Revendicare imobiliară. Cererea de chemare în garanţie trebuie depusă conform art. 61 Cod procedură civil în faţa primei instanţe

Revendicare imobiliară. Cererea de chemare în garanţie trebuie depusă conform art. 61 Cod procedură civil în faţa primei instanţe

 - Cod procedură civilă, art. 61, art. 135, art. 294 alin. 1,

Art.61 Cod procedură civilă fixează termenul în care trebuie depusă cererea de chemare în garanţie, textul de lege stabilind că această cerere trebuie făcută în faţa primei instanţe.

O astfel de cerere nu poate fi formulată direct în apel, dat fiind că s-ar încălca prevederile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, prevederi ce au natură imperativă.

În aceste condiţii sancţiunea ce afectează o astfel de cerere depusă în stadiul procesual al apelului nu poate fi decât inadmisibilitatea şi nicidecum disjungerea şi judecarea separată.

Prevederile art. 135 Cod procedură civilă ar fi putut  primi eficienţă numai în situaţia în care cererea de chemare în garanţie ar fi fost formulată în faţa primei instanţe însă ulterior primei zile de înfăţişare.

Prin Sentinţa civilă nr.475/2008 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc s-a admisă în parte acţiunea înaintată de reclamanta H.E., împotriva pârâţilor S.C. M. SA Odorheiu Secuiesc, S.C. A.I. SRL Odorheiu Secuiesc, S.C. P.I. SRL Odorheiu Secuiesc şi P.G., şi în consecinţă:

S-a constatat că imobilul înscris în CF 619 Odorhei-Sâmbăteşti cu nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1, 1202/1/3 în suprafaţă de 2125 mp formează proprietatea reclamantei cu titlu de moştenire.

S-a stabilit că imobilul de mai sus sub nr.1199/2/1 în suprafaţă de 1303 mp sub nr.top.1200/1/2/1, 1202/1/3 în suprafaţă de 510 mp se află în posesia pârâtei SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc şi sub nr.top.1202/1/1 în suprafaţă de 312 mp se află în posesia pârâtului P.G.  conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul tehnic ing. F.R.T., care face parte integrantă din prezenta.

Pârâţii SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc şi P.G. au fost obligaţi să predea în natură pe seama reclamantei H.E. imobilul de mai sus, sau să plătească acesteia contravaloarea terenului aflat în posesia lor în sumă totală de 262.178,32 lei, din care P.G. suma de 38.475,84 lei şi SC P.I. SRL suma de 223.702 lei.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii SC M. SA Odorheiu Secuiesc şi SC A.I. SRL Odorheiu Secuiesc, stabilind că aceşti pârâţi nu au calitate procesuală pasivă şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc.

Instanţa de fond a reţinut că după cum rezultă din copia CF depusă  la dosar, imobilul din litigiu, revendicat de către reclamantă, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art.480 şi următoarele Cod civil, revendicare imobiliară, este înscris în CF 619 Sâmbăteşti sub nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1,  1202/1/1, 1202/1/3 teren de construcţii în suprafaţă de 2125 mp şi formează proprietatea tabulară a reclamantei H.E. născută Selyem, cu titlu de moştenire.

Reclamanta a dovedit că este titulara bunului revendicat, prin înscrierea acestui drept în CF, dovadă care constituie temeiul acţiunii în revendicare.

Prin expertiza tehnică de specialitate efectuată de ing. F.T., respectiv din completarea raportului de expertiză tehnică rezultă că imobilul revendicat de către reclamantă, sub nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1,  1202/1/1, 1202/1/3 se află în posesia pârâţilor SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc corpul funciar cu nr.top.1199/2/1 în suprafaţă de 1303 mp, sub nr.top.1200/1/2/1, 1202/1/3 în suprafaţă de 510 mp şi cel cu nr.top,1202/1/1 în suprafaţă de 312 mp, în posesia pârâtului P.G.. Pârâţii SC P.I. SRL şi P.G. nu au invocat nici un titlu în baza căruia deţin aceste suprafeţe de teren.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.490 din 23 februarie 2006 la care face referire pârâta SC P.I. SRL şi în baza căruia a cumpărat de la pârâta SC M. SA terenuri intravilane, nu sunt identice cu terenurile revendicate de către reclamantă, fiind înscrise în CF 1625 Sâmbăteşti sub nr.top.8/2/1/1/1/2/2/7/1/1,  CF 1627 Sâmbăteşti sub nr.top.7/1/5, 8/1/2, 21/2/1/2, 22/2/1, 21/1/2, 24/172, 23/5/4/2, 24/2/5/4/2, 1210/2, 1197/2, 1198/1, 1209/1/2, 1210/1, CF 1626 Sâmbăteşti nr.top.7/1/3, 7/2/2, 1199/2/2, 1200/1/2/2, 1201/1/2, 1202/1/2, 1197/4, 1198/3, 1193/1/2, 1200/1/1, 1201/1/1/2, 1209/1/4.

Aceste corpuri funciare nu au fost niciodată revendicate de către reclamantă. Pe de altă parte, corpurile funciare revendicate de către reclamantă, restituite în natură antecesorului reclamantei şi moştenite de către reclamantă, nu au format niciodată proprietatea pârâtei SC M. SA Odorheiu Secuiesc, nici nu au fost evidenţiate în patrimoniul societăţii M. SA, astfel nu puteau fi vândute pârâtei SC P.I. SRL, după cum rezultă din situaţia funciară a imobilului din CF 619 Sâmbăteşti, nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1, 1202/1/3 pârâta SC P.I. SRL foloseşte aceste terenuri fără nici un titlu.

Din cele de mai sus rezultă că pârâta SC M. SA Odorheiu Secuiesc nu are calitatea procesuală pasivă şi nici SC A.I. SRL Odorheiu Secuiesc.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului P.G. prin întâmpinare, că dispoziţia  Primarului 412/2001 din 04.09.2001 prin care s-a restituit în natură terenul din litigiu, nu a fost pusă în executare în termenul de 3 ani, este de menţionat că formalităţile de publicitate imobiliară au fost îndeplinite la data de 06 februarie 2003 când a fost intabulat dreptul de proprietate pe numele lui G.E., deci în termen.

G.E. a decedat la data de 26.01.2004. Succesiunea acestuia a fost dezbătută la data de 09.11.2006 şi s-a emis certificatul de moştenitor nr.130/2006, în certificatul de moştenitor fiind cuprins imobilul din litigiu, care a fost moştenit de către reclamantă, fiind intabulat dreptul ei de proprietate în CF.

În consecinţă susţinerile pârâţilor SC P.I. SRL şi P.G. nu pot fi luate în considerare, aceştia folosesc imobilul din litigiu fără nici un titlu.

Pârâtul P.G. deşi a fost introdus în cauză ulterior, a avut la dispoziţie mai multe termene pentru propunere de probe, a şi depus întâmpinare, neavând probe de propus. Totodată i-a fost comunicată expertiza tehnică, având posibilitatea să solicite o altă expertiză, sau eventual să propună probe.

Prin raportul de expertiză s-au evaluat terenurile revendicate de către reclamantă, stabilind că terenul sub nr.top.1202/1/1 în suprafaţă de 312 mp are o valoare de 38.475,84 lei, cel cu nr.top.1199/2/1 în suprafaţă de 1303 mp are o valoare de 160.809,28 lei şi cel cu nr.top.1200/1/2/1, 1202/1/3 în suprafaţă de 510 mp are o valoare de 62.893 lei.

Prin decizia civilă nr. 102 din 8 octombrie 2009, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de apelanţii SC P.I. SRL şi P.G. şi a modificat Sentinţa civilă nr. 475/2008 pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, în sensul că a stabilit că din imobilul reclamantei H.E., înscris în CF nr. 619 Odorhei-Sâmbăteşti nr. top. 1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/3, se află în posesia pârâtei SC P.I. SRL o suprafaţă de 1822 mp şi în posesia pârâtului P.G. o suprafaţă de 18 mp, conform expertizei întocmită de expertul S.D., a obligat SC P.I. SRL să plătească reclamantei c/v terenului aflat în posesia ei, respectiv 223.579 lei şi pe pârâtul P.G. să plătească reclamantei suma de 2.219 lei c/v terenului care se află în posesia lui, a eliminat din sentinţă obligaţia pârâţilor de a restitui în natură terenurile şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii P.G. şi SC P.I. SRL, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul eliminării din decizia atacată a obligaţiei de a plăti intimatei H.E. suma reprezentând contravaloarea terenului, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr.251/R din 30 martie 2010, Curtea de Apel Tg-Mureş a admis recursurile declarate de pârâţii P.G. şi S.C. P.I. SRL, împotriva Deciziei civile nr.102 din 8 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.541/268/2007, a casat integral hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Harghita.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel  a reţinut că instanţa de apel a admis apelul pârâţilor, stabilind că pârâţii folosesc o suprafaţă de 1822 mp şi respectiv 18 mp din imobilul reclamantei, obligându-i la plata contravalorii terenului în favoarea reclamantei. S-a avut în vedere, în considerentele deciziei recurate, concluziile unei noi expertize topografice, efectuate de expertul S.D., care a fost confirmată şi de către o contraexpertiză. Tribunalul a stabilit, prin compararea titlurilor, că cel prezentat de reclamantă, respectiv Dispoziţia nr. 412/2001 emis de Primar este preferabil titlurilor pârâţilor, deoarece a fost înscris în CF încă din anul 2003 iar pârâţii nu au atacat acest titlu. S-a reţinut împrejurarea că terenul nu este liber şi că pârâţii nu au contestat contravaloarea terenului stabilit de expert şi că potrivit prevederilor art. 480 Cod civil, reclamanta are dreptul de a revendica terenul proprietatea ei în posesia oricui s-ar afla.

