Mărturie mincinoasă. Retragerea mărturiei mincinoase. Consecinţe juridice.

Mărturie mincinoasă. Retragerea mărturiei mincinoase. Consecinţe juridice.

C. pen., art. 260

Dacă retragerea mărturiei mincinoase intervine după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în pricina penală în care inculpatul a declarat mincinos, devine incidentă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 260 alin. 3 C. pen., stabilirea pedepsei sub minimul său special fiind obligatorie şi nu facultativă.

Prin sentinţa penală nr. 571/28 mai 2012, Judecătoria Tg.-Mureş:

-în temeiul art. 334 Cod de procedura penala, a schimbat  incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului M. C., din infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta şi pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal in infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta şi pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

-în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedura penala,  raportat la  art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 3201 alin.7 Cod de procedura penala, a art. 37 alin.1 lit. a Cod penal,  cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c Cod penal si a art. 80 alin. 1,2 Cod penal, l-a condamant pe inculpatul M. C. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

-în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 765 zile inchisoare, ce a mai ramas de executat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului de Judecatoria Targu-Mures prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005 si a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 765 zile inchisoare, cu titlul de pedeapsa rezultanta pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa in stare de recidiva postcondamnatorie, pe care inculpatul o va executa cu privare de libertate.

-în temeiul art. 357 alin.2 lit.f Cod de procedura penala, a dedus perioada executata anticipat in temeiul sentintei penale nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, din 04.06.2007 pana la 18.01.2008 inclusiv.

-în temeiul art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.

-în temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in cauza, in cuantum total de 650 lei.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, in datele de 27.11.2006 si 04.06.2007, inculpatul M. C., fiind audiat in calitate de martor in cauza penala nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures a afirmat mincinos ca in data de 05.04.2003 a sustras deodorante din incinta Fabricii de zahar din Targu-Mures, desi in realitate autorul faptei era inculpatul din cauza, numitul J. J.,  care era cercetat pentru comiterea faptei respective.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanta a dedus din circumstantele reale ale savarsirii faptei ca aceasta a fost comisa de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei directe, urmarind sa il exonereze de raspundere pe numitul J. J., care il rugase acest lucru.

De asemenea, instanta a dedus ca cele doua declaratii au fost facute in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, date fiind continutul asemanator si scopul identic al celor doua declaratii, motive pentru care apreciaza ca fiind intemeiata schimbarea de incadrare propusa din oficiu, in sensul retinerii formei continuate si a unitatii de legale de infractiune, in conditiile in care momentul consumarii este cel al semnarii declaratiei.

In drept, fapta inculpatului M. C. din datele de 27.11.2006 si 04.06.2007, cand, fiind audiat in calitate de martor in cauza penala nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures, in mod repetat si cu intentie a facut afirmatii mincinoase privind imprejurari esentiale ale cauzei, despre care a fost intrebat, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

In sensul de mai sus, prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca autorul faptei din data de 05.04.2003 de sustragere de deodorante din incinta Fabricii de zahar din Targu-Mures este numitul J. J. si aceasta stare de fapt este opozabila erga omnes, inclusiv inculpatului din prezenta cauza.

Este adevarat ca in cauza nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures inculpatul nu a avut la dispozitie drepturi procesuale pentru a apara pozitia si starea de fapt pe care le-a declarat in calitate de martor.

De asemenea, este la fel de adevarat ca in prezenta cauza, desi beneficiaza de aceste drepturi in calitate de inculpat, inculpatul nu mai poate contesta decat aspecte care nu au intrat in autoritatea de lucru judecat prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, de exemplu nu poate contesta ca numitul J. J. a comis respectiva fapta, pentru care acesta din urma a fost condamnat definitiv si, din motive obiective, nici nu poate afirma ca a fost sincer atunci cand si-a asumat comiterea ceasteia.

Dincolo de faptul ca in cazul concret inculpatul nu contesta acuzatia si nici starea de fapt stabilita prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, instanta apreciaza ca independent de pozitia inculpatului, aceste restrangeri ale dreptului la aparare si la echitabilitatea procedurii sunt justificate.

