Arestare preventivă a inculpatului. Durată. Modificarea duratei arestării preventive prin încheiere de îndreptare a erorii materiale. Admisibilitate

Arestare preventivă a inculpatului. Durată. Modificarea duratei arestării preventive prin încheiere de îndreptare a erorii materiale. Admisibilitate.

C. pr. pen., art. 1491, art. 195

Nu este corect şi apt să producă efecte juridice procedeul ales de judecătorul delegat, de a modifica, prin încheiere de îndreptare a erorii materiale, durata arestării preventive, incluzând o zi suplimentară faţă de cea reţinută prin încheierea de arestare preventivă, fără să se fi discutat în contradictoriu cu procurorul şi inculpatul asupra acestui aspect.

La data de 6 ianuarie 2012 în dosarul nr.130/102/2012 Tribunalul Mureş pronunţă Încheierea penală nr.4/C prin care:

Admiţând  propunerea de arestare preventivă formulată de  Parchetul de pe lângă  Tribunalul Mureş în dosar nr.  923/P/2011, în baza art. 149 ind. 1 pct. 10 Cod procedură penală, a dispus:

Arestarea preventivă a inculpatului O.I.C.  pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până la data de 3.02.2012 inclusiv, în baza art.149 ind. 1 pct. 10 ,  art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit.  f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prev. de  art.174, art. 175 litera i Cod penal, cu aplicarea art . 75 alin. 1 litera a Cod penal.

De asemenea, a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.V.M. pe o perioadă  de  29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până la data  de 3.02.2012 inclusiv, în baza art.149 ind. 1 pct. 10 ,  art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit.  f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prev.  de  art.174 , art. 175 litera i  Cod penal , cu aplicarea art . 75 alin. 1 litera a Cod penal şi emiterea mandatelor de arestare preventivă conform prezentei, în baza art. 151 Cod proc. penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina statului,  conform art.192 aliniatul 3 Cod procedură penal.

Pentru a adopta o asemenea soluţie, la prim grad jurisdicţional, au fost reţinute următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 06.01.212, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat pronunţarea unei hotărâri, prin care să se dispună luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C.V.M. şi O.I.C., pe o perioadă de 29 de zile, din data de 06.01.2012 până la data de 03.02.2012.

În motivarea propunerii s-a arătat că, la 18.12.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale, faţă de învinuiţii G.E., M.S., G.I.V., S.I., C.V.M. şi faţă de un autor, neidentificat, cunoscut drept „O.C.”, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.P. rap. la art. 174-175 lit. i) C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a) C.P.

În fapt, s-a reţinut că, la 18.12.2011, în jurul orelor 19,00, G.E. împreună cu inculpatul S.I. şi învinuiţii M.S., G.I.V., C.V.M. şi un autor neidentificat, cunoscut drept „O.C.”, pe o cale de acces publică, situată pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, jud. Mureş, au aplicat multiple lovituri victimei J.C.F., în zona capului, provocându-i acestuia leziuni grave şi anume un TCC grav prin heteroagresiune, plăgi înjunghiate în zona parietală stângă, hematom subdural emisferial drept, fracturi temporal-parietal stânga. Potrivit concluziilor provizorii emise de către IML – Târgu-Mureş, leziunile provocate victimei ar fi necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.

 La 20.12.2011 orele 15,15 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului S.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, iar la 3.01.2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului G.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a)  37 lit. a), 86 4 Cod penal.

Faţă de G.E., Tribunalul Mureş dispusese la 21.12.2011 prin încheierea penală nr. 88/C din dos. nr. 8380/102/2011, luarea măsurii preventive a arestării învinuitului în lipsă, măsurii luate i s-a dat eficienţă la 29.12.201, cu ocazia prezentării acestuia. Împotriva lui G.E. aceeaşi instanţă a dispus luarea măsurii arestării inculpatului, pe o durată de 25 de zile, începând cu 03.01.2012 prin încheierea penală nr. 1/C din 03.01.2012, în dos. nr. 2/102/2012.

Faţă de S.I., Tribunalul Mureş a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile, începând cu 21.12.2011 prin încheierea penală nr. 87/C din 20.12.2011, în dos. penal cu nr. 8537/102/2011.

La 05.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi a învinuiţilor, astfel: în ce-l privea pe inculpatul S.I. Liviu, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, în ce-l privea pe inculpatul G.E., din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 864 şi art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 864 şi art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, iar raportat la învinuiţii C.V.M., G.I.V. şi M.S.  din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal. S-a avut în vedere împrejurarea că victima J.C. a decedat, între actele de lovire, săvârşite de inculpaţi şi învinuiţi, şi deces existând o legătură directă de cauzalitate.

Noua încadrare juridică a fost prezentată învinuitului C.V.M. cu ocazia audierii acestuia, la 06.01.2012.

La 05.01.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul O.C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a C.p., reţinându-se, în fapt, că, la 18.12.2011, alături de inculpaţii G.E. şi S.I. şi de învinuiţii C.V., M.S. şi G.I., a agresat victima J.C., lovind-o pe aceasta cu o secure în zona capului.

 Astfel, având în vedere declaraţiile inculpaţilor S.I.L. şi G.E., declaraţiile martorului M.V. şi analizând procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice, efectuate de inculpatul G.E. la 23.12.2011, s-a reţinut că, autorul neidentificat, cunoscut drept “O.C.”, raportat la care existau indicii cu privire la implicarea în agresiunea săvârşită împotriva victimei J.C., era numitul O.C.I., fiul lui natural şi M., născut la data de 17.09.1991 în Luduş, jud. Mureş.

Din datele culese s-a reţinut că O.I.C. nu a fost înregistrat în vreun registru de stare civilă, astfel că nu poseda niciun act pentru stabilirea identităţii, singurul înscris referitor la aceasta, identificat până la data sesizării instanţei, fiind foaia de observaţie clinică a nou-născutului emisă de către Spitalul Orăşenesc Luduş. S-a arătat că, la 20.12.2011, O.I.C. a fost audiat în calitate de martor, susţinând că se numeşte C.I.C., aceste aspecte fiind susţinute în mod eronat şi de sora sa, C.A.N.. S-a apreciat că lipsa de cunoştinţe certe a învinuitului şi familiei sale asupra identităţii lui O.I.C. s-au datorat ignoranţei.

Inculpaţii S.I.L. şi G.E. au susţinut că numiţii O.C.I. şi C.V.M. au participat, alături de aceştia la agresiunea săvârşită la 18.12.201, asupra victimei J.C.. După ce S.I., G.E., O.C. şi C.V. au urmărit victima J.C.şi pe martorul M.V., ce se deplasau, în fugă, de la barul S.C. N. CT SRL din Miheşu de Câmpie spre locuinţele lor (C.V. şi G.E. fiind înarmaţi cu bâte, iar O. cu o secure – G.E. urmărindu-i cu căruţa, iar ceilalţi trei inculpaţi pe jos), inculpaţii au ajuns victima şi pe martorul M.V., în zona unei cărări ce ducea spre locuinţele victimei şi a martorului. Aici O.C. a aplicat victimei J.C. o lovitură, cu securea, în zona capului, în timp ce C.V.M. l-a lovit pe martorul M.V., alături de inculpatul G.E., act de natură să anihileze posibilităţile de apărare ale victimei şi ale martorului M.V., înlesnindu-se astfel activitatea de agresare a victimei J.C..

Aceste declaraţii se coroborau cu susţinerile inculpatului G.E., cu ocazia purtării convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate, şi cu declaraţiile martorului M.V., care a susţinut că, la 18.12.2011, J.C. şi acest martor au fost loviţi de aproximativ 5-6 persoane.

Analizând procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice, efectuate de inculpatul G.E. la 23.12.2011 (interceptări efectuate în baza Ordonanţei cu titlu provizoriu din 22.12.2011 confirmată prin încheierea penală nr. 139/27.12.2011 a Tribunalului Mureş) s-a reţinut că acest inculpat a purtat, la 23.12.2011, între orele 07,00-08,00 şi 11,08 un număr de 4 convorbiri telefonice, în care descris interlocutorilor săi (posesorii posturilor telefonice cu nr. 0753-644.539, 0742-582.013, 0757-420.906) date cu privire la agresiunea săvârşită, împotriva lui J.C., susţinând implicarea sa (prin lovirea lui M.V.), a lui C.C.I. raportat la care declarat că l-a lovit, cu securea, în cap pe J.C.şi a lui C.V.M. („N.”) despre care susţinut că „a început toată treaba”, „C. îi, C. şi cu N., I. nici n-o avut botă, eu numai pe B. l-am lovit cu bota….”.