Pronunţând o astfel de hotărâre, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. 6 Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revendicarea terenului în litigiu, ceea ce presupune că reclamanta pretinde un drept de proprietate asupra unui imobil aflat în posesia unor persoane care nu au calitatea de proprietari ai respectivului imobil. Reclamanta nu a solicitat instanţei să procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor asupra aceluiaşi teren şi să prefere titlul de proprietate al său pentru un considerent sau altul. Dimpotrivă, pe tot parcursul dezbaterii judecătoreşti a susţinut că pârâţii nu au nici un drept de proprietate asupra terenului şi l-au ocupat în mod abuziv. Nu există la dosar nici o precizare de acţiune în acest sens, iar în lipsa unei astfel de precizări instanţa de apel nu putea să schimbe din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată.

Pe de altă parte, considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii: deşi se face vorbire de compararea titlurilor de proprietate ale părţilor şi se acordă preferinţă celui al reclamantei pentru motive neconcludente, totuşi se reţin dispoziţiile art. 480 Cod civil şi se arată că reclamanta are dreptul de a revendica terenul proprietatea ei în posesia oricui s-ar afla, fără a se concluziona de ce titlurile de proprietate ale pârâţilor nu sunt valabile.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel reţine concluziile expertizei topografice efectuate de expertul S.D., expertiză ordonată de instanţa de apel, fără a arăta motivele pentru care înlătură concluziile expertizei efectuate în dosarul de fond şi ale contraexpertizei efectuate de 3 experţi, sau motivele pentru care a achiesat la concluziile expertului Szalai. Pe de altă parte, studiind toate expertizele efectuate în cauză se constată că instanţa de apel a făcut o sinteză a concluziilor tuturor experţilor, într-o mai mică sau mai mare măsură. Dacă ar fi reţinut doar concluziile expertului Szalai, ar fi observat că acesta a concluzionat că SC M. SA (antecesoarea pârâtei SC P.I. SRL) nu ocupă teren din terenul reclamantei, că terenul reclamantei este ocupat de alte persoane fizice, care nu au fost chemate în judecată şi că suprafaţa întabulată în favoarea reclamantei doar scriptic există, în realitate nu există, fiind rezultatul unei identificări greşite.  Cei 3 experţi au concluzionat că pentru acelaşi teren există 2 proprietari diferiţi, astfel că nu se poate susţine că ar fi verificat şi confirmat expertiza întocmită de expertul Szalai.

Instanţa de apel nu a motivat nici de unde a ajuns la concluzia că pârâta SC P.I. SRL ocupă o suprafaţă de 1822 mp din terenul reclamantei, deşi în raportul de expertiză întocmit de expertul S.D. se arată că această pârâtă nu posedă nici o suprafaţă din terenul reclamantei iar la fond instanţa a reţinut că aceeaşi pârâtă ocupă o suprafaţă de 1303 mp şi 510 mp, în total 1813 mp. Prin această soluţie instanţa de apel a îngreunat situaţia pârâtei în propria cale de atac, fapt inadmisibil, prin raportare la prevederile art. 296 teza finală Codul de Procedură Civilă.

Nu în ultimul rând instanţa de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de pârâţi prin cererile de apel şi nu a înlăturat motivat aceste apărări.

În rejudecare Tribunalul Harghita a pronunţat decizia civilă nr.104/25.10.2011 prin care a admis apelurile declarate de apelanta SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc şi apelantul P.G., împotriva Sentinţei civile nr.475/02.04.2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pe care în baza art.296 Cod de procedură civilă o schimbă în parte, în sensul că:

A stabilit că din imobilul, proprietatea tabulară a reclamantei H.E., înscris în CF nr.619 a localităţii Sâmbăteşti, o suprafaţă de teren de 1321 mp. se află în posesia pârâtei SC P.I. SRL, identificat prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1 şi 1202/1/3, iar o suprafaţă de teren de 145 mp. se află în posesia pârâtului P.G., identificat prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1202/1/3.

A obligat pârâta SC P.I. SRL să plătească reclamantei suma de 162.905,72 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 1321 mp., aflat în posesia acesteia.

A obligat pârâtul P.G. să plătească reclamantei suma de 17.881,40 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 145 mp., aflat în posesia acestuia.

A eliminat din sentinţă obligaţia pârâţilor SC P.I. SRL şi P.G. de a restitui în natură terenurile.

A disjuns cererea de chemare în garanţie formulată de apelanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu chemata în garanţie SC M. SA, şi declină competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate ca fiind legal şi temeinice.

A compensat parţial cheltuielile de judecată şi obligă intimata H.E. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 905,66 lei în favoarea apelantei SC P.I. SRL, respectiv în sumă de 505 lei în favoarea apelantului P.G..

Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut că, în temeiul Legii nr.10/2001, prin Dispoziţia Primarului Municipiului Odorheiu Secuiesc nr.412/2001, au fost retrocedate reclamantei corpurile funciare cu nr. top.1199/2/1 - 200 mp, 1200/1/2/1 - 160 mp, 1202/1/1 - 1415 mp, 1202/1/3 - 350 mp, respectiv în suprafaţa totală de 2125 mp.

Deşi apelanţii au susţinut că dispoziţia a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr.10/2001, întrucât terenul în cauză nu a fost liber în momentul emiterii dispoziţiei, această dispoziţie nu a fost anulată, apelanţii nefăcând nici dovada că ar fi solicitat anularea sau constatarea nulităţii absolute a acestui titlu în justiţie.

În baza Raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul dr. ing. R.B.J., cu ocazia rejudecării cauzei, a fost identificat imobilul înscris în CF nr.619 a localităţii Sâmbăteşti, nr.top.1119/2-suprafaţa tabulară 1957 mp., nr.top.1200/1/2-suprafaţa tabulară 317 mp., nr.top.1201/1/1/2-suprafaţa tabulară 320 mp. şi nr.top.1202/1-suprafaţa tabulară 4.438 mp.

S-a reţinut de expert că foştii proprietari tabulari ai imobilului au fost G.M. şi soţia născută S.E., cu titlu de schimb, iar imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Sentinţei nr. 2000/1957 a Tribunalului Odorhei.

S-a mai constatat că în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr.2681/1996, imobilele cu nr.top.1199/2/2 în suprafaţă de 1757 mp., nr.top.1200/1/2/2 în suprafaţă de 156 mp., nr.top.1201/1/2 în suprafaţă de 320 mp., nr.top.1202/1/2 în suprafaţă de 2643 mp. au fost transcrise în CF nr.1626 în favoarea pârâtei SC M. SA. În ceea ce priveşte restul suprafeţelor, respectiv nr.top.1199/2/1 în suprafaţă de 200 mp., nr.top.1200/1/2/1 în suprafaţă de 160 mp., nr.top.1202/1/1 în suprafaţă de 1415 mp. şi nr.top.1202/1/3 în suprafaţă de 350 mp., acestea au fost intabulate cu titlu de R.tituire în natură conform Legii nr.10/2001 în favoarea lui G.E., iar ulterior s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de moştenire conform Încheierii CF nr.8243/2006 în favoarea  intimatei-reclamante H.E. este proprietarul tabular actual

În urma identificării CF nr.50376 a localităţii Odorheiu Secuiesc, nr.cad.50376 în suprafaţă de 12718 mp, expertul a constatat că proprietar tabular este apelanta-pârâtă SC P.I. SRL, care a dobândit terenul de la fostul proprietar tabular SC M. SA, pe seama căruia a fost eliberat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr.2681/1996, însă în acest teren au fost înglobate şi imobilele cu nr.top.1200/1/2/2, nr.top.1201/1/2 şi nr.top.12020/1/2, ale căror proprietari tabulari au fost numiţii Goldberger Marton şi soţia sa născută S.E..

Expertul a reţinut că, cu ocazia intabulării dreptului de proprietate asupra terenului dobândit de SC M. SA, şi care a fost vândut apelantei SC P.I. SRL, s-a folosit din CF nr.619 a localităţii Sâmbăteşti o suprafaţă de 4976 mp, dar faptic rezultând din schiţa de dezmembrare, suprafaţa totalizează 6197 mp., deci cu 1321 mp. mai mult.

Prin completarea la expertiză expertul a identificat suprafeţele aparţinând intimatei-reclamante, folosite în prezent de alte persoane, printre care şi apelanţii SC P.I. SRL şi P.G., constatând că suprafeţele identificate prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1 şi 1202/1/3, se află în posesia SC P.I. SRL, iar suprafaţă de teren de 145 mp., identificată prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1202/1/3, se află în posesia pârâtului P.G..

Prin a doua completare la expertiză expertul a concluzionat că terenul identificat prin nr.top.1202/1/2 în suprafaţă de 2643 mp. este folosit de apelanta SC P.I. SRL.

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren care se află în folosinţa SC P.I. SRL, Tribunalul este de părere că, chiar dacă expertul arată că SC P.I. SRL foloseşte din imobilul, proprietatea intimatei, o suprafaţă de teren de 2643 mp.- nr.top.1202/1/2, 47 mp.-nr.top.1199/2/1, 11 mp.-nr.top.1200/1/2/1, 63 mp.-nr.top.1202/1/1 şi 2 mp.-nr.top.1202/1/3, prin concluziile expertizei, respectiv pct.7 alin.4 a reţinut că, cu ocazia intabulării dreptului de proprietate asupra terenului dobândit de SC M. SA, şi care a fost vândut apelantei SC P.I. SRL, s-a folosit din CF nr.619 a localităţii Sâmbăteşti o suprafaţă de 4976 mp, dar faptic rezultând din schiţa de dezmembrare, suprafaţa totalizează 6197 mp, deci cu 1321 mp, mai mult.

Prin urmare, în opinia Tribunalului această suprafaţă de 1321 mp, este suprafaţa reală, folosită de către societatea apelantă şi care aparţine intimatei-reclamante.

