Litigiu de muncă. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Stabilirea ordinii de prioritate la concediere

Litigiu de muncă. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

În vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, angajatorul trebuia să aplice, în ordine, criteriile menţionate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi în programul de restructurare.

Recurenta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din care să rezulte modalitatea în care s-a făcut departajarea între salariaţi în baza criteriilor enumerate, în condiţiile în care toţi au primit calificativul maxim la evaluare.

Prin sentinţa civilă nr. 877 din 22.03.2012 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 5090/102/2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul F. J. în contradictoriu cu pârâta S.C. Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje – C.F.R. IRLU S.A şi s-a dispus anularea  deciziei nr. A/368/29.06.2011 de concediere a reclamantului, reintegrarea acestuia în postul deţinut anterior concedierii, respectiv L.M.A.E.T. la Secţia IRLU Tg. Mureş şi obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale indexate, majorate de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia nr. A/368/29.06.2011, calculate de la data de 28.07.2011 până la data reintegrării efective.

De asemenea, s-au respins celelalte pretenţii ale reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin decizia de concediere nr. A/368 din 29 iunie 2011 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 28 iulie 2011, în baza art. 65, alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a concedierilor colective care au avut loc în cadrul unităţii pârâte.

Tribunalul a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada cauzei reale şi serioase în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă de natura celui ocupat de reclamant, în sensul art. 65, alin. 2 din Codul muncii. Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor art. 76, alin. 1, lit. c) din Codul muncii, reţinând că pârâta nu a făcut dovada că a procedat, în prealabil concedierii reclamantului, la departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă, potrivit criteriilor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pârâtă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Împotriva acestei hotărâri pârâta S.C. Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje – C.F.R. IRLU S.A a formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că a făcut dovada evaluării profesionale a intimatului depunând fişa de evaluare a acestuia, precum şi a celorlalţi angajaţi care ocupau funcţia LMAET la Atelierul Tg.-Mureş.

Recurenta a mai arătat că rezultatul obţinut de contestator în urma evaluării nu l-a depunctat faţă de ceilalţi angajaţi, departajarea efectuându-se în baza criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere înscrise atât în decizia de concediere cât şi în programul de restructurare privind eficientizarea activităţii SC CFR IRLU SA.

S-a mai susţinut că în momentul efectuării acestei analize s-a avut în vedere pregătirea şi randamentul profesional al fiecărui lăcătuş, ceea ce în cazul evaluării reclamantului a dus la concluzia că aceste aspecte sunt net inferioare, întrucât nu a făcut parte decât pe perioade scurte din echipele compacte de muncitori care efectuau lucrările de bază la reparaţiile de locomotivă, fiind repartizat să lucreze ca ajutor la alţi lăcătuşi. De asemenea, reclamantul nu a făcut parte din formaţia de lucru care a efectuat reviziile sau reparaţiile accidentale la locomotivele aparţinând operatorilor feroviari privaţi cu care societatea pârâtă are contracte încheiate în acest sens, operaţiuni care s-au efectuat la sediul contractanţilor, fiind necesare deplasări pe un interval de timp de minimum două zile sau deplasări repetate. Mai mult, acesta nu avea cursuri, instruiri, atestări de specialitate care i-ar fi putut permite să lucreze cu dispozitive speciale sau să deservească standurile de probe specifice activităţii de reparaţii locomotivă.

De asemenea, a mai susţinut recurenta, reclamantul nu îndeplinea condiţiile pentru a lucra în ateliere pregătitoare/specializate pentru repararea, recondiţionarea şi verificarea pe standuri de probă a componentelor/subansamblelor de la locomotive (echipament pneumatic, echipament de injecţie, pompe).

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 , art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar a constatat  că recursul promovat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcţia de lăcătuş montator agregate energetice şi de transport - „LMAET”- în baza unui contractului individual de muncă.

Prin decizia de concediere nr. A/368 din 29 iunie 2011 emisă de pârâtă s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 28 iulie 2011, în baza art. 65, alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a concedierilor colective care au avut loc în cadrul unităţii pârâte.

Conform art. 65, alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar conform art. 65, alin. 2 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Tribunalul a reţinut în mod corect faptul că în cuprinsul deciziei de concediere au fost precizate motivele care au stat la baza concedierii reclamantului, făcându-se referire la Programul de restructurare în vederea eficientizării activităţii pârâtei şi că s-a făcut dovada cauzei reale şi serioase în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă de natura celui ocupat de reclamant, în sensul art. 65, alin. 2 din Codul muncii.

De asemenea, în cuprinsul deciziei s-a făcut menţiunea referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, respectiv cele prev. de art. 59 alin. 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de  unitate pe anul 2011-2012, precum şi cele înscrise în programul de restructurare în vederea eficientizării activităţii SC Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje CFR- IRLU SA, întocmit în conformitate cu art. 69 din Codul muncii.

S-a menţionat în cuprinsul deciziei şi faptul că la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante şi evaluarea realizării obiectivelor de performanţă se vor avea în vedere, în ordine, criteriile prioritare şi criteriile minime astfel cum sunt enumerate.

Conform programului de restructurare în vederea eficientizării activităţii unităţii recurente, s-a decis preluarea secţiei IRLU Tg.-Mureş  în cadrul secţiei IRLU Dej, ca atelier cu activitate de PT, revizii, reparaţii accidentale locomotive şi/sau pentru conservarea mijloacelor fixe ce se află în patrimoniul CFR IRLU. În acest sens, conform statelor de funcţii depuse la dosarul primei instanţe în cadrul Atelierului Tg.-Mureş au rămas 32 de  angajaţi pe funcţia LMAET  în loc de 45 cât figurau  în statul de funcţii la data de  16.03.2010.

Pârâta recurentă a depus la dosarul primei instanţe fişa de evaluare a reclamantului pentru anul 2010 (fila 129), din care rezultă că a primit calificativul „foarte bine”.

De asemenea, pârâta a depus şi fişele de evaluare ale celorlalţi salariaţi care ocupă funcţia LMAET în cadrul Secţiei IRLU Tg.-Mureş (filele 91-140), din care rezultă că toţi au primit calificativul „foarte bine”.

Prin urmare, în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere angajatorul trebuia să aplice, în ordine, criteriile menţionate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi în programul de restructurare.

Recurenta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din care să rezulte modalitatea în care s-a făcut departajarea între salariaţi în baza criteriilor enumerate, în condiţiile în care toţi au primit calificativul maxim la evaluare. Susţinerile recurentei cu privire la lipsa atestatelor de perfecţionare, carenţele în pregătirea profesională a reclamantului care l-au depunctat în comparaţie cu alţi colegi nu pot fi primite în lipsa unor dovezi concrete în acest sens. Astfel, recurenta ar fi trebuit să prezinte analiza comparativă a performanţelor profesionale ale fiecărui angajat, punctajul obţinut de fiecare, însoţit de înscrisurile doveditoare, respectiv atestate de perfecţionare,  ş.a, din care să rezulte aplicarea cu rigurozitate a criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.  În lipsa acestor dovezi instanţa nu poate verifica susţinerile recurentei şi nici corectitudinea aplicării criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.

Din această perspectivă Curtea a constatat  că în mod legal prima instanţă, neputând verifica respectarea procedurii de concediere de către angajator, întrucât acesta nu a făcut dovada modalităţii concrete de departajare a salariaţilor, a dispus anularea deciziei de concediere.

Obligaţiile angajatorului, în cadrul procedurii concedierii colective, trebuie respectate în totalitatea lor, nerespectarea uneia sau mai multora dintre acestea având ca efect nulitatea măsurilor subsecvente, respectiv a deciziilor de concediere.

În consecinţă, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de pârâta S.C. Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje – C.F.R. IRLU S.A împotriva sentinţei civile nr. 877 din 22.03.2012, pronunţată în dosarul nr. 5090/102/2011 al Tribunalului Mureş.

Domenii speta

Spete similare