Astfel, acestea sunt prevazute de lege (art. 3 si art. 418 si urm Cod de procedura penala), intr-un scop legitim (apararea institutiilor statului) si sunt necesare intr-o societate democratica pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice stabilite definitiv prin hotarari judecatoresti, fiind totodata proportionale cu situatia care le-a determinat, deoarece in caz contrar exista riscul de a se pronunta hotarari judecatoresti contradictorii cu privire la aceeasi situatie de fapt.

In acelasi sens, Conventia EDO recunoaste drepturile si libertatile in acord cu principiul preeminentei dreptului in statele membre, permitand totodata restrangerea acestora, iar autoritatea de lucru judecat este un element esential al notiunii autonome de preeminenta a dreptului.

In continuare, instanta a apreciat ca in cazul cauzelor civile, care nu stabilesc stari de fapt opozabile erga omnes, starea de fapt opozabila partilor in urma solutionarii definitive reprezinta o chestiune prealabila, in conditiile art. 44 Cod de procedura penala, stabilita cu autoritate de lucru judecat in procesul penal si in raport de care se apreciaza caracterul mincinos sau sincer al declaratiilor de martori.

Altfel spus, obiectul probatiunii in cauzele avand obiect marturie mincinoasa care au fost solutionate definitiv (si care ar trebui sa reprezinte regula pentru a evita pronuntarea unor hotarari judecatoresti contradictorii cu privire la aceeasi situatie de fapt, supuse revizuirii) il reprezinta exclusiv stabilirea sinceritatii martorului, respectiv a concordantei dintre continutul declaratiilor de martor si cele cunoscute de acesta despre starea de fapt despre care a facut declaratii, stare de fapt stabilita cu autoritate de lucru judecat prin hotararea respectiva - si anume sinceritatea in privinta aspectelor esentiale pentru solutionarea cauzei, asupra carora martorul a fost intrebat, incluzand stabilirea intentiei cu care declaratiile au fost facute.

In ce priveste individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanta a ţinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei, instanta a reţinut un grad de pericol ridicat al acesteia, rezultat din modul de savarsire, care denota perseverenta in atingerea scopului ilicit propus, impiedicarea realizarii justitiei

In ce priveste persoana inculpatului, instanta a reţinut ca acesta este cunoscut cu antecedente penale, aflandu-se in stare de privare de liberatate la momentele cand a fost audiat.

In ce priveste imprejurarile ce agraveaza raspunderea penala a inculpatului, instanta a reţinut starea de agravare reprezentata de comiterea infractiunii in forma continuata, prevazuta de art. 41 alin. 2 Cod penal, dat fiind aplicarea pedepsei intr-o singura etapa.

Deasemenea, instanta a reţinut existenta starii de agravare reprezentata de comiterea infractiunii in stare de recidiva post condamnatorie, respectiv in timpul executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata acestuia de Judecatoria Targu-Mures prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005, simpla existenta a acesteia fiind de natura sa excluda aplicabilitatea art. 76 Cod de procedura penala in cazul retinerii de circumstante atenuante si sa atraga aplicarea art. 80 alin 1,2 Cod penal, cu consecinta posibilitatii de a cobori pedeapsa sub minimul special, oricat pana la minimul general, fara a mai fi insa obligatoriu acest procedeu.

In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului, instanta nu va retine in temeiul art. 74 alin.1 lit a Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de conduita buna a acestora inainte de savarsirea infractiunii, chiar daca rezulta ca este familist, cu 2 copii si angajat punctual, harnic si respectuos, deoarece a fost condamnat penal de 5 ori pana la acest moment

In sens contrar, instanta a reţinut totuşi circumstanta atenuanta reprezentata de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, prevazuta de art. 74 alin.1 lit c Cod penal, acesta recunoscand acuza si regretand cele intamplate, in conditiile in care apreciaza ca procedura simplificata nu exclude de plano retinerea acestei circumstante atenuante.

