Anulare proces-verbal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 239/2012

Şedinţa publică de la 29 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de către recurenta - intimată D.R.D.P.C - A.N.V.în numele şi pentru şi recurenta-petentă S.C. A & A D G. SRL împotriva sentinţei nr… din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr….

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

 Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că prin compartimentul registratură s-a depus de către recurenta - intimată D.R.D.P.C - A.N.V. întâmpinare, într-un singur exemplar, la recursul declarat de recurenta – petentă S.C. A & A Distribuţie  Gas SRL.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a reţinut recursurile spre soluţionare, având în vedere că s-a solicitat în scris judecarea în lipsă.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de faţă:

Prin sentinţa nr… din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.....a fost admisă în parte plângerea contravenţională formulată de petiţionara S.C. A&A D.G. SRL împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ....., în contradictoriu cu intimata A.N.V, a fost înlocuită sancţiunea amenzii cu sancţiunea „Avertisment” şi menţinute celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 31.03.2011 în urma controlului efectuat de către intimată la punctul de lucru „S.. GPL” aparţinând petentei, aceasta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 20.000 lei şi măsura accesorie a confiscării veniturilor în sumă totală de 109364,12 lei, pentru faptul că desfăşura activitate de comercializare en detail de produse energetice, fără a deţine atestat pentru comercializarea în sistem en detail a unor astfel de produse, încheindu-se în acest sens procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …. Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa de fond reţine, în ceea ce priveşte legalitatea, că actul contestat cuprinde menţiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanţa de judecată. 

De asemenea, instanţa de fond a constatat că pentru faptele descrise a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării şi sancţionării contravenţiei. Astfel, instanţa de fond a reţinut că fapta reţinută în sarcina petentei este prevăzută de art.20669 alin.6 din legea nr.571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi sancţionată de art.220 al.22 din O.G. 92/2003. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că sancţiunea se încadrează în limitele prevăzute de art.220 al.22 din O.G. nr.92/2003, fiind aplicată petentei în cuantumul minim prevăzut.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei din cererea de chemare în judecată potrivit cărora agentul constatator a indicat un temei neaplicabil în speţă, respectiv 21, instanţa a reţinut din conţinutul procesului verbal de contravenţiei faptul că articolul indicat de agentul constatator ca temei al aplicării sancţiunii este art.220 alin. 2^2 din O.G. nr.92/2003 şi nu art.220 al. 21, astfel cum a susţinut petenta. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa de fond a apreciat că litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituţia României, face parte din dreptul intern şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin.2 din legea fundamentală.

Aceasta deoarece acest gen de contravenţie intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. Mai mult, în cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu referire la aplicabilitatea art.6 din Convenţie în litigiul în care reclamantul a fost sancţionat în temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991, în sensul că în lumina criteriilor ce decurg din jurisprudenţa sa constantă în materie (cauza Ezeh şi Connors împotriva Regatului Unit, nr.39665/98, CEDH 2003-X), în pofida naturii pecuniare a sancţiunii efectiv aplicate reclamantului, a cuantumului său redus şi a naturii civile a legii care incriminează această contravenţie, procedura în cauză poate fi asimilată unei acuzaţii în materie penală. În jurisprudenţa sa (cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art.6 din Convenţie.

În atare situaţie, întrucât procedura de soluţionare a unei plângeri contravenţionale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecţia conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care şi prezumţia de nevinovăţie. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravenţional, procedura soluţionării unei cereri privind o plângere contravenţională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă (art.47 din O.G.nr.2/2001) şi că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinţei proporţionalităţii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcţioneze şi alte prezumţii de drept şi de fapt, chiar şi în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Transpunând aceste principii în speţă, instanţa de fond a constatat că petentul are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Din probatoriul administrat, respectiv din procesul verbal întocmit, din înscrisurile depuse de intimată, instanţa de fond a constatat că petenta a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa de către intimată. Astfel, instanţa de fond a reţinut că petenta recunoaşte faptul că la momentul controlului nu deţinea atestat pentru comercializarea în sistem en detail de produse energetice. Instanţa de fond a mai reţinut că petenta depusese anterior toată documentaţia necesară obţinerii acestuia atestat şi mai mult, că acest atestat a fost eliberat petentei în aceeaşi zi cu cea în care s-a încheiat procesul verbal, astfel cum reiese din fotocopia atestatului de înregistrare nr. RO 9386518DT01/31.03.2011, valabil începând cu data de 01.04.2011, depusă la fila 38 din dosar.

