Contracte

Titularul dreptului la acţiune directă, reglementată de art. 1488 Cod civil 1864. Enumerarea prevăzută în textul de lege nu este limitativă, restrictivă, ci exemplificativă.Nu există distincţie între persoanele titulare ale dreptului la acţiune, în raport de forma juridică de organizare.

Persoanele juridice pot uza de beneficiul acţiunii directe prevăzute de art. 1488 Cod civil. Un contract de întreprindere de construcţii (contract de antrepriză sau subantrepriză) poate fi încheiat de un meseriaş individual, dar şi de o echipă de lucrători sau, într-o formă mai evoluată, de o asociaţie de meşteşugari, lucrători ori o societate de lucrători având diferite meserii sau diverse specializări în domeniile construcţii de clădiri sau orice alte lucrări sau edificii.

Astfel de asocieri, sub diferite forme de organizare a lucrătorilor, nu influenţează şi nu schimbă natura juridică a contractului de întreprindere de construcţie încheiat. anaorma juridică trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice şi nu de a exclude de la aplicarea ei o anumită categorie de subiecte de drept, în mod arbitrar, discriminatoriu, fără a exista un criteriu concret, obiectiv şi legitim sau de a face distincţie între persoanele titulare ale dreptului la acţiune, în raport de forma de organizare juridică

Prin sentinţa nr.1045 din data de 26.09.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 10779/63/2013, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC POLYSTART IMPEX SRL.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj, a declarat apel, în termen legal, reclamanta SC POLYSTART IMPEX SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.493 şi 1488 Cod civil din anul 1864 şi ale art.1480 Noul Cod de procedură civilă.

În motivele de apel, reclamanta SC POLYSTART IMPEX SRL a invocat că, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art.36 Noul Cod de procedură civilă, reţinând lipsa calităţii procesuale active în promovarea acţiunii, în condiţiile în care, pentru soluţionarea acestei excepţii, trebuia antamat fondul cauzei, elemente de drept substanţial, pentru a se putea constata inexistenţa unui raport juridic între cele două părţi. Calitatea sa procesual-activă trebuia analizată prin raportare atât la dispoziţiile art.1488, cât şi la cele ale art.493 Cod civil din anul 1864, fiind îndreptăţită la plata lucrărilor de construcţii efectuate, în mod neîndoielnic, la imobilul proprietatea pârâtei UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, cu care patrimoniul acesteia s-a îmbogăţit.

În opinia apelantei reclamante SC POLYSTART IMPEX SRL, în temeiul art.1488 Cod civil din anul 1864, este îndreptăţită la plata contravalorii lucrărilor de construcţii efectuate, întrucât acţiunea directă împotriva beneficiarului reprezintă o excepţie aparentă de la principiul relativităţii actului juridic, chiar dacă între aceasta şi pârâtă nu există un raport juridic direct.

Instanţa de fond a realizat o interpretare literară restrictivă a dispoziţiilor Codului civil, fără să ţină seama de epoca în care a  fost adoptată această lege, de stadiul dezvoltări social-economice şi de limbajul juridic existent în acea vreme.

Legea civilă din anul 1864 nu putea cuprinde referi la întreprinderile de construcţii, întrucât acestea nu existau ca subiecte de drept, fiind recunoscute 22 de ani mai târziu, odată cu adoptarea Codului comercial, însă legiuitorul nu putea avea în intenţie să limiteze expres sfera aplicării dispoziţiilor art.1488, pentru ceva ce juridic nu exista.

Ori, interpretarea restrictivă realizată de instanţa de fond numai la persoane fizice – lemnari, zidari şi salariaţi denaturează sensul şi spiritul legii şi este în contradicţie cu jurisprudenţa existentă, nefiind identifică nicio hotărâre, care să recunoască pretenţiile băneşti doar ale salariaţilor antreprenorului împotriva  beneficiarului lucrărilor de construcţii.

Un argument în favoarea aplicării, în speţă, a dispoziţiilor art.1488 Cod civil din anul 1864 îl constituie, în opinia apelantei reclamante SC POLYSTART IMPEX SRL, şi prevederile art.1865 din Noul Cod civil, ce reprezintă o transpunere a vechiului articol şi care nu face nicio distincţie în funcţie de calitatea persoanei titulare a dreptului la acţiune, termenul folosit fiind acela de „persoane”.

Un alt motiv de apel vizează faptul că, instanţa de fond a omis să analizeze calitatea procesuală activă, raportat şi la cel de-al doilea temei de drept invocat în cauză, respectiv art.493 Cod civil din anul 1864, ce reglementează accesiunea reală imobiliară, pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

În cazul în care instanţa de fond ar fi apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de exerciţiu ale acţiunii directe, în temeiul art.1488 Cod civil din anul 1864, trebuia să analizeze pretenţiile deduse judecăţii în temeiul art.493 Cod civil din anul 1864, în condiţiile în care acestea erau dovedite, conform raportului de expertiză extrajudiciară, întocmit în cauză de expert Dincă Paulina, în cererea de asigurarea de dovezi dispusă în dosarul nr.10818/63/2011, care a  constatat, în mod cert, executarea lucrărilor de construcţii la imobilul proprietatea intimatei pârâte UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în valoare de 1.875.991,60 lei, raport care se coroborează cu procesele-verbale de inventariere a stadiului fizic al lucrărilor.

La data de 24 decembrie 2013, intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării, intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA a invocat că instanţa de fond a soluţionat, în mod temeinic şi legal, excepţia lipsei calităţii procesuale-active, întrucât, în speţă, nu există identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului în raportul juridic litigios, întrucât contravaloarea lucrărilor de construcţii şi serviciilor prestate a fost achitată, neavând nicio culpă faţă de relaţia contractuală dintre apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL şi antreprenorul general SC ARGECOM SA.

Faptul că apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL a invocat executarea lucrărilor de construcţie nu conduce automat la naşterea unui raport juridic între părţi, în temeiul art.1488 Cod civil din anul 1864.

În ceea ce priveşte doctrina şi jurisprudenţa invocată de apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL, aceasta nu reprezintă izvoare de drept în sistemul nostru judiciar.

Referitor la celălalt temei de drept invocat, respectiv art.493 Cod civil din anul 1864, intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA a învederat că, aceasta nu reprezintă temeiul de drept al acţiunii formulate de apelanta reclamantă, acesta fiind precizat, la fila nr.5 în cererea introductivă, ca fiind art.1488 Cod civil din anul 1864, întreaga acţiune şi argumentare a apelantei fiind configurată în jurul acestui temei.

De asemenea, nici noul legiuitor, în opinia intimatei pârâte UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, nu a conferit persoanelor juridice un drept la acţiune faţă de beneficiarul lucrării, întrucât ar fi menţionat expres acest lucru, ori textul de lege, respectiv art.1865 din Noul Cod civil se referă la „persoanele care (...) au desfăşurat activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor”, fiind evident că aceasta nu poate fi realizată decât de către persoana fizică, în temeiul unui contract încheiat cu antreprenorul.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel formulate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

La data de 8 februarie 2007, prin contractul de lucrări nr.561 încheiat de intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în calitate de beneficiar, şi SC ARGECOM SA, în calitate de antreprenor general, părţile au convenit cu privire la execuţia finalizarea şi întreţinerea obiectivului „Parc Tehnologic Universitar IT la Universitatea din Craiova”.

Ulterior, la data de 1 octombrie 2007, au fost încheiate contractele de subantrepriză nr.3662 şi nr.3663, între SC ARGECOM SA, în calitate de antreprenor general, şi apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL, prin care i-au fost încredinţate acesteia, în calitate de subantreprenor, executarea lucrărilor de rezistenţă, arhitectură, sistematizare verticală, executarea lucrărilor de instalaţii electrice, curenţi slabi, telecomunicaţii, sanitare şi climatizare, ce au făcut parţial obiectul contractului nr.561/08.02.2007.

În conformitate cu dispoziţiile art.1488 Cod civil din anul 1864, zidarii, lemnarii si ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrări date în întreprindere, pot reclama plata lor de la comitent, pe atât pe cât acesta ar datora întreprinzătorului în momentul reclamaţiei.

Textul de lege invocat consacră o dispoziţie derogatorie de la principiul relativităţii contractelor, prin care este reglementată acţiunea directă a lucrătorilor contra comitentului. Lucrătorii pot reclama plata lor de la comitent (beneficiarul lucrării), în măsura în care acesta s-ar găsi dator către antreprenor, deşi au prestat serviciile lor antreprenorului.

Motivul pentru care legea acordă beneficiul acţiunii directe, reglementate de art.1488 Cod civil, îl constituie faptul că lucrătorii au produs o îmbogăţire a proprietarului imobilului construit, iar acesta trebuie să plătească valoarea lucrării, fără să prezinte relevanţă modul sau forma de organizare a lucrătorilor.

Astfel, în mod curent, cum este cazul în speţă, la construcţia de clădiri o parte din lucrări sau toată lucrarea este executată de diverşi specialişti, care sunt subantreprenori şi nu de către antreprenorul principal.