Faţă de cele arătate mai sus, s-a apreciat că erau întrunite cumulativ cerinţele prev. de art. 143 şi 148 lit. f C . pr. pen.: există probe şi indicii temeinice care confirmă existenţa faptei şi vinovăţiei inculpaţilor, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani şi lăsarea lor în libertate prezintă în mod cert un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea acesteia şi modul de  comitere a faptei.

Astfel, inculpaţii C.V.M. şi O.I.C. au fost implicaţi într-o faptă de mare violenţă, la care au mai participat, cel puţin, încă doi alţi inculpaţi - G.E. şi S.I. - contribuţia fiecăruia fiind în curs de a se stabili, faptă de natură să producă o tulburare, deosebită, în rândul membrilor comunităţii unde s-a săvârşit. Sentimentul de nesiguranţă existent în rândul membrilor acestei comunităţi nu putea fi atenuat, atâta vreme cât inculpaţii, raportat la care ar exista indicii temeinice de săvârşire a faptei, ar rămâne în libertate.

În ce-l privea pe inculpatul C.V.M. nu s-a putut ignora nici aspectul că acesta nu era la primul contact cu organele judiciare penale, el fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, de 1 an, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 49/2008 a Judecătoriei Luduş, pedeapsă ce nu putea fi reţinută drept prim termen al recidivei, deoarece termenul de reabilitate fusese deja împlinit, la data săvârşirii noii infracţiuni. Totuşi, s-a reţinut că această pedeapsă a fost aplicată pentru săvârşirea unei fapte de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C.p., aspect de natură să ducă la concluzia riscului ridicat de repetare a unui astfel de comportament în ce-l privea pe învinuit. În ce-l privea pe inculpatul O.I.C., potrivit probelor indicate mai sus, acesta ar fi fost autorul loviturii, care i-a curmat viaţa victimei J.C., în condiţiile în care şi ceilalţi inculpaţi, C.V.M., G.E. şi S.I. au participat la acest act.

De asemenea, analizând probele aflate la dosar s-a reţinut că fapta s-a săvârşit alături de cel puţin alte 2 persoane, pe fondul consumului de alcool, riscul repetării actelor de violenţă putând fi dedus şi din împrejurarea că, pe viitor, învinuitul s-ar putea afla, din nou, în situaţia în care să consume astfel de băuturi şi să se alăture altor persoane pentru săvârşirea unor alte acte de violenţă.

Cât priveşte împrejurarea că raportat la inculpaţii C.V.M. şi O.I.C. a fost formulată propunerea de arestare preventivă la data de 06.01.2012, pentru o faptă săvârşită la 18.12.2011, s-a învederat aspectul că această situaţie s-a datorat dificultăţii cu care au fost obţinute mijloacele de probă în cauză. Astfel, primele declaraţii luate, la 18-19.12.2011, deşi indicau participarea, la infracţiunea de omor, a mai multor persoane nu permiteau identificarea fără dubiu decât a inculpaţilor G.E. şi S.I..

C.V.M. a fost audiat, în calitate de învinuit, încă din 19.12.2011, susţinând că nu a fost în niciun fel implicat în săvârşirea omorului asupra lui J.C. Aceeaşi atitudine a menţinut-o şi cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, la 06.01.2012. De asemenea, O.C.I. a fost audiat la 20.12.2011 (prezentându-se C.C.I., aşa cum s-a arătat mai sus), susţinând că el nu a fost implicat în agresiune şi că a văzut că G.E. l-a lovit pe J.C.

La momentul în care s-a prezentat organelor judiciare S.I. a fost audiat la 20.12.2011, moment la care a susţinut că doar el însuşi şi G.E. au fost implicaţi în uciderea lui J.C..

În cauză s-au efectuat demersuri în vederea lămuririi stării de fapt şi aflării adevărului, audiindu-se numeroşi martori, efectuându-se verificări şi investigaţii în vederea identificării unor persoane care să fi luat cunoştinţă de omorul din 18.12.2011 săvârşit asupra lui J.C.şi efectuându-se, aşa cum s-a menţionat mai sus, interceptări şi înregistrări a convorbirilor telefonice purtate de către G.E.. Abia la 05.01.2012, în urma solicitării sale, din ziua anterioară, inculpatul S.I. şi-a schimbat declaraţiile, susţinând că va coopera cu organele judiciare şi va declara adevărul, cu ocazia audierii susţinând implicarea şi a inculpaţilor C.V.M. şi O.I.C. în omorul săvârşit, asupra victimei J.C..