În ceea ce priveşte susţinerile petente referitoare la data depunerii acestei documentaţiei în vederea obţinerii atestatului instanţa de fond a reţinut că petenta a depus la fila 35 din dosar o factură din care reiese că în data de 23.02.2011 a înaintat către vamă un plic cu documente, iar în baza acestui înscris nu se pot stabili ce documente au fost expediate către intimată. Faţă de acestea data de 22.03.2011, dată cu care intimata a înregistrat cererea, apare ca fiind cea reală. S-a reţinut că stabilirea datei la care a fost depusă documentaţia de către petentă în vederea obţinerii atestatului apare ca importantă pentru analiza proporţionalităţii sancţiunii aplicate petentei de către intimată.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei din precizarea la acţiunea principală potrivit cărora acesteia i s-a comunicat cu ocazia depunerii documentaţiei faptul că poate funcţiona până la emiterea atestatului, instanţa de fond a reţinut că aceste susţineri nu au fost probate şi, chiar în situaţia în care s-ar fi  făcut această probă, aceasta nu ar fi avut relevanţă în soluţionarea cauzei. În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că în mod temeinic s-a reţinut în sarcina petentei de către agentul constatator săvârşirea faptei înscrise în procesul verbal de contravenţie, respectiv aceea de a desfăşura activitate de comercializare en detail de produse energetice, fără a deţine atestat pentru comercializarea în sistem en detail a unor astfel de produse.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că la stabilirea sancţiunii nu au fost avute în vedere dispoziţiile art.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în sensul că sancţiunea stabilită nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, proporţionalitatea între fapta comisă şi consecinţele comiterii ei fiind una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii şi Muller împotriva Elveţiei.

Potrivit dispoziţiilor art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, instanţa constată că plângerea este în parte întemeiată, sancţiunile amenzii contravenţionale aplicate de agentul constatator petentului  nefiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei. Orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii. Sancţiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate. Instanţa de fond a reţinut că petenta a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut că în perioada pentru care a fost sancţionată a desfăşurat activitatea fără a avea atestat de comercializarea produselor energetice în sistem en detail şi că sancţiunea aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege.

Cu toate acestea instanţa de fond a mai reţinut că petenta depusese anterior controlului toată documentaţia necesară în vederea eliberării atestatului de comercializare a produselor energetice în sistem en detail. Mai mult decât atât, atestatul a fost eliberat petentei la o zi după data controlului, în aceeaşi zi în care s-a încheiat procesul verbal de contravenţie. Toate aceste aspecte reţinute de instanţă de fond au condus la concluzia potrivit căreia, faţă de fapta săvârşită cea mai potrivită  sancţiune care se poate aplica petentei este avertismentul. Instanţa de fond a apreciat că, prin aplicarea acestei sancţiuni, petenta urmează să fie responsabilizată cu privire la obligaţia de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza căruia a fost sancţionată, atrăgându-i-se, totodată, atenţia că, în situaţia în care va mai comite astfel de fapte antisociale, i se va aplica o pedeapsă mai aspră.

Deşi pentru contravenţiile săvârşite se prevede numai sancţiunea amenzii contravenţionale, instanţa a reţinut că potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune. În ceea ce priveşte suma de 109364,12 lei confiscată în urma controlului instanţa a reţinut că, în raport de stabilirea existenţei faptei reţinută în sarcina petentei, confiscarea acestei sume în temeiul art. 220 al. 2^2 din OG 92/2003, apare ca legală. Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis, în parte plângerea, a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 20000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ....., cu sancţiunea „avertisment” şi a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat recursuri recurenta pententă S.C. A&A D.G.SRL şi recurenta intimata D.R.D.P.C, în numele şi pentru A.N.V, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs recurenta intimata D.R.D.P.C, în numele şi pentru A.N.V, a solicitat admiterea prezentei căi de atac, modificarea sentinţei nr…. pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr…., în sensul respingerii în tot a plângerii formulate de SC A & A D. G SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/200 nr. 0150118/18/31.03.2011 adresat de către D.J.A.O.V.G. şi, pe cale de consecinţă, menţinerea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat şi în ceea ce priveşte măsura amenzii în sumă de 20.000 lei.

