Vătămare corporală din culpă

Dosar nr. 1990/189/2009 vătămare corporală din culpă

DECIZIA PENALĂ NR. 69/A

Şedinţa publică de la 21 Septembrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : BALAN LAURA-MONICA

Judecător : CHIRIAC ADRIAN

Grefier : BODESCU PANSELUŢA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelurile penale declarate de inculpatul GC, de partea civilă DE, şi de asigurătorul SC GROUPAMA SA Vaslui, cu sediul în Vaslui, , împotriva sentinţei penale nr. 512 din 12.10.2010 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosarul penal nr. 19901/189/2009.

Obiectul cauzei: infracţiunea prev. de art. 184 alin.2, 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc toate părţile: inculpatul apelant, asigurătorul apelant GROUPAMA ASIGURĂRI SA Vaslui, partea civilă apelantă şi partea civilă intimată Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică de la 7 septembrie 2011 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă aferentă. La cererea asigurătorului apelant de a se amâna pronunţarea  pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru termenul din 14 septembrie 2011 şi, ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru termenul de azi, încheierile de şedinţă de la termenele din 7 septembrie 2011, respectiv 14 septembrie 2011, făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor declarate în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 512, pronunţată la data de 12.120.2010 de către Judecătoria Bârlad, această instanţă a dispus condamnarea inculpatului la  pedeapsa de 1(unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev de art.184 al.2,4 Cod penal , împotriva părţii vătămate, aplicând ă inculpatului disp.art.71 şi 64 lit.a , teza II şi b Cod penal.

Totodată a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând termen de  încercare 3 ani şi atrăgând atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

Apoi, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

A admis, în parte,  acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat  pe inculpat şi asiguratorul SC Groupama Asigurări SA Cluj Napoca să plătească acestuia suma de 692,40 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale în limita contractului de asigurare..

A obligat  pe inculpat şi asiguratorul  SC Groupama Asigurări SA Cluj Napoca să plătească părţii civile Spitalul Mun de Urgenţă „Elena Beldiman „ Bârlad, suma de 3879,622 lei cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate.

A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că inculpatul are în proprietate un autoturism marca „Dacia 1310” înmatriculat cu nr..

În ziua de 9.02.2009 pe la orele 18.15 inculpatul se deplasa pe str. Republicii pe direcţia de mers Centru – Confecţii.

În zona „Iris” conducătorul auto nu a respectat semnele de circulaţie privind trecerea de pietoni . Acesta nu a observat că pe marcajul pietonal se deplasa regulamentar D E şi l-a accidentat.

Circulaţia se desfăşoară pe două sensuri de deplasare despărţite de un scuar de pământ . Fiecare sens de deplasare are două benzi de mers despărţite de un marcaj simplu întrerupt.

Trecerea de pietoni este semnalizată prin marcaje şi indicatoare rutiere „Trecere de pietoni” montate pe scuarul de pămînt  din partea dreaptă a bulevardului Republicii , cât şi pe trotuarul din faţa biroului SC Cleopatra SRL.

Accidentul s-a produs la capătul sensului de deplasare  Cerbul de Aur-IRB.

În zona accidentului se mai găsesc montate, pe scuarul de pământ , două indicatoare , respectiv „ Accesul interzis” şi „Ocolire „.

Bulevardul Republicii era iluminat public.

În ziua menţionată, în jurul orelor 18.00-18.15 , s-a angajat în traversarea  străzii, de pe  trotuar pe trecerea de pietoni marcată , dinspre biroul  SC Cleopatra SRL şi blocul IRIS , partea vătămată.

Din direcţia IRB- Confecţii se deplasa  cu autoturismul inculpatul , deplasare care era efectuată pe banda I.

Conducătorul auto nu a fost atent în trafic şi l-a accidentat pe marcajul pietonal pe D E.

Pietonul a fost lovit cu autoturismul şi „ a prezentat o plagă contuză superficială index stâng, hetom epicranian perietal stâng … care au necesitat 8-9 zile  îngrijiri medicale …fractură I-II medie gambă stângă cu deplasare …. Care necesită 50-55 zile îngrijiri medicale „.Nu i-a fost pusă viaţa în pericol.

Victima a fost transportată la Spitalul Mun de Urgenţe Elena Beldiman Bârlad, la Secţia Ortopedie şi Traumatologie unde a stat internată în perioada 9-24 februarie 2009.

Situaţia de fapt mai sus reţinută s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului , procesul verbal cu actele premergătoare, planşele foto, rezultatul aerului expirat, raportul  de expertiză medico-legală nr.56/E/09.03.2009, actele privind starea maşinii , adresa  nr. 3150/04.03.2009 a Spitalului Municipal de Urgenţă „ Elena Beldiman” Bârlad , declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei. 

Fapta inculpatului de a accidenta pe partea vătămată,în data de 09.02.2009 , cu autoturismul în timp ce acesta din urmă traversa regulamentar  strada pe trecerea de pietoni, provocându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare , potrivit noii expertize medico-legale de 115-120 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal.

În baza acestui text de lege, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia  a făcut aplicarea disp. art. 52 şi 72 Cod penal.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa s-a orientat  la stabilirea cuantumului pedepsei spre limita minimă prev. de textul de lege.

S-au  aplicat inculpatului disp. art.71 şi 64 lit. a teza II şi lit.b Cod penal

Având în vedere faptul că pedeapsa ce o va avea de executat nu va fi mai mare de 3 ani, inculpatul nu a mai suferit condamnări anterioare şi s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie , instanţa  dispunând în baza art.81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cursul procesului penal , partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei daune materiale , reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirea sa ulterioară spitalizării , c/ val. transporturilor  ocazionate de  controalele periodice efectuate precum şi suma de 15.000 lei daune morale

Având în vedere existenţa poliţii de asigurare încheiată de proprietarul autoturismului şi anume, mama inculpatului, precum şi obligaţiile contractuale ale asigurării R.C.A , în cauză a fost introdus şi asiguratorul SC Groupama Asigurări SA Cluj Napoca.

Probatoriul administrat în cauză referitor la pretenţiile formulate de partea civilă relevă faptul că acesta a dovedit parţial sumele solicitate.

În consecinţă , în baza art. 14 , 346 Cod proc. pen. cu referire la art. 998  Cod civ. şi art 54 din Legea nr.136/1995 şi Ordinul nr.20/2008 al C.S.A, instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obliga pe inculpat şi pe asigurător să plătească părţii civile  suma de 629,40 lei daune materiale.

Referitor la daunele morale , deşi acestea sunt pe deplin justificate , ca urmare a suferinţelor provocate  vătămatului prin accident şi care există şi la momentul pronunţării hotărârii , instanţa a apreciat că suma solicitată nu este una rezonabilă şi raportată posibilităţilor materiale şi financiare ale inculpatului, condiţionate şi de situaţia socio-economică actuală.

Pentru evitarea îmbogăţirii fără just temei, instanţa a admis cererea pentru daune morale, dar cu privire la cuantumul solicitat  a stabilit o sumă în proporţie de  aproximativ 66,3% din cea solicitată , obligând în acest sens pe inculpat şi asigurător la plata sumei rezultată în acest fel către partea civilă, în limita contractului de asigurare.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 Cod civil şi art 313 din Legea nr. 95/ 2006 şi art 54 din Legea nr.136/1995, instanţa a obligat pe inculpat şi asigurător să plătească părţii civile Spitalul Municipal de Urgenţă „ Elena Beldiman” Bârlad cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate în sumă de 3879,622 lei.

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cauză.

În termenul legal prev. de art. 363 Cpp, inculpatul, partea civilă si asigurătorul SC”Groupama Asigurări”SA au declarat apel.

Astfel, inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie si nelegalitate, atât sub aspectul laturii civile, cât si sub aspectul laturii penale.

În primul rând, sub aspectul laturii penale, inculpatul a susţinut faptul că sentinţa în discuţie este nelegală deoarece în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, în condiţiile în care accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părţii vătămate, care s-a angajat în traversarea străzii în fugă şi fără să se asigure, obligaţie care revenea părţii vătămate potrivit prevederilor art. 205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei nr. 195/2002, care stabilesc faptul că pietonul are obligaţia  de a se asigura că poate traversa strada în siguranţă, lucru pe care vătămatul nu l-a făcut, corelativă cu obligaţia inculpatului, ca si conducător auto,  de a acorda prioritate pietonilor care traversează prin locuri special amenajate instituită de prevederile art. 135 lit.h din acelaşi act normativ. Dacă într-adevăr, vătămatul s-a asigurat la trecerea de la SC CLEOPATRA, el nu s-a mai asigurat la trecerea de după squar . Acest fapt este dovedit chiar cu declaraţia vătămatului de la fila 37 şi de cea a martorului Carp de la fila 38. În aceste condiţii în mod greşit instanţa de fond a reţinut că vătămatul a traversat sectorul de drum pe trecerea de pietoni, el nerespectând prevederile art. 205 alin.3. Vătămatul era singurul în măsură să evite producerea accidentului.

În al doilea rând, tot sub aspectul laturii penale, inculpatul a învederat faptul că, în mod greşit, faţă de considerentele  expuse în paragraful anterior, instanţa de fond nu a reţinut culpa comună a părţii vătămate în producerea accidentului de circulaţie, cu consecinţa aplicării inculpatului a unei pedepse prea aspre în ceea ce priveşte cuantumul raportat la  culpa părţii vătămate în producerea accidentului.

În al treilea rând , inculpatul, sub aspectul laturii civile, a învederat faptul că, în condiţiile în care la data producerii accidentului,autoturismului era asigurat , în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata daunelor materiale si morale, impunându-se obligarea doar a inculpatului la plata de despăgubiri.

La rândul său, partea civilă a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie, sub aspectul laturii civile, susţinând că , cuantumul despăgubirilor ,materiale si morale, acordate de către instanţa de fond este prea mic raportat  la cele 125 zile îngrijiri medicale, perioadă în care vătămatul a trebuit să suporte numeroase intervenţii medicale ce au fost enumerate în cuprinsul expertizei. De asemenea, din cuprinsul aceleiaşi expertize rezultă că pe parcursul a patru luni de zile vătămatul nu a avut capacitate de muncă.

În fine, asigurătorul SC”Groupama Asigurări”SA a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie, sub aspectul laturii civile.

În primul rând, asigurătorul a învederat faptul că sentinţa este nelegală în condiţiile în care instanţa de fond nu a dispus obligarea în solidar a inculpatului si a asigurătorului la plata daunelor  morale şi a daunelor materiale, dar si pentru faptul că, în ceea ce priveşte modul în care a  obligat atât asigurătorul, cât si inculpatul la plata daunelor morale, materiale si a cheltuielilor de judecată, fără a prevedea solidaritatea, nu a individualizat  pentru fiecare în parte sumele datorate părţilor civile, încălcând prevederile art. 193 al.4 si 191 al.3 Cod pp.

În al doilea rând, asigurătorul a relevat că sentinţa apelată este neîntemeiată întrucât cuantumul daunelor morale  stabilit de către instanţa de fond, respectiv cel de 10.000 lei este prea mare, constituind o sursă de îmbogăţire a părţii civiel.

Examinând hotărârea atacată , în raport de motivele astfel invocate, precum si din oficiu, conform dispoziţiilor art.371 Cpp, , sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, tribunalul constată faptul că apelul declarat de către inculpat este fondat doar în ceea ce priveşte  obligarea sa la plata de daune materiale, morale si cheltuieli de jduecată către partea civilă, iar apelurile declarate de către partea civilă si de către asigurătorul SC” Grouppama „SA sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către  inculpat  tribunalul reţine următoarele:

Referitor la primul motiv de  apel al inculpatului, care se referă la latura penală a cauzei, respectiv cel privind eronata condamnare a inculpatului, în condiţiile culpei exclusive a părtii vătămate în producerea accidentului, care  nu a respectat prevederile art.. 205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei nr. 195/2002, care stabilesc faptul că pietonul are obligaţia  de a se asigura că poate traversa strada în siguranţă, lucru pe care vătămatul nu l-a făcut, neasigurându-se la traversarea străzii, după scuarul ce separă cele două sensuri de mers, corelativă cu obligaţia inculpatului, ca si conducător auto,  de a acorda prioritate pietonilor care traversează prin locuri special amenajate instituită de prevederile art. 135 lit.h din acelaşi act normativ., tribunalul relevă că acesta este neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 345 al.2 din Cod procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea când fapta există, constituie infracţiune si a fost săvârşită de către inculpat.

Totodată, conform prevederilor art.63 al.2 si 3 din  acelaşi cod, aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată potrivit convingerii sale, formată în urma examinării tuturor probelor administrate si conducându-se  după conştiinţa sa, probele neavând o valoare dinainte stabilită.

Ori, instanţa de fond, interpretând corect materialul probatoriu administrat în cauză a reţinut faptul că , în cauză, accidentul de circulaţie din data de 9.02.2009, s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, fără ca parta vătămată să fi avut vreo culpă în cauzalitatea producerii accidentului.

Potrivit prevederilor art. 135 lit.h din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a Oug nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice  , conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului  pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Pe de altă parte, conform prevederior art. 72 din OUg nr. 195/2002 republicată  pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte, pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părţii carosabile, în direcţia lor de mers.

(2) Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

(4) Pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector.

În plus, conform prevederilor art. 167 din HG nr. 1391/2006 se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora:

a) să se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul cu regim de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele speciale de avertizare luminoase şi sonore;

b) să traverseze partea carosabilă prin faţa sau prin spatele vehiculului oprit în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, cu excepţia cazurilor în care există treceri pentru pietoni, semnalizate corespunzător;

c) să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare;

d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;

e) să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei;

f) să traverseze calea ferată atunci când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori când semnalul luminos sau acustic interzice trecerea;

g) să circule pe pistele pentru biciclete, amenajate şi semnalizate corespunzător.

Deci, din dispoziţiile legale mai sus arătate, rezultă indiscutabil faptul că conducătorii de autovehicule au obligaţia  să acorde prioritate, adică să oprească deplasarea autovehiculului pe care-l conduc,  pietonilor când aceştia sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice, pe sensul său de mers, prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

Practic, conducătorii auto au obligaţia de opri, printre altele, la trecerile de pitoni semnalizate corespunzător ori de câte ori pe sensul lor de mers se deplasează un pieton ce traversează strada, pieton căruia nu-i revine obligaţia legală de a se opri din deplasare când de trecerea de pietoni se apropie un autovehicul.

Corelativ obligaţiei conducătorilor auto de a ceda trecerea pietonilor s-a întors în actele normative mai sus enumerate obligaţia pietonilor de a traversa doar prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzător .

Tribunalul relevă faptul că în legislaţia rutieră referitoare la regulile ce trebuie respectate de pietoni când traversează drumul public prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător nu există obligaţia legală a pietonilor de a se asigura, o asemenea obligaţie existând doar în cazul în care traversare se realizează pe sectoare de drum public care nu au amenajate treceri de pietoni.

Deşi inculpatul a susţinut că partea vătămată în calitate de pieton trebuia să se asigure când s-a angajat în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, instanţa nu a identificat nici o normă legală, nici în OUG nr. 195/2002 , nici în HG nr. 1391/2006 , care să impună pietonului obligaţia de a se asigura când traversează drumul public pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător. Testul de lege indicat de inculpat, respective art. 205 din HG nr. 1391/2006 se referă  la sancţiunea complementară a punctelor de penalizare.

Aşa fiind, tribunalul reţine faptul că partea vătămate nu are nici o culpă în producerea accidentului din data de 9.02.2009 deoarece aceasta când s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni nu a încălcat nici o obligaţie legală impusă în sarcina sa de legislaţia rutieră în vigoare.

Ba mai mult, deşi nu avea obligaţia de a se asigura la trecerea drumului public, având în vedere că traversarea  trebuia să se realizeze pe un loc special amenajat si semnalizat corespunzător,  acesta, aşa cum rezultă din declaraţiile sale si ale martorului C I, s-a asigurat.

Dimpotrivă, inculpatul, nu a respectat prevederile legale imperative, enumerate anterior, care-i impuneau să-i acorde părţii vătămate prioritate de trecere, acţiune care constituit  cauza exclusivă a accidentului de circulaţie.

