Tâlhărie. Forma agravată a săvârşirii de două sau mai multe persoane împreună.

Tâlhărie. Forma agravată a săvârşirii de două sau mai multe persoane împreună.

În ipoteza săvârşirii unei infracţiuni de către mai multe persoane împreună există o infracţiune unică şi nu atâtea infracţiuni câţi participanţi şi-au adus aportul, în acest context trebuind a fi înţeleasă referirea la „săvârşirea tâlhăriei” din art. 211 alin. 21 lit. a din Codul penal, referire care nu presupune ca fiecare participant să fie responsabil pentru infracţiune ci doar ca măcar în persoana unuia dintre aceştia să fie întrunite condiţiile responsabilităţii.

Secţia  penală – Decizia  penală  nr. 1041/ 8 octombrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 314/28.08.2012, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 4920/176/2012, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă cererea inculpatului de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 3201 alin. 6 C.p.pen. raportat la art. 334 C.p.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen.

În baza art. 3201 C.p.pen. a fost condamnat inculpatul R.A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen. în condiţiile art. 37 lit. b C.pen. 

În baza art. 71 C.pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30.06.2012 până la 28.08.2012.

În baza art. 350 C.p.pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

A fost admisă acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă B.N. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 56 lei, reprezentând daune materiale şi 470 lei, reprezentând daune morale.

A fost acordat onorariul de 600 lei apărătorului din oficiu al inculpatului în faza de urmărire penală, av. T.B.

A fost acordat onorariul de 200 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. N.S.

În baza art. 191 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 357 alin. 2 lit. e C.p.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a corpului delict „tricou de culoare alb cu roşu cu inscripţia M.C.” aflat în custodia IPJ A.

În baza art. 357 alin. 2 lit. e C.p.pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată a corpului delict „pantaloni bărbăteşti de culoare bleumarin cu verde şi dungi roşii în carouri, având buzunarul din partea laterală dreapta rupt” aflat în custodia IPJ A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. I s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul dat în dosarul nr. 2262/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia inculpatul R.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1. alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului că în noapte de 29/30.06.2012, în jurul orelor 010, în timp ce era cu învinuita T.A.M., după o prealabilă înţelegere, au urmărit-o pe partea vătămată B.N., încă de la barul din Staţia CFR A. până pe str. T.I.  unde, după ce învinuita i-a propus cu insistenţă părţii vărămate să întreţină relaţii sexuale cu ea, aceasta refuzând, inculpatul a lovit-o peste faţă cu pumnul, doborând-o la pământ, după care, tot inculpatul, i-a luat din buzunarul de la pantaloni cartea de identitate, un briceag şi suma de 120 lei, banii sustraşi plasându-i învinuitei iar celelalte bunuri abandonându-le.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 24.07.2012 sub dosar nr. 4920/176/2012.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prima instanţă nu reţine niciun impediment faţă de solicitarea inculpatului, aşa încât va proceda la analiza mijloacelor de probă care au fost administrate în faza de urmărire penal, după cum urmează:

-procesul verbal din data de 30.06.2012, în care se consemnează că organele de poliţie au fost sesizate de partea vătămată cu privire la faptul că a fost acostat de două persoane, una de sex feminin care i-a propus să întreţină relaţii sexuale şi cealaltă de sex masculin care, a lovit-o cu pumnul şi i-a sustras din pantaloni cartea de identitate, un briceag şi suma de 120 lei. Din cercetările efectuate s-a stabilit că cele două persoane s-au deplasat cu un taxi la staţia CF V. şi apoi au luat un tren spre S., unde au fost reţinuţi de organele poliţiei TF;

-procesul verbal de cercetare la faţa locului din data de 30.06.2012, în care se consemnează că în locul indicat de partea vătămată că s-a produs fapta asupra sa au fost descoperite un briceag, o monedă de 50 bani şi una de 10 bani şi urme de substanţă brun roşcată ce pare a fi sânge,

-declaraţi părţii vătămate B.N., din care rezultă că în data de 29.09.2012, în jurul orei 2330 – 2400 a părăsit localul din staţia CF A. pentru a merge acasă. A fost urmărit de o persoană de sex feminin însărcinată, care l-a acostat pentru a întreţine relaţii sexuale. Partea vătămată a refuza-o şi chiar a înjurat-o, iritat de insistenţele acesteia, moment în care a apărut şi însoţitorul femeii, care a lovit partea vătămată, acesta căzând la pământ şi pierzându-şi cunoştinţa, fiind astfel în imposibilitatea de a se mai apăra. După ce şi-a revenit, partea vătămată a constatat lipsa din buzunar a sumei de 120/130 lei, a cărţii de identitate şi a unui briceag;

