Conflict de competenţă. Încuviinţarea executării silite

Decizie 17/C din 17.10.2013


Potrivit dispoziţiilor art. 650 din Noul Cod de procedură civilă instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite.

Potrivit dispoziţiilor art. 819 din Noul Cod de procedură civilă cererea de încuviinţare a urmăririi silite imobiliare se adresează instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, dispoziţia legală menţionată având caracter special şi de excepţie faţă de regula instituită de art. 650 din Noul Cod de procedură civilă, aflându-ne într-unul din cazurile în care legea dispune altfel.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, Curtea a constatat următoarele:

Prin cererea formulată de SCPEJ B. şi W. şi adresată Judecătoriei Târnăveni s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei SC M. SRL, la cererea creditoarei SC C. C. R. SRL, în baza titlului executoriu Contractul de credit nr. 30 din 27.11.2008 şi contractul de ipotecă nr. 30 din 27.11.2008 autentificat sub nr. 2670/2008, pentru un debit restant de 93.411,10 lei.

S-a mai arătat că se solicită executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în xxx, nr. cadastral xxx.

Prin Încheierea civilă nr. 392/C din 04.09.2013 Judecătoria Târnăveni, admiţând excepţia necompetenţei teritoriale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reţinând că, potrivit art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

La rândul său, Judecătoria Odorheiu Secuiesc şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târnăveni, prin Încheierea civilă nr. 2016 din 19.09.2013, reţinând că în cazul urmăririi bunurilor imobile sunt incidente prevederile art. 819 din Noul Cod de procedură civilă.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că există un conflict de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cele două judecătorii menţionate anterior declinându-şi reciproc competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.

Analizând argumentele reţinute de cele două instanţe în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, Curtea a constatat că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 650 din Noul Cod de procedură civilă instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite.

Potrivit dispoziţiilor art. 819 din Noul Cod de procedură civilă cererea de încuviinţare a urmăririi silite imobiliare se adresează instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, dispoziţia legală menţionată având caracter special şi de excepţie faţă de regula instituită de art. 650 din Noul Cod de procedură civilă, aflându-ne într-unul din cazurile în care legea dispune altfel.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că Judecătoriei Târnăveni îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată de SCPEJ B. şi W., întrucât imobilul ce face obiectul contractului de ipotecă se află în circumscripţia acestei instanţe.