În atare condiţii, tribunalul reţine faptul că accidentul rutier s-a datorat exclusiv culpei inculpatului, care nu a luat măsurile legale l-a care era obligat.

Astfel, susţinerile inculpatului că se impune achitarea sa datorită culpei exclusive a părţii vătămate în cauzalitatea producerii accidentului nu pot fi reţinute, fiind neîntemeiate.

În mod corect, a dispus instanţa de fond condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 si 4 Cod penal.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv  de apel, respectiv cel privind omisiunea instanţei de fond de a reţine culpa comună a victimei în cauzalitatea producerii accidentului cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate inculpatului, în cuantum de 1 an închisoare, care ar fi prea aspră în condiţiile unei culpe comune instanţa reţin că, pentru motivele expuse pe larg în motivarea primului motiv de apel, nu poate fi reţinută culpa comună a părţii vătămate în producerea accidentului rutier .

În plus, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate  inculpatului, tribunalul reţine că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor  art.52 si 72 din Codul Penal.

Conform  prevederilor art. 72 din Codul penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea  specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .

În acest context , având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, constând în vătămare corporală a părţii vătămate, care a suferit leziuni de tipul  fracturii tibie stângă 1/3 medie, fractură peroneu stâng 1/3 inferioară, hematom epicranian, plăgi contuze si tumefacţii, care a necesitat intervenţii chirurgicale,  imobilizare ghipsată si recuperare funcţională cu incapacitate totală de muncă pe perioada celor 115-120 de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, drept urmare a nerespectării de inculpat a obligaţiilor legale care-i reveneau în calitate de conducător auto, dar si  circumstanţele  personale ale inculpatului, care nu a depus nici un efort pentru înlăturarea consecinţelor negative cauzate părţii vătămate în urma accidentului rutier, tribunalul consideră  că , în mod corect, instanţa de fond a i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea,  orientată spre minimul prevăzut de lege.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal se constată  că au fost respectate dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută.

De asemenea. nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus vreo vătămare şi  care să  fi fost invocate la momentele stabilite de art.197 alin 4 din  Codul de procedură penală.

Referitor la cel de al treilea motiv de apel formulat de către inculpat, care vizează latura civilă, respectiv cel privind eronata obligarea a inculpatului alături de asigurător la plata de despăgubiri civile si cheltuieli de judecată către părţile civile din cauză, în condiţiile în care autoturismul implicat în accident era asigurat, tribunalul relevă că acesta este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurări care se realizează prin încheierea unui contract, care, în baza art.9 din aceiaşi lege, obligă asigurătorul, la producerea riscului, la plata unei despăgubiri.

Totodată, conform prevederilor art. 41 din aceiaşi lege, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul  se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care răspunde în faţa legi faţă de terţele persoane păgubite.

În acelaşi timp, în baza art. 44 si 49 din acelaşi act normativ se prevăd că asigurătorul plăteşte despăgubirile nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat

Potrivit art. 55 din Legea 136/1995, despăgubirile stabilite în urma accidentelor rutiere se plătesc de către asigurător în limitele prevăzute de lege.

De asemenea , conform prevederilor art. 57 din Legea nr. 136/1995 drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se exercită  împotriva celor răspunzători de producerea accidentului.  Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia , aşa cum este stabilită prin actul normativ menţionat.

Instanţa apreciază că din coroborarea prevederilor legale mai sus arătate rezultă că,  sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul şi asigurătorul au o obligaţie comună de despăgubire a persoanelor vătămate, indiferent de forma de vinovăţie a inculpatului, în sarcina acestuia se naşte o obligaţie de  despăgubire integrală a părţii vătămate.

În situaţia în care autoturismul era asigurat, victima are o acţiune directă împotriva asigurătorului, iar în cazul în care este despăgubit de acesta, nu se mai poate întoarce împotriva inculpatului.

Aşa cum s-a reţinut în decizia I/ 2005 a ICCJ în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, fără însă a exista o răspundere civilă solidară a asigurătorului  si a inculpatului.

Astfel, dacă partea civilă se îndreptă direct împotriva asigurătorului, nu mai poate solicita si obligarea inculpatului la plata aceluiaşi prejudiciu si, dacă se dispune obligarea asigurătorului la plata de despăgubiri către partea civilă/ părţile civile din cauză , instanţa nu poate dispune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, decât pentru limita ce nu este acoperită de contractul de asigurare.

Cum în cauză, autoturismul  implicat în accidentul rutier, respectiv autoturismul Dacia 1310, înmatriculat sub nr. era asigurat, în mod eronat instanţa de fond a dispus  obligarea si a inculpatului la plata de daune materiale, morale si cheltuieli de judecată către părţile civile,  si Spitalul Municipal de Urgenţă Elena Beldiman Bârlad, impunându-se doar obligarea asigurătorului la plata acestor despăgubiri si cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către partea civilă, tribunalul reţine faptul că, cuantumul daunelor materiale si al daunelor morale acordate de către instanţa de fond cu titulu de despăgubiri părtii civile a fost corect stabilit raportat la probatoriile administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale, tribunalul relevă că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, partea civilă, în aplicarea prevederilor art. 14 Cpp si art. 1169 Cod civil, a dovedit faptul că întinderea prejudiciului material suferit drept urmare a accidentului de circulaţie cauzat de către inculpat, constând în contravaloarea medicamentelor, a pansamentelor si a  îngrijirilor medicale , este în cuantum de 692, 40 lei.

Drept pentru care, tribunalul reţine că cuantumul daunelor materiale stabilit de către instanţa de fond a fost corect stabilit.

Apoi, în ceea ce priveşte  critica părţii civile privind eronata obligare a asigurătorului si a inculpatului  la plata către sine a sumei de 10.000 lei, ci titlu de daune morale, tribunalul reţine faptul că valoarea acestora a fost corect stabilită

Tribunalul reţine faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepţie, suferinţele şi durerile de natură fizică şi psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit şi culpabil.

În privinţa stabilirii cuantumului despăgubirii  acordate pentru repararea daunelor morale,este necesară o analiză in concreto şi subiectivă a existenţei şi întinderii prejudiciului,precum şi corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferinţelor îndurate de victimă.

Atingerea de orice fel adusă integrităţii fizice sau sănătăţii unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial, are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţele fizice încercate prin săvârşirea faptului culpabil, tratamentul medical aplicat, perioadele de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată, suferinţele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieţii pe care o ducea anterior.

Din analiza probatoriului administrat în cauză - acte medicale, declaraţii martori – instanţa reţine că partea vătămată a suferit leziuni de tipul  fracturiii tibie stângă 1/3 medie, fractură peroneu stâng 1/3 inferioară, hematom epicranian, plăgi contuze si tumefactii, care a necesitat intervenţii chirurgicale,  imobilizare ghipsată si recuperare funcţională cu incapacitate totală de muncă pe perioada celor 115-120 de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, ţinând cont de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia  între altele că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut şi în cazul  leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, instanţa va avea în vedere  că au existat şi prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negative participarea părţii vătămate la viaţa socială şi de familie comparative cu situaţia anterioară vătămării, infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse şi cu intensitatea suferinţelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacţie acordată victimei pentru prejudicial nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru aceasta o îmbogăţire  fără justă cauză.

Raportat considerentelor mai sus – expuse , tribunalul reţine că, în mod corect instanţa de fond a obligat  asigurătorul să achite părţii vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de  daune morale, sumă pe care instanţa o apreciază ca o reparare  rezonabilă pentru suferinţele şi consecinţele negative pe care le-a resimţit  pe plan fizic şi psihic, ca urmare a atingerii aduse integrităţii corporale.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către asigurătorul SC ”Groupama” SA, tribunalul reţine că este neîntemeiat pentru următoarele considerente

În primul rând, în ceea ce priveşte critica  referitoare la omisiunea instanţei de  fond de a dispune obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale si materiale către partea civilă, instanţa arată faptul că prevederile legale în vigoare la data săvârşirii infracţiuni, dar si actualmente, nu instituie răspunderea civilă solidară a inculpatului, prin a cărui faptă ilicită s-a cauza un accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu material si moral, care răspunde delictual în temeiul prevederilor 998 Cod civil, si a asigurătorului de răspundere civilă auto, a cărui răspundere civilă este de natură contractuală , întemeiată pe contractul de asigurare generat de dispoziţiile Legii nr. 136/1995.

Astfel, instanţa de fond nu putea dispune obligarea solidară a asigurătorului si a inculpatului la plata daunelor materiale si a daunelor morale către partea civilă.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în Romania, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurări care se realizează prin încheierea unui contract, care, în baza art.9 din aceiaşi lege, obligă asigurătorul, la producerea riscului, la plata unei despăgubiri.

Totodată, conform prevederilor art. 41 din aceiaşi lege, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul  se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care răspunde în faţa legi faţă de terţele persoane păgubite.

În acelaşi timp, în baza art. 44 si 49 din acelaşi act normativ se prevede că asigurătorul plăteşte despăgubirile nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Potrivit art. 55 din Legea 136/1995, despăgubirile stabilite în urma accidentelor rutiere se plătesc de către asigurător în limitele prevăzute de lege.

De asemenea, conform prevederilor art. 57 din Legea nr. 136/1995 drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se exercită  împotriva celor răspunzători de producerea accidentului.  Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia , aşa cum este stabilită prin actul normativ menţionat.

Instanţa apreciază că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul şi asigurătorul au o obligaţie comună de despăgubire a persoanelor vătămate. indiferent de forma de vinovăţie a inculpatului, în sarcina acestuia se naşte o obligaţie de  despăgubire integrală a părţii vătămate.

În situaţia în care autoturismul era asigurat, victima are o acţiune directă împotriva asigurătorului, iar în cazul în care este despăgubit de acesta, nu se mai poate întoarce împotriva inculpatului.

Aşa cum s-a reţinut în decizia I/ 2005 a ICCJ în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, fără însă a exista o răspundere civilă solidară a asigurătorului  si a inculpatului.

Astfel, dacă partea civilă se îndreptă direct împotriva asigurătorului, nu mai poate solicita si obligarea inculpatului la plata aceluiaşi prejudiciu.

Drept pentru care, instanţa de apel apreciază că, în mod corect, instanţa de fond nu a dispus obligarea solidară a asigurătorului si a inculpatului la plata daunelor materiale si morale către partea civilă.

În al doilea rând, fată de cele arătate cu prilejul motivării apelului declarat de inculpatul, adică faţă de faptul că răspunderea contractuală a asigurătorului prevalează faţă de cea  civilă delictuală a inculpatului, care, în limitele contractului de asigurare are un caracter subsidiar celei a asigurătorului , tribunalul arată că nici critica asigurătorului privind omisiunea instanţei de fond de a individualiza pentru fiecare parte, adică pentru asigurător si inculpat, sumele datorate cu titlu de despăgubiri, nu poate fi reţinută.

Răspunderea contractuală a asigurătorului este o formă de răspundere care operează, în limita asigurării, pentru tot prejudiciul material si moral, nicidecum pentru o parte din acesta, cealaltă parte urmând a fi suportată de către inculpat.

În fine, în ceea ce priveşte ultimul motiv de apel al asigurătorului, respectiv cel privind cuantumul prea mare al daunelor morale, care constituie o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, tribunalul arată că si acesta este neîntemeiat.

Prin sentinţa apelată asigurătorul a fost obligat la plata cu titlu de daune morale a sumei de 10.000 lei către partea civilă  .

Tribunalul arată faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepţie, suferinţele şi durerile de natură fizică şi psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit şi culpabil.

În privinţa stabilirii cuantumului despăgubirii  acordate pentru repararea daunelor morale, este necesară o analiză în concreto şi subiectivă a existenţei şi întinderii prejudiciului, precum şi corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferinţelor îndurate de către părţile civile

Având în vedere  îndelungata suferită fizică cauzată prin accidentul de circulaţie parţii vătămate, care a suferit leziuni de tipul  fracturii tibie stângă 1/3 medie, fractură peroneu stâng 1/3 inferioară, hematom epicranian, plăgi contuze şi tumefacţii, care a necesitat intervenţii chirurgicale,  imobilizare ghipsată si recuperare funcţională cu incapacitate totală de muncă pe perioada celor 115-120 de zile îngrijiri medicale necesare, prin care i s-a modificat în mod brusc cursul firesc la vieţii pe care acestea o ducea anterior, având în vedere că despăgubirile au rolul de a da o compensare victimei, tribunalul apreciază că se impunea acordarea daunelor morale al căror cuantum a fost apreciat corect de către instanţa de fond , o micşorare a acestora neimpunându-se, sentinţa instanţei de fond fiind legală si temeinică sub acest aspect.

Mai mult, instanţa arată faptul că sumele acordate cu acest titlu  reprezintă o justă satisfacţie acordată părţilor civile pentru prejudicial nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru aceasta o îmbogăţire  fără justă cauză.

Pentru toate cele învederate mai sus, în temeiul prevederilor art. 379 al.1pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate,  apelurile declarate de către  partea civilă si asigurătorul SC ”Groupama Asigurări” SA, cu sediul în, împotriva sentinţei penale nr.  512, pronunţată la data de 12.10.2010 de către Judecătoria Bârlad.

În temeiul prevederilor art. 379 al.1pct.2lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinţei penale nr.  512, pronunţată la data de 12.10.2010 de către Judecătoria Bârlad, pe care o va  desfiinţa, în parte, sub aspectul laturii civile.

Rejudecând cauza, va înlătura dispoziţiile privind obligarea inculpatului  la plata către partea civilă a sumelor de 692,  40 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum si dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad  a sumei de 3879,622 lei  cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii civile.

Va menţine dispoziţiile privind obligarea asigurătorului SC ”Groupama Asigurări” SA la plata către partea civilă a sumelor de  692, 40 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum si dispoziţiile privind obligarea asigurătorului  la plata către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad  a sumei de 3879, 622 lei  cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii civile.

Va înlătura dispoziţiile contrarii din sentinţă şi va menţine celelalte dispoziţii.

În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cod procedură penală  va obliga partea civilă la plata către stat a sumei de 110 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cod procedură penală va obliga asigurătorul SC ”Groupama Asigurări” SA  la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul prevederilor art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 50 lei, avansate de către stat în apelul inculpatului  ,  vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul prevederilor art. 193 al.6 Cod procedură penală va respinge cererea părţii civile apelante privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul prevederilor art. 379 al.1pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate,  apelurile declarate de către  partea civilă si asigurătorul SC”Groupama Asigurări”SA, cu sediul în Bucureştiîmpotriva sentinţei penale nr.  512 , pronunţată la data de 12.10.2010 de către Judecătoria Bârlad.

În temeiul prevederilor art. 379 al.1pct.2lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinţei penale nr.  512 , pronunţată la data de 12.10.2010 de către Judecătoria Bârlad, pe care o desfiinţează, în parte, sub aspectul laturii civile.

Rejudecând cauza,

Înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumelor de 692,  40 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum si dispoziţiile privind obligarea inculpatului Gîndac Claudiu la plata către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad  a sumei de 3879, 622 lei  cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii civile.

Menţine dispoziţiile privind obligarea asigurătorului SC”Groupama Asigurări”SA la plata către partea civilă a sumelor de  692,  40 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum si dispoziţiile privind obligarea asigurătorului  la plata către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad  a sumei de 3879, 622 lei  cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii civile.

Înlătură dispoziţiile contrarii din sentinţă si menţine celelalte dispoziţii.

În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă partea civilă la plata către stat a sumei de 110 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă asigurătorul SC”Groupama Asigurări”SA  la plata către stat a sumei de 50lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul prevederilor art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 50 lei, avansate de către stat în apelul inculpatului,  rămân în sarcina statului.

În temeiul prevederilor art. 193 al.6 Cod procedură penală respinge cererea părţii civile apelante privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public si pentru inculpat  si de la comunicare pentru  partea civilă si asigurătorul SC ”Groupama Asigurări” SA .

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.09.2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Balan Laura Monica Chiriac Adrian Bodescu Panseluţa

Domenii speta

Spete similare