Având în vedere că, aceste declaraţii se coroborau cu cele declarate anterior de G.E., cu cele reţinute din interceptările convorbirilor telefonice efectuate de acesta şi cu cele declarate de martorul M.V., aşa cum s-a precizat pe larg mai sus, de la acest moment s-a considerat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 C.p.p. cu privire la existenţa unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţii C.V.M. şi O.I.C. a infracţiunii de omor (alături de inculpaţii G. şi S.), astfel că s-a înaintat instanţei, de îndată, propunerea de a se lua măsura arestării preventive faţă de aceştia. 

Analizând propunerea formulată conform dispoziţiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, art.149 ind.1 Cod procedură penală şi art.136 alin.8 Cod procedură penală, a fost apreciată întemeiată, cât timp, din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere parţială a inculpaţilor S.I.L., G.E., cu declaraţiile martorilor M.V.I., a concubinei acestuia H.C., cu declaraţiile martorilor N.C.T., S.T. a rezultat existenţa unor probe şi indicii temeinice, care justificăau coparticiparea inculpaţilor la comiterea presupuselor infracţiuni de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal, victima fiind numitul J.C.F..

Astfel, în ansamblul probator enunţat, precum şi restul probelor administrate în cauză, contrar nerecunoaşterii inculpaţilor, a rezultat că aceştia au participat, iniţial, la conflictul verbal care a avut loc în barul,  aparţinând SC N.C.T. SRL, din Miheşu de Câmpie, în care au fost implicaţi, atât victima, cât şi martorul M.V.I. pe de o parte, cât şi inculpaţii S.I., G.E., pe de altă parte. După această primă parte a conflictului, inculpaţii din prezenta cauză, alături de învinuiţii G.I. şi M.S. au fost văzuţi părăsind localul, nu înainte ca inculpatul C.V.M. să-l ameninţe cu bătaia pe victimă, şi angajându-se în urmărirea, atât a victimei cât şi a martorului M.V.I. Se pare că aceştia s-au deplasat cu două căruţe, una aparţinând inculpatului G.E., iar a doua inculpatului C.V.M. şi se pare că odată ce i-au ajuns pe cei doi, în zona unei cărări care ducea spre locuinţele acestora, i-au atacat, uzând de instrumente de genul bâte, securi sau, pur şi simplu, aplicând lovituri cu pumnii. Se pare că victima a uzat de un cuţit pentru a se apăra, cuţit care a fost găsit cu ocazia cercetării locului faptelor. Întrucât la comiterea presupuselor fapte au participat atât inculpaţii, cât şi învinuiţii, indicaţi anterior şi, practic, martorul M.V.I. a fost martor ocular, la conflictul fizic iniţiat de aceştia, şi asupra sa, iar inculpaţii nu au negat faptul că i-au urmărit pe martor şi victimă şi s-au aflat, la acea oră târzie în noapte, la locul comiterii presupuselor fapte, s-a opinat că există suspiciunea că toţi au fost implicaţi într-un fel sau altul, în agresarea victimei şi în producerea leziunilor letale acestuia, chiar dacă, pe parcursul cercetărilor penale, ar urma să se schimbe încadrarea juridică a unora dintre fapte, în sensul reţinerii complicităţii, pentru unii dintre ei.

Pe cale de consecinţă, s-au apreciat a fi întrunite dispoziţiile art.143 Cod procedură penală, în privinţa ambilor inculpaţi existând indicii temeinice care au dus la presupunerea că aceştia ar fi participat la comiterea faptelor pentru care erau cercetaţi, urmând ca pe parcurs să se clarifice integral starea de fapt.

Totodată, sub aspectul dispoziţiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a reţinut că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor depăşesc 4 ani închisoare (între 15 şi 25 de ani închisoare) iar cercetarea acestora în stare de libertate ar prezenta un evident pericol pentru ordinea publică având în vedere circumstanţele reale ale comiterii presupuselor infracţiuni, modul organizat în care inculpaţii au înţeles să acţioneze pentru limitarea la minim a posibilităţii de apărare a victimei, lipsa unui motiv care să determine pe aceştia în mod real, să supună victima unor agresiuni, care, în final, a dus la decesul acesteia datorită zonei vitale în care au fost aplicate loviturile, dispreţul total faţă de dreptul la viaţă a persoanei ocrotit de normele penale, această periculozitate concretă a faptelor reflectându-se şi asupra lor.

