Asigurări sociale. Decizie de suspendare a pensiei de invaliditate. Decizie de recuperare a pensiei încasate necuvenit.

Decizie 773/R din 23.05.2013


În condiţiile în care decizia de suspendare a fost comunicată anterior reclamantului, dar acesta a ales să nu  o atace, aceasta era definitivă şi, prin urmare, putea constitui, în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de  recuperare a debitului rezultat în urma suspendării, cu atât mai mult cu cât decizia de recuperare constituie titlu executoriu.

Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate în această contestaţie, întrucât vizează legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.

Prin sentinţa civilă nr. 236 din 17 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 4277/102/2012, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că decizia contestată de reclamant a fost emisă în baza art.179 din Legea nr.263/2010 şi a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate nr. 216412/7 februarie 2012, prima având caracter accesoriu faţă de decizia de suspendare a pensiei.

Tribunalul a mai reţinut faptul că reclamantul nu a contestat decizia de suspendare a pensiei, aceasta fiind definitivă la momentul comunicării cu reclamantul a deciziei de recuperare, iar  aspectele invocate de reclamant în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură a susţine vreun motiv de nelegalitate a deciziei de recuperare a debitului. Argumentele reclamantului în sensul că nu ar fi incidente prevederile art. 114, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 263/2010, deoarece venitul realizat de el nu este echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, puteau constitui critici referitoare la decizia de suspendare a pensiei, însă reclamantul nu a înţeles să o conteste.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii sale.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că  venitul realizat din arendare se situează sub nivelul prevăzut de lege, astfel că nu erau aplicabile în cauză dispoziţiile referitoare la suspendarea pensiei.

Recurentul a mai arătat că nu există nici un text legal care să condiţioneze admisibilitatea acţiunii în anularea deciziei de debit de atacarea deciziei de suspendare a pensiei.

S-a mai subliniat faptul că reclamantul a obţinut venituri în baza unui contract de arendare, iar nu din activităţi profesionale.

Recursul a fost susţinut în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 ind. 1 din Cod procedură civilă.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru considerentele relevate în continuare:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate stabilită prin decizia nr. 216412/2001, iar prin  decizia nr. 216412 emisă la data de 7 februarie 2012 de Casa Judeţeană de Pensii Mureş s-a decis suspendarea limitată a pensiei de invaliditate pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011, în baza art. 92 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 19/2000, reţinându-se că potrivit datelor transmise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş reclamantul realizează venituri din activităţi independente.

Această decizie a fost comunicată reclamantului la data de 15 martie 2012, însă acesta nu  a înţeles să o conteste.

Ca urmare a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate, pârâta a emis decizia nr. 216412/23 februarie 2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, prin care reclamantul a fost declarat debitor pentru suma de 19.743 lei, reprezentând pensia aferentă perioadei 13.06.2009-14.07.2011, pentru care s-a dispus suspendarea, reţinându-se că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de faptul că titularul pensiei de invaliditate, D.A., conform datelor transmise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, a realizat în perioada menţionată venituri din activităţi independente,

Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că nu există nici un motiv de nelegalitate a deciziei contestate. Motivele invocate de recurent sunt argumente referitoare la nelegalitatea deciziei de suspendare a pensiei, decizie pe care însă reclamantul nu a contestat-o.

Susţinerile recurentului în sensul că nu are relevanţă faptul că nu a  atacat decizia de suspendare a pensiei nu pot fi primite, întrucât criticile formulate vizează tocmai nelegalitatea deciziei de suspendare, critici care nu pot fi primite pentru a anula decizia de recuperare a debitului.

În cadrul prezentei analize, fiind în discuţie exclusiv decizia nr. 216412 din 23.02.2012  instanţa nu poate analiza decât legalitatea acesteia. În acest sens a reţinut că pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011 reclamantului i-a fost suspendată pensia prin decizia nr. 216412 din 07.02.2012, titularul încasând necuvenit pensie pentru acea perioadă.

Potrivit dispoziţiilor art.  107 alin. 1-2 din Legea nr. 263/2010 în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.

De asemenea, potrivit art. 179 alin. 1 şi alin. 4 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani.

Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

Prin urmare, aşa cum rezultă din coroborarea textelor legale menţionate anterior, în măsura în care se impune revizuirea sau modificarea drepturilor de pensie stabilite şi aflate în plată, casa de pensii are obligaţia să procedeze la reevaluarea drepturilor prin emiterea unei noi decizii care se comunică asiguratului, pentru ca acesta să dispună de posibilitatea de a contesta modul de revizuire sau modificare, în speţă suspendarea acordării acestora. Decizia, aşa cum dispun prevederile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, devine definitivă numai în urma necontestării sale în termen. Prin urmare, după rămânerea definitivă a deciziei prin care s-a dispus suspendarea pensiei, se poate proceda la recuperarea sumelor încasate necuvenit de asigurat, deciziile de recuperare a pensiilor plătite necuvenit, având caracter accesoriu faţă de deciziile de modificare a pensiei. Altfel, s-ar aduce atingere şi îngrădire dreptului constând în accesul liber la justiţie, deopotrivă garantat de art. 21 din Constituţie şi de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin urmare, în condiţiile în care decizia de suspendare a fost comunicată anterior reclamantului, dar acesta a ales să nu  o atace, aceasta era definitivă şi, prin urmare, putea constitui, în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de  recuperare a debitului rezultat în urma suspendării, cu atât mai mult cu cât decizia de recuperare constituie titlu executoriu.

Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate în această contestaţie, întrucât vizează legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.

Având în vedere motivele arătate şi neidentificând în cauză aspectele de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că recursul dedus judecăţii este nefondat, astfel că a fost  respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.