Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Acţiune diciplinară întemeiată pe predeverile art. 45 alin. 1 coroborat cu art. 44 lit. „e”şi art. 46 lit. „e şi c”. Hotărârea Comisiei Superioare de disciplină.

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Acţiune diciplinară întemeiată pe predeverile art. 45 alin. 1 coroborat cu art. 44 lit. „e”şi art. 46 lit. „e şi c”. Hotărârea Comisiei Superioare de disciplină.

- Legea nr. 188/2000, art. art. 44 lit. „e”si art. 46 lit. „e şi c”

Aspecte legate de modul întocmire a procesului verbal privind actele de executare silită. Condiţii de fond şi formă. Trebuie făcută distincţie între materia executării silite bunuri mobile şi cea privind executarea bunurilor imobile.

Normele speciale se completează cu cele generale în măsura compatibilităţii, ţinându-se cont de obiectul executarii silite, în raport de care se analizează şi problema „executării defectuoase a obligaţiilor profesionale”.

Prin Hotărârea 10/22.10.2010 pronunţată în dosarul nr. 8/CSD/2010 al Comisiei Superioare de Disciplină, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea M.E. cu sediul profesional în Odorheiu Secuiesc în contradictoriu cu Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi s-a menţinut Hotărârea 1/21.05.2010 pronunţată de Colegiul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, obligând contestatoarea şi la plata cheltuielilor de judecată.

Consiliul de Disciplină a constatat că la data de 20.04.2010 Colegiul Director al C.E.J de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a promovat acţiune disciplinară în temeiul art.45 alin.1 din Legea nr. 188/2000 împotriva executorului judecătoresc M.E. în urma plângerii formulate de petenta L.G..

Petenta a invocat faptul că la data de 19.03.2010 executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul ei din Cristuru Secuiesc, str. Budai Nagy Antal, nu a găsit pe nimeni prezent şi a procedat, în prezenţa unor martori şi a organelor de poliţie la predarea către creditoarea S.R. a unor bunuri mobile conform dispoziţiilor titlului executoriu. S-a reţinut că în procesul verbal întocmit la faţa locului, executorul judecătoresc descrie că pătrunderea în imobil a avut loc prin „ruperea lacătului şi lanţului”, uşa de la intrare a imobilului fiind găsită descuiată. Colegiul Director a apreciat că executorul judecătoresc, în procesul verbal nu a făcut nici o menţiune cu pricire la inventarierea bunurilor ce nu au făcut obiectul executării silite şi care, în lipsa debitoarei ar fi trebuit inventariate şi predate unui custode. De asemenea s-a constatat că lipseşte din procesul verbal vreo menţiune cu privire la măsura luată pentru conseR.V.A.rea bunurilor debitoarei, respectiv despre faptul că imobilul s-ar fi încuiat prin schimbarea încuietorilor cu ocazia intrării în imobil.

Colegiul Director a considerat că executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile art.44 lit.”e” din Legea 188/2000, dând dovadă de neglijenţă în efectuarea lucrărilor şi a solicitat admiterea acţiunii disciplinare şi aplicarea sancţiunii prevăzută de art.46 lit.”c” din Legea 188/2000.

În apărare, s-a menţionat că executorul judecătoresc a învederat că uşa casei şi poarta curţii au fost lăsate închise, aplicându-se un lacăt pe poartă, în prezenţa martorilor şi a organelor de poliţie şi că i-au fost predate creditoarei strict bunurile menţionate în sentinţă şi în procesul-verbal, doar acestea fiind inventariate în vederea împărţirii , conform titlului executoriu. A subliniat că secţiunea predării bunurilor mobile din codul de procedură civilă nu se completează cu art. 412 şi 413 Cod procedură civilă.

Consiliul de disciplină a reţinut culpa executorului judecătoresc şi a admis acţiunea disciplinară respingând contestaţia, în esenţă arătând că executorul judecătoresc cercetat disciplinar a dat dovadă de neglijenţă în efectuarea lucrărilor, respectiv o exercitare defectuoasă a obligaţiilor profesionale, atât din punct de vedere al activităţii cât şi al modului de întocmire a procesului verbal din data de 19.03.2012, aplicându-se sancţiunea de „avertisment” prevăzut de art.46 lit. b din Legea 188/2000.

S-a reţinut că dacă într-adevăr prevederile din cap. VI  având ca obiect „urmărire bunurilor mobile” nu ar putea completa lipsa unor astfel de prevederi din capitolul „Predare silită” a bunurilor mobile aşa cum susţine contestatoarea, atunci aceasta nu ar fi avut dreptul de a intra în imobil în lipsa debitoarei deoarece capitolul respectiv nu prevede o astfel de posibilitate şi nici obligativitatea prezenţei organelor de poliţie sau a martorilor. Prin analogie, s-a considerat că dacă la secţiunea a –II-a cu titlul „predarea silită  a bunurilor mobile” nu este prevăzută situaţia lipsei debitorului de la domiciliul său, se apelează la prevederile din secţiunea a - III-a cu titlul „Predarea silita bunurilor imobile” la art.580, care prevede o astfel de obligaţie.