Prin urmare, faţă de cele arătate anterior s-a dispus admiterea  propunerii de arestare preventivă formulată de  Parchetul de pe lângă  Tribunalul Mureş în dosar nr.  923/P/2011 ,în baza art. 149 ind. 1 pct. 10 Cod procedură penală şi în consecinţă:

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O.I.C. pe o perioadă  de  29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până la data  de 3.02.2012 inclusiv , în baza art.149 ind. 1 pct. 10,  art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit.  f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii  de omor calificat prev.  de  art.174 , art. 175 litera i  Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 litera a Cod penal .

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.V.M. pe o perioadă  de  29 zile, începând cu data de 6.01.2012 până la data  de 3.02.2012 inclusiv, în baza art.149 ind. 1 pct. 10,  art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit.  f Cod procedură penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii  de omor calificat prevăzut  de  art.174 , art. 175 litera i  Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 litera a Cod penal şi s-a mai dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă, în baza art. 151 Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 220 lei, au rămas în sarcina statului,  conform art.192 aliniatul 3 Cod procedură penal.

Cu ocazia pronunţării acestei soluţii de către instanţa de prim grad jurisdicţional, ambii inculpaţi au înţeles să declare recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, împrejurare ce rezultă din menţiunile cuprinse în înscrisul aflat la fila 14 din dosarul Tribunalului Mureş.

În faţa instanţei de recurs fiecare inculpat recurent, prin apărătorul său ales, a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel promovate şi casării (în parte) a încheierii penale vizate, să fie respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, de luare împotriva fiecăruia a măsurii preventive a arestului.

Inculpatul O.I.C. a învederat prin apărătorul său ales, faptul că, neanalizându-se corespunzător probele administrate în cauză până la data de 6 ianuarie a.c şi nerespectându-se prezumţia de nevinovăţie a sa s-a reţinut că, împotriva sa ar exista indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că ar fi comis infracţiunea pentru care este cercetat, astfel că s-a apreciat că se impune luarea măsurii arestului preventive a arestului faţă de el. S-a învederat faptul că, atât declaraţia sa de martor dată iniţial în cauză, cât şi declaraţia de învinuit şi cea de inculpat, prezintă acelaşi conţinut, că, deşi a recunoscut fără echivoc faptul că a fost la faţa locului, el nu a exercitat asupra victimei nici un fel de agresiune şi că interceptările de convorbiri telefonice avute în vedere la pronunţarea soluţiei criticate nu pot fi apreciate ca probe din care să rezulte împrejurările necesare pentru ca împotriva sa să se dispună această drastică măsură preventivă. S-a subliniat faptul că , din declaraţiile persoanelor audiate ca martori în cauză nu rezultă că el s-ar fi poziţionat în intervalul de timp critic în postura de agresor al victimei şi că prin prisma circumstanţelor personale extrem de favorabile pe care le prezintă, se justifică cercetarea sa în prezenta cauză în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât coinculpaţii G. şi S. şi-au schimbat declaraţiile date iniţial în cauză.

Inculpatul C.V.M., prin apărătorul său ales, a ţinut să sublinieze faptul că, din probatoriul administrat în cauză până la data de 6 ianuarie a.c, nu rezultă că împotriva sa ar exista indicii temeinice care să conducă la bănuiala legitimă că ar fi comis infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi ped. de disp. art.175, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal, singurele probele care l-ar incrimina fiind reprezentate de declaraţiile coinculpaţilor G.E. şi S.I., dar aceste persoane, prin aspectele expuse în declaraţiile lor, fac ca acestea (împrejurările descrise de aceste persoane) să nu aibă caracter credibil. Martorii audiaţi în cauză au demonstrat faptul că în sarcina sa nu poate fi reţinută acuza pentru care este cercetat şi că lăsarea sa în libertate nu constituie pericol concret pentru ordinea publică, deoarece este infractor primar, s-a prezentat de fiecare dată la chemarea organelor de cercetare penală, are doi minori în întreţinere, iar principiul instituit de prev. art.5 din C.E.D.O. trebuie să-i fie incidente şi lui.

