Civil - asigurare dovezi - -inventariere bunuri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA

 SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE Nr. 542/2011

Şedinţa camerei de consiliu de la

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât T.G., cu domiciliul în Tulcea, împotriva Încheierii din 15.07.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. -/2011, în contradictoriu cu intimata – reclamantă M.T., cu domiciliul în Tulcea, având ca obiect asigurare dovezi - inventariere bunuri.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat recurentul  - pârât, lipsa fiind intimata – reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, recursul este declarat în termen, motivat, timbrat, după care;

Recurentul – pârât T.G. depune la dosarul cauzei înscrisuri, reprezentând facturi fiscale.

Nemaifiind cereri de formulat şi explicaţii de dat pentru completarea cercetării judecătoreşti instanţa constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente pentru dezbateri asupra recursului.

Recurentul – pârât având cuvântul în recurs pentru dezbateri solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

T R I B U N A L U L:

Asupra recursului civil de faţă,

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. -/327/2011 din 11.07.2011, petenta M.T. a chemat în judecată pe intimatul T.G., solicitând a se dispune inventarierea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi aflate la ultimul domiciliu comun al părţilor.

Prin Incheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 15.07.2011, s-a dispus admiterea acestei cereri şi delegarea unui executor judecătoresc din circumscripţia Judecătoriei Tulcea pentru a efectua inventarierea bunurilor comune aflate la ultimul domiciliu comun al părţilor situat în municipiul Tulcea.

Pentru a decide astfel, prima instanţă a avut în vedere împrejurarea că între părţi a intervenit recent desfacerea căsătoriei din motive imputabile intimatului şi de asemenea faptul că acesta locuieşte în prezent la ultimul domiciliu comun, ceea ce justifică posibilitatea formulării unei cereri de inventariere a bunurilor comune, oricând existând pericolul înstrăinării unora dintre acestea.

De altfel, măsura asigurării dovezilor nu prejudiciază niciuna dintre părţi, fiind utilă în soluţionarea unei viitoare acţiuni de partaj, potrivit art. 241 Cod proc. civ., procesul verbal de constatare putând fi folosit şi de partea care nu a cerut această procedură specială a asigurării dovezilor.

Impotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul T.G., criticând-o ca netemeinică şi nelegală întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 235 – 236 şi 239 Cod proc. civ., iar cererea de asigurare dovezi nu prezintă urgenţă pentru a se constata o anumită stare de fapt, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că există bunuri dobândite împreună ce ar putea fi înstrăinate şi care i-ar fi adus prejudicii materiale.

Recurentul a mai invocat şi că ultimul domiciliu comun despre care se face vorbire este un imobil ce aparţine mamei sale în care au locuit o scurtă perioadă de timp şi nu au achiziţionat bunuri de valoare, toate lucrurile fiind ale mamei sale.

A mai precizat recurentul că în luna august 2008, intimata a părăsit ţara şi până la pronunţarea divorţului nu i-a mai trimis nici un ban.

In drept, s-au invocat prevederile art. 3041) Cod proc. civ., iar în dovedire recurentul a depus în copie la dosarul cauzei: cererea de divorţ formulată de intimată, sentinţa civilă nr. 1050 din 22.03.2011 a Judecătoriei Tulcea, contractul de credit nr. 4127/09.05.2003, contractul de cauţiune (fidejusiune) nr. 1555/09.05.2003, o serie de facturi fiscale şi chitanţe.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de critica invocată, cât şi din oficiu, în temeiul art. 304 1) Cod proc. civ., tribunalul constată următoarele:

Conform art. 239 alin. 1 Cod proc. civ., orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.

Ori, dat fiind faptul că părţile au divorţat la data de 22.03.2011, precum şi împrejurarea că intimatul locuieşte încă la ultimul domiciliu comun al foştilor soţi, rezultă existenţa unei situaţii care reclamă urgenţă în constatarea existenţei şi stării bunurilor comune ale părţilor dobândite în timpul căsătoriei.

Măsura inventarierii bunurilor comune ce au aparţinut foştilor soţi este una necesară şi utilă pentru soluţionarea unei viitoare acţiuni de partaj întrucât facilitează administrarea probatoriilor într-un asemenea proces şi, în plus, preîntâmpină pericolul înstrăinării unora dintre bunurile comune, evitându-se astfel eventuale alte litigii viitoare.

Critica formulată de recurent cu privire la inexistenţa bunurilor comune sau la lipsa de valoare a acestora nu poate fi primită de instanţă atâta timp cât în cadrul acestei proceduri speciale nu se examinează aceste aspecte, deoarece s-ar intra deja în sfera probatoriilor ce se administrează cu prilejul partajului.

Această procedură reprezintă prin ea însăşi o probă concludentă, mai bine zis o premisă de la care se pleacă în cadrul administrării celorlalte probatorii în cadrul procesului de partaj.

Mai mult decât atât, cu prilejul inventarierii bunurilor comune, recurentul intimat are posibilitatea prezentării şi specificării la fiecare bun inventariat în parte a apartenenţei sau neapartenenţei acestuia la masa bunurilor comune ale foştilor soţi, aspecte care trebuie menţionate în procesul-verbal ce se întocmeşte de executorul judecătoresc.

In consecinţă, întrucât în cauză există o situaţie de fapt care s-ar putea schimba în viitor şi care trebuie constatată de urgenţă, se concluzionează că sunt întrunite disp. art. 235 – 241 Cod proc. civ., şi în baza prevederilor art. 321 alin. 1 Cod proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul civil formulat de recurentul-pârât T.G., cu domiciliul în Tulcea, împotriva Încheierii din 15.07.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. -/327/2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M.T., cu domiciliul în Tulcea, având ca obiect asigurare dovezi – inventariere bunuri, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică

Domenii speta

Spete similare