Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dosar nr.713/253/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.25

Şedinţa publică din 02 februarie 2010

T R I B U N A L U L :

Referitor la recursul declarat  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin împotriva sentinţei penale nr. XX din 17.11.2009 a Judecătoriei Măcin, tribunalul reţine următoarele :

Prin plângerea adresată Judecătoriei Măcin şi înregistrată cu nr. 713/253/2009 din 24 iunie 2009 petenţii XX şi XXX au solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţă de parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă în dosarul nr. 187/P/2009.

În motivare, s-a arătat în esenţă  că în mod greşit s-a dispus netrimiterea în judecată  a intimatului XXX pentru infracţiunea prevăzută  de art. 220 al. 1 Cod penal, art. 193 al. 1 Cod penal şi art. 180 al. 1 Cod penal, deoarece intimatul i-a ameninţat cu moartea la data de 7.02.2009,  iar pe petentul XXX chiar la lovit în zona gâtului.

Au mai arătat petenţii că aceştia deţin o suprafaţă de teren de 3.500 m.p în interiorul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, care a fost ocupată în mod abuziv de intimat.

Prin sentinţa penală nr. XX din 17.11.2009, Judecătoria Măcin a admis în  parte plângerea şi a desfiinţat în parte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacă numai în ceea ce priveşte  infracţiune de tulburare de posesie.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 220 Cod penal, cheltuielile rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut cu privire la infracţiunile de lovire şi ameninţare că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece nu există nici o probă în afară de declaraţiile petenţilor care să confirme susţinerile acestora.

A arătat judecătorul fondului că numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectiva (fapta supusa judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburare de posesie pentru care s-a  formulat plângerea penală faţă de XXX, întrucât  pentru această infracţiune nu s-au făcut  suficiente cercetări, obligatorii de altfel, pentru a se  verifica susţinerile din plângere.

Astfel, potrivit art. 220.al.l. cod penal tulburarea de posesie în forma sa simplă reprezintă fapta unei persoane de a  ocupa, în întregime sau în  parte, fără drept, a unui  imobil  aflat în posesia altuia.

Or, în cazul de faţă, Parchetul s-a mărginit a reţine că a fost depus un titlu de proprietate (nr. 93594/4 iunie 2004) emis pe  numele mamei făptuitorului, pentru suprafaţa de 1.500 m.p. în intravilanul comunei Luncaviţa.

Deşi pentru a exista infracţiunea de  tulburare de posesie nu este necesar ca cel tulburat să aibă proprietatea  imobilului respectiv ci doar să dovedească unul din atributele dreptuluide proprietate, respectiv, posesia, în  cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la stabilirea faptului dacă la momentul incidentului, petenţii sau numai unul din ei, avea sau nu, posesia terenului.

Or, puteau fi identificaţi martori care să precizeze care dintre părţile  implicate în incidentul din data de 7.02.2009 avea  posesia terenului la acel moment.

A reţinut Judecătoria Măcin că nu s-a efectuat o expertiză prin care să se identifice terenul/imobil în litigiu.

Simpla depunere a  unui titlu de  proprietate la dosar, care nici măcar nu este emis pe numele făptuitorului ci al mamei acestuia(care nu se ştie nefăcându-se probe dacă mai trăieşte sau dacă nu,  cine sunt moştenitorii rămaşi) în lipsa identificării suprafeţei de teren în litigiu nu este de natură a concluziona că fapta de tulburare de posesie nu există aşa cum a reţinut Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin în rezoluţia din data de 9 iunie 2009.

Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, care a criticat-o pentru nelegalitate.

În motivare, s-a arătat în esenţă că persoanele vătămate XX şi XXX  au depus un înscris intitulat act de vânzare cumpărare şi o schiţă cadastrală pe care apare modificat numele deţinătorului din XXXX în XXXXX.

