Pedeapsă complementară. Omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare. Nelegalitate.
Codul penal: art. 53 alin. 1, pct. 2, lit. a, art. 65.
Omisiunea stabilirii de către instanţa de fond a duratei pedepsei complementare atrage casarea hotărârii , fiind incident cazul de recurs prevăzută de art.385 pct. 17 /1 din Codul de procedură penală.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia penală nr. 150/ 11 septembrie 2012
Prin sentinţa penală nr.146/02.04.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.450/176/2012 a fost condamnat inculpatul P.G.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.pen, cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
I s-au interzis inculpatului exercitarea conform art. 66 C.pen. a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.
Pentru a pronunţa sentinţa penală nr. 146/2012 s-a reţinut de către instanţa de fond, cu referire la actele şi lucrările dosarului, că prin rechizitoriul nr. 119/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. inculpatul P.G.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că inculpatul a deţinut, fără drept, într-un sistem informatic, materiale pornografice cu partea vătămată minoră V.M.A. şi a oferit şi a pus la dispoziţia altor persoane aceste materiale.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine, în esenţă, în fapt , că în cursul anului 2010 inculpatul a realizat un film la domiciliul său, cu telefonul mobil, în care apare întreţinând relaţii sexuale cu partea vătămată. Iar ulterior, inculpatul a distribuit acest material şi altor persoane şi chiar l-a postat pe internet, pe diferite site-uri de profil.
În drept, s-a reţinut, că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzută la art. 51 din Legea nr.161/2003, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal, precum şi prevederile art. 320/1 alin. 7 C.p.pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs, în termenul legal, motivat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba –Iulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul omisiunii stabilirii duratei pedepsei complementare .
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a omis a indica potrivit art. 53 alin. 1, pct. 2, lit. a Cod penal, perioada pentru care inculpatul va fi privat de exerciţiul acestora.
În drept se invocă dispoziţiile art. 385/15 pct. 2, lit. d) Cod pr.penală.
Prin decizia penală nr. 150 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial A. şi s-a casat sentinţa penală atacată sub aspectul omisiunii stabilirii duratei pedepsei complementare şi s-a stabilit la 2 ani durata interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi b Cod penal conform dispoziţiilor art. 66 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat , în contextul aplicării procedurii recunoaşterii vinovăţie de către inculpat, a rezultat că prima instanţă în mod corect şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului P.G.A. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Astfel, fapta inculpatului P.G.A. de a deţine, fără drept, într-un sistem informatic, materiale pornografice cu partea vătămată minoră V.M.A. şi de a oferii şi pune la dispoziţia altor persoane aceste materiale, întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
În adevăr, aşa cum se susţine în recursul parchetului condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea acestei infracţiuni, judecătorul de fond, deşi corect i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) , teza a II a şi lit. b) C.pen., a omis să se pronunţe şi asupra perioadei pentru care inculpatul va fi privat de exerciţiul acestor drepturi.
Prin nepronunţarea asupra perioadei pedepsei complementare instanţa de fond a încălcat prevederile art. 65 Cod penal ceea ce atrage casarea sentinţei penale atacate sub acest aspect.
Curtea , în baza propriului examen critic, raportat la natura şi gravitatea faptei comise, împrejurările concrete în care a fost săvârşită , precum şi la persoana inculpatului, care a recunoscut fapta şi , deci o regretă, apreciază că stabilirea unei durate de 2 ani ca pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a şi b Cod penal în condiţiile dispoziţiilor art. 66 Cod penal corespund
Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2, lit. d Cod pr.penală, va admite recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial A .
Tribunalul Maramureș
Efectele hotărârii judecătorești
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Comunicarea actului administrativ fiscal în formă electronică are loc numai în situaţia în care contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare
Curtea de Apel Constanța
Cerere de chemare în garantie formulata de catre pârât dupa închiderea dezbaterilor asupra fondului. Limitele investirii instantei de judecata. Liberul acces la instanta. Conditii de realizare.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs. Admisibilitate
Tribunalul Dolj
art.341 Cpp,plângere admisă împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005