Recurs-plangere contraventionala

Decizie 175 din 25.02.2009


Dosar nr. 3598/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA

SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ Nr. 175

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009

 Prin plângerea introdusă pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 25 iulie 2008 şi înregistrată sub nr. 3598/327/2008, petentul (...) a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 0115496 din data de 12 iulie 2008, ca nelegal şi netemeinic.

Prin Sentinţa civilă nr.  2234 din 17 septembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins plângerea petentei ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 015496 încheiat la data de 12 iulie 2008 de către intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, petentul (...) a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 200 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 139172006 şi sancţionată conform art. 100 alin. 3 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

S-a reţinut în sarcina petentului faptul că în data de 12 iulie 2008, ora 16,57 a condus autoturismul marca LEXUS cu număr de înmatriculare (...) pe DN 22, E 87, km 182 + 200 m, pe relaţia Tulcea către Cataloi şi la km 182 + 200 m a efectuat manevra de depăşire a autoturismului DACIA trecând peste marcajul continuu în raza de acţiune a indicatorului "depăşirea interzisă"

A mai reţinut instanţa, din materialul probator administrat în cauză, respectiv captura foto din data de 12 iulie 2008, ora 16,57 că autoturismul marca  Lexus cu număr de înmatriculare (...), condus de petent, a efectuat manevra de depăşire a autoturismului Dacia trecând peste marcajul continuu în raza de acţiune a indicatorului "depăşire interzisă".

De asemenea, s-a constatat că erau respectate prevederile legale referitoare la mijloacele tehnice cu care s-a efectuat captura foto, astfel cum a rezultat din buletinul de verificarea metrologică nr. 0099419 din data de 6 septembrie 2007, aflat la fila 17 din dosarul cauzei.

 Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, susţinând că la judecata în fond au fost încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al petentului, în condiţiile în care judecata s-a făcut la primul termen.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, s-a susţinut că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv nu s-a indicat numărul casetei video, nu s-a menţionat şi seria aparatului radar şi nici măsura complementară prevăzută de lege.

Sub aspectul temeiniciei, s-a arătat că petentul nu a putut administra probe întrucât procesul s-a judecat fără a i se comunica actele doveditoare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare sau modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie.

Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă pe lângă alte elemente arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Petenta a formulat plângere contravenţională, a invocat motive de nelegalitate, netemeinicie, fără a solicita însă administrarea de probe.

Instanţa, din oficiu, a solicitat organului constatator actele ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie contestat.

In cauză s-au respectat principiile de bază ale procesului civil, astfel că nu este întemeiată critica formulată în acest sens.

Principiul contradictorialităţii este o regulă esenţială ce guvernează procesul civil şi în conformitate cu care desfăşurarea acestuia este astfel organizată încât părţile să aibă posibilitatea de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ce prin specificul lor sunt de natură a servi la soluţionarea ei.

Acest principiu sintetizează întregul complex de drepturi procesuale recunoscute de lege, pe seama părţilor, printre care dreptul de a face cereri, de a propune şi administra probe, dreptul de a pune concluzii.

Procesul civil este prin natura sa contradictoriu şi această contradictorialitate se asigură prin legala citare a părţilor pentru a-şi formula apărare în faţa instanţei.

In cauză, părţile au fost legal citate, iar alegerea făcută de petentă de a nu se prezenta în ziua judecăţii nici la a treia strigare, şi fără a solicita vreo amânare a cauzei pentru pregătirea apărării ori pentru a lua cunoştinţă de anumite acte de procedură întocmite în dosar, nu poate să determine nelegalitatea hotărârii instanţei de fond şi nu poate împiedica judecarea cauzei la termenul fixat.

In acest context nu se poate pune problema nerespectării dreptului la apărare întrucât partea a fost legal citată, dar nu şi-a exprimat opţiunea de a amâna cauza pentru lipsa apărării şi nici nu poate fi vorba de încălcarea dreptului la un proces echitabil în condiţiile în care petenta şi-a valorificat dreptul de a apela la o instanţă, dar nu a înţeles să participe la proces, nu a solicitat administrarea de probe, astfel că, în aceste condiţii nu se poate spune că procesul nu a fost echitabil faţă de petentă, de vreme ce, deşi legal citată, nu a înţeles să participe la proces şi nici să solicite amânarea.

Sub toate aceste aspecte criticate, tribunalul constată că sentinţa recurată nu este lovită de nulitate, astfel că nu se impune casarea cu trimitere a cauzei.

De fapt, nici în recurs petenta nu a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea cuprinsă în actul de constatare iar susţinerile cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenţie nu sunt întemeiate, astfel că nu pot conduce la nelegalitatea procesului verbal de contravenţie nu sunt întemeiate, astfel că nu pot conduce la nelegalitatea actului.

Toate menţiunile invocate de către recurentă, considerate a fi omise din cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu determină nulitatea absolută a actului întocmit în primul rând pentru că normele legale aplicabile în această materie nu impun sub sancţiunea expresă a nulităţii menţiuni de acest gen privind numărul legitimaţiei persoanelor autorizate să pună în funcţiune aparatul radar, nemenţionarea sancţiunii complementare şi altele astfel cum au fost indicate fie în plângere, fie în motivele de recurs.

Şi sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probelor administrate iar faptul că petenta nu a solicitat administrarea de probe în apărare, nu poate fi imputat nerespectării dispoziţiilor legale ce guvernează procesul civil de către instanţă, ci este rezultatul opţiunii petentei de a nu participa la proces şi a nu formula cereri în apărare.

Având în vedere aceste considerente, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

1