Legea nr. 221/2009. Caracter politic al condamnării

Defunctul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unei infracţiuni de împiedicare a exploatării unei aeronave, încadrarea juridică a acestei infracţiuni fiind prevăzută de art. 1073 din Codul aerian, modificat prin Decretul nr. 342/1970 raportat la art. 1072 lit. b alin. 2, 5 din acelaşi cod şi art. 170 Cod penal.

 Această faptă nu se regăseşte printre cele considerate în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 ca fiind cu caracter politic, iar din conţinutul hotărârii condamnatorii nu rezultă că sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.

Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2011, reclamanţii B. M. I. şi B. L. au solicitat instanţei obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 120.000 euro cu titlu de daune morale pentru condamnarea de 4 ani închisoare executată de autorul reclamanţilor, la plata sumei de 1.200 lei, anual, cu titlu de chirie, precum şi la plata contravalorii a patru magnetofoane, patru casetofoane, 200 benzi magnetice şi 200 de discuri muzicale.

 În motivarea cererii s-a arătat că autorul reclamanţilor, B. E., a executat pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 194 din 14.10.1971, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti. Această pedeapsă a avut un caracter politic şi se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.

 De asemenea, reclamanţii au arătat că în anul 1986, autorităţile vremii au confiscat de la autorul reclamanţilor bunuri în valoare de aproximativ 3.000 lei.

 Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 3597 din 14.12.2011, a admis în parte cererea reclamanţilor, constatând caracterul politic al condamnării autorului reclamanţilor. Celelalte cereri ale reclamanţilor au fost respinse.

 În motivarea hotărârii, s-a arătat că, în perioada 17.09.1971 – 16.09.1975, autorul reclamanţilor a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţarea infracţiunii de împiedicarea exploatării unei aeronave în scopul schimbării itinerariului de zbor, cu consecinţe deosebit de grave, infracţiune prevăzută de art. 103 raportat la art. 107 lit. b Cod aerian. Prin hotărârea nr. 2988 din 02.05.1991, Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 a judeţului Harghita a stabilit că autorul reclamanţilor este îndreptăţit să beneficieze de dispoziţiile acestui act normativ, stabilind caracterul politic al condamnării sale.

 În consecinţă, în temeiul art. 5 alin. 4 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de B. E. are un caracter politic.

 În ceea ce priveşte cererea de acordare a despăgubirilor, se constată că bunurile indicate de reclamanţi n-au fost confiscate printr-o hotărâre judecătorească, motiv pentru care reclamanţii nu pot fi despăgubiţi în condiţiile Legii nr. 221/2009.

 În fine, cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale nu poate fi primită în condiţiile în care prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale.

 Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs reclamanţii, precum şi pârâtul Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita.

 Reclamanţii au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul acordării despăgubirilor atât pentru daunele materiale suferite ca urmare a măsurilor întreprinse de Statul Român, cât şi pentru daunele morale.

 În motivarea recursului reclamanţii au arătat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat probele pentru că, în realitate, măsura confiscării a fost adoptată ca urmare a condamnării politice a autorului reclamanţilor. Şi în ceea ce priveşte petitul prin care s-a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale precum şi deciziile Curţii Constituţionale ori ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Este nelegal şi anormal ca unele persoane să beneficieze de despăgubiri, mai mari sau mai mici, până la apariţia decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori a Curţii Constituţionale pentru ca celelalte persoane să nu mai primească nimic.

 La rândul său, Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita, a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a cererii reclamanţilor în condiţiile în care condamnarea suferită de autorul reclamanţilor nu are un caracter politic în înţelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 221/2009 raportat la O.U.G. nr. 214/1999.

 Reclamanţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului ca nefondat în condiţiile în care B. E. a fost condamnat în aplicarea prevederilor art. 323 alin. 1 combinat cu art. 245 alin. 1 şi 3 Cod penal şi art. 1072 lit. b din Codul aerian.

 Verificând hotărârea atacată, Curtea a constatat următoarele:

 Recursul reclamanţilor.

 Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri pentru daune morale cauzate prin condamnarea defunctului B. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare. Instanţa de fond a apreciat că cererea de acordare a despăgubirilor nu poate fi primită în condiţiile în care textul de lege care reglementează posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru daune morale a fost declarat neconstituţional.

 Aşa cum a stabilit deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. XII/2011, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru daune morale celor care au suferit condamnări ori măsuri administrative cu caracter politic.

 Potrivit art. 330 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.

 Reclamanţii, invocând aceeaşi hotărâre de condamnare, au solicitat instanţei obligarea statului la despăgubiri pentru bunurile confiscate de Statul Român. Curtea a apreciat că nici această cerere nu este întemeiată în condiţiile în care prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 fac trimitere doar la bunurile imobile confiscate ca urmare a unei condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic. Cu alte cuvinte, Curtea a arătat că în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri doar pentru bunurile imobile confiscate, nu şi pentru bunurile mobile. În acest sens s-a pronunţat, în mai multe rânduri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizii de speţă (Decizia nr. 2507/2012 pronunţată în dosarul nr. 2116/30/2010).

 Recursul pârâtului.

 Instanţa de fond a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de defunctul B. E. având un caracter politic prin raportare la constatările făcute de autoritatea locală în aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.

 Curtea a apreciat că aceste concluzii sunt eronate pentru următoarele considerente:

 Reclamanţii au formulat o cerere invocând Legea nr. 221/2009, lege care stabileşte în mod expres încadrarea juridică a faptelor pentru care condamnările au un caracter politic. Defunctul B. E. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unei infracţiuni de împiedicare a exploatării unei aeronave, încadrarea juridică a acestei infracţiuni fiind prevăzută de art. 1073 din Codul aerian, modificat prin Decretul nr. 342/1970 raportat la art. 1072 lit. b alin. 2, 5 din acelaşi cod şi art. 170 Cod penal.

 Această faptă nu se regăseşte printre cele considerate în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 ca fiind cu caracter politic, iar din conţinutul hotărârii condamnatorii nu rezultă că sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.

 Faţă de cele reţinute,  în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de pârâtul Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita şi totodată a respins recursul reclamanţilor ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare