Apel-granituire

Decizie 44 din 13.02.2009


Dosar nr. 4000/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE CIVILĂ Nr. 44

Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr.4000/327/2008 din 21.08.2008, reclamantul (...), a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul (...),  să se stabilească linia de hotar între proprietăţile părţilor.

Prin sentinţa civilă nr.2888/5.11.2008 Judecătoria Tulcea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, a respins acţiunea, ca existând autoritate de lucru judecat şi a obligat reclamantul la plata sumei de 1000 de lei către pârât, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că între părţi a mai existat o judecată, ce a făcut obiectul dosarului nr.5019/2004 al acestei instanţe, ataşat din oficiu, calitatea de reclamant având-o numitul (...). Respectiva acţiune a avut mai multe capete de cerere unul dintre acestea vizând obligarea pârâtului (...)  la refacerea gardului pe hotarul dintre proprietăţi. Acest capăt de cerere a constituit, în realitate, o veritabilă cerere de grăniţuire, fapt ce rezultă atât din conţinutul cererii de apel făcută de către (...) împotriva sent. civ. nr. 3636 din 20.12.2005 a Judecătoriei Tulcea, în care acesta face referire expresă la acţiunea sa în grăniţuire cât şi din obiectivele raportului de expertiză topografică întocmit în respectiva cauză.

Oricum, faptul că prin precedenta acţiune reclamantul a solicitat refacerea gardului pe hotarul dintre proprietăţi iar prin prezenta a solicitat expres grăniţuirea nu poate conduce la concluzia că este vorba despre două acţiuni cu obiecte diferite deoarece pentru a exista identitate de obiect nu este necesar ca acesta să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că este acelaşi, aşa cum s-a statuat în practica instanţei supreme -  decizia nr. 251/1973 a fostului Tribunal Suprem.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul (...), criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru faptul că nu s-au conexat dosarele nr.3723/2003, 1009/C/2004,, 872/2006 şi 46/36/2007 şi nici rapoartele de expertiză întocmite în aceste dosare.

Apelantul a solicitat rejudecarea cererilor formulate de el în dosarul nr.4000/327/2008 în scopul ridicării titlului de proprietate, admiterea recursului şi casarea sentinţei pronunţate, invocând în drept preved. art.304 pct.5, 9 şi 10 Cod proc.civilă.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, actele dosarului, probatoriul administrat, tribunalul reţine că apelul este neîntemeiat.

Astfel, părţile în cauză s-au mai judecat şi în cadrul procesului ce a format obiectul dosarului nr.5019/2004 al Judecătoriei Tulcea, în care au avut aceleaşi calităţi, iar obiectul pricinii constituindu-l, între altele obligarea părţilor  (pârât fiind şi  (...)) de a reface gardul pe hotarul dintre proprietăţi, astfel cum apare în fişa corpului de proprietate şi în planul de amplasament şi delimitare a acestuia, astfel cum este înregistrat la OCOT Tulcea.

Sentinţa civilă nr.3626/20.12.2005 a Judecătoriei Tulcea, prin care s-a respins ca nefondat, acest capăt de cerere a rămas definitivă prin decizia civilă nr.161/8.11.2006 a Tribunalului Tulcea (prin care s-a respins ca nefondat apelul) şi ulterior irevocabilă prin decizia civilă nr.80/C/5.02.2007 a Curţii de Apel Constanţa (prin care s-a respins ca nefondat recursul aceluiaşi reclamant).

Nici în anul 2004 şi nici în prezenta acţiune, reclamantul - recurent nu a indicat temeiul juridic al cererii sale, însă instanţa s-a pronunţat deja în sensul că nu se impune a se stabili o nouă linie de hotar, întrucât pârâţii nu au  intervenit în nici un fel în modificarea liniei despărţitoare, au acceptat forma şi gardul construit de reclamant şi având în vedere suprafeţele deţinute la faţa locului (ambele proprietăţi măsurând suprafeţe mai mici decât cele înscrise în actele de proprietate) astfel că nu ocupă nici o suprafaţă de teren din terenul reclamantului, iar gardul se află pe acelaşi amplasament.

Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere  în judecată - are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi formulată de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Prin obiect al cererii de chemare în judecată literatura de specialitate a stabilit că trebuie să înţelegem pretenţia concretă, ce a fost formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, precum şi dreptul subiectiv ce se referă la obiectul material pretins.

Ori, pretenţia concretă a apelantului în speţa de faţă este aceeaşi cu cea din cererea anterioară, stabilirea hotarului între proprietăţi, folosul urmărit de apelant este identic, exercitarea în condiţii optime a atributelor dreptului de proprietate, iar dreptul  subiectiv  inclus în noţiunea de obiect (care nu se confundă cu cauza raportului juridic) este reprezentat de dreptul de proprietate, mai exact de modul de exercitare a dreptului de proprietate în raporturile de vecinătate cu referire la dreptul de grăniţuire.

Referitor la cauza raportului juridic dedus judecăţii, aceasta a fost diferită în cele din urmă unanim de doctrina juridică, drept un ansamblu de fapte juridiceşte calificate.

În speţă, apelantul nu a motivat cererea de chemare în judecată, iar în cererea anterioară a arătat că intimatul a dărâmat gardul dintre proprietăţi şi nu l-a mai refăcut niciodată.

În prezenta cauză, reclamantul - apelant doreşte conexarea tuturor cauzelor deja  judecate şi a tuturor rapoartelor de expertiză şi pronunţarea unei hotărâri, ţinându-se cont de toate acestea, iar în cererea anterioară s-au propus ca probatorii:martori, interogatorii, expertiză topografică, etc.

Se constată astfel că,  elementul de distincţie al acestei cereri de chemare în judecată faţă de cea iniţială îl constituie argumentele şi mijloacele de probă de care doreşte apelantul să se folosească în dovedirea temeiului juridic al aceleaşi pretenţii.

Ori, câtă vreme deosebirea între două cereri, constă numai în argumentele distincte, mijloacele de dovadă diferite, izvorul din care derivă cauza (identică), este îndeobşte acceptat că autoritatea de lucru judecat îşi produce efectele.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge apelul  şi a obliga apelantul să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

3

Domenii speta