Încălcarea principiului contradictorialităţii părţilor şi a dreptului la apărare

Instanţa de fond nu a respectat termenele expres prevăzute de Codul de Procedură Civilă, în care se indică data până la care se poate preciza, modifica sau completa o cerere de chemare în judecată. Pe de altă parte, dacă instanţa a luat în considerare concluziile scrise depuse de reclamantă ca şi o precizare a acţiunii, avea obligaţia să redeschidă cauza – pentru că dezbaterile au fost închise şi a fost acordat cuvântul pe fond –, să comunice un exemplar din înscrisul depus de reclamantă, intitulat „concluzii scrise” cu partea adversă, pentru ca aceasta să îşi exprime punctul de vedere faţă de această precizare şi să îşi formuleze apărarea.

Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii părţilor în procesul civil şi dreptul la apărare al pârâtului, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 2550 din 30 mai 2013 Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea reclamantei F. M. formulată împotriva pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc şi în consecinţă a obligat pârâta să recalculeze salariul de bază şi sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat de 600 lei începând cu 01.01.2010, 670 lei începând cu 01.01.2011, 700 lei începând cu 01.01.2012 şi 750 lei începând cu 01.02.2013, a obligat pârâta să acorde reclamantei 38 zile de concediu de odihnă anual şi a respins celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este angajata pârâtei, secţia ATI. Raportat la prevederile art. 144, 146 pct. 3 din Codul Muncii, la cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei şi prevederile CCM nr. 59382/2012, instanţa de fond a apreciat că reclamanta are dreptul la un număr de 38 zile de concediu de odihnă anual.

În precizările depuse, reclamanta a arătat că la reîncadrarea sa nu au fost respectate prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale Legii nr. 285/2010, solicitând recalcularea salariului de bază şi a sporurilor conform grilei de salarizare pentru personalul de specialitate medico-sanitar, în baza Legii nr. 330/2009 începând cu data de 01.01.2010, conform coeficientului de 2,80 şi în baza Legii-cadru nr. 285/2010, pentru gradaţia 4, coeficient de ierarhizare de 3,04.

Din înscrisurile de la dosar a rezultat că începând cu data de 01.01.2010 reclamanta a fost reîncadrată în funcţia de asistent medical principal, gradaţia 3. Din studiul Anexei II/2 poziţia 30 a Legii 330/2009 a rezultată că pentru un asistent medical principal, gradaţiei 3 îi corespunde un coeficient de 2,80. La reîncadrare reclamantei i-a fost acordată gradaţia 3. Din actul adiţional încheiat la data de 03.01.2013 a rezultat că încadrarea reclamantei s-a schimbat la gradaţia 4, clasa de salarizare 54, conform prevederilor Legii nr. 284/2010. Conform anexei III la această lege, aceasta trebuia să beneficieze de clasa de salarizare 52, însă prin actul adiţional menţionat i s-a acordat 54.

Având în vedere că prin concluziile scrise reclamanta a invocat şi faptul că la calculare drepturilor salariale nu au fost avute în vedere salariile minime pe economie, conform perioadelor lucrate, instanţa a obligat pârâtul să recalculeze salariul de bază şi sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat, aşa cum s-a solicitat de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului a arătat că este greşită constatarea primei instanţe potrivit căreia salariul de bază al intimatei în perioada 1 ianuarie 2010 – martie 2013 nu a fost stabilit de Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc, cu luarea în considerare a salariului bază minim brut pe ţară.

Cuantumul salariului de bază minim brut pe ţară este stabilit prin hotărâri ale guvernului. Au respectat prevederile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii.

În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Codul de Procedură Civilă, art. 164 alin. 3 din Codul Muncii, HG nr. 1051/2008, nr. 1193/2010, 1225/2011 şi 23/2013.

A anexat cererii „situaţia salariului de bază şi salariului de încadrare al reclamantei” (fila 4).

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică, pe considerentul că recurentul nu a avut în vedere că salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată trebuia înmulţit cu coeficientul de ierarhizare conform grilei de salarizare.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum şi din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind. 1 şi art. 306 alin. 2 Codul de Procedură Civilă, Curtea a constatat următoarele:

Reclamanta a depus mai multe precizări la acţiunea introductivă, precizând cererea inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul concluziilor scrise. Acest aspect a rezultat atât din dispozitivul sentinţei recurate, cât şi din considerentele acesteia, unde în aliniatul final se arată că „având în vedere că prin concluziile scrise reclamanta a invocat şi faptul că la calcularea drepturilor salariale nu au fost avute în vedere salariile minime pe economie, conform perioadelor lucrate, instanţa a obligat pârâtul să recalculeze salariul de bază şi sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat de 600 lei începând cu 01.01.2010, 670 lei începând cu 01.01.2011, 700 lei începând cu 01.01.2012 şi 750 lei începând cu 01.02.2013, aşa cum susnumita a solicitat”.

Instanţa de fond nu a respectat termenele expres prevăzute de Codul de Procedură Civilă, în care se indică data până la care se poate preciza, modifica sau completa o cerere de chemare în judecată. Pe de altă parte, dacă instanţa a luat în considerare concluziile scrise depuse de reclamantă ca şi o precizare a acţiunii, avea obligaţia să redeschidă cauza – pentru că dezbaterile au fost închise şi a fost acordat cuvântul pe fond –, să comunice un exemplar din înscrisul depus de reclamantă, intitulat „concluzii scrise” cu partea adversă, pentru ca aceasta să îşi exprime punctul de vedere faţă de această precizare şi să îşi formuleze apărarea.

Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii părţilor în procesul civil şi dreptul la apărare al pârâtului, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, contradictorialitatea îngăduire părţilor să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. În virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile apărările şi probele de care înţeleg să se folosească la proces, prin cererile scrise adresate instanţei. Judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză. Încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căii legale de atac.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului la apărare.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a pronunţat în sensul că nerespectarea principiului contradictorialităţii, principiu care asigură şi dreptul la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii, întrucât pentru asigurarea unui proces echitabil instanţa este obligată să respecte şi să aplice principiul contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale dreptului civil (Decizia nr. 2508/2007).

În acelaşi sens, în jurisprudenţa CEDO s-a stabilit că „Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria !, r. 37, pag. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea din 28.04.2005, cauza Albina contra României).

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312, art. 304 pct. 5 şi art. 304 ind. 1 Codul de Procedură Civilă, a admis  recursul declarat, a casat integral hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, urmând ca în etapa rejudecării instanţa de fond să aibă în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 315 Cod procedură civilă, toate cele arătate mai sus şi celelalte aspecte sesizate de recurent şi care, având caracter subsecvent, nu au mai fost analizate în cadrul acestui recurs.

Domenii speta

Spete similare