Pedeapsă complementară. Omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare. Nelegalitate.

Decizie 150 din 11.09.2012


Pedeapsă complementară. Omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare. Nelegalitate.

Codul penal: art. 53 alin. 1, pct. 2, lit. a, art. 65.

Omisiunea stabilirii de către instanţa de fond a duratei pedepsei complementare atrage casarea hotărârii , fiind incident cazul de recurs prevăzută  de art.385 pct. 17 /1  din Codul de procedură penală.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie -  Decizia penală  nr. 150/ 11 septembrie 2012

Prin sentinţa penală  nr.146/02.04.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.450/176/2012 a fost condamnat  inculpatul P.G.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.pen, cu pedeapsa accesorie a interzicerii  drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută  de  art. 71 C.pen.

I s-au interzis inculpatului exercitarea conform art. 66 C.pen. a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.

Pentru a pronunţa sentinţa penală nr. 146/2012  s-a reţinut de către instanţa de fond, cu referire  la actele şi lucrările dosarului, că  prin rechizitoriul nr. 119/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. inculpatul P.G.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că  inculpatul  a deţinut, fără drept, într-un sistem informatic, materiale pornografice cu partea vătămată minoră V.M.A. şi  a oferit şi a  pus la dispoziţia altor persoane aceste materiale.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa,  analizând actele şi lucrările dosarului, reţine, în esenţă, în  fapt , că în cursul anului 2010 inculpatul a realizat un film la domiciliul său, cu telefonul mobil, în care apare întreţinând relaţii sexuale cu partea vătămată. Iar ulterior, inculpatul a distribuit acest material şi altor persoane şi chiar l-a postat pe internet, pe diferite site-uri de profil.

În drept, s-a reţinut, că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni  prevăzută la art. 51 din Legea nr.161/2003, text de lege în baza căruia inculpatul a fost  condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal, precum şi  prevederile art. 320/1 alin. 7 C.p.pen.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs, în termenul legal, motivat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba –Iulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul omisiunii stabilirii duratei pedepsei complementare .

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă,  că în mod  greşit  instanţa de fond a omis a indica potrivit art. 53 alin. 1, pct. 2, lit. a Cod penal, perioada pentru care inculpatul va fi privat de exerciţiul acestora.

În drept se invocă dispoziţiile  art. 385/15 pct. 2, lit. d)  Cod pr.penală.

Prin decizia penală nr. 150 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  s-a admis recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial A.  şi s-a casat  sentinţa penală atacată sub aspectul omisiunii stabilirii duratei pedepsei complementare şi s-a  stabilit la 2 ani durata interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi b Cod penal conform dispoziţiilor art. 66 Cod penal.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut  următoarele:

Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat , în contextul aplicării procedurii recunoaşterii vinovăţie de către inculpat, a rezultat că prima instanţă în mod corect şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului P.G.A. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, fapta inculpatului P.G.A. de a deţine, fără drept, într-un sistem informatic, materiale pornografice cu partea vătămată minoră V.M.A. şi de  a oferii şi  pune la dispoziţia altor persoane aceste materiale, întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

În adevăr, aşa cum se susţine în recursul parchetului  condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea acestei infracţiuni, judecătorul de fond, deşi corect i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor  prevăzute de art. 64 lit. a) , teza a II a şi lit. b)  C.pen.,  a omis să se pronunţe şi asupra perioadei pentru care inculpatul va fi privat de exerciţiul acestor drepturi.

Prin nepronunţarea asupra perioadei pedepsei complementare  instanţa de fond a încălcat prevederile art. 65 Cod penal ceea ce atrage casarea sentinţei penale atacate sub acest aspect.

Curtea , în baza propriului examen critic, raportat  la natura şi gravitatea faptei comise, împrejurările concrete în care a fost săvârşită , precum şi la persoana inculpatului, care a recunoscut fapta şi , deci o regretă,  apreciază că stabilirea unei durate  de  2 ani ca  pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute  de art. 64 lit. a,  teza a II a şi b Cod penal în condiţiile dispoziţiilor art. 66 Cod penal corespund

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2, lit. d Cod pr.penală, va admite recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial A .