Recurs plangere contraventionala

Decizie 129 din 11.02.2010


Referitor la recursul declarat de  S.C.  X  S.R.L. împotriva  Sentinţei civile nr. 827 din 16.10.2009 a Judecătoriei Babadag, tribunalul reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria XXX nr.0209945/22.04.2009 încheiat de către Oficiul Pentru Protecţia Consumatorilor Tulcea , s-a dispus  sancţionarea petentei cu  amendă în cuantum de 3000 lei , 3000 lei şi respectiv 2000 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de dispoziţiile art.7 pct. b  prima liniuţă,  5 alin.1 şi respectiv 26 alin. 2 din O.G. nr. 21/1992. 

Organul constatator a reţinut că în urma unui control efectuat la  S.C. X S.R.L.  - magazinul din localitatea .... - se comercializează cantitatea de 2,5 Kg. salam Clip producţie indigenă având suprafaţa mucegăită şi două bucăţi ( 900 ml. iaurt natural) - producţie indigenă  - în afara termenului de valabilitate  ( valabil până la 13.04.2009 ) .

De asemenea s-a constatat că nu era afişată  denumirea societăţii  şi orarul de funcţionare .

Prin plângerea formulată S.C.  X S.R.L.  a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu cea a avertismentului .

A învederat petenta  că amenda aplicată este disproporţională raportat la gravitatea faptelor săvârşite .

Prin  sentinţa civilă nr. 827 din 16.10.2009 Judecătoria Babadag a respins plângerea formulată de petenta S.C.  X S.R.L. Tulcea, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut din examinarea textelor de lege  din  OG nr. 21/1992  care sancţionează faptele comise de petentă  a rezultat că  amenzile aplicate de către inspectorii O.J.P.C. Tulcea tind spre minimum prevăzut de acest act normativ .

A apreciat prima instanţă că, întrucât prin contravenţiile săvârşite s-a produs un pericol grav  la  adresa sănătăţii consumatorilor, sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei, cu consecinţa respingerii  plângerii formulate ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen egal a declarat recurs  S.C. X S.R.L. Tulcea prin reprezentantul său legal CM, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului a arătat că nu i-a fost comunicată nota de constatare pe baza căreia s-a întocmit procesul verbal seria XXX nr. 0209945 la data de 22.04.2009 şi aceasta nu a fost  depusă la dosarul cauzei.

A mai arătat recurentul că nu au fost menţionaţi martori, conform art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţei nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (2), art.3 alin. (2), art. 3 alin. (4) şi art. 9  din Legea nr. 252/10.01.2003 privind registrul unic de control.

Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia , de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise  în procesul verbal .

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar reiese că  amenzile aplicate  de către inspectorii O.J.P.C. Tulcea tind spre minimum prevăzut de acest act normativ .

În acord cu prima instanţă şi tribunalul reţine că prin contravenţiile săvârşite s-a produs un pericol grav  la  adresa sănătăţii consumatorilor, iar sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei.

Referitor la susţinerea recurentei că nu i-a fost comunicată nota de constatare pe baza căreia s-a întocmit procesul verbal seria XXX nr. 0209945 la data de 22.04.2009 şi aceasta nu a fost  depusă la dosarul cauzei, se constată că nu exista obligaţia organului constatator în acest sens.

Totodată nemenţionarea unor martori, conform art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţei nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor poate constitui cel mult o nulitate relativă pentru care recurenta nu a dovedit existenţa unei vătămări.

Nefiind motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu şi să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

În consecinţă, va fi menţinută sentinţa atacată ca legală şi temeinică.