Recurs. Nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale a părţii. Consecinţe

Recurs. Nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale a părţii. Consecinţe.

C. pr. pen., art. 38515 pact. 2 lit. c

În condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile promovate de o parte în proces, hotărârea este casabilă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în latura civilă a procesului.

Prin sentinţa penală nr. 708/22 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală s-a  dispus achitarea inculpaţilor M.F. şi G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 Cod penal.

În fapt s-a reţinut că în ziua de 27.12.2007, la locuinţa părţii vătămate G.A., a avut loc logodna acestuia cu G.E. la care au fost invitaţi mai multe persoane.

K.I. şi K.A. au intrat în casa părţii vătămate acesta le-a cerut în repetate ori să părăsească locuinţa însă cei doi au refuzat, la un moment dat cei doi au fost serviţi cu o bere de către G.E., moment în care K.I. cu un briceag a lovit-o producându-i leziuni,  iar cei doi au părăsit în grabă locuinţa.

Cei doi au fost urmaţi de G.Z., moment în care K.A. a încercat să-l lovească cu toporul s-a ferit şi cu pumnii şi picioarele i-a aplicat mai multe lovituri în urma cărora acesta a căzut la pământ poziţie în care inculpatul M.F. a luat coada de topor şi i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona piciorului.

Partea  vătămată  a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare 80-90 de zile îngrijiri medico-legale.

S-a reţinut că leziunile părţii vătămate, potrivit certificatului medico-legal  s-au produs prin lovire directă cu  corpuri  dure, şi au necesitat spre vindecare un nr. de 80-90 zile de îngrijire medico-legală, dar că din probele administrate rezultă o serioasă îndoială cu privire comiterea de către inculpaţi a infracţiunii de vătămare corporală gravă şi o îndoială serioasă cu privire la  identitatea celor care l-au agresat pe partea vătămată îndoială care potrivit principiului „in dubio pro reo” profită inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa a apreciat şi coroborat greşit probele administrate în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti şi în mod netemeinic şi nelegal a dispus achitarea inculpatului G.C. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.1821 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 28/22 februarie 2011 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc  împotriva sentinţei penale nr. 708 din 22 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

A desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecându-se cauza:

În baza art.182 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul G.C.  la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

 În baza art.71 Cod penal i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.

S-au menţinut celelalte dispoziţiile din sentinţa atacată.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191  Cod procedură penală.

În motivarea acestei decizii, Tribunalul a reţinut că din probatoriul administrat în cauză se poate constata fără dubii că inculpatul intimat G.C.,  având asupra sa o secure mai  mică a tăiat piciorul părţii vătămate K.A.

S-a reţinut că la dosar există declaraţiile martorelor K.E. şi K.E., care au arătat că l-au văzut pe inculpatul G.C. care l-a lovit cu o secure pe K.A. Partea vătămată a indicat drept autor al leziunilor suferite pe inculpatul G.C.

Martorii audiaţi de instanţă nu l-au văzut pe inculpatul M.F. lovind-o pe partea vătămată. La fel au declarat şi despre G.Z. Astfel, singurul văzut că a lovit partea vătămată este G.C..

Astfel, instanţa de apel a apreciat că fapta inculpatului G.C. de a lovi, cu ajutorul unei securi mici partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, în forma prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.

S-a apreciat că ezitarea martorilor ascultaţi se poate datora şi împrejurării comiterii faptei, aceasta având loc pe fondul unui scandal, în care au participat mai multe persoane.

La individualizare pedepsei, tribunalul a reţinut circumstanţele concrete ale comiterii infracţiunii precum şi persoana inculpatului, atitudinea nesinceră şi comportamentul antisocial al acestuia.

Inculpatul are antecedente penale, suferind mai multe condamnări în timpul minorităţii pentru săvârşirea de infracţiuni cu violenţă.

În consecinţă, inculpatul G.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare în baza art.182 alin.1 Cod penal.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi inculpatul G.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe latură civilă, la Tribunalul Harghita.

S-a motivat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile exercitate de Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc.

Inculpatul a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei date de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de  recurs invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar reţine  următoarele:

Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de Tribunalul Harghita, este corectă. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul G.C. a fost cel care folosindu-se de topor, l-a lovit cu coada toporului pe partea vătămată K.A.. Certificatul medico-legal de constatare a leziunilor suferite de partea vătămată şi declaraţiile unui număr de cel puţin trei martori confirmă acuzele aduse inculpatului recurent.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul recurent este corectă, iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispoziţiilor art.72 Cod penal, relativ la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită dar şi de persoana inculpatului care a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni cu violenţă.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, constatăm că deşi Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc s-a constituit parte civilă în cauză nici Judecătoria Miercurea Ciuc şi nici Tribunalul Harghita nu s-au pronunţa asupra laturii civile a cauzei.

În această situaţie reţinem aplicabilitatea disp.art.3859 pct.10 Cod procedură penală, respectiv a faptului că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru partea civilă Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc. În consecinţă, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală vom casa parţial decizia atacată şi vom desfiinţa în parte sentinţa penală nr.708/22 septembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi vom  dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pe latură civilă la Judecătoria Miercurea Ciuc care va trebui să se pronunţe asupra cererii formulate de partea civilă Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală vom  respinge ca nefondat recursul inculpatului G.C. împotriva deciziei penale atacate în baza motivelor menţionate mai sus.

Domenii speta

Spete similare