Astfel, in mod evident atitudinea consecvent sincera a inculpatului a usurat sarcina organelor de urmarire penala, cu consecinta administrarii unor probatorii mai putin ample si a scurtarii acestei faze a  procesului penal, meritand a fi „premiata” distinct de reducerea de pedeapsa avuta in vedere de procedura simplificata de judecata – pentru care este suficienta recunoasterea facuta in instanta, independent de pozitia exprimat anterior.

Cu alte cuvinte, aplicarea cumulativa a reducerilor de pedepsa prevazute de procedura simplificata de judecata si de circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin.1 lit c Cod penal nu conduce la o reducere nejustificata a pedepsei.

In sensul de mai sus, luand in considerare si dispozitiile art. 80 alin. 1, 2 Cod penal aplicate in raport de limitele de pedeapsa reduse in conformitate cu prevederile art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala, respectiv de la 8 luni la 3 ani si 4 luni inchisoare, instanta a apreciat ca pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, este adecvata in concret tuturor exigentelor legii penale.

Totodata, avand in vedere efectul sanctionator distinct produs de starea de recidiva postcondamnatorie in individualizarea aplicarii pedepsei, decurgand din stabilirea in doua etape, a unei pedepse rezultante pentru pluralitatea de infractiuni, in conditiile art. 39 alin. 2 Cod penal,  instanta l-a stabilit in raport de restul ce mai ramasese de executat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, la momentul epuizarii infractiunii de marturie mincinoasa din  prezenta cauza.

In sensul de mai sus, in conditiile in care inculpatul a  inceput executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare la 11.01.2006, fara sa rezulte ca executarea a fost intrerupta,  instanta a reţinut ca la 04.06.2007 acesta mai avea de executat un numar de 765 zile inchisoare din pedeapsa referita, cu care a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare, aplicand inculpatului pedeapsa rezultanta de 765 zile inchisoare pentru savarsirea infarctiunii de marturie mincinoasa in stare de recidiva postcondamnatorie, fara spor de contopire.

Totodata, instanta a apreciat ca se impune deducerea perioadei executate efectiv in baza mandatului de executare emis in baza sentintei penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, incepand cu momentul epuizarii infractiunii de marturie mincinoasa, de la acel moment pedeapsa respectiva fiind cumulata juridic in pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta, reprezentand o executare anticipata a pedepsei, in caz contrar inculpatul ar urma sa fie ulterior datei de 04.06.2007 sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta – condamnata prin sp 1565/2005.

In final, avand in vedere ca la momentul pronuntarii inculpatul a fost liberat conditionat de sub puterea mandatului de executare emis in baza sentintei penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, nu se impune anularea acestuia, pentru că oricum nu mai produce efecte.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul. În motivarea căii de atac, acesta contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe. Sub aspectul legalităţii, susţine că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu i s-a adus la cunoştinţă în mod complet cauza şi natura acuzaţiei. Astfel, organele de urmărire penală, cu prilejul primei audieri, nu l-au informat pe acuzat asupra cauzei de nepedepsire oferite de textul art.260 alin. 2 C. pen., de care s-ar fi prevalat, dacă ar fi cunoscut-o în timp util, prin retragerea mărturiei mincinoase. În aceste condiţii, consideră că retragerea mărturiei mincinoase intervenită în 19 decembrie 2012 trebuie să aibă consecinţele prescrise de art. 260 alin. 2 C. pen.

Totodată, chiar dacă se ajunge la o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, contopirea pedepsei stabilite pentru această faptă trebuie să se realizeze cu restul rămas de executat, calculat de la data de 4 iunie 2007 până la data de 18 ianuarie 2008, când a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1565/2005 a Judecătoriei Tg.-Mureş, hotărârea de liberare condiţionată dobândind autoritate de lucru judecat.

Din perspectiva temeiniciei, subliniază că, în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi persoana sa, sunt prea grele pedeapsa de un an închisoare stabilită şi cea de 765 zile închisoare aplicată.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 11689/320/2011 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propriul recurs, se reţin următoarele:

În ceea ce priveşte starea de fapt expusă de prima instanţă, analiza detaliată a probelor administrate în cauză şi constatările relative la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă în formă continuată, dispoziţiile vizând schimbarea încadrării juridice a faptei; deducerea din pedeapsa principală aplicată a perioadei deja executate, începând cu data de 4 iunie 2007 până la data de 18 ianuarie 2008; aplicarea şi natura pedepsei accesorii impuse inculpatului M. C., obligarea lui la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici. De altfel, aceste chestiuni nici nu au fost contestate de inculpat sau de procuror în al doilea grad.

Cu toate acestea,  recursul promovat de d-l M. C. împotriva sentinţei penale nr. 571/28 mai 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta mai jos determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele casării parţiale a hotărârii atacate şi rejudecării pricinii în al doilea grad, în următoarele limite:

Cauza penală înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 2843/2006, în care d-l M. C., ascultat în calitate de martor, a declarat mincinos la datele de 27 noiembrie 2006 şi 4 iunie 2007, s-a finalizat cu decizia penală nr. 198/A/2 noiembrie 2007, definitivă la data de 18 iunie 2008 prin decizia penală nr. 271/R/2008 a Curţii de Apel Tg.-Mureş.

La termenul de judecată fixat în prezentul recurs pentru 19 decembrie 2012, inculpatul M. C. şi-a retras mărturia mincinoasă din 27 noiembrie 2006 şi din 4 iunie 2007. Retragerea intervenind după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în pricina penală în care a intervenit mărturia mincinoasă, devine incidentă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 260 alin. 3 C. pen., stabilirea pedepsei sub minimul său special fiind obligatorie şi nu facultativă.

În plus, în prim grad, inculpatul a beneficiat de circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., dispoziţie care, în absenţa unui recurs al procurorului, îi profită şi nu poate fi înlăturată doar în recursul d-lui M. C.

În continuare, observăm, pentru început natura şi gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, timpul scurs din momentul consumării şi până la epuizarea infracţiunii, atentatul adus de inculpat prin mărturiile sale mincinoase bunei administrări a justiţiei şi principiului aflării adevărului.

Constatăm, apoi, elemente ţinând de persoana inculpatului cu referire, pe de o parte, la reiterarea conduitei infracţionale ilustrată atât în repetabilitatea actelor materiale de mărturie mincinoasă, cât şi în antecedenţa lui. Din această perspectivă, inculpatul a mai fost condamnat în trecut în numeroase rânduri pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, infracţiunea care formează în prezent obiectul procedurilor fiind săvârşită în condiţiile recidivei mari postcondamnatorii -în timpul executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1565/2005 a Judecătoriei Tg.-Mureş, ceea ce denotă că aplicarea unor sancţiuni privative de libertate nu a fost suficientă să-i oprească traseul infracţional. Pe de altă parte, nu omitem nici comportamentul sincer al inculpatului adoptat pe durata procesului, faptul că acesta s-a înfăţişat la chemările autorităţilor judiciare, şi-a asumat integral responsabilitatea actelor sale, şi-a retras mărturia mincinoasă şi a manifestat căinţă în faţa instanţelor. În plus, după liberarea lui condiţionată din 18 ianuarie 2008, inculpatul şi-a corectat conduita în societate, s-a abţinut de la comiterea unor noi fapte ilicite, s-a angajat la SC P. R. SRL, unde lucrează şi în prezent ca muncitor necalificat, fiind punctual, harnic şi respectuos, în acest fel câştigând venituri oneste şi contribuind la întreţinerea familiei sale.

În prim grad, inculpatul a uzat de procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 C. pr.pen., astfel că la determinarea pedepsei pe care o vom stabili în rejudecare, mai întâi limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare se reduc cu o treime, fiind astfel de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare. La limita minimă de 8 luni închisoare se aplică apoi dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.

Astfel, ţinând seama de criteriile impuse de art. 72 C. pen., temeinic dezvoltate de prima instanţă, la care se adaugă şi considerentele expuse mai sus, tragem concluzia că o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă în formă continuată este proporţională în cauză.

