Stabilirea punctajelor anuale cu luarea în calul a sporului de vechime pentru perioada în care contestatoarea nu era cetăţean român şi a desfăşurat activitate pe teritoriul altui stat

Stabilirea punctajelor anuale cu luarea în calul a sporului de vechime pentru perioada în care contestatoarea nu era cetăţean român şi a desfăşurat activitate pe teritoriul altui stat

Contestatoarea dobândind cetăţenie română este beneficiara dispoziţiilor Legii 19/2000 şi nu  îi sunt incidente dispoziţiile Convenţia din 24.12.1960 dintre România şi URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, care prevedea că vechimea în muncă se calculează potrivit legislaţiei statului pe teritoriul căruia si-a desfăşurat activitatea. Mai mult, Convenţia nu excludea dublul beneficiu al vechimii în muncă, de a fi valorificată atât ca stagiu total, cât şi ca beneficiu/spor salarial.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 508 din 11 iunie 2010

Prin cererea adresată Tribunalului Iaşi, reclamanta a formulat, în contradictoriu cu pârâta casa judeţeană de pensii, contestaţie împotriva deciziei nr.286414/3.11.2009 emisă de pârâtă solicitând modificarea acestei decizii privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă în sensul utilizării la stabilirea punctajelor anuale a sporului de vechime pentru perioada martie 1970 - martie 1992, în conformitate cu prevederile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Din înscrisurile cauzei, tribunalul a reţinut că reclamanta era cetăţean român prin repatriere, şi-a stabilit domiciliul în România (Iaşi, jud. Iaşi) şi a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

A fost parcursă procedura de confirmare a stagiului de cotizare realizat de contestatoare în statul de origine – Republica Moldova – şi a fost emisă decizia de pensionare nr.286414/03.11.2009.

La data depunerii cererii de pensionare – 30.10.2008 – contestatoarea era deja cetăţean român (conform cărţii de identitate aflată la dosar) şi beneficia, prin urmare, direct de prevederile Legii nr.19/2000, iar nu ca urmare a existenţei Convenţiei din 24.12.1960 dintre România şi URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale. Prevederile Convenţiei au fost utilizate pentru echivalarea stagiului de cotizare al contestatoarei, însă nu pot fi folosite pentru a argumenta înlăturarea unui cetăţean român de la beneficiul prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000.

Dar din art.4 al convenţiei bilaterale invocate de intimată a rezultat că la acordarea pensiilor şi ajutoarelor se ia în considerare în întregime vechimea în muncă şi perioada de activitate asimilată cu vechimea în muncă de pe teritoriul ambelor părţi contractante, inclusiv vechimea pentru obţinerea pensiei în condiţii şi cuantumuri favorabile. Prin urmare, Convenţia nu exclude dublul înţeles şi beneficiu al vechimii în muncă din dreptul român, în care vechimea în muncă este valorificată atât ca stagiu total, cât şi ca beneficiu salarial acordat ca urmare a parcurgerii anumitor trepte de vechime în muncă.

Cum adeverinţa nr.10364/5.08.2009 făcea expres menţiune că nivelul veniturilor echivalate pentru contestatoare nu cuprindea şi sporul legal pentru vechimea în muncă, fapt recunoscut şi de intimată, contestaţia a fost admisă în sensul pretenţiei formulate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs casa judeţeană de pensii,considerând-o nelegală şi netemeinică. Recurenta a invocat faptul că în mod greşit instanţa de fond a obligat-o la valorificarea sporului de vechime pentru perioada martie 1970 - martie 1992, conform dispoziţiilor art.164 din Legea nr.19/2000, întrucât acest spor trebuia calculat potrivit Convenţiei din 24.12.1960 dintre România şi URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale.

A mai susţinut recurenta că reclamanta-intimată fiind cetăţean român prin repatriere, competenţa stabilirii pensiei aparţinea casei naţionale de pensii, iar nu casei judeţene de pensii.

În drept s-au invocat generic dispoziţiile art.299-321 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, curtea de apel a constatat că recursul este nefondat.

Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Iaşi, reclamanta-intimată a dobândit cetăţenia română prin repatriere, şi-a stabilit domiciliul în România şi a solicitat, la data de 30.10.2008, acordarea drepturilor de pensie conform Legii nr.19/2000.

Ca urmare a cererii, casa judeţeană de pensii a emis la data de 03.11.2009, decizia nr.286414. La stabilirea punctajului nu s-a avut însă în vedere sporul de vechime pentru perioada 03.1970 – 03.1992, deşi la data formulării cererii reclamanta-intimată era cetăţean roman, această calitate conferindu-i de altfel dreptul de a solicita înscrierea la pensie în baza Legii nr.19/2000.

Corect a apreciat prima instanţa ca reclamanta-intimată beneficia direct de dispoziţiile Legii nr.19/2000, si, ca atare, nu îi puteau fi aplicată Convenţia din 24.12.1960 dintre România şi URSS privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, care prevedea că vechimea în muncă se calculează potrivit legislaţiei statului pe teritoriul căruia si-a desfăşurat activitatea. Mai mult, Convenţia nu excludea dublul beneficiu al vechimii în muncă, de a fi valorificată atât ca stagiu total, cât şi ca beneficiu/spor salarial.

Nu a avut relevanţă sub acest aspect şi raportat la dispoziţiile art.164 alin.(1) din Legea nr.19/2000 nici faptul că forul superior al recurentei, C.N.P.A.S., „a confirmat” vechimea în muncă, excluzând perioada martie 1970 - martie 1992.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a casei judeţene de pensii, curtea de apel a constatat că, pe de o parte, această excepţie este una de fond şi nu una procedurală, de ordine publică, pentru a putea fi invocată direct în calea de atac a recursului, din moment ce nu a format obiectul analizei tribunalului, iar pe de altă parte, chiar dacă ar putea fi examinată, ar apărea ca neîntemeiată, întrucât recurenta casa judeţeană de pensii este emitenta deciziei contestate.

Faţă de cele expuse anterior, nefiind incidente motivele de casare ori modificare prevăzute de art.304 C.pr.civ., în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., curtea de apel a respins recursul, menţinând sentinţa Tribunalului Iaşi.

Domenii speta

Spete similare