Subantreprenorii sunt consideraţi de lege şi doctrina juridică, de fapt, tot nişte antreprenori, întrucât contractul de subantrepriză este supus aceloraşi reguli şi i se aplică acelaşi dispoziţii legale ca şi contractului de antrepriză. Acesta nu este altceva decât o întreprindere de lucrări în construcţii, prin care o persoană se obligă, faţă de comitent, să execute, în schimbul unei remuneraţii, stabilite în raport de rezultatul lucrării, ce cuprinde atât plata muncii, cât şi contravaloarea materialelor folosite la executarea lucrării de construcţie, în cazul în care aceasta a fost realizată cu materialele întreprinzătorilor (antreprenori sau subantreprenori).

În privinţa subantreprenorilor, care pot uza de beneficiul acţiunii directe, reglementată de dispoziţiile art.1488 Cod civil, norma legală enumeră: zidarii, lemnarii şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu, a unei construcţii sau la edificarea unei alte lucrări date în întreprindere.

Enumerarea prevăzută de textul de lege nu este, însă, una restrictivă, limitativă, astfel cum, în mod neîntemeiat, a interpretat instanţa de fond, ci una exemplificativă, enumerativă, rezultată chiar din termenul folosit de legiuitor „alţi lucrători”.

În niciun caz, însă, legiuitorul nu a făcut nicio distincţie în ceea ce priveşte aceste categorii de meseriaşi, lucrători, în raport de forma lor de organizare, scopul legii fiind acela de a pune la îndemâna tuturor posibilitatea legală, pentru a-şi putea recupera valoarea lucrării executate.

Astfel, calitatea de subantreprenor (sau antreprenor) este dată nu de forma de organizare a lucrătorilor, specialiştilor sau meseriaşilor folosiţi la edificarea construcţiei, întrucât chiar şi un meseriaş este, în sens larg, tot un antreprenor. Un contract de întreprindere de construcţii (contract de antrepriză sau subantrepriză) poate fi încheiat de un meseriaş individual, dar şi de o echipă de lucrători sau, într-o formă mai evoluată, de o asociaţie de meşteşugari, lucrători ori o societate de lucrători având diferite meserii sau diverse specializări în domeniile construcţii de clădiri sau orice alte lucrări sau edificii.

Astfel de asocieri, sub diferite forme de organizare a lucrătorilor, nu influenţează şi nu schimbă natura juridică a contractului de întreprindere de construcţie încheiat (contract de antrepriză sau subantrepriză), ce este determinată de obiectul prestaţiilor reciproce  ale cocontractanţilor, iar nu forma de organizare a acestora, de faptul că subantreprenorul este o persoană fizică individuală sau acestea sunt asociaţii sub diferite forme de organizare.

În plus, norma juridică trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice şi nu de a exclude de la aplicarea ei o anumită categorie de subiecte de drept, în mod arbitrar, discriminatoriu, fără a exista un criteriu concret, obiectiv şi legitim sau de a face distincţie între persoanele titulare ale dreptului la acţiune, în raport de forma de organizare juridică.

De asemenea, în aplicarea normei legale invocate, trebuie avute în vedere dinamica şi complexitatea relaţiilor economico-sociale prezente, evoluţia acestora, în raport de perioada în care au fost edictate dispoziţiile Codului civil din anul 1864, în care nu există distincţia între persoana fizică şi cea juridică.

Prin urmare, pentru considerentele reţinute, Curtea a constatat că există identitate între persoana apelantei reclamante SC POLYSTART IMPEX SRL şi titulara dreptului în raportul juridic litigios, acesta putând reclama, pe calea acţiunii directe, reglementată de art.1488 Cod civil, plata contravalorii lucrării executate, de la intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, beneficiara acesteia, în temeiul contractelor de subantrepriză nr.3662 şi nr.3663 încheiate, la data de 1 octombrie 2007, cu SC ARGECOM SA, antreprenor general.

În condiţiile în care, în speţă, Curtea a reţinut că apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL are calitate procesuală activă, dispoziţiile art.1488 Cod civil fiindu-i aplicabile, Curtea a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.36 Noul Cod de procedură civilă, respingând acţiunea pe această excepţie.

În plus, din examinarea cererii introductive, Curtea a reţinut că la fila nr.5, apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL a precizat temeiul în drept al cererii ca fiind dispoziţiile art.1488 Cod civil, pentru ca, în cuprinsul acestei cereri, să invoce şi dispoziţiile art.493 Cod civil.

În acest context, Curtea a  considerat că instanţa de fond trebuia să pună în discuţia părţilor şi să lămurească temeiul de drept al acţiunii formulate de apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este fondat şi, în temeiul art.480 alin.3 teza a II-a Noul Cod de procedură civilă, l-a admis, a anulat sentinţa şi, reţinând că, prin cererea de apel, apelanta reclamantă SC POLYSTART IMPEX SRL a solicitat aceasta, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă ( decizia nr. 79 din data de 19.02.2014 pronunţată în dosarul nr. 10779/63/2013).

Domenii speta

Spete similare