Anulare proces-verbal

Decizie 125 din 01.02.2012


R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 125/2012

Şedinţa publică din 01 februarie 2012

Completul compus din:

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - petentă SC A.I. SRL  împotriva sentinţei nr.9102 din data de 04.11.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata ITM.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, intimata fiind reprezentat de consilier juridic B.A..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material, general şi teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţii cuvântul pe fondul recursului.

Consilier juridic B.A., pentru intimată, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.9102 din data de 04.11.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale invocată de intimata ITM, iar pe fond respinsă plângerea contravenţională formulată de petenta SC A.I. SRL împotriva procesului verbal  de contravenţie seria GJ nr.008223/09.08.2011 întocmit de  intimatul ITM, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 09.08.2011, în sarcina societăţii petente a fost încheiat procesul verbal de contravenţie seria GJ nr.008223, prin care petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 3000 lei, pentru contravenţia prevăzută de art.39 alin.6 lit.a din legea nr.319/2006. Din cuprinsul procesului verbal de contravenţie, mai sus menţionat, a rezultat că în urma controlului efectuat la data de 09.08.2011 la sediul petentei, s-a constatat că angajatorul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie, astfel că lucrătorul P. R. V. nu are capacitatea necesară, neavând curs în domeniul, securităţii şi sănătăţii în muncă cu un conţinut minim de 80 de ore.

Din ansamblul materialului probator, existent la dosarul cauzei, s-a reţinut că excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale, invocată de intimatul ITM, este neîntemeiată, excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale invocată de intimată pe cale de întâmpinare, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Conform art 27 din OG nr.2/2001 comunicarea procesului verbal se realizează prin poştă cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puţin un martor.

În speţa dedusă judecăţii, procesul verbal de contravenţie a fost semnat de reprezentatul societăţii petente, la data încheierii acestuia, respectiv 09.08.2011, conform menţiunilor existente în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, iar plângerea contravenţională a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 19.08.2011 cu  respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 al.1 din OG nr.2/2001, care se calculează pe zile libere conform dispoziţiilor art.101 alin.1 c.pr.civ.

Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut, că plângerea formulată de societatea petentă este neîntemeiată, fiind respinsă de instanţa de fond pentru următoarele considerente:

Contravenţia  reprezintă o faptă săvârşită cu  vinovăţie, cu  un grad  de pericol social mai  redus decât infracţiunea, însă potrivit jurisprudenţei CEDO, contravenţia este asimilată acuzaţiilor în materie penală,astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanţiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil, printre care  şi prezumţia de nevinovăţie. În materie contravenţională, sarcina probei revine intimatei, astfel că aceasta trebuie să facă dovada acuzaţiei reţinute în sarcina contravenientului prin procesul verbal de contravenţie. În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut din conţinutul plângerii formulate că responsabil cu protecţia muncii în cadrul SC A.I. SRL este numitul P. R. V., care deţine diploma nr.1373 eliberată de Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale, din care rezultă că a absolvit cursul de ,,Legislaţia protecţiei muncii”.

Conform dispoziţiilor art.9 din legea nr.319/2006, în toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii, se impune ca  lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate.

Potrivit anexei 6 lit.b din HG nr.1425/2006 suportul de curs destinat programelor de formare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art.49 alin.1 lit.b şi la art.50 alin.1 lit.b din normele metodologice, cuprinde în total 80 de ore, destinate studiului următoarele aspecte: 1. cadrul legislativ general referitor la securitatea şi sănătatea în muncă; 2. criterii generale pentru evaluarea riscurilor;  3. organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie; 4. acţiuni în caz de urgenţă: planuri de urgenţă şi de evacuare, prim ajutor; 5. elaborarea documentaţiilor necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie; 6. evidenţe şi raportări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Societatea petentă nu a făcut dovada că numitul Popescu Radu Vasile a absolvit un curs de 80 de ore cu tematica prevăzută în anexa 6 lit.b din HG 1425/2006, motiv pentru care instanţa de fond a reţinut că intimatul a făcut dovada acuzaţiei reţinută prin procesul verbal de contravenţie în sarcina societăţii petente.

În ceea ce priveşte solicitarea reprezentantei societăţii petente privind înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea ,,avertisment” s-a reţinut de către instanţa de fond că potrivit art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie trebuie să fie proporţională cu gradul  de pericol social al faptei, iar în speţa dedusă judecăţii, fapta contravenţională reţinută în sarcina societăţii petente are un grad de pericol social ridicat întrucât, normele de protecţie a muncii au ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca a lucrătorilor, în scopul prevenirii riscurilor profesionale şi eliminării factorilor de risc şi de accidentare la locul de muncă.

Sancţiunea aplicată de agentul constatator prin procesul verbal de contravenţie reprezintă limita minimă specială a amenzii aplicate pentru contravenţia reţinută în sarcina petentei, apreciindu-se de către instanţa de fond că este corect individualizată, iar apărările petentei din cuprinsul plângerii formulate nu au fost de natură a determina instanţa de fond să înlocuiască amenda aplicată prin procesul verbal de contravenţie cu sancţiunea avertisment, nefiind vorba de o contravenţie cu un grad de pericol social redus pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.7 din OG nr.2/2001.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta petentă S.C. A.I. SRL, criticând-o ca netemeinică si nelegală.

În motivarea cererii de recurs a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate de SC A.I. SRL, precizaând că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, SC A.I. SRL a solicitat instanţei de judecata anularea procesului-verbal de constatare si sancţionare seria GJ nr.008223 încheiat în data de 09.08.2011 de ITM, prin care a fost sancţionată cu amenda contravenţionala în sumă de 3000 lei, în baza art.39 alin.6 lit.a din Legea nr.319/2006. Instanţa de fond prin sentinţa  nr.9102/04.11.2011 a  respins  plângerea contravenţională formulată de SC A.I. SRL în contradictoriu cu ITM.

Astfel potrivit art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.319/2006 în toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca: lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie fiind sancţionată potrivit art. 39 alin 6 lit. a din actul normativ mai sus menţionat. A învederat faptul că în cadrul societăţii SC A.I. SRL responsabil cu protecţia sănătatea si securitatea în muncă este angajatul P. R. V., care deţine cursuri în durată de 40 de ore, având diploma eliberată de Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale.

Întrucât societatea SC A.I. SRL, se afla intr-o situaţie dificilă din punct de vedere economic datorită crizei economice şi conjuncturii economice nefavorabile creşterii şi abatorizării puilor de carne în aceasta perioadă, începând cu data de 22.02.2011, prin încheierea nr.28 societatea fiind în procedură generală de insolvenţă, datorită incapacităţii de plată, aceasta a întârziat trimiterea salariaţilor la cursuri, ele urmând a fi efectuate în perioada imediat următoare. A menţionat faptul ca procesul-verbal de contravenţiei este semnat de administratorul societăţii cu obiecţiuni. Astfel fiind, a considerat că unitatea nu se face vinovată de cele reţinute în procesul-verbal de contravenţie si ca atare a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate de către SC A.I. SRL.  În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile consacrate de art.304 pct.8, 9 şi următoarele cod proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele considerente;

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria GJ nr.008223 din 9 august 2011 întocmit la sediul recurentei petente de către inspectorul de muncă s-a reţinut faptul că în data de  9 august 2011 orele 14,00 s-a constatat că angajatorul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie, astfel că lucrătorul P. R. V. nu are capacitatea necesară, deoarece nu are efectuat cursul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de minimum 20 ore, astfel că au fost încălcate prevederile art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 319/2006 şi art.49 din HG nr.1425/2006, aplicându-se sancţiunea contravenţională cu amenda de 3.000 lei conform art.39 alin.6 lit.a din Legea nr.319/2006.

Conform dispoziţiilor art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 319/2006: „În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca: a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;”; iar conform dispoziţiilor art.49 din HG nr.1425/2006: „Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului mediu sunt: a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic; b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr.6 lit.B, cu o durată de cel puţin 80 de ore. (2) Nivelul mediu prevăzut la alin.(1) se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire a cursului prevăzut la alin.(1) lit.b).”.

Conform dispoziţiilor art.II din HOTĂRÂREA nr.955 din 8 septembrie 2010, publicată în M. O. nr.661 din 27 septembrie 2010 prevede: „(1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aprobă cerinţele minime de pregătire şi formare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/conţinutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupaţiile specifice din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art.51^1 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, competenţele minime şi abilităţile aferente acestor ocupaţii conferite prin standardele ocupaţionale, echivalarea între ocupaţiile specifice, precum şi alte aspecte necesare aplicării prezentei hotărâri referitoare la formarea profesională. (2) Până la data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1), în ceea ce priveşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, rămân aplicabile prevederile art.47, 49 şi 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare. (3) La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin.(1) se abrogă art.47, 49 şi 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, urmând să fie aplicabile, după această dată, cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art.51^1-51^3 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare."

La momentul întocmirii procesului verbal recurenta petenta a semnat actul cu obiecţiuni, fără însă să menţioneze în concret care sunt acest obiecţiuni cu referire la împrejurările de fapt sau de drept ce au fost avute în vedere de agentul constatator. În motivarea cererii de recurs s-a susţinut faptul că ulterior angajatul responsabil cu protecţia, sănătatea şi securitatea în muncă a efectuat cursul în durată de 40 ore, eliberându-i-se o diplomă în acest sens de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, aspect ce nu poate determina înlăturarea răspunderii contravenţionale a recurentei petente, întrucât la momentul constatării faptei contravenţionale nu s-a putut face dovada faptului că angajatul a efectuat cursurile necesare în durata minimă de 20 ore, astfel încât să aibă emisă o diplomă în acest sens şi care să-i acorde competenţa necesară.

De asemenea, nu se poate reţine nici aspectul invocat în sensul că recurenta petentă la momentul constatării faptei contravenţionale se afla într-o situaţie dificilă din punct de vedere economic determinată de criza economică şi a faptului că societatea începând cu 22 februarie 2011 se află în procedura generală de insolvenţă datorită incapacităţii de plată, întrucât aceste  aspecte de fapt întăresc convingerea instanţei faptul că recurenta petentă nu a respectat condiţiile legale în vigoare, iar prin sancţiunea aplicată se constată eficienţa caracterului punitiv al acesteia, întrucât în perioada imediat următoare, salariatul respectiv a fost trimis la cursurile prevăzute de legea nr.319/2006.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că societatea petentă nu a putut face dovada că salariatul acesteia a absolvit un curs de 80 de ore cu tematica prevăzută în anexa 4 lit. b din HG nr. 1425/2006, iar în ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că în condiţiile art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancţiunea aplicată de inspectorul de muncă respectă principiul proporţionalităţii, întrucât a fost aplicată în limita minimă specială prevăzută de lege.

De altfel, conform dispoziţiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcţionar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecţiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumţie simplă în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului, conform dispoziţiilor art.1203 c.civ., astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă.

În situaţia sancţionării unor contravenţii constând în omisiuni, recurenta petentă fiind sancţionată pentru că nu face dovada că salariatul acesteia a absolvit un curs de 80 de ore cu tematica prevăzută în anexa 4 lit. b din HG nr. 1425/2006, se naşte prezumţia rezonabilă ca a existat o încălcare a prevederilor legale amintite, iar sarcina probei contrară acestei prezumţii aparţine contravenieintei de a prezenta dovada că salariatul acesteia a absolvit un curs de 80 de ore cu tematica prevăzută în anexa 4 lit. b din HG nr. 1425/2006.

Forţa probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa naţională are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieşit faptul că persoana sancţionată a avut dreptul la un proces echitabil,  în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată a fost de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa de fond a reţinut că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, a beneficiat de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, însă susţinerile contestatoarei nu au fost dovedite în faţa instanţei prin nici o probă. Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are un caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravenţională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speţa, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reţinută în sarcina contravenientului, tribunalul reţine ca jurisprudenţa Curţii nu interzice, în principiu prezumţiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenţiei, cu singura condiţie ca aceste prezumţii să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancţiunii. În procedura contravenţionala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativa de veridicitate, sub aspectul situaţiei de fapt şi încadrării juridice reţinute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumţie prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluţionarea cauzei.

Având în vedere toate aceste considerente, precum şi dispoziţiile art. 304 şi urm. C.pr.civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - petentă SC A.I. SRL  împotriva sentinţei nr.9102 din data de 04.11.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata ITM.

Irevocabil.

Pronunţată în şedinţa publică din 01 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj.