fondul cauzei.

Asadar, in cauza se impune a fi verificate indeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 193/2000 privind clauzele contractuale abuzive,  in sensul a se stabili daca clauzele contractului incheiat intre parti sunt abuzive, aspecte care tin fondul cauzei si nepermise a fi analizate pe calea sumara a somatiei de plata, care presupune doar o pipaire a fondului.

In ceea ce priveste, plata dobanzilor legale, se retine ca  stipularea unei clauze penale inlatura posibilitatea acordarii dobanzii legale, intrucat atat penalitatile de intarziere cat si dobanda legala reprezinta daune-interese, echivalentul prejudiciului suferit de catre creditor pentru neexecutarea obligatiei de plata de catre debitorul sau.

Asadar, faptul ca  partile au convenit prin contract, cuantumul despagubirilor datorate de debitor in cazul neindeplinirii obligatiilor de catre acesta, inlatura posibilitatea creditoarei  de a se prevala si de dispozitiile O.G. 9/2000 privind dobanda legala, aceste dispozitii fiind incidente in situatia in care partile nu ar fi inserat in contract o cauza penala sau in situatia in care clauza este lovita de nulitate absoluta.

Cum, in prezenta cauza, clauza privind penalitatile de intarziere este discutabila din punct de vedere juridic, avand in vedere natura juridica a dobanzilor legale, creanta privind  dobanzile legale nu este certa, astfel incat  acordarea acestora nu poate fi efectuata pe calea sumara a somatiei de plata.

Pentru aceste considerente, instanta constata ca  sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a pronuntarii unei  ordonante care sa contina somatia de plata numai in ceea ce priveste debitul principal, astfel ca,  urmeaza sa  admita in parte cererea, sa someze debitorul la plata sumei de  1694,11 lei reprezentand contravaloare servicii de telefonie mobila prestate de catre creditoare si neachitate. Va respinge cererea privind penalitatile de intarziere, a dobanzilor comerciale legale si a taxei de reziliere, ca inadmisibile, creditoarea avand la indemana calea dreptului comun pentru realizarea pretentiilor sale.

IV. Cererea privind cheltuielile de judecata

Fata de solutia la care a ajuns instanta in urma deliberarii, avand in vedere dispozitiile art. 274 C. pr. civ. care prevad ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, instanta urmeaza sa admita  in parte cererea creditoarei privind acordarea cheltuielilor de judecata, si pe cale de consecinta  va obliga debitorul la plata  sumei de 42 lei reprezentand taxa judiciara de timbru (conform ordinului de plata X din data de 26.01.2010-fila 6) si valoarea timbrului judiciar, iar cererea creditoarei de acordare a onorariului de avocat va fi respinsa, ca neintemeiata, intrucat nu s-a facut dovada platii acestuia.

. 4  ex/  19  August 2011

1

Domenii speta

Spete similare