S-a mai avut în vedere faptul că deşi s-a constatat că măsurile de asigurare a bunurilor la plecarea executorului judecătoresc după terminarea executării silite s-au luat, nu s-au consemnat în procesul verbal.

Contestatoarea executor judecătoresc M.E. Maria a formulat în temeiul art.45 alin.5 din Legea 188/2000 coroborat cu art.304 alin.4, 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă recurs împotriva Hotărârii 10/22.10.2010 a Comisiei Superioare de disciplină şi invocând textul art.76 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 precum şi art.3041 coroborat cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă, a cerut casarea hotărârii şi admiterea contestaţiei formulate, respingerea acţiunii disciplinare pronunţată de Colegiul Director al C.E.J. Târgu Mureş.

S-a învederat că s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul de a propune şi a depune probe, şi ignorându-se fără motiv cererea de amânare în vederea angajării unui apărător, formulată de contestatoare la primul termen.

De asemenea s-a invocat că nu s-a respectat procedura cercetării obligatorii prealabile, precizându-se că solicitarea unui referat din partea executorului şi copia dosarului de executare nu reprezintă o modalitate de „anchetare”. În plus, asupra excepţiei de necompetenţă materială a Consiliului de Disciplină, s-a pronunţat  prin respingerea fără motivare, fără precizarea căii de atac, fără comunicarea motivelor de respingere.

S-a criticat hotărârea Consiliului de disciplină şi prin incidenţa textului art.75 alin.3 din Regulament, coroborat cu art.258 alin.1 Cod procedură civilă deoarece nu este semnată de preşedintele completului şi nici de secretar, deoarece câtă vreme pe o copie conformă cu originalul nu sunt semnăturile cerute de lege, rezultă că nici originalul nu conţine aceste semnături.

Pe fondul cauzei s-a învederat că sancţiunea s-a aplicat în mod abuziv, că pentru modul în care s-a efectuat executarea silită  conform legii,  partea care a suferit o vătămare prin actele de  executare are calea contestaţiei la executare. Sub acest aspect s-a subliniat faptul că debitoarea a formulat contestaţie la executare respinsă prin  Sentinţa civilă 1398/07.05.2010 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, instanţa considerând legale aceste acte.

Referitor la faptul că nu s-a efectuat un inventar al bunurilor care nu face obiectul executării s-a precizat că în cauză s-a procedat la predarea unor bunuri mobile, nu imobile iar aplicarea unui sechestru şi predarea unui custode nu a făcut obiectul executării, acestea ar fi constituit un abuz grav în serviciu.

În ceea ce priveşte conţinutul procesului verbal s-a învederat că deşi Consiliul de disciplină reţine că s-au luat măsurile cu privire la asigurarea  bunurilor, debitoarei după plecare, a aplicat o sancţiune pentru o faptă care nu există.

Analizând Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină 10/2010 atacată, prin prisma motivelor invocate, instanţa constată că recursul contestatoarei este fondat din următoarele considerente:

Nu se contestă faptul că în cauză obiectul executării silite l-au constituit bunurile mobile cuprinse în titlul executor, sentinţa civilă 1622/21 noiembrie 2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, situate în imobilul situat în Cristuru Secuiesc, str. Budai Nagy Antal, urmare a sistării comunităţii de bunuri între defuncţii soţia L.R. şi L.G., stabilindu-se contribuţia de cote ½ parte pentru reclamanta S.R. (creditoare) şi L.G. ( debitoare) în condiţiile în care imobilul este folosit de pârâtă. Este vorba despre o predare silită a bunurilor mobile, reglementată de art.575 – art. 577 Cod procedură civilă. De asemenea nu se contestă faptul că s-au respectat toate etapele procedurale execuţionale în vederea executării silite, conform actelor aflate la dosarul nr. 1/2010 al Comisiei de disciplină. Ceea ce se  contestă că reprezintă o îndeplinire defectuoasă a obligaţiilor profesionale se concretizează potrivit titularului acţiunii disciplinare şi Consiliului de disciplină, lipsa inventarului bunurilor ce nu fac obiectul executării silite, nepredarea lor unui custode şi lipsa consemnării în procesul verbal din 19.03.2010 a măsurilor luate cu privire la asigurarea bunurilor după plecare.

În Procesul verbal din 19.03.2010, s-a consemnat faptul că s-a procedat la predarea în natură a bunurilor identificate, potrivit titlului executoriu, că a fost de faţă creditoarea dar că la imobilul unde se aflau bunurile mobile nu a fost nimeni prezent, că s-a pătruns în imobil prin ruperea lacătului şi a lanţului , în prezenţa şi a agenţilor de poliţie şi a martorilor. S-a mai consemnat faptul că uşa de la intrare în imobil nu a fost încuiată şi s-a indicat şi locul, respectiv camerele, terasa, demisolul, garajul unde s-au identificat bunurile ce trebuiau să fie predate în posesie creditoarei.