La data de 4 iunie 2007, când s-a epuizat mărturia mincinoasă, potrivit relaţiilor oferite de Penitenciarul Tg.-Mureş, inculpatul mai avea de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare amintită anterior un număr de 766 zile închisoare. În prim grad, a fost reţinut un rest de 765 zile închisoare, acesta urmând să fie componentă a contopirii, în baza art. 39 alin. 2 C. pen., în respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac. Acelaşi principiu se opune includerii în contopire a pedepsei rămase de executat la data de 27 noiembrie 2007 când s-a consumat infracţiunea de mărturie mincinoasă şi de la care se determină efectele infracţiunii continuate. Prin urmare, potrivit art. 39 alin. 2 C. pen., vom contopi restul de pedeapsă de 765 zile închisoare rămasă de executat la data de 4 iunie 2007 din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1565/24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Tg.-Mureş, cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre şi vom aplica inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea de 765 zile închisoare, care răspunde în concret şi în mod eficient nevoilor reinserţiei sociale şi prevenţiei generale.

Nu vom primi, în schimb, celelalte apărări ale inculpatului formulate cu prilejul adresării în al doilea grad, pentru următoarele motive:

Inculpatul a fost informat în mod complet asupra cauzei şi naturii acuzaţiei, potrivit procesului verbal de ascultare din 11 ianuarie 2011. Prin natura acuzării se înţelege încadrarea juridică dată faptei de care este învinuit acuzatul, iar prin cauza acuzării: faptele şi împrejurările de fapt care constituie obiectul învinuirii. Cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei nu intră în sfera noţiunii de acuzaţie penală, astfel că autorităţilor judiciare nu le revine sarcina informării acuzatului asupra acestora.

În orice caz, chiar dacă inculpatul ar fi fost notificat asupra cauzei de nepedepsibilitate prevăzute de art. 260 alin. 2 C. pen., în 11 ianuarie 2011, când a fost prima dată ascultat, sau chiar în 22 iunie 2010, când s-a declanşat procesul penal, o retragere a mărturiei mincinoase nu mai putea produce efectul scontat de inculpat –al încetării urmăririi penale sau, după caz, a procesului penal, în condiţiile în care în 2 noiembrie 2007 s-a pronunţat o hotărâre în litigiul în care d-l M. C. a depus mărturia mincinoasă, iar art. 260 alin. 2 C. pen. exclude această ipoteză, care constituie totuşi motiv de reducere a pedepsei, în lumina art. 260 alin. 3 C. pen. În acest context, amintim că art. 260 C. pen. este un text accesibil şi previzibil, iar inculpatul, încă din 27 noiembrie 2006, era în cunoştinţă de cauză că a declarat mincinos în faţa instanţei şi, ca să evite procedurile penale împotriva lui, până în 2 noiembrie 2007 putea din propria iniţiativă şi nu sub puterea unei acuzaţii penale, să îşi retragă mărturia mincinoasă.

Momentul liberării condiţionate nu coincide cu data la care pedeapsa este executată, această dată fiind cea a expirării pedepsei, calculată potrivit art. 87 C. pen. Astfel, dacă în timpul executării unei pedepse privative de libertate, o persoană comite o nouă infracţiune, cum este cazul d-lui M. C., pedeapsa ce a rămas de executat care va forma componenta contopirii după regulile prevăzute de art. 39 alin. 2 C. pen., se calculează de la data noii infracţiuni şi până la data expirării pedepsei în a cărei executare se afla şi nu până la data liberării condiţionate din executarea acestei pedepse. Mai mult, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare din care a fost liberat condiţionat petentul la data de 18 ianuarie 2008 este una distinctă de cea de 765 zile închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în consecinţă sentinţa de liberare condiţionată nu îşi produce efecte asupra noii sancţiuni şi oricum hotărârile de liberare condiţionată nu dezleagă fondul litigiului, astfel încât nici nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat.

Domenii speta

Spete similare