S-a mai arătat în motivarea recursului că intimatul XXX, fiul numitei XXXX a depus o copie a titlului de proprietate nr. 93594/4.06.2004 emis pe numele mamei sale XXXX, care atestă că aceasta a primit în proprietate suprafaţă de 1.500 m.p. prin reconstituire în intravilanul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, precum şi o fişă a corpului de proprietate care deţinea date privitoare la identificarea bunului imobil pe aria teritorial administrativă a localităţii Luncaviţa.

A mai arătat procurorul în motivele de recurs, că în mod greşit prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize care să identifice terenul în litigiu şi dacă petenţii aveau posesia terenului în cauză, în condiţiile în care aceste probe puteau fi administrate dosar în situaţia în care se contura fără dubiu existenta infracţiunii de tulburare de posesie.

Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, în primul rând, tribunalul constată că Judecătoria Măcin a pronunţat o sentinţă nelegală din punct de vedere procedural, deoarece a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor sub aspectul săvârşii infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal şi administrarea unor probe în vederea cercetării susţinerilor din plângerea prealabilă.

Instanţa de recurs reţine că singurele soluţii care pot fi pronunţate de către judecător sunt cele prevăzute de art. 2781 al. 8 Cod pr. penală în sensul că, în caz de admitere a plângerii, cauza putea fi trimisă procurorului în vedea începerii sau redeschiderii urmăririi penale după caz, dar nu şi în vederea completării cercetărilor.

În al doilea rând, Judecătoria Măcin a încălcat prevederile deciziei în interesul legii nr. 26/2008 pronunţată de I.C.C.J., care a statuat că în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijlocele de probă se vor indica numai  în considerentele hotărârii.

Analizând pe fond recursul, tribunalul constată că, raportat la actele premergătoare efectuate de lucrătorii de politie, se constată că  în nici un moment nu a existat vreun indiciu că intimatul XXX a ocupat o suprafaţă de teren, părţile vătămate XXXînvederând doar că intimatul le-a reproşat că turnau bălegar pe sola în discuţie.

În al doilea rând intimatul a depus la dosar mai multe înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al mamei sale XXXX cu privire la o suprafaţă de 1.500 m.p , teren pentru care susnumita a fost pusă în posesie prin procesul verbal încheiat la 24.09.1998 de către membrii comisiei de fond funciar din localitate.

În acelaşi timp, din actele premergătoare, nu a reieşit vreun moment că petenţii XX şi XXX ar fi avut posesia acelui teren, iar actul de vânzare cumpărare depus la dosar şi datat 2 ianuarie 1991 este un simplu înscris de mână fără valoare juridică, fiind cunoscut faptul că un teren poate fi înstrăinat  prin vânzare-cumpărare doar ca urmare a încheierii unui act autentic, autentificat la un birou notarial.

În ceea ce priveşte schiţa depusă în copie (fila 10 dosar u.p.), aceasta naşte mari semne de întrebare în condiţiile în care este o copie care conţine ştersături în dreptul numelui XXXX, mâzgălit cu pixul fiind trecut  XXX.

În aceste condiţii, se observă că, dacă între părţi există un litigiu cu privire la terenul în discuţie, acestea îl pot rezolva pe cale civilă prin intermediul unei acţiuni în revendicare‚ sau a unei acţiuni posesorii şi nicidecum în cadrul unui proces penal.

Tribunalul mai constată că petenţii au arătat în plângere că intimatul XXX le-a adresat ameninţări şi le-a cerut să părăsească terenul respectiv însă aceştia nu au invocat vreo acţiune de ocupare fără drept a solei pentru a exista  infracţiunea de tulburare de posesie.

Faţă de cele expuse, urmează să  fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin împotriva sentinţei penale nr. XX din 17.11.2009 a Judecătoria Măcin.

În consecinţă, va fi casată în totalitate sentinţa penală nr. XX din 17 noiembrie 2009 a Judecătoriei Măcin şi rejudecând, va fi respinsă plângerea formulată de petenţii XX şi XXX, ca nefondată.

Totodată va fi  menţinută rezoluţia nr. 187/P/2009 din 9 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin.

În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

1

Domenii speta

Spete similare