Contract individual de muncă. Efectele ocupării unei funcţii publice

Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, deoarece funcţia publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcţia deţinută anterior. Prin efectul reorganizării instituţiei recurente, a avut loc o reîncadrare a reclamantului ca personal contractual, raportul de serviciu ca funcţionar public  încetând, situaţie care a dat naştere dreptului acestuia la încheierea în mod corespunzător a contractului individual de muncă în formă scrisă.

Prin sentinţa civilă nr. 3160/30 octombrie 2012, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Sănătăţii, a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul H. T., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică Mureş şi Ministerul Sănătăţii şi, în consecinţă:

- a obligat pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş să încheie cu reclamantul, în formă scrisă, potrivit prevederilor legale, contractul individual de muncă începând cu data de 01.10.2010;

- a obligat pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş să stabilească în favoarea reclamantului, începând cu data de 01.10.2010, un salariu de bază lunar de 1.368 lei, în loc de 1.054 lei, urmând ca începând cu 1 ianuarie 2011 salariul de bază lunar să se stabilească conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010;

 - a obligat pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş la plata în favoarea reclamantului a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform dispoziţiilor legale incidente în perioada de referinţă şi luând ca bază de calcul un salariu de bază lunar de 1.368 lei, începând cu data de 01.10.2010, şi drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10.2010 – 30.10.2012 (perioada de referinţă);

- a dispus ca sumele mai sus menţionate cuvenite reclamantului să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe salariale neacordate şi până la data executării efective a hotărârii;

- a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti acordate reclamantului prin hotărâre.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că Ministerul Sănătăţii, deşi nu are calitatea de angajator în raport cu reclamantul, dispune de legitimare procesuală pasivă potrivit art. 1 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii.

Pe fond, Tribunalul a reţinut că la data de 15.07.2003, dată la care reclamantul a dobândit funcţia publică de referent III, contractul individual de muncă al acestuia nu a fost suspendat de drept, ci a încetat.

În acest sens, instanţa a reţinut că potrivit art. 50 lit. e) din Codul muncii (în forma în vigoare la data de 15.07.2003), contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului. Prima condiţie cerută de textul legal este ca funcţia să urmeze a fi exercitată în cadrul unei autorităţi prevăzute de Titlul III din Constituţie: Parlamentul, Guvernul, Preşedintele sau Autoritatea Judecătorească. Cea de-a doua condiţie este ca funcţia să urmeze a fi exercitată pe durată determinată (mandat). Niciuna dintre aceste condiţii nu erau îndeplinite în speţă.

Prin urmare, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, în temeiul art. 55 lit. a) din Codul muncii, deoarece funcţia publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcţia deţinută anterior, conform art. 94 şi art. 96 din Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei).

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a apreciat că „revenirea” reclamantului pe funcţie contractuală nu se putea face prin „reluarea” executării contractului de muncă, presupus suspendat.

Astfel, s-a constatat că începând cu data de 01.10.2010 reclamantul a îndeplinit funcţia de asistent medical principal gradaţia 5, în baza unui contract individual de muncă nou, care însă nu a fost încheiat în formă scrisă.

În privinţa modului în care pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş a stabilit salariul reclamantului, instanţa a apreciat că pârâta a stabilit în mod greşit salariul de bază al acestuia încă de la angajarea sa, începând cu data de 01.10.2010, reţinând că la trecerea pe funcţie contractuală trebuia să beneficieze de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual, respectiv să aibă un salariu de bază la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2009 al unui asistent medical principal cu studii post liceale gradaţia 5 (funcţie pe care o ocupă reclamantul de la data arătată).

Astfel, s-a arătat că în conformitate cu pct. 30 cap. A din Anexa 1 (Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar) la O.G. nr. 115/2004, aplicabil şi personalului contractual din autorităţile de sănătate publică, potrivit notei 1 la anexă,  salariul de bază pentru un asistent medical principal cu studii post liceale era în luna decembrie 2009 situat între minim 735 lei şi maxim 1.368 lei.

Faţă de aspectul că în anii 2009 şi 2010 (precum şi în anul 2011) reclamantul a obţinut calificativul maxim la evaluarea performanţelor profesionale, instanţa a constatat că acesta era îndreptăţit să beneficieze, începând cu data de 01.10.2010, de un salariu de bază de 1.368 lei.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că interdicţia prevăzută de art. 8 din Legea nr. 330/2009 („În anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare”) nu este aplicabilă în speţă, deoarece la data de 01.10.2010 pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş trebuia să procedeze la stabilirea salariului de bază al reclamantului pentru funcţia în care acesta a fost angajat începând cu data arătată, iar nu să modifice salariul pentru un contract individual de muncă aflat la acea dată deja în executare.

Din aceleaşi considerente, s-a apreciat că nu poate fi primită nici apărarea pârâtei, cum că majorarea salariului între limite pe baza evaluării performanţelor profesionale şi nici într-un alt mod nu era posibilă, întrucât dispoziţiile art. 10-12 din H.G. nr. 150/1999 au fost abrogate. Nefiind vorba despre o majorare salarială, instanţa a apreciat ca legală şi echitabilă soluţia de a se stabili salariul de bază al reclamantului la nivelul maxim corespunzător unui asistent medical principal cu studii post liceale gradaţia 5 din luna decembrie 2009 (1.368 lei), reţinând că pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş nu a indicat alte motive, legate de persoana reclamantului, care să nu îl îndreptăţească pe acesta să beneficieze de stabilirea salariului de bază în funcţie de nivelul maxim prevăzut de pct. 30 cap. A din Anexa 1 la O.G. nr. 115/2009.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Direcţia de Sănătate Publică Mureş şi Ministerul Sănătăţii.

Recurenta Direcţia de Sănătate Publică Mureş a solicitat modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 50 lit. e) din Codul muncii nu se aplică şi că în speţă ar fi aplicabile prevederile art. 55 lit. a) din Codul muncii, întrucât enumerarea cazurilor de încetare de drept a contractului de muncă este de strictă interpretare, enumerarea fiind limitativă, niciunul din cazurile enumerate nefiind îndeplinit în cauză.

S-a mai arătat că s-a apreciat greşit de către prima instanţă că începând cu data de 01.10.2010 intimatul a îndeplinit funcţia de asistent medical gradaţia 5 în baza unui contract individual de muncă nou, atâta timp cât atribuţiile şi îndatoririle funcţiei sunt aceleaşi de la data angajării acestuia în instituţie, respectiv 1992, fiind numai în prezenţa unei redenumiri a funcţiei.

Recurenta a mai arătat că salariul aferent funcţiei, clasei şi gradului profesional al unei funcţii în executare este în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu, ambele fiind raporturi de muncă şi nu poate fi modificat,  pentru că reclamantul nu este persoană nou angajată pe un post vacant. Salariul acestuia, de 1.054 lei, trebuia menţinut, neputând fi majorat, întrucât nu se încadra în prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009 şi nu era sub limita minimă de 735 lei. S-a mai subliniat faptul că nu există nicio prevedere legală în baza căreia instituţia angajatoare să fie obligată la acordarea salariului maxim, din moment ce salariul pe care l-ar fi avut în luna decembrie 2009 este de 1.054 lei.

De asemenea, recurenta a invocat dispoziţiile art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 octombrie 2009 îşi va păstra salariul avut, noul salariu de bază fiind corespunzător funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile.

În drept, recurenta  a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Recurentul Ministerul Sănătăţii a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de acesta.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are calitatea de angajator al reclamantului, neputând fi răspunzător pentru actele juridice emise de Direcţia de Sănătate Publică Mureş.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că reclamantului i s-a schimbat calitatea postului, ocupând în prezent o funcţie contractuală, iar instanţa a apreciat greşit în sensul că acesta s-ar afla în situaţia unei persoane nou angajate, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009.

S-a mai arătat că în situaţia în care reclamantului i s-ar fi stabilit un alt salariu decât cel avut anterior reorganizării instituţiei, acesta ar fi beneficiat de o majorare salarială, situaţie interzisă imperativ de prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. 3 şi ale art. 31 din Legea nr. 330/2009.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului Ministerul Sănătăţii, Curtea constată că prima instanţă a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, reţinând că, deşi nu are calitatea de angajator al reclamantei, acesta dispune de legitimare procesuală pasivă, întrucât are, ca şi atribuţii principale,  asigurarea - în colaborare cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, resurselor umane, materiale şi financiare necesare funcţionării instituţiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea, Ministerul Sănătăţii are atribuţii privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum şi a resurselor financiare pentru funcţionarea sistemului de sănătate, iar potrivit prevederilor art. 4 din H.G. nr. 144/2010, Ministerul Sănătăţii avizează bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.

Prin urmare, Curtea a respins criticile recurentului referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fond, Curtea a constatat că reclamantul a fost angajat în baza unui contract individual de muncă, începând cu data de 01.06.1992 la I.P.S. M.P. Târgu Mureş, în funcţia de infirmier, iar la data de 01.10.1996 i s-a schimbat funcţia în cea de asistent medical de igienă debutant, după care, începând cu data de 15.07.2003, în baza dispoziţiei nr. 78/30.07.2003, a fost reîncadrat în funcţia publică de referent III.