Analizând recursurile astfel declarate, prin prisma prev. art.136 al.1 lit.d, alin.8, art.143 şi 148 al.1 lit.f Cod procedură penală cu raportare la prev. art.3859 pct.172 Cod procedură penală, se reţin în cauză următoarele aspecte, care impun admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpaţi :

Analizând pe fond propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş cu privire la oportunitatea supunerii celor doi inculpaţi măsurii preventive a arestului, instanţa de fond, pe baza unei juste analize a probatoriului administrat în dos. nr.923/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a apreciat că situaţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi se subscrie prev. art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală şi, având în vedere această prevedere legală şi reţinând pertinente motive de fapt şi de drept a dispus faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi vizaţi măsura arestării preventive pentru intervalul 6 ianuarie – 3 februarie 2012. Probatoriul administrat până la data de 6 ianuarie a.c. în dos. anterior menţionat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş a demonstrat că împotriva fiecărui inculpat există indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că fiecare dintre ei ar fi comis infracţiunea de omor calificat, faptă penală incriminată de disp. art.174 , 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal. Infracţiunea reţinută în sarcina fiecărui inculpat este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani de către legiuitorul român, iar lăsarea fiecărui inculpat în libertate constituie pericol actual, concret pentru ordinea publică, date fiind: circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii infracţiunii, (pe timp de noapte, împreună cu alte persoane înarmate cu obiecte contondente, pe o cale de acces publică, prin exercitarea de lovituri de intensitate mare şi asupra unor zone vitale ale corpului victimei), natura şi importanţa valorii sociale ireversibil vătămate prin conduita infracţională imputată – viaţa persoanei, necesitatea preîntâmpinării apariţiei unui evident sentiment de insecuritate în rândul membrilor colectivităţii din care provin părţile.

Aşa cum s-a mai arătat, magistratul investit cu soluţionarea cauzei la prim grad jurisdicţional a apreciat că se impunerea supunerea fiecărui inculpat acestei drastice măsuri preventive şi a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă pe seama fiecăruia pentru un interval de timp, astfel cum rezultă din înscrisurile – mandate de arestare preventivă nr. 2 şi 3 din 6 ianuarie 2012 , aflate la filele 11 şi 12 din dosar. Dacă s-ar fi analizat înscrisurile aflate la filele 244 – 245 şi următoarele din dosarul de urmărire penală s-ar fi putut constata cu uşurinţă că la data la care inculpaţii din prezenta cauză au fost audiaţi în această calitate de către procuror au fost supuşi măsurii preventive a reţinerii în aceeaşi dată menţionată (6 ianuarie a.c, din ordonanţele de reţinere deducându-se perioada în care aceştia au fost audiaţi în calitate de învinuiţi, respectiv inculpaţi şi au fost condu-i la sediul parchetului). Chiar dacă propunerea de arestare preventivă a Ministerului Public viza intervalul de timp reţinut de către instanţă în mandatele de arestare preventivă emise pe seama fiecărui inculpat, instanţa trebuia să aibă în vedere două aspecte:

-că intervalul de timp vizat iniţial includea şi reţinerea;

-că, dacă se aprecia necesară o precizare a duratei de arest preventiv ce era vizată, mai precis din 7 ianuarie pană în 4 februarie a.c, această chestiune trebuia pusă în discuţia părţilor cu stricta respectarea principiului oralităţii şi contradictorialităţii.

Această omisiune a fost sesizată de judecătorul fondului, după pronunţarea hotărârii în cauză, când a întocmit înscrisul aflat la fila 13 din dosarul instanţei de fond, înscris care nu se circumscrie prev. art.195 Cod procedură penală şi care în această etapă procesuală se impune a fi anulat.

Pentru toate aceste considerente reţinute,urmează ca, în conformitate cu prev. art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să se admită recursurile promovate de către inculpaţii O.I.C. şi C.V.M. împotriva încheierii penale nr.4/C/06.01.2012 a Tribunalului Mureş.

Se va casa parţial hotărârea judecătorească criticată şi rejudecând cauza limitativ:

Vor fi menţinute încheierea penală nr.4/C/06.01.2012 a Tribunalului Mureş, în forma şi conţinutul avute la data pronunţării - 6 ianuarie a.c, mandatele de arestare preventivă nr.2 şi 3, ambele din 6 ianuarie 2012, emise de Tribunalul Mureş pe seama inculpatului C.V.M., respectiv a inculpatului O.I.C. şi se va anula procesul - verbal întocmit la data de 6 ianuarie 2012, de către Tribunalul Mureş, pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în mandatele de arestare preventivă menţionate.

Domenii speta

Spete similare