Sentinţa nr… pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ.). De asemenea, a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.3041 C.proc.civ.- „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".

Astfel, a învederat instanţei de recurs că, sub aspectul legalităţii întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat, instanţa de fond a apreciat corect prin sentinţa  nr. 7790/06.10.2011 că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu completările şi modificările ulterioare: „procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalităţii şi temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa reţine, în ceea ce priveşte legalitatea, că actul contestat cuprinde menţiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanţa de judecată ".

În ceea ce priveşte fondul cauzei, analizând actele aflate la dosarul cauzei, prima instanţă, prin sentinţa nr… a reţinut că, la data de 30.03.2011, orele 16.00, în loc…., în urma supravegherii şi controlului fiscal, în scopul respectării legislaţiei privind produsele accizabile definite la art.20616 alin.3 lit.a - e din Codul Fiscal aprobat prin legea nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare s-a efectuat un control de către inspectorii D.J. A.O. V.G., în baza ordinului de misiune nr.47/30.03.2011, la staţia de distribuţie combustibil aparţinând SC A & A D. G. SRL.

Cu ocazia controlului, s-a constatat de către autoritatea vamală că SC A & A D. G. SRL comercializa la punctul de lucru mai sus indicat, în sistem en detail, carburanţi (gaz petrolier lichefiat), fără a deţine atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice, astfel cum prevede art.20669 alin.(6) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care statuează că : „Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Urmarea celor constatate, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ….., autoritatea vamală a dispus sancţionarea SC A & A D. G. SRL cu amendă în cuantum de 20.000 lei şi confiscarea sumelor rezultate din vânzarea produselor energetice în cuantum de 109364,12 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.20669 alin.7 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care statuează că: „Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin.4 şi 6, care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. 4 şi 6, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală ", sancţiunile fiind prevăzute de art.220 alin.22 din O.G. nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu completările şi modificările ulterioare, - „Fapta prevăzută la art.20669 alin.(7) din Codul fiscal se sancţionează cu amendă de la 20 000 lei la 50 000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare si revocarea atestatului". A învederat instanţei de recurs că, termenul limită până la care societăţile comerciale cu acest obiect de activitate aveau obligaţia înregistrării la autoritatea fiscală, a fost data de 23.11.2009, în temeiul art.2441 alin.(5), (actual art.20669 alin.6) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care stipulează că: „Operatorii economici care desfăşoară activitatea de comercializare în sistem en detail de produse energetice prevăzute la art.175 alin.(3) lit.a)-e) sunt obligaţi să îndeplinească procedura şi condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin.(4), în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României, Partea I" .

In acest sens, punctul 4 şi punctul 12, din Ordinul nr.1378/28.07.2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.585/24.08.2009, pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art.175 alin.(3) lit.a) - e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, statuează că: „4. înregistrarea activităţii de comercializare în sistem en detail de produse energetice se efectuează la cererea operatorilor economici, pentru fiecare unitate de comercializare... 12. în cazul aprobării cererii de comercializare en detail, autoritatea competentă va emite Atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice...". Aceleaşi reglementări au fost preluate actual de Ordinul nr.2491/15.09.2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.656/23.09.2010, pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art.20669 alin.(3) lit.a) - e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr…. instanţa de fond a reţinut că: „în concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază că în mod temeinic s-a reţinut în sarcina petentei de către agentul constatator săvârşirea faptei înscrise în procesul verbal de contravenţie, respectiv aceea de a desfăşura activitate de comercializare en detail de produse energetice, fără a deţine atestat pentru comercializarea în sistem en detail a unor astfel de produse". Şi în ceea ce priveşte suma de 109364,12 lei confiscată în urma controlului instanţa de fond a apreciat prin hotărârea pronunţată că, în raport de stabilirea existenţei faptei reţinute în sarcina petentei, confiscarea acestei sume în temeiul art.220 alin.22 din O.G. nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare., este legală.