Deşi apelanţii au arătat că în temeiul prevederilor art.480 Cod civil nu pot fi acordate despăgubiri, totuşi, prin concluziile scrise sunt de acord să plătească contravaloarea terenurilor care sunt în folosinţa lor, arătând însă că ocupă o suprafaţă mai mică de teren decât aceea stabilită de expert.

Tribunalul a reţinut că suprafeţele folosite de apelanţi şi care formează proprietatea tabulară a intimatei-reclamante sunt ocupate de diferite construcţii, iar intimata-reclamantă nu a solicitat demolarea acestora, ci acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenurilor ocupate.

Cu această soluţie au fost de acord, în principiu, apelanţii, fiind dispuşi însă să plătească o sumă mai mică drept despăgubire decât aceea solicitată de reclamanta-intimată.

Prin urmare, apreciind că restituirea în natură a terenurilor nu este posibilă, întrucât aceste terenuri sunt ocupate prin construcţii, ţinându-se cont şi de acordul în principiu al apelanţilor, în opinia Tribunalului  soluţia cea mai echitabilă în cauză este aceea ca restituirea să se efectueze prin echivalent, respectiv prin dezdăunarea reclamantei-intimate.

Prin Raportul de expertiză tehnică efectuat de expert F.R.T. s-a stabilit valoarea unui metru pătrat teren ca fiind în sumă de 123,32 lei, raport care sub acest aspect nu a fost contestat de părţi, nefiind administrate nici alte dovezi contrare în ceea ce priveşte valoarea terenurilor ce formează obiectul prezentei cauze.

Astfel, considerând că apelul este admisibil sub acest aspect, în baza art.296 Cod de procedură civilă Tribunalul a admis apelul formulat de apelanţi, şi a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond, obligând apelanţii la plata despăgubirilor pe seama intimatei-reclamante în felul următor:

Pentru  suprafaţa de teren de 1321 mp. care se află în posesia pârâtei SC P.I. SRL, identificat prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1 şi 1202/1/3, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 162.905,72 lei (1321 mp.x123,32 lei).

Pentru suprafaţa de teren de 145 mp. care se află în posesia pârâtului P.G., identificat prin CF nr.619 Sâmbăteşti, nr.top.1202/1/3, a obligat pârâtul P.G. să plătească reclamantei suma de 17.881,40 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 145 mp., aflat în posesia acestuia (145 mp.x123,32).

S-a eliminat din sentinţă obligaţia pârâţilor SC P.I. SRL şi P.G. de a restitui în natură terenurile.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate ca fiind legale şi temeinice, respectiv dispoziţia prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii SC M. SA Odorheiu Secuiesc şi SC A.I. SRL Odorheiu Secuiesc, întrucât conform expertizei aceşti pârâţi nu ocupă nicio suprafaţă din terenurile aparţinând reclamantei-intimate.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de apelanta-pârâtă SC P.I. SRL în contradictoriu cu chemata în garanţie SC M. SA, Tribunalul a reţinut că această cerere a fost înaintată cu ocazia judecăţii apelului, la data de 05.05.2008.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin.1 Cod de procedură civilă, cererea de chemare în garanţie făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare dispoziţii faţă de care cererea de chemare în garanţie depusă în apel a fost depusă tardiv.

Având în vedere prevederile art. 135 Cod de procedură civilă potrivit cărora cererea de introducere a unei alte persoane în judecată, care nu s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când părţile consimt să se judece împreună, ţinând cont de poziţia părţilor, care nu au consimţit în acest sens, Tribunalul a disjuns această cerere şi a declinat competenţa soluţionării acesteia în favoarea instanţei de fond, Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată în apel, acestea  au fost prezentate în felul următor: cheltuieli de judecată în apel efectuate de apelanta SC P.I. SRL: taxă judiciară de timbru 2.712 lei+timbru judiciar 5 lei+onorar expertiză 1.367 lei, cheltuieli de judecată în apel efectuate de apelantul P.G.: taxă judiciară de timbru 1.005 lei+timbru judiciar 5 lei+onorar expertiză 200 lei, onorar avocat 1.190 lei achitat de apelanţi, onorar avocat achitat de intimată: 500 lei.

Având în vedere că apelul a fost admis în parte, în baza art.274 alin.1 raportat la art.276 Cod de procedură civilă, s-au compensat parţial cheltuielile de judecată şi  intimata H.E. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 905,66 lei în favoarea apelantei SC P.I. SRL, respectiv în sumă de 505 lei, în favoarea apelantului P.G..

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs pârâta SC M. SA solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul eliminării dispoziţiei de disjungere a cererii de chemare în garanţie formulate de intimata SC P.I. SRL şi respingerea acestei cereri ca inadmisibilă.

În motivarea recursului întemeiat pe prevederile art.304 pct.6 şi 9 Cod procedură civilă, s-a arătat în esenţă, că Tribunalul a reţinut în mod corect că cererea de chemare în garanţie formulată de SC P.I. SRL împotriva recurentei a fost formulată în apel, la data de 05.05.2008.În aceste condiţii, disjungerea şi declinarea competenţei dispuse prin hotărârea atacată sunt nelegale.

Aceasta întrucât, nerespectarea termenului de depunere al acestei cereri prevăzut de art.61 Cod procedură civilă, este sancţionată potrivit art.135 Cod procedură civilă cu judecarea separată a cererii.  În aceste condiţii soluţia corectă ar fi fost respingerea cererii ca inadmisibilă.

Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâta SC P.I. SRL solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 475/02.02.2008 a Judecătoriei Tg. Mureş cu consecinţa admiterii numai în parte a acţiunii şi obligarea societăţii recurente la restituirea în natură pe seama reclamantei a suprafeţelor de teren conform punctului 8.4 din Completarea nr.1 din raportul de expertiză efectuat de ing. R.B. şi a anexei nr.7.

În motivarea recursului pârâta a arătat în esenţă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, că decizia cuprinde motive contradictorii dat fiind că se reţine faptul că suprafeţele identificate prin CF 619 Sâmbăteşti nr.top.1199/2/1; 1200/1/2/1; 1202/1/1 şi 1202/1/3, se află în posesia  reclamantei. Or, dacă ar fi astfel, dat fiind  că aceste parcele însumează 2125 mp ar fi trebuit admisă în întregime acţiunea împotriva sa şi respinsă împotriva apelantului P.G. Din decizie rezultă că numai o suprafaţă de 1321 mp  se află în posesia societăţii recurente.

A doua contradicţie susţinută de recurentă este aceea că instanţa de apel reţine în mod eronat că recurenta foloseşte din imobilul proprietatea reclamantei suprafaţa  de teren de 2643 mp – 1202/1/2 având în vedere că această suprafaţă se află în proprietatea tabulară a  societăţii recurente.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că:

Prin Decizia nr.251/R/30.03.2010 a Curţii de Apel Tg-Mureş, instanţa de recurs Curtea de Apel Tg-Mureş, a casat integral Decizia civilă nr.102/08.10.2009 pronunţată de Tribunalul Harghita, arătând în decizia de casare că reclamanta nu a solicitat instanţei să procedeze la compararea  titlurilor de proprietate ale părţilor, astfel că în lipsa unei precizări instanţa de apel, în rejudecare, nu putea să schimbe din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată.

S-a mai arătat că instanţa de apel nu a respectat îndrumarea obligatorie dată de către instanţa de recurs prin Decizia nr.251/2010 şi nu a analizat apărarea formulată privind  imposibilitatea obligării apelanţilor-pârâţi la plata contravalorii terenului prin raportare la prevederile art.480 Cod civil.

De asemenea, constatarea instanţei de apel în ceea  ce priveşte presupusul acord  al reclamanţilor privind plata despăgubirilor este total neadevărată în condiţiile în care prin concluziile scrise pârâta a solicitat instanţei de apel admiterea în parte a acţiunii reclamantei şi restituirea către aceasta doar a suprafeţelor de teren aflate în posesia sa conform punctului 8.4 din Completarea 1 din raportul de expertiză efectuat de ing.R.B.şi a anexei nr.7.

S-a mai arătat că instanţa de apel în mod nelegal a reţinut că suprafaţa de 1321 mp din parcelele identificate cu nr.top.1199/2/1; 1200/1/2/1, 1202/1/1 şi 1202/1/3, în suprafaţă tabulară de 2125 mp s-ar afla în posesia recurentei, fără a examina succesiunea înscrierilor în cartea funciară şi dezmembrările efectuate urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr.2681.

În anul 2001 în baza expunerii de motive nr.4169/04.09.2001 Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc a emis Dispoziţia nr.412/04.09.2001 prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului înscris în CF 619 Sâmbăteşti sub nr.top.1199/2/1; 1200/1/2; 1202/1/1 şi 1202/1/3 petiţionarului G.E.. Prin adresa nr.6325/15/05/2008 a Primăriei Odorheiu Secuiesc se recunoaşte în mod expres faptul că la data emiterii Dispoziţiei nr.421/2001 Primăria Odorheiu Secuiesc nu a avut cunoştinţă despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr.2681 emis pe seama SC M. SA. Această susţinere nu poate fi însă promită având în vedere că în anul 1999 a fost întabulat aceste certificat în CF nr.619 Sâmbăteşti sub B+4, iar numerele topografice menţionate în dispoziţie au luat naştere numai odată cu întabularea certificatului de atestare.

Pornind de la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul R.B.J. recurenta arată că  este important de reţinut faptul că folosirea numai a suprafeţei de 4876 mp din CF 619 Sâmbăteşti în loc de 6197 mp suprafaţa efectiv folosită conform schiţei de dezmembrare, a fost posibilă datorită faptului că, corpul funciar înscris în CF 1626 în suprafaţă de 12.718 mp pe seama SC Martiţa SA era compus dintr-un număr de 12 numere topografice printre care se află şi cele 4 numere topografice noi rezultate din dezmembrarea terenurilor lui G.E., astfel suprafaţa totală a acestui corp funciar a fost completată scriptic cu celelalte numere topografice care au provenit din alte cărţi funciare.

Contrar concluziilor expertului, instanţa de apel susţine că suprafaţa lipsă din nr.top.1202/1/1 este inclusă în suprafaţa nr.top.1202/1/2.

Din schiţa de dezmembrare care a stat la baza dezmembrării numerelor topografice aparţinând anterior naţionalizării defunctului G.E., rezultă că suprafaţa corpului funciar 1202/1/1 nu poate fi 1415 mp aşa cum în mod eronat s-a readnotat în CF 619 Sâmbăteşti comparând cu  suprafaţa numărului topografic 1202/1/2. Dacă ar fi astfel, pe schiţa de dezmembrare corpul funciar 1202/1/1 ar fi trebuit să apară ca întindere de cel puţin 50% din întinderea corpului funciar 1202/1/2.

Corpurile funciare – proprietatea intimatei H.E., respectiv nr.top.1199/2/1, nr.top.1200/1/2/1, 1202/1/1 şi 1202/1/3, au fost identificate de către expertul Rakossy în anexa 7 din Completarea nr.1 la raportul de expertiză, iar persoanele în posesia cărora  se află aceste suprafeţe sunt enumerate de expert la punctul 8.4 din Completarea 1.

În cauză a formulat recurs  şi pârâtul P.G. solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate, admiterea  apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr.475/02.02.2008 cu consecinţa admiterii numai în parte a acţiunii şi obligării recurentului la restituirea în natură în favoarea reclamantei numai a suprafeţei  indicate la punctul 8.4 din Completarea nr.1 la raportul de expertiză întocmit de ing. R.B.

În subsidiar, recurentul a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivarea recursului este similară celei  făcute de  recurenta SC P.I. SRL, cu următoarele precizări:

În mod greşit instanţa de apel reţine că parcela identificată cu nr.top.1202/1/3 se află în posesia SC P.I. SRL şi în acelaşi timp că suprafaţa de 145 mp din această parcelă se află în posesia reclamantei. Pe de altă parte, din Completarea nr.1 la raportul de expertiză pct.8.4 rezultă că suprafaţa de 145 mp aflată în posesia reclamantei se identifică cu nr.top.1202/1/1 nicidecum cu nr.top.1202/1/3.

Prin întâmpinarea formulată reclamanta H.E. a solicitat, motivat, respingerea recursurilor declarate.

Examinând decizia atacată raportat la motivele de recurs invocate, prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Este deplin dovedit de înscrierile din CF nr.619 Sâmbăteşti că imobilul de sub nr.top.1199/2/1, 1200/1/2/1, 1202/1/1, 1202/1/3, în suprafaţă de 2125 mp, formează proprietatea reclamantei.

Acest teren a format, potrivit înscrierilor din CF nr.619 Sâmbăteşti, proprietatea antecesorului reclamantei încă din 19945 şi a format obiectul Legii nr.10/2001, prin Dispoziţia nr.412/2001 emisă de Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, dispunându-se restituirea în natură a acestuia. Această dispoziţie nu a fost contestată, astfel că nu se mai poate pune în discuţie, la acest moment, valabilitatea ei.

Acţiunea în revendicare este definită  ca fiind acţiune reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărilor fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului.

Fiind o acţiune petitorie aceasta înseamnă că prin ea se pune în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate. În situaţia în care atât reclamantul cât şi pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate, titluri ce provin de la autori diferiţi, instanţa este obligată să le cerceteze şi să pronunţe hotărârea în favoarea acelei părţi care a dobândit bunul de la autorul al cărui drept este mai preferabil. Aşadar, compararea titlurilor nu trebuie solicitată în mod expres, aceasta ţinând de esenţa acţiunii în revendicare. Fără o astfel de comparare nu se poate determina care dintre părţi este „proprietarul” şi care „neproprietarul”.

Or, în cauză, din această perspectivă, titlul de proprietate al reclamantului este preferabil titlului de proprietate al pârâtei SC P.I. SRL (acesta cumpărând de la SC M. ce a obţinut terenul de la Stat prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate).

Considerăm astfel că sub aspectul dovedirii calităţii de proprietar, susţinerile recurenţilor nu sunt întemeiate.

Sub aspectul celeilalte condiţii impuse pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare, respectiv posesia „neproprietarului” apreciem că  instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a probelor administrate, dând eficienţă concluziilor pertinente ale expertizelor efectuate în cauză.

Deşi, având în vedere că dosarul a făcut obiectul unei rejudecări, în cauză s-au efectuat mai multe expertize topo, instanţa de apel, rejudecând apelul, a ţinut seama de expertiza efectuată de dr. ing. R.B.J., expertiză efectuată în apel şi solicitată de părţi.

Contrar susţinerilor recurentei SC P.I. SRL, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul identifică terenul ocupat de pârâtă iar considerentele instanţei de apel nu sunt nicidecum contradictorii.

Astfel, din concluziile expertului, reiese clar că suprafeţele aflate în proprietatea reclamantei nu au fost corect determinate cu ocazia dezmembrării imobilelor, dezmembrare ce a avut loc cu ocazia întabulării certificatului  de atestare a dreptului de proprietate al SC M. SA. Se arată clar de către expertul desemnat că urmare a dezmembrării, scriptic s-a folosit din CF 619 Sâmbăteşti o suprafaţă de 4876 mp deşi potrivit schiţei de dezmembrare terenul era de 6197 mp, deci cu 1321 mp mai mult. Î consecinţă, expertul se referă la întreaga suprafaţă existentă în CF nr.619 Sâmbăteşti. Acelaşi expert arată şi care  a fost suprafaţa rămasă (sau care ar fi  trebuit să rămână) urmare a acestei dezmembrări (care nu a ţinut seama de suprafeţele reale) pe numere topografice şi cât anume se află în posesia reclamantei din această suprafaţă.

În consecinţă, nu există nicio contradicţie nici în concluziile expertului nici în considerentele instanţei.

Instanţa de apel preluând concluziile expertului desemnat în cauză,  arată că, urmare a întabulării certificatului de atestare MO3 nr.2681/1996 eliberat de Ministerul Industriilor în favoarea lui SC M. SA, de la care a cumpărat recurenta-pârâtă, reclamanta a fost lipsită de 1321 mp ce se află, la acest moment, în posesia recurentei.

Faptul că suprafaţa rămasă reclamantei şi înscrisă în CF 619 nr.top.1199/2/1, nr.top.1200/1/2/1, nr.top.1202/1/1 şi nr.top.1202/1/3 este folosită şi de alte persoane, inclusiv de către recurentă, reprezintă o chestiune distinctă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la acordarea de despăgubiri în locul restituirii în natură arătăm că, într-adevăr, efectul principal al acţiunii în revendicare este redobândirea posesiei asupra imobilului revendicat.

Cu toate acestea, pentru că în cauză terenul nu este liber, este ocupat de construcţii, a căror demolare sau desfiinţare ar reprezenta o soluţie neeconomică, instanţa poate încuviinţa  plata unor despăgubiri în echitate şi concordanţă cu interesele ambelor părţi. Această soluţie nu reprezintă nicidecum o încălcare a prevederilor art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate fiind recunoscut şi apărat chiar prin stabilirea  obligaţiei de despăgubire  atâta timp cât proprietarul o solicită.

Cu toate acestea, având în vedere că în privinţa pârâtului-recurent P.G. o astfel de solicitare nu a fost formulată de reclamantă, criticile formulate de acesta sunt întemeiate sub acest aspect. Astfel fiind, instanţa de recurs urmează a admite recursul pârâtului P.G. şi a modifica hotărârea atacată în sensul de a obliga pârâtul să predea reclamantei, prin moştenitori, suprafaţa de 145 mp teren identificat în CF 619 Sâmbăteşti şi top.1202/1/1, conform raportului de expertiză aflat la filele 105-109 dosar nr.1276/96/2010 al Tribunalului Harghita.

Faţă de cele mai sus arătate, dat fiind că celelalte critici ale recurentului P.G. sunt identice cu cele formulate de pârâta SC P.I. SRL, Curtea de Apel  a reţinut că în cauză nu sunt indecente motivele de  recurs prevăzute de art.304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă (cu excepţia aspectului privind restituirea în natură a suprafeţei deţinut de  recurentul P.G.) astfel că, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va pronunţa în consecinţă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de SC M. SA urmează ca instanţa, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să-l admită pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în garanţie formulată de SC P.I. SRL Odorheiu Secuiesc în contradictoriu cu chemata în garanţie  SC M. SA, a fost înregistrată la dosarul cauzei cu ocazia judecării apelului, la data de 05.05.2008.

Art.61 Cod procedură civilă fixează termenul în care trebuie depusă cererea de chemare în garanţie, textul de lege stabilind că această cerere trebuie făcută în faţa primei instanţe.

O astfel de cerere nu poate fi formulată direct în apel, dat fiind că s-ar încălca prevederile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, prevederi ce au natură imperativă.

În aceste condiţii sancţiunea ce afectează o astfel de cerere depusă în stadiul procesual al apelului nu poate fi decât inadmisibilitatea şi nicidecum disjungerea şi judecarea separată.

Prevederile art.135 Cod procedură civilă ar fi putut  primi eficienţă numai în situaţia în care cererea de chemare în garanţie formulată de  SC P.I. SRL ar fi fost formulată în faţa primei instanţe însă ulterior primei zile de înfăţişare.

Pentru aceste motive, recursul SC M. SA urmează a fi admis cu consecinţa modificării deciziei atacate şi respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie formulată în cauză.

Domenii speta

Spete similare