-raportul de constatare medico-legală nr. 1750/II/A/39 din data de 05.07.2012 prin care s-a constatat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce pot data din 30.06.2012 şi s-au putut produce prin lovire cu un corp dur la nivelul gurii şi cădere pe un plan dur;

-procesul verbal din data de 30.06.2012 în care se consemnează că inculpatul şi numita T.A.M. au fost identificaţi în staţia CF S., în trenul IR 1844-1. Asupra lor s-a găsit suma de 74 lei, despre care au afirmat că face parte din cei 94 lei sustraşi prin violenţă de la o persoană din A.;

-declaraţia inculpatului, din care rezultă că a lovit partea vătămată, acesta căzând la pământ, întinsă pe trotuar. După acest moment, a deposedat partea vătămată de banii aflaţi asupra sa şi a plecat împreună cu prietena sa în staţia CF V. cu un taxi;

-declaraţia martorului P.I., din care rezultă că în data de 30.06.2012, în jurul orei 030, a transportat cu taxiul în staţia CF V. două persoane de etnie rromă, un bărbat şi o femeie însărcinată;

-declaraţiile martorei O.M.S., din care rezultă că partea vătămată, inculpatul şi numita T.A.M. s-au aflat în barul din staţia CF A. în data de 29/30.06.2012;

-declaraţiile martorilor L.I.C. şi I.A.C., din care rezultă că partea vătămată l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana care în noaptea de 29/30.06.2012 l-a lovit şi i-a sustras o sumă de bani;

-procesul verbal de confruntare din data de 30.06.2012 din care rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată deoarece ar fi înjurat-o pe concubina sa;

-procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 30.06.2012, în care se consemnează că partea vătămată l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana care în noaptea de 29/30.06.2012 l-a lovit şi i-a sustras o sumă de bani;

-procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 30.06.2012, în care se consemnează că martorul P.I. l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana pe care a transportat-o cu taxiul în V.

Din analiza mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut  următoarele:

În fapt, În noaptea de 29/30.06.2012, în jurul orelor 010, inculpatul, împreună cu numita T.A.M., au urmărit partea vătămată la ieşirea acesteia din barul din staţia CF A. până pe str. T.I. unde, după ce numita T. i-a propus să întreţină raporturi sexuale, fiind refuzată de partea vătămată, inculpatul a lovit partea vătămată, care a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa. Profitând de starea de inconştienţă în care a adus partea  vătămată, inculpatul i-a sustras cartea de identitate, un briceag şi suma de 130 lei după care a plecat împreună cu T.A.M. cu un taxi până la V., de unde au luat trenul IR 1844-1, fiind identificaţi şi reţinuţi în staţia S.

În drept, a reţinut prima instanţă, constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1. alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen.  furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, dacă fapta este săvârşită în timpul nopţii într-un loc public sau într-un mijloc de transport, de două sau mai multe persoane împreună.

Având în vedere starea de fapt reţinută şi chestiunile de drept incidente în cauză, prima instanţă, cu referire la încadrarea juridică reţine că în sarcina inculpatului s-a reţinut şi forma agravantă a infracţiunii de tâlhărie prevăzută la alin. 21 lit. a, respectiv săvârşirea faptei de două sau mai multe infracţiuni împreună.

Noţiunea de săvârşire a unei infracţiuni îşi găseşte definiţia legală la art. 144 C.pen. fiind obligatoriu ca persoana care participă la săvârşirea faptei  să aibă calitatea de autor, complice sau instigator. Or, chiar dacă în faza de urmărire penală numita T.A.M. a avut calitatea de învinuită, fiind cercetată în calitate de complice, aceasta nu a fost pusă sub acuzare în această calitate şi trimisă în judecată, cauza ce o priveşte fiind disjunsă pentru continuarea cercetărilor.

Aşadar, în lipsa a cel puţin două persoane care să aibă în procesul penal calitate de autor, complice sau instigator cu privire la aceeaşi faptă, nu se poate reţine ca fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

În consecinţă, în baza art. 3201 alin. 6 C.p.pen. raportat la art. 334 C.p.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen.