Totodată prin sentinţa civilă nr.7790/06.10.2011 instanţa de fond a reţinut că: „petenta a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut că în perioada pentru care a fost sancţionată a desfăşurat activitatea fără a avea atestat de comercializarea produselor energetice în sistem en detail. Instanţa a reţinut, de asemenea, că sancţiunea aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu toate acestea instanţa a mai reţinut că petenta depusese anterior controlului toată documentaţia necesară în vederea eliberării atestatului de comercializare a produselor energetice în sistem en detail. Mai mult decât atât, atestatul a fost eliberat petentei la o zi după data controlului, în aceeaşi zi în care s-a încheiat procesul verbal de contravenţie. Toate aceste aspecte reţinute de instanţă au condus la concluzia potrivit căreia, faţă de fapta săvârşită cea mai potrivită sancţiune care se poate aplica petentei este avertismentul".

Înlocuind sancţiunea amenzii în sumă de 20.000 lei cu cea a „avertismentului", prin sentinţa civilă nr.7790/06.10.2011, instanţa de judecată a încălcat textul de lege mai sus indicat care prevede amendă de la 20,000 lei la 50.000 lei) pentru contravenţia constând în „Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la al in.(4) si (6). care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) si (6), constituie contravenţie si se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală". Legiuitorul a prevăzut pentru contravenţiile la regimul produselor accizabile sancţiuni mai aspre, scopul fiind acela de a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse, astfel de fapte contravenţionale neavând gravitate redusă, pentru a fi incident art.7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu completările şi modificările ulterioare la care se face referire în cuprinsul sentinţei civile.

Potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu completările şi modificările ulterioare, sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită, de modul şi mijloacele folosite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. A considerat că a fost respectat principiul proporţionalităţii faptei cu sancţiunea aplicată, deoarece fapta reţinută în sarcina lui S.C. A&A D.G. SRL aduce atingere relaţiilor privind normelor fiscale, prin aplicarea amenzii în cuantumul minim tocmai pentru că s-a ţinut seama de circumstanţele personale ale contravenientului. Soluţia adoptată în cauză, de Judecătoria Târgu Jiu de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment este criticabilă şi aduce atingere scopului urmărit de legiuitor prin fixarea limitelor pentru sancţiunile aplicabile contravenţiilor la regimul produselor accizabile.

Prin soluţia ce va fi dată prezentei căi de atac, a solicitat instanţei de recurs să ţină cont de faptul că legiuitorul a prevăzut pentru contravenţiile privind regimul produselor accizabile sancţiuni mai aspre, intenţia fiind aceea de a descuraja activitatea ilicită de astfel de produse. Gravitatea săvârşirii unei astfel de fapte, precum şi pericolul social al acesteia rezultă chiar din minimul şi maximul amenzii stabilite de către legiuitor pentru săvârşirea acesteia si anume de la 20.000 lei la 50.000 lei. In consecinţă, având în vedere motivele de fapt şi de drept arătate mai sus, a solicitat admiterea prezentei căi de atac şi modificarea sentinţei nr… pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în sensul respingerii în tot a plângerii formulate de SC A & A D. G. SRL, cu împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … adresat de către D.R.D.P.C şi, pe cale de consecinţă, menţinerea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat şi în ceea ce priveşte măsura amenzii în sumă de 20.000 lei. În conformitate cu dispoziţiile art.242 alin.2 C.proc. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa unui reprezentant al Autorităţii Naţionale a Vămilor, respectiv, al D. R. A. O. V. C..

În motivarea cererii de recurs recurenta petenta SC A&A D. G. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei nr…. în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenţionale formulate şi cu privire la anulare măsurilor accesorii dispuse prin procesul verbal de contravenţie contestat, respectiv măsura accesorie a confiscării veniturilor în sumă totală de 109364 Ron. În fapt, prin sentinţa mai sus menţionată s-a admis în parte plângerea contravenţională formulată de societate, înlocuindu-se cu avertisment amenda în cuantum de 20000 Ron ridicată de A.N.V prin procesul verbal contestat, menţinându-se celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie, respectiv confiscarea sumei de 109364 RON prezentând sumele rezultate din vânzări inclusiv TVA pe perioada 02.02.2011-30.03.2011.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond în mod just că petenta depusese anterior efectuării controlului toate documentele necesare în vederea eliberării atestatului de comercializare a produselor energetice în sistem en-detail şi ca acest atestat a fost eliberat chiar ziua întocmirii procesului verbal de contravenţie. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sincera a petentei, în sensul recunoaşterii faptului că societatea a funcţionat fără atestat pe perioada pentru care a fost sancţionată.

Raportat la acest aspect a precizat că a recunoscut fapta contravenţională raportat la faptul că în momentul efectuării controlului nu i se eliberase atestatul în cauză, deşi toată documentaţia în vederea obţinerii acestuia fusese înaintată către A.N.V Târgu Jiu, cu data de 23.02.2011, aşa cum rezultă din confirmarea de expediere din data respectivă, deci obligaţia Vămii era să înregistreze dosarul în momentul primirii documentelor prin poştă si chiar dacă îl considera incomplet să trimită adresa de refuzare a atestării cu motivele care au stat la baza refuzului. Ori A.V. a primit dosarul, a tergiversat eliberarea atestatului pe diverse motive, nu a înregistrat dosarul decât după aproximativ o lună şi atunci 1-a înregistrat în baza aceloraşi documente pe care le avea la dosar si în data primirii prin postă, emiţându-se pe data de 31.03.2011, data emiterii procesului verbal de contravenţie, atestatul de înregistrare nr.RO93 86518DT01.

Faptul ca cererea şi documentaţia a ajuns in posesia Vămii Targu-Jiu la data de 23.02.2011 rezultă fără nici un dubiu din faptul ca Vama a primit adresa de la S.C. P.S.A, în ceea ce priveşte verificarea metrologică a aparaturii şi faptul ca buletinul de verificare metrologică este valabil si pentru noul utilizator al instalaţiei, respectiv A&A D. G. SRL la data de 14.03.2011. Mai mult decât atât la data de 22.03.2011, data înregistrării la Biroul Vamal Targu Jiu, a fost primită o adresa din partea Administratorului judiciar prin care s-a solicitat anularea valabilităţii Atestatului de înregistrare la S. GPL situat în .. acest atestat aparţinând anterior societăţii SC I. SRL, societate aflată în lichidare, şi de la care a fost preluată locaţia de către societatea noastră.  Se pare că vama a înregistrat dosarul de atestare în data de 22.03.2011 după ce a primit cele doua adrese, fapt ce rezultă şi din recunoaşterea intimatei depusă prin adresa la solicitarea  instanţei de fond.

Urmează a se retine că la data când a fost încheiat procesul verbal, respectiv 31.03.2011, societatea  obţinuse deja atestatul de înregistrare. Organul constatator trebuia sa acţioneze în spiritul legii si, constatând că societatea a intrat în legalitate, obţinând între timp atestatul să nu mai aplice amenda şi cu atât mai mult măsura accesorie a confiscării pentru o faptă lipsită în mod evident de pericol social din moment ce emiterea cu întârziere a Atestatului nu s-a făcut din culpa noastră, ci din tergiversarea din diferite motive a lucrătorilor vamali.

De asemenea din moment ce şi instanţa de fond a înlocuit sancţiunea principală a amenzii cu avertisment, constatând că fapta contravenţională este lipsa de pericol social, iar aspectele învederate ca fiind reale, a considerat că se impune de asemenea şi anulare masurilor accesorii, astfel că nu se justifică pericolul social concret al faptei contravenţionale pentru a se dispune confiscarea veniturilor. A solicitat acest lucru întrucât este vorba de o măsură ce excede prevăzute art.21 din OG nr.2/2001 raportat la sancţiunea aplicată şi gradul de pericol social al faptei contravenţionale. Astfel locaţia era cunoscuta A. N. V. pentru ca mai fusese eliberat un atestat pe S.C. I. SRL, iar rolul atestatului este de avea vama o situaţie a tuturor locaţiilor pentru a putea fi verificate. Societatea a înregistrat toate înscrisurile obţinute din comercializarea produselor energetice, aşa cum se arata si în procesul verbal de constatare, nu a prejudiciat statul ,a îndeplinit toate condiţiile impuse de lege pentru ) obţinerea atestatului respectiv, pe care 1-a şi obţinut. Pe de altă parte confiscarea veniturilor nu ar face decât să conducă societatea la situaţie financiară precară, ce va duce cu siguranţă la o stare inevitabilă de insolvenţă, la închiderea activităţii, şi implicit la crearea unui prejudiciu mult mai mare pentru autorităţile de stat.

Legal citată, în condiţiile art.115 C.pr.civ. şi următoarele din C.pr.civ. recurenta – intimată D.R.A