Momentul începerii executării pedepsei în cazul arestării condamnatului într-o ţară membră a Uniunii Europene în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile române.

Nu se poate considera că inculpatul a început executarea pedepsei,în momentul arestării în străinătate, deoarece  autorităţile ţării în care se afla, l-au arestat pe inculpat în baza mandatului european de arestare, nu în baza  mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În privinţa deducerii perioadei executate în străinătate, aceasta este prevăzută de art.15 din Legea nr.302/2004, dar acest articol nu prevede că începerea executării pedepsei are loc la data arestării efectuate de autorităţile străine.

Prin sentinţa penală nr. 3128 din 22.06.2004, Judecătoria Tg-Jiu în baza art. 288 alin.1 C.pen. a condamnat pe inculpatul C. C. la 3 ani  închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 291 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 292 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi s-a constatat graţiată această pedeapsă prin Legea nr. 543/2002.

În baza art. 293 C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi s-a constatat că această pedeapsă a fost graţiată.

În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. 105/2001 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate şi negraţiate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni, astfel că inculpatul va executa în final, pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C.pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În baza art. 293 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. C. S. la 2 ani închisoare şi s-a constatat graţiată pedeapsa conform Legii nr. 543/2002.

S-a dispus anularea actelor false.

Împotriva sentinţei penale nr. 3128/22.06.2204 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 4935/2004 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, cu motivarea că încadrarea juridică a faptelor  comise de inculpatul Cheormi Cristian este greşită, impunându-se schimbarea acesteia.

Prin decizia nr. 449 din 08.09.2004 pronunţată de Tribunalul Gorj Secţia Penală în dosarul nr. 2225/2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu împotriva sentinţei penale nr. 3128 din 22 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 4935/2004.

A fost desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, unde a fost înregistrată sub nr. 14283/2004.

Prin sentinţa penală nr. 6775 din data de 23.12.2004, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 14283/2004, în baza art. 293 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul T. C. S., la 1 an închisoare şi s-a constatat graţiată pedeapsa conform Legii nr. 543/2002.

În baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul C. C. din art. 288 alin. 1, art. 291, art. 292, art. 293 C.pen. şi art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 33-34 C.pen. şi art. 41-42 C.pen. în art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin. 1, art. 291, art. 292, art. 293 şi art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 33-34 C.pen. şi art. 41-42 C.pen.

În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin.1 a fost condamnat inculpatul C. C., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 291 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 292 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi s-a constatat graţiată această pedeapsă prin Legea nr. 543/2002.

În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 293 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate şi graţiate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni, astfel că inculpatul va executa în final, pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C.pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C.pen. şi s-a dispus anularea actelor false.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs - peste termenul prevăzut de lege - inculpatul C. C., solicitând admiterea acestuia, deoarece a lipsit de la urmărirea penală şi judecata cauzei pe fond, neştiind de existenţa procesului încă din faza de urmărire penală.

Curtea a constatat că nu este competentă să soluţioneze calea de atac formulată de inculpat, deoarece aceasta a fost calificată greşit ca fiind recurs şi nu apel, cum ar fi trebuit şi a fost greşit trimisă la Curtea de Apel Craiova, competenţa materială şi teritorială revenind Tribunalului Gorj.

Astfel, s-a constat că la data la care s-a soluţionat cauza, infracţiunile pentru care a fost judecat inculpatul erau supuse două grade de jurisdicţie, apel şi recurs, potrivit art. 27 alin. 1 pct. 2 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, modificări care însă nu înlătură gradele de jurisdicţie existente la data judecăţii fondului cauzei.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat, aşa cum s-a arătat, că formularea căii de atac este supusă regulilor procedurale la care a început judecata, în acest sens, fiind şi dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 202/2010 care reglementează procedura specifică căilor de atac pentru cauzele în care s-au pronunţat hotărâri până la intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege care a înlăturat calea de atac a apelului pentru infracţiunile de care este acuzat inculpatul.

Prin decizia penală nr. 2422 din 28.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 72/318/2004 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 decembrie 2012 sub nr. 72/318/2004, cu prim termen de judecată la data de 21.01.2013, când au fost solicitate documente privind data începerii executării pedepsei de către apelantul inculpat.

Prin decizia penală nr.1 din 21 ianuarie  2013, Tribunalul Gorj, a admis apelul peste termen formulat de inculpatul C. C.

S-a respins excepţia privind prescripţia răspunderii penale.

S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 6775/23.12.2004 a Judecătoriei Tg-Jiu, în parte şi rejudecând, s-a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen.

În baza art. 334 C.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 288 alin. 1 C.pen. în art. 31 alin.2 C.pen. rap. art.288 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 31 alin.2 C.pen. rap. art. 288 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 292 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 293 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. 105/2001 cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 292 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen.

În baza art. 33-34 C.pen. s-au  contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată conform art. 57 C.pen.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi lit. b Cod penal.

S-a deduce din pedeapsa aplicată perioada începând cu 14.09.2012 la zi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivare s-au arătat următoarele:

Prin adresa nr. H2/15678/11.01.2013 Penitenciarul Tg-Jiu a comunicat instanţei că apelantul inculpat a început executarea pedepsei la data de 14.09.2012.

Apelantul inculpat după punerea în discuţie a cererii privind admiterea apelului peste termen a solicitat instanţei judecarea conform dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen. arătând că îşi însuşeşte pe deplin actele de urmărire penală efectuate în cauză şi nu doreşte să formuleze alte cereri.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului şi văzând şi dispoziţiile art. 371 alin. 2 C.pr.pen., art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. a admis apelul, a  desfiinţat sentinţa penală nr. 6775/23.12.2004 a Judecătoriei Tg-Jiu în parte şi rejudecând, s-a admis cererea formulată de apelantul inculpat privind judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen.

În acelaşi timp, instanţa în baza art. 334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor numai în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 288 alin. 1 C.pen., în sensul aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. 2 C.pen., inculpatul determinând cu intenţie la săvârşirea infracţiunii de fals material o persoană care a comis acea faptă fără vinovăţie.

Instanţa de apel a reţinut că apelantul inculpat C. C. având restricţie de a pătrunde în Italia, de unde fusese expulzat, a hotărât să schimbe paşaportul şi să obţină altul care să-i permită deplasarea în unul din statele din vestul Europei, fără probleme.

În acest sens, l-a cunoscut pe inculpatul T. C. S. din Mătăsari, care nu deţinuse până în anul 2002 paşaport şi l-a determinat pe acesta să-l ajute în ideea obţinerii documentului necesar.

În schimbul sumei de 1.000.000 lei inculpatul T. C. S. i-a înmânat inculpatului C. buletinul de identitate eliberat la împlinirea vârstei de 14 ani, unde fotografia nu mai corespundea noii fizionomii.

Folosind buletinul de identitate şi certificatul de naştere al inculpatului T., inculpatul C. a obţinut ulterior de la Serviciul Paşapoarte Gorj un nou paşaport la data de 09.09.2002 pe care a fost aplicată fotografia personală, documentul de identificare personal fiind folosit în tranzitul către alte state, acesta fiind descoperit ulterior în Portugalia.

Apelantul inculpat a recunoscut şi regretat faptele săvârşite.

Dovedită fiind vinovăţia acestuia pentru infracţiunile susmenţionate tribunalul a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu privare, în sensul dispoziţiilor art. 57 C.pen. urmând a fi reţinute dispoziţiile art. 3201 C.pr.pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul Cheormi Cristian.

În motivare procurorul a arătat că în mod greşit tribunalul a dispus admiterea  apelului peste termen, în condiţiile în care inculpatul a fost arestat în Portugalia la 4 septembrie 2012 în baza mandatului european de arestare emis în urma condamnării definitive prin s.p.nr.6775 din 23 decembrie  2004.

Deşi inculpatul a fost predat autorităţilor  române – DGPMB – Serviciul de reţinere şi arestare preventivă nr.9, Secţia 15 Poliţie Bucureşti la 14 septembrie 2012, începerea executării  pedepsei care trebuia să fie avută în vedere de instanţă la calcularea celor 10 zile era 4 septembrie 2012, deoarece atunci a fost arestat de autorităţile portugheze, iar inculpatul putea declara apel.

Chiar dacă depunerea cererii de apel s-ar fi făcut greşit  la altă instanţă, aceasta nu ar fi atras anularea  cererii de apel.

Mai mult, potrivit art.15 din Legea nr.302/2004, durata arestului efectuat în străinătate se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.

În mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art.3201 Cod pr.penală, deoarece primul termen de judecată a fost la 7 ianuarie  2013, când i s-a luat declaraţie inculpatului, dar acesta nu a recunoscut şi nu a solicitat aplicarea acestor dispoziţii legale. La termenul următor a solicitat aplicarea procedurii  speciale.

Privitor  la încadrarea juridică a faptelor, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor noua încadrare şi nu a atras atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei  mai  la urmă sau eventual, amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.

Instanţa de apel nu  a constatat graţiată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.293 Cod penal, potrivit Legii nr.543/2002.

Greşit au fost contopite pedepse graţiate, ţinând cont şi de Decizia nr.10/1995 a Înalte Curţi de Casaţie  şi Justiţie.

Instanţa de apel a dedus în mod greşit perioada executată, în mod corect  trebuia dedusă de la 4  septembrie 2012, aşa cum prevăd dispoziţiile art.15 din Legea nr.302/2004.

Inculpatul  a solicitat reducerea pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal,  având în vedere atitudinea sinceră, are doi copii minori, a conştientizat gravitatea faptelor, a avut  o conduită bună, astfel încât se poate aprecia că se poate îndrepta şi fără privarea de libertate.

Totodată, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c Cod penal, ţinând  cont şi de conduita bună a sa atât în România, cât şi în Portugalia.

Prin decizia penală nr.964 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova s-au dispus următoarele:

Admite  recursurile  declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul C. C., împotriva deciziei penale nr.1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 72/318/2004.

Casează  în parte  decizia.

Descontopeşte  pedepsele .

Constată graţiată pedeapsa aplicată  pentru infracţiunea  prev. de art.293 Cod penal.

Contopeşte pedepsele  rămase negraţiate, urmând ca inculpatul  să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an şi 6 luni închisoare.

Deduce perioada executată de la 04.09.2012 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare vechi şi emiterea unui mandat corespunzător.

Menţine  celelalte dispoziţii ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În motivare,instanţa de recurs a arătat următoarele:

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi examinând cauza sub toate aspectele de fapt  şi de drept, Curtea apreciază că sunt fondate numai în  privinţa neconstatării graţierii pedepsei aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.293 Cod penal, greşitei contopiri a pedepselor graţiate, greşitei deduceri a perioadei executate.

Este nefondată critica parchetului privind tardivitatea apelului declarat de inculpat.

Deşi inculpatul a fost arestat de autorităţile portugheze la data de 4 septembrie 2012, această arestare s-a efectuat în baza mandatului european de arestare  nr.24 din 20 noiembrie  2009 emis de Judecătoria Târgu Jiu.

Prin urmare, nu se poate considera că inculpatul a început executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr.6775 din 23 decembrie  2004 a Judecătoriei Târgu Jiu, la 4 septembrie 2012, deoarece  autorităţile portugheze l-au arestat pe inculpat în baza mandatului european de arestare, nu în baza  mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.9211 din 21 februarie 2005, emis de Judecătoria Târgu Jiu în baza  sentinţei penale mai sus arătate.

De altfel, autorităţile portugheze nici nu puteau să-l aresteze pe inculpat în baza mandatului de executare a pedepsei  închisorii, în condiţiile în care între statele membre ale Uniunii Europene, în privinţa cooperării judiciare internaţionale în materie penală se aplică Decizia cadru nr.2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, transpusă în legislaţia internă prin Legea  nr.302/2004.

Prin urmare, numai în  momentul în care inculpatul a fost preluat de autorităţile judiciare române, la 14 septembrie 2012, a început executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr.6775 din 23 decembrie  2004 a Judecătoriei Târgu Jiu, care a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei  închisorii nr.9211 din 21 februarie 2005, emis de Judecătoria Târgu Jiu,  aşa cum rezultă şi din adresa nr.145023 din 17 septembrie  2012 a IPJ Satu Mare, Serviciul Investigaţii Criminale, cum şi din adresa nr.H2/15678 din 11 ianuarie 2013 a Penitenciarului Târgu Jiu.

În privinţa deducerii perioadei executate în Portugalia, aceasta este prevăzută de art.15 din Legea nr.302/2004, dar acest articol nu prevede că începerea executării pedepsei are loc la data arestării efectuate de autorităţile străine.

Referitor  la critica privind nepunerea  în discuţia părţilor  a  schimbării  încadrării juridice a faptelor, Curtea apreciază că încălcarea dispoziţiilor art.334 Cod pr.penală, ar atrage nulitatea prevăzută de art.197 alin.1 Cod pr.penală, dar numai atunci când inculpatului i  s-ar fi adus  o vătămare care nu  poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei penale în privinţa schimbării  încadrării juridice a faptelor.

Ori, pe de o parte, instanţa de  apel a dat o corectă încadrare juridică a faptelor, iar pe de altă parte, inculpatului nu i  s-a adus vreo vătămare, aspect ce rezultă şi din motivele de recurs formulate de inculpat în sensul  că inculpatul nu a criticat în niciun mod faptul că nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice.

În această situaţie, nu se impune reformarea  deciziei în  privinţa modului în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Este nefondată şi critica parchetului privind aplicarea dispoziţiilor art.3201 Cod pr.penală.

La termenul din 7 ianuarie  2013 instanţa de apel l-a ascultat pe inculpat numai pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.365 Cod pr.penală.

Numai după ce tribunalul a apreciat că apelul formulat de inculpat îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.365 Cod pr.penală, l-a ascultat pe inculpat cu privire la faptele de care era acuzat.

În acest context, primul termen, în sensul dispoziţiilor art.11 din OUG nr.121/2011, a fost, în speţă, la 21 ianuarie 2013, când inculpatul a formulat cerere de judecarea cauzei potrivit dispoziţiilor art.3201 Cod pr.penală, recunoscând săvârşirea faptelor şi  solicitând ca judecata să aibă loc numai  în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Este nefondată critica inculpatului privind individualizarea pedepsei şi a modalităţii  de executare, având în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul  de pericol social mediu al faptelor, împrejurările în care s-au săvârşit, consecinţele produse, neimpunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante, ţinând  cont  de comportamentul inculpatului, care nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond şi s-a sustras de la executarea pedepsei, fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare pentru prinderea sa.

Faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră a fost avut în vedere de instanţa de apel  în momentul  când a admis cererea de judecare a cauzei potrivit dispoziţiilor art.3201 Cod pr.penală şi prin orientarea cuantumului pedepselor  spre minimul special prevăzut de lege.

Sunt întemeiate criticile privind neconstatarea graţierii pedepsei aplicată pentru săvârşirea  infracţiunii prevăzută de art.293 Cod penal, greşita contopire a pedepselor graţiate şi greşita deducere a perioadei executate.

Astfel, potrivit Legii nr.543/2002, pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.293 Cod penal este graţiată, având în vedere data săvârşirii acesteia.

Totodată, ţinând  cont  de Decizia nr.10/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii, instanţa de apel trebuia să contopească numai pedepsele care nu  au fost graţiate.

Având în vedere dispoziţiile art.15 din Legea nr.302/2004, din pedeapsa rezultantă tribunalul trebuia să deducă şi durata arestului efectuat în Portugalia, de la 4 septembrie 2012.

Domenii speta

Spete similare