Privind acţiunea penală, prima instanţă constată că fapta există, constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen. şi a fost săvârşită de inculpat, motiv pentru care:

-va admite cererea inculpatului de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

-îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei prima instanţă a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii raportate la prevederile art. 3201 alin. 7 C.p.pen. de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de persoana inculpatului, reţinându-se că acesta a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută la art. 37 lit. b C.pen.  apreciindu-se însă că nu este necesară aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30.06.2012 până la 28.08.2012.

Instanţa a constatat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă şi în continuare şi, ţinând cont că scopul unei măsuri preventive este şi acela de a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei, în baza art. 350 C.p.pen. va menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

Privind acţiunea civilă, prima instanţă constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă contra inculpatului, precizându-şi pretenţiile la termenul de judecată, respectiv că solicită suma de 56 lei, reprezentând daune materiale şi 470 lei, reprezentând daune morale.

Fiind audiat de instanţă, inculpatul a declarat că recunoaşte paguba produsă părţii civile şi se obligă să o repare. În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 161 C.p.pen. prima instanţă a admis acţiunea civilă şi îl va obliga pe inculpat să plătească părţii civile sumele de bani solicitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen, recurs Pachetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi inculpatul.

Prin recursul parchetului s-a solicitat :

- a se menţine încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.A. prin rechizitoriu,  respectiv infracţiunea  de tâlhărie prev. de art.211 al.1, al.2 şi c Cod penal şi al.21 lit.a Cod penal;

- a se majora cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

În motivarea recursului, parchetul a arătat, în esenţă, că în mod greşit a procedat instanţa de fond la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în infracţiunea prev. de art.211 al.1, al.2 lit.b şi c Cod penal înlăturând agravanta participării la faptă a două  sau mai multor persoane, susţinând că nu este necesar ca celălalt participant să fie pedepsit.

În ceea ce priveşte netemeinicia pedepsei, parchetul învederează că deşi  inculpatul a uzat de dispoziţiile  art.320/1 Cod procedură penală, raportat la persistenţa infracţională a acestuia se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.

Prin recursul său, nemotivat în scris, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca urmare a acordării unei mai mari eficienţe dispoziţiilor art. 76 Cod penal şi art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală.

Analizând prezentele recursuri pe baza motivelor invocate şi cu respectarea art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut:

Cu privire la existenţa unei fapte de tâlhărie săvârşită de inculpat în dauna părţii vătămate constituită parte civilă B.N. nu există nici un dubiu, aceasta reieşind din întregul material probator al dosarului, administrat la urmărirea penală şi însuşit de inculpat pe temeiul art. 3201 din Codul de procedură penală.

În prezenta speţă discuţii comportă doar încadrarea juridică dată faptei inculpatului cu referire la aplicabilitatea împrejurării agravante speciale prev. de art. 211 alin. 21 lit. a din Codul penal (săvârşirea tâlhăriei de două sau mai multe persoane împreună).

Prima instanţă a interpretat texul de la alin. 21 din art. 211 Codul penal în sensul că acesta presupune ca în persoana tuturor participanţilor să fie întrunite condiţiile de a răspunde pentru săvârşirea infracţiunii (sau măcar pentru a fi trimişi în judecată), interpretare pe care Curtea nu o poate împărtăşi.

Ca şi consideraţii generale, Curtea a reţinut că, în ipoteza săvârşirii unei infracţiuni de către mai multe persoane împreună există o infracţiune unică şi nu atâtea infracţiuni câţi participanţi şi-au adus aportul, în acest context trebuind a fi înţeleasă referirea la „săvârşirea tâlhăriei” din art. 211 alin. 21 din Codul penal, referire care nu presupune ca fiecare participant să fie responsabil pentru infracţiune ci doar ca măcar în persoana unuia dintre aceştia să fie întrunite condiţiile responsabilităţii.

În sensul consideraţiilor mai sus reţinute s-a exprimat şi doctrina dar şi jurisprudenţa (cu titlu de exemplu, a se vedea decizia nr. 81/15.01.1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală).

Raportându-ne la speţa de faţă, din ansamblul probator al dosarului rezultă că, la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în discuţie şi-a adus aportul, în calitate de complice concomitent şi numita T.A.M.

Astfel, partea vătămată declară  că numita T.  l-a urmărit, la ieşirea din local, până într-un anume loc şi i-a cerut în repetate rânduri, cu insistenţă, să întreţină relaţii sexuale, ceea ce l-a determinat pe partea vătămată să o înjure, moment în care, din spate, inculpatul i-a cerut socoteală părţii vătămate şi l-a lovit pe acesta cu pumnul, sustrăgând, apoi, bunurile.

Participarea numitei T. în felul relatat de partea vătămată este confirmată de coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale numitei T., în special din declaraţia acesteia de la fila X  reieşind că a urmărit pe partea vătămată şi că inculpatul o observa de la distanţă. Aspectul relevat de numita T. în aceeaşi declaraţie cu referire la faptul că iniţiativa de a întreţine relaţii sexuale ar fi aparţinut părţii vătămate nu este veridică din moment ce numita arată că s-a dus după partea vătămată la o simplă mişcare din cap a acestuia, că a urmat partea vătămată pe o anumită distanţă, în timp de noapte, fiind şi vizibil însărcinată dar şi însoţită, în barul de unde a plecat, de prietenul ei, inculpatul. Toate aceste detalii factuale relevate de numita T.  nu sunt decât încercări de a ascunde intenţia infracţională de a tâlhării partea vătămată, intenţie care transpare tocmai din aceleaşi detalii, coroborate şi cu relaţia strânsă dintre inculpat şi numita T., cu atitudinea ulterioară sustragerii constând în remiterea sumei sustrase de către inculpat numitei T.

Participarea numitei T., care s-a materializat în abaterea atenţiei părţii vătămate şi în crearea unui pretext al intervenţiei inculpatului, constituie un ajutor dat acestuia din urmă la săvârşirea tâlhăriei, drept pentru care Curtea reţine ca fiind pe deplin incidente dispoziţiile art. 221 alin. 21 lit. a din Codul de procedură penală, recursul parchetului fiind întemeiat din acest punct de vedere, urmând a fi înlăturată din sentinţa penală atacată schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei reţinute în sarcina inculpatului R.A. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen.

Pentru aceleaşi considerente, Curtea a condamnat pe inculpatul  R.A., în prezenta aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen. şi alin. 21 lit. a C.pen.  cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 alin. 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, Curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă la care s-a ajuns prin aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, modul concret de săvârşire a faptei, prin acte de o violenţă ridicată, care relevă o periculozitate sporită a persoanei inculpatului, caracterizat şi de înrăirea infracţională, acesta săvârşind fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum rezultă din fişa de cazier de la fila  X din dosarul de urmărire penală.

Apreciind astfel cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, Curtea nu a reţinut apărările acestuia cu privire la reducerea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficienţe recunoaşterii faptei şi prin reţinerea unor circumstanţe atenuante, deoarece

-Curtea a avut în vedere limitele reduse ca urmare a aplicării art. 3201 alin. 7 de către prima instanţă (aplicare menţinută), aceasta nepresupunând, însă, în mod automat aplicarea unei pedepse egale cu minimul special astfel redus, iar

-în speţă nu există argumente pentru a se reţine alte circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, atitudinea sinceră din faza de judecată în prima instanţă producându-şi deja efectul prev. de art. 3201 alin. 7 şi nefiind susceptibilă de a produce încă un efect în sensul solicitat de inculpat, cum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a reţinut într-o decizie de speţă (decizia nr. 754/15.03.2012).

Pentru toate considerentele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea a admis  recursul formulat de Pachetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 314/28.08.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 4920/176/2012 şi, în consecinţă:

A casat sentinţa penală atacată sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice date faptei săvârşite de inculpatul R.A. şi al individualizării pedepsei aplicate acestuia şi, rejudecând în aceste limite:

A înlăturat din sentinţa penală atacată schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei reţinute în sarcina inculpatului R.A. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen.

A condamnat  pe inculpatul  R.A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c C.pen. şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b, art.39 alin.4 Cod penal.

A interzis  inculpatului exercitarea, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1, lit. a), teza a II a şi lit. b) Cod penal:

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat

A dedus  din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30.06.2012 până la 8.10.2012.

A menţinut  în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru aceleaşi considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpatul R.A. împotriva sentinţei penale nr. 314/28.08.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia.

În baza dispoziţiilor  art. 192 alin. 2 Cod procedură  penală, Curtea a obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare