Despăgubiri Legea nr. 221/2009. Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanţei de judecată să se constate caracterul politic al ace

Despăgubiri Legea nr. 221/2009. Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanţei de judecată să se constate caracterul politic al acestora

-Legea nr. 221/2009, art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 3

Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. 3 din acelaşi act normativ, care la rândul său, face trimitere la unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constat că în mod legal prima instanţă a constatat că măsurile administrative luate faţă de soţul reclamantei de organele represive, în anul 1951, ca urmare a declarării acestuia ca fiind chiabur, au avut un caracter politic.

Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 09.05.2012 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 297/96/2012 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P. şi a constatat caracterul politic al măsurii administrative abuzive de declarare a numitului M.J., soţul reclamantei, ca fiind chiabur, respingând capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din probele administrate rezultă faptul că soţul reclamantei, M.J., a fost declarat chiabur, astfel că întreaga familie a suferit persecutări din partea organelor de ordine, aceasta constituind o măsură administrativă cu caracter politic.

Referitor la petitul privind acordarea de despăgubiri, instanţa a constatat că reclamanta a solicitat despăgubiri materiale pentru pădurea ce i-a fost expropriată socrului său, însă ea nu este nici soţ şi nici descendent al lui M.I. pentru a putea pretinde despăgubiri potrivit prevederilor art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamanta M.M., cât şi pârâtul Statul Român, prin M.F.P..

Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, arătând că legea nu face distincţie cu privire la bunurile confiscate şi de la cine au fost confiscate.

Recurentul pârât, Statul Român, prin M.F.P. a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa criticată este netemeinică şi lipsită de argumente legale suficiente, în privinţa constatării caracterului politic al măsurii administrative luate faţă de soţul reclamantei.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Pârâtul a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul soluţiei pronunţată cu privire la capătul de cerere referitor la despăgubiri.

Reclamanta  a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Statul Român, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că a dovedit cu înscrisurile depuse faptul că soţul acesteia a fost supus unor măsuri abuzive cu caracter politic, fiind declarat chiabur şi confiscându-i-se averea de către regimul comunist.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Din probele administrate în faţa primei instanţe, respectiv înscrisurile de la filele 26-28, rezultă că soţul reclamantei, M.J. (E.) a fost declarat chiabur în anul 1951, apreciindu-se că ar fi aparţinut clasei exploatatoare, întreaga familie suferind persecutări din partea organelor de ordine, în sensul că nu puteau să părăsească localitatea fără acordul organelor de ordine şi erau obligaţi să se prezinte periodic la sediul acestora.

Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. 3 din acelaşi act normativ, care la rândul său, face trimitere la unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea constată că în mod legal prima instanţă a constatat că măsurile administrative luate faţă de soţul reclamantei de organele represive, în anul 1951, ca urmare a declarării acestuia ca fiind chiabur, au avut un caracter politic.

Susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă nu a argumentat soluţia pronunţată nu pot fi primite, întrucât în considerentele sentinţei s-au arătat motivele pentru care măsura administrativă luată faţă de soţul reclamantei a avut un caracter politic.

Referitor la recursul reclamantei, Curtea a constat că despăgubirile solicitate reprezintă contravaloarea pădurii în suprafaţă de 110 ha ce a fost luată de la familia soţului său, M.J..

Conform copiei tabelului cu bunurile agricole expropriate la Reforma Agrară din 1945 suprafaţa de 110 ha pădure a fost expropriată de la socrul reclamantei, numitul M.I.

Potrivit art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

Cum reclamanta nu are calitatea de soţ sau descendent până în gradul al II-lea cu persoana de la care s-a expropriat suprafaţa de 110 ha de pădure, în mod legal prima instanţă a constatat că nu este îndreptăţită la a solicita despăgubiri în temeiul textului legal menţionat. Susţinerea recurentei reclamante în sensul că legea nu face nicio distincţie cu privire la persoana de la care s-au expropriat bunurile nu poate fi primită, având în vedere că textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 arată în mod explicit care sunt persoanele îndreptăţite să solicite despăgubiri, respectiv persoana ce a făcut obiectul măsurilor administrative cu caracter politic, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea.  Cum suprafaţa de 110 ha pădure nu a fost expropriată de la soţul reclamantei, ci de la socrul acesteia, reclamanta nu poate, în nume propriu, să solicite despăgubiri.

Prin urmare, instanţa, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 din  Codul de procedură civilă a respins ca nefondate recursurile promovate împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 09.05.2012 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 297/96/2012.

Domenii speta

Spete similare