În baza Deciziei nr. 214/30.09.2009, începând cu data de 01.10.2010, pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş a schimbat natura postului reclamantului, din funcţie publică în personal contractual, funcţia acestuia schimbându-se din referent superior gradaţia 5 în asistent medical principal gradaţia 5.

Argumentele recurentei Direcţia de Sănătate Publică Mureş, referitoare la faptul că de la data începerii raportului de serviciu ca funcţionar public, contractul individual de muncă al reclamantului s-a suspendat de drept, potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 şi 3, coroborat cu dispoziţiile art. 50 lit. e) din Codul muncii, iar la trecerea pe funcţie contractuală, urmare a modificării structurii organizatorice a direcţiei, s-a reluat executarea contractului de muncă suspendat, nu pot fi primite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 50 lit. e) din Codul muncii (în forma în vigoare la data de 15.07.2003), contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului. Instanţa constată, însă, că niciuna din condiţiile impuse de textul legal menţionat nu este îndeplinită în cauză.

Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, deoarece funcţia publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcţia deţinută anterior, conform art. 94 şi art. 96 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prin efectul reorganizării instituţiei recurente, ca urmare a punerii în aplicare a prevederilor art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1078/2010, la data de 01.10.2010 a avut loc o reîncadrare a reclamantului ca personal contractual, raportul de serviciu ca funcţionar public  încetând, situaţie care a dat naştere dreptului acestuia la încheierea în mod corespunzător a contractului individual de muncă în formă scrisă, obligaţie pe care pârâta recurentă nu şi-a îndeplinit-o.

Soluţia de principiu prevăzută de legiuitor la art. 31 din Legea nr. 330/2009, text legal aplicabil în speţă, în cazul persoanelor nou încadrate pe funcţii în perioada de aplicare etapizată a legii, a fost aceea a salarizării acestora la nivelul aflat în plată pentru funcţii similare, soluţie care rezultă şi din adresa nr. 50845 din 11.10.2010 a Ministerului Sănătăţii, în care se arată că la trecerea pe funcţii contractuale, salariaţii în cauză vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual.

În acest context, Curtea a înlăturat argumentele recurentei, referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, întrucât acestea privesc reîncadrarea personalului corespunzător tranşelor de vechime în funcţie şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în decembrie 2009, astfel încât personalul aflat în funcţie la 31.12.2009 să îşi păstreze salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

De asemenea, sunt neîntemeiate şi susţinerile recurentei, potrivit cărora dispoziţiile art. 31 se referă la personal nou încadrat, prin concurs sau examen, pe un post vacant, întrucât legiuitorul a precizat că salarizarea la nivelul în plată pentru funcţiile similare se realizează pentru personalul nou încadrat pe funcţii şi nu numai pentru personalul nou încadrat în unitate.

Referitor la cuantumul salariului, instanţa constată că în conformitate cu pct. 30 cap. A din Anexa 1 (Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar) la O.G. nr. 115/2004, aplicabil şi personalului contractual din autorităţile de sănătate publică, potrivit notei 1 la anexă,  salariul de bază pentru un asistent medical principal cu studii post liceale era, în luna decembrie 2009, situat între minim 735 lei şi maxim 1.368 lei.

Faţă de împrejurarea că în perioada 2009 – 2010, precum şi în anul 2011, reclamantul a obţinut calificativul maxim la evaluarea performanţelor profesionale,  acesta era îndreptăţit să beneficieze, începând cu data de 01.10.2010, de un salariu de bază de 1.368 lei, neexistând niciun motiv pentru care evaluarea competenţelor sale profesionale să nu fie valabilă şi după reîncadrarea sa.

Argumentele recurentei, referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 330/2009, conform cărora în anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare, nu pot fi primite, textul legal menţionat nefiind aplicabil în speţă, întrucât la data de 01.10.2010 pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş trebuia să procedeze la stabilirea salariului de bază al reclamantului pentru funcţia în care acesta a fost angajat începând cu data arătată, iar nu să modifice salariul pentru un contract individual de muncă aflat la acea dată deja în executare, întrucât nu a fost cazul reclamantului, aşa cum am arătat anterior. Prin urmare, nu este vorba de o majorare salarială, ci de stabilirea salariului de bază al reclamantului la nivelul maxim corespunzător unui asistent medical principal cu studii post liceale gradaţia 5 din luna decembrie 2009, respectiv în cuantum de 1.368 lei.

Faţă de considerentele expuse, constatând că nu este incident niciun un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate recursurile examinate.

Domenii speta

Spete similare