Textul art.577 Cod procedură civilă trimite la prevederile art.388 Cod procedură civilă referitoare la întocmirea procesului verbal despre îndeplinirea executării, instanţa constatând că au fost cuprinse toate menţiunile prevăzute la art.388 alin.1 pct.1-13 Cod procedură civilă.

Faptul că art.412 şi 413 Cod procedură civilă se regăsesc la secţiunea a II-a „Urmărirea bunurilor mobile” şi că în baza acestor texte legale s-a apelat la prezenţa organelor de poliţie şi a martorilor, în condiţiile în care debitorul  lipseşte de la imobilul unde se află bunurile ce trebuiau predate silit, nu înseamnă că se aplică toate dispoziţiile privind urmărirea bunurilor mobile, deoarece trebuia făcută distincţia între „urmărirea bunurilor mobile” şi „predarea silită a bunurilor mobile”. Prin urmare nu se pune în discuţie necesitatea încheierii vreunui proces verbal de sechestru sau lăsarea bunurilor urmăribile în  păstrarea custodelui şi nici de inventarierea bunurilor ce nu fac obiectul executării silite şi predarea acestora unui custode.

Prevederile art.580 Cod procedură civilă se aplică în cazul predării silite a bunurilor imobile şi se referă la situaţia în care executarea priveşte un bun imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării silite şi pe care debitorul nu le ridică  singur.

Modalitatea în care Comitetul de Disciplină a considerat că se aplică prevederile Codului de procedură civilă în materia executării silite - bunuri mobile -„prin analogie”, denotă o greşită interpretare a prevederilor legale în materia execuţională, deoarece normele speciale se completează cu cele generale pentru situaţia reglementată în mod concret, doar în măsura compatibilităţii acestora. Ar fi excedat obiectului executării silite „predare bunuri mobile” prevăzute într-un titlu executor, procedarea la inventarierea restului bunurilor mobile, ce nu fac obiectul executării silite şi predarea lor unui custode, abia atunci punându-se problema executării defectuoase a obligaţiilor profesionale. În ceea ce priveşte asigurarea bunurilor debitoarei după plecare, nu se poate ignora faptul că efectiv s-a luat această măsură, aspect constatat de Comitetul de disciplină care, din nou greşit invocă textul art.580 Cod procedură civilă.

În plus, la dosarul instanţei de recurs se constată că se află şi sentinţa 1389/7 mai 2010 prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea L.G. împotriva formelor de executare îndeplinite de executorul cercetat disciplinar în prezenta cauză, soluţia fiind aceea de respingere, contestaţia privind legalitatea procedurii executării silite mobiliare direct în dosarul de executare 5/2010.

De asemenea, se constată că împotriva executorului judecătoresc M.E. Maria, L.G.  a formulat şi plângere penală pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în modul defectuos în care ar fi fost efectuate actele de executare silită în dosarul 5/2010, fiind vorba despre dosarul 68/P/2010 în care s-a dat Rezoluţia din 21 iulie 2010 de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că din însăşi declaraţia persoanei vătămate rezultă că una dintre uşile de acces în imobil nu era încuiată la data stabilită pentru executarea silită. Procurorul a mai precizat că intrarea în curtea imobilului prin distrugerea lacătului care asigura poarta de acces s-a realizat în virtutea dispoziţiilor legale, executorului judecătoresc nefiindu-i instituită obligaţia de a acţiona în sensul încuierii porţii de acces în curtea imobilului. S-a conchis că executorul judecătoresc a întocmit un  proces verbal privind actele de executare efectuate, proces - verbal care întruneşte condiţiile de fond şi de formă instituite de dispoziţiile legale în materie.

Aspectele legate de încălcarea dreptului la apărare, lipsa cercetării prealabile, nesemnarea hotărârii comitetului de disciplină de preşedintele Completului şi de secretar, precum şi modul de soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale invocate de contestatoare, faţă de actele aflate la filele 7, 35-91 dosar 1/2010 al Consiliului de Disciplină, nu se confirmă.

Pentru considerentele arătate, instanţa a constat că sancţiunea a fost aplicată fără nici un temei şi având în vedere aspectele legate de fondul cauzei, văzând şi prevederile art.48 alin.5 din Legea 188/2000, a admis recursul, a modificat Hotărârea nr. 10/22.10.2010 a Comisiei Superioare de Disciplină, în sensul că a admis contestaţia formulată de executorul judecătoresc M.E.M. împotriva Hotărârii 1/2010 a Comitetului de Disciplină al C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi a respins acţiunea disciplinară, anulând sancţiunea aplicată şi obligarea la cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare