Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Anulare. Condiţii.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. Prin urmare, anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se poate dispune dacă pentru fapta care ar atrage o asemenea măsură s-a pronunţat o soluţie de achitare.

Prin sentinţa penală nr.125 din 26.04.2012 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.4158/289/2012 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului O. A. M. de sub acuza comiterii infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. b Legea 46/2008.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuza comiterii infracţiunii de furt din fondul forestier prevăzută şi pedepsită de art. 110 alin. 1 lit. b Legea 46/2008.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor anterior aplicate prin sentinţele penale 147 din 07 aprilie 2011 a Judecătoriei Reghin şi prin sentinţa penală 296 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Reghin.

S-a dispus descontopirea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 296 din 13.07.2011 a Judecătoriei Reghin în pedepsele componente fiecare de câte 2 luni închisoare şi contopirea celor trei pedepse, respectiv cele de 2 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală 296 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Reghin şi cea de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 147 din 07.04.2011 a Judecătoriei Reghin, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. 3 Cod penal coroborat cu art. 81 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni, termen ce curge potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 3 Cod procedură penală.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 Cod penal a căror nerespectare ar atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a consecinţelor acestei revocări în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

S-a constatat că partea civilă H. I. domiciliat în xxxxxxx, a renunţat la pretenţiile civile formulate.

În baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă M. I. domiciliat în xxxxxxx.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 250 lei, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din 11.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin a fost trimis în judecată  inculpatul O. A. M .

În expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că în cursul lunii aprilie 2011, inculpatul O. A. M., împreună cu martorul G. C. G. s-a deplasat pe raza satului Deleni com. Ideciu de Jos, în locul numit La Gropi, de unde a tăiat fără drept doi arbori din specia fag, fiind însă surprins de partea civilă Mircea Ioan care i-a solicitat autorului să lase arborii doborâţi la faţa locului şi să părăsească terenul. În luna iulie 2011, inculpatul O. A. M. s-a deplasat în acelaşi loc, de unde a tăiat fără drept 14 arbori din speciile carpen, stejar, paltin şi fag, din care 9 arbori din pădurea părţii vătămate H. I. şi 5 arbori din pădurea părţii civile M. I., iar apoi, în perioada următoare împreună cu martorul B. C. M. a transportat materialul lemnos şi l-a valorificat unor persoane din comuna Ideciu de Jos, numiţii F. G., F. D. şi B. I. S-a stabilit prin adresa Ocolului Silvic Reghin că valoarea pagubei create, de 889,49 lei depăşeşte de 12 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatul nu a fost sancţionat contravenţional pentru niciuna dintre faptele comise.

Deliberând asupra cauzei prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt: în luna aprilie 2011 inculpatul împreună cu martorul G. C. G. s-a deplasat în pădure în zona numită La Gropi, pădurea aparţinând părţii civile M. I. de unde a tăiat un arbore şi în timp ce îl secţiona, a sosit partea civilă M. I. care a cerut inculpatului să lase materialul lemnos şi să plece, ceea ce inculpatul a şi făcut. Instanţa a reţinut că această stare de fapt rezultă din declaraţiile inculpatului, ale părţii civile M. I. şi ale martorului G. C. G.. Potrivit spuselor martorului G. C. G., acesta împreună cu inculpatul s-a deplasat în altă zonă a pădurii, de unde au tăiat un arbore, cu privire la care nu s-a putut stabili dacă era marcat sau nu, arbore pe care inculpatul l-a secţionat şi împreună cu martorul l-a încărcat în căruţă şi l-a transportat la martorul B. I.. Instanţa mai reţine că din probele administrate nu a rezultat dacă inculpatul a mai tăiat arbori şi în luna iulie 2011 şi nici dacă inculpatul a procedat la tăieri ilegale sau nu.

Instanţa reţine că deşi din materialul probator administrat în cauză rezultă că s-a constatat existenţa unor cioate de arbori tăiaţi nemarcaţi în pădurile aparţinând părţilor civile, nu rezultă fără dubiu că inculpatul este persoana care a tăiat acei arbori. Ca urmare, văzând dispoziţiile art. 5 ind. 2 Cod procedură penală şi constatând că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost răsturnată de probele administrate în cauză, reţinând şi faptul că din probele administrate nu a rezultat că valoarea arborelui cu privire la care s-a stabilit fără dubiu că a fost tăiat de inculpat în cursul lunii aprilie 2011 din pădurea părţii civile M. I., valoarea arborelui fiind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere, iar cu privire la cel de-al doilea arbore tăiat, nefiind administrate probe din care să rezulte că a fost tăiat fără drept, instanţa a constatat că în cauză nu s-a putut reţine ca probate dincolo de orice dubiu infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, instanţa a apreciat că deşi a fost probată existenţa urmelor unor tăieri fără drept a vegetaţiei din pădurile părţilor civile, nu a fost probat faptul că inculpatul este persoana care a efectuat aceste tăieri iar în ce priveşte arborele tăiat fără drept de inculpat, din probele administrate în cauză nu rezultă valoarea acestuia, pentru a se putea reţine existenţa infracţiunii. Pentru existenţa infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere este necesar ca valoarea vegetaţiei forestiere tăiate fără drept să depăşească o anumită sumă, iar în speţă, din probele administrate în cauză nu se poate stabili dacă valoarea arborelui tăiat de inculpat depăşeşte această limită.

În ce priveşte infracţiunea de furt din fondul forestier, instanţa a reţinut că din probele administrate, deşi rezultă că inculpatul a transportat arbori, nu rezultă că acesta i-a sustras, reţinând în acest sens şi declaraţia martorului B. I. care a arătat că are cunoştinţă de faptul că inculpatul efectuează tăieri în baza bonurilor procurate de la pădurar, tăieri care sunt astfel legale, iar în cauză nu este probat faptul sustragerii de material lemnos din fondul forestier. Simplul fapt că din pădurile părţilor civile au fost sustraşi arbori nu probează şi că aceşti arbori au fost sustraşi de inculpat.

Faţă de toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 5 ind. 2 Cod procedură penală şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului O. A. M. de sub acuza comiterii infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. b din Legea 46/2008 şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuza comiterii infracţiunii de furt din fondul forestier prevăzută şi pedepsită de art. 110 alin. 1 lit. b Legea 46/2008.

Instanţa a constatat că potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul a fost anterior condamnat prin sentinţa penală 147 din 07 aprilie 2011 a Judecătoriei Reghin la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare pentru comiterea la data de 10.05.2010 a infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal iar prin sentinţa penală 296 din 13 iulie 2011 a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea la data de 07.04.2011 a infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a Legea 46/2008 şi la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea la aceeaşi dată a infracţiunii de furt fin fondul forestier, executarea pedepsei rezultante de 2 luni închisoare fiind suspendată condiţionat.

Având în vedere data faptelor anterior comise de inculpat precum şi cea a pronunţării sentinţelor anterior amintite, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. 1 Cod penal, text în baza căruia a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor anterior aplicate prin cele două sentinţe penale, şi constatând că cele trei infracţiuni se află în concurs real, făcând aplicarea art. 36 Cod penal raportat la art. 34 lit. b şi 35 Cod penal a dispus descontopirea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 296 din 13.07.2011 a Judecătoriei Reghin în pedepsele componente fiecare de câte 2 luni închisoare şi contopirea celor trei pedepse, respectiv cele de 2 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală 296 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Reghin şi cea de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 147 din 07.04.2011 a Judecătoriei Reghin, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

Având în vedere faptul că şi în prezent subzistă temeiurile avute în vedere de instanţă cu ocazia suspendării condiţionate a executării pedepselor anterior aplicate inculpatului şi constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, în temeiul art. 85 alin. 3 Cod penal coroborat cu art. 81 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare şi în temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal a stabilit termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni, termen alcătuit din durata pedepsei la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege, termenul de încercare curgând potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 3 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a  atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a consecinţelor acestei revocări în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că partea civilă H. I. a formulat pretenţii civile în sumă de 1500 lei reprezentând daune materiale, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a arătat că renunţă la aceste pretenţii instanţa luând act de această renunţare. În privind părţii civile M. I. s-a reţinut că acesta a formulat pretenţii civile în sumă de 378,07 lei, reprezentând daune materiale. Instanţa a constatat că deşi a fost probat faptul că inculpatul a tăiat un arbore din pădurea proprietatea părţii civile M. I., nu este probată valoarea acestui arbore, şi nici faptul că inculpatul şi-a însuşit arborele tăiat, astfel încât, nefiind dovedit cuantumul pagubei produse de inculpat părţii civile M. I., instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale potrivit art. 998, 999 Cod civil şi a respins pretenţiile civile formulate de partea civilă M. I.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe  lângă Judecătoria Reghin care a criticat sentinţa sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru cele două fapte reţinute în sarcina sa.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se reţin următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că din probele administrate în cauză nu rezultă, mai presus de orice dubiu, că inculpatul este autorul faptei.

Astfel, inculpatul în declaraţiile date a recunoscut că în primăvara anului 2011 s-a deplasat în pădurea părţii civile  M. I. în locul numit „la gropi” de unde a tăiat doi arbori, fiind prins la faţa locului de către Mircea Ioan care i-a cerut să lase arborii şi să plece, ceea ce a făcut.

În aceeaşi declaraţie inculpatul susţine că a mai tăiat lemne nemarcate din pădure însă avea aprobarea pădurarului D.

Susţinerea inculpatului, în sensul că a tăiat doi arbori din locul „la gropi”, din pădurea părţii vătămate H. I. se coroborează cu declaraţia martorului G. C. G. (f.75), care confirmă că era de faţă când inculpatul a tăiat doi arbori din acel loc şi că a fost surprins de M. I. care le-a spus să plece, ceea ce au făcut, lemnele fiind lăsate acolo.

Prin urmare, tăierea celor doi arbori din locul numit „la gropi” se confirmă, însă nu rezultă din dosar că valoarea celor 2 arbori ar depăşi limita prevăzută de lege astfel încât fapta să constituie infracţiune.

Celelalte fapte reţinute în sarcina inculpatului , comise în luna iulie 2011 în dauna părţii civile H. I., nu se confirmă din probele de la dosar.

Astfel, niciunul din martorii audiaţi în cauză şi nici partea vătămată nu l-au văzut pe inculpat să taie lemne  din pădurea acestuia.

Este real faptul că la faţa locului organele de urmărire penală au constatat cioatele rezultate în urma tăierii arborilor însă acest aspect nu este suficient pentru a duce la concluzia că inculpatul ar fi fost persoana care a tăiat lemnele.

Martorul B. C. M.,  invocat de parchet, în motivele de recurs, confirmă susţinerea inculpatului, în sensul că aveau aprobarea pădurarului de fiecare dată când mergeau la pădure şi că nu au existat persoane care să le reproşeze că tăiau lemnele.

Ca urmare, nu există probe care să ducă la condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată iar soluţia de achitare dispusă de către instanţa de fond este legală.

Sentinţa instanţei de fond este însă nelegală sub aspectul modului de aplicare a art.85 Cod penal, faţă de condamnările anterioare ale inculpatului, stabilite prin sentinţele penale nr.147 din 07.04.2011 şi nr.296 din 13.07.2011 a Judecătoriei Reghin.

În opinia instanţei de recurs, având în vedere că inculpatul a fost achitat pentru faptele  deduse judecăţii, instanţa nu putea să dea eficienţă prev.art.85 alin.1 Cod penal şi să anuleze suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate prin cele două sentinţe după cum nu putea să procedeze la contopirea pedepselor aplicate prin cele două sentinţe şi la suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare. Acest lucru era posibil doar dacă inculpatul ar fi fost condamnat pentru faptele deduse judecăţii.

Ca urmare, sub acest aspect se va admite recursul parchetului şi în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parţial sentinţa atacată şi în în urma rejudecării cauzei se va elimina din sentinţă prevederile art.85 alin.1 Cod penal privitoare la anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor anterior aplicate inculpatului O. A. M., prin sentinţele penale nr.147/07.04.2011 a Judecătoriei Reghin şi nr.296/13.07.2011 a Judecătoriei Reghin.

Se va elimina din sentinţă prevederile referitoare la descontopirea pedepselor aplicate prin cele două sentinţe în pedepsele componente precum şi prevederile art.85 alin.3 Cod penal coroborate cu art.81 alin.2 Cod penal, art.82 alin.1 Cod penal, art.85 alin.3 Cod penal, art.83 şi art.84 Cod penal.

Va fi menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată privitoare la achitarea inculpatului, latura civilă a cauzei şi plata cheltuielilor judiciare.

Notă (judecător Mihaela Vasiescu): Anularea suspendării condiţionate ori a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, care se examinează în raport de cauza preexistentă:

-cel condamnat a săvârşit o infracţiune anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei;

-pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. Condiţia este îndeplinită chiar dacă pedeapsa pentru infracţiunea care atrage anularea se aplică după împlinirea termenului de încercare. În schimb, dacă, pentru fapta în discuţie s-a pronunţat o soluţie de achitare, ori de încetare a procesului penal, sau de condamnare la pedeapsa amenzii, această cerinţă nu este întrunită, ceea ce exclude orice dispoziţie de anulare a suspendării condiţionate ori sub supraveghere;

-infracţiunea care atrage anularea trebuie să fie descoperită înaintea împlinirii termenului de încercare al suspendării condiţionate ori al suspendării sub supraveghere.

În cauza prezentată mai sus, inculpatul fusese condamnat definitiv prin sentinţele penale nr.147/7 aprilie 2011 şi nr. 296/13 iulie 2011 ale Judecătoriei Reghin pentru infracţiuni concurente, fiecare descoperită înaintea împlinirii termenelor de încercare, la pedepse cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată condiţionat prin ambele hotărâri. În această situaţie, independent de infracţiunile pentru care a purtat judecata în speţă, oricum condamnarea suferită prin sentinţa penală 147/7 aprilie 2011 atrage anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală 296/13 iulie 2011, iar condamnarea pronunţată prin această ultimă hotărâre determină anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin prima sentinţă. Astfel, soluţia de achitare dată pentru noile infracţiuni deduse judecăţii nu influenţează cu nimic îndeplinirea condiţiilor anulării suspendărilor condiţionate dispuse anterior şi, cum potrivit art. 447 C. pr. pen., asupra anulării suspendării condiţionate, instanţa care a judecat în prim grad infracţiunea care ar atrage anularea se pronunţă din oficiu sau la cerere, iar sesizarea cu privire la anularea suspendării poate avea loc fie pe cale principală, fie pe cale incidentală, dispoziţia Judecătoriei Reghin de anulare a celor două suspendări condiţionate este corectă şi hotărârea nu trebuia, din această perspectivă, reformată în recurs.

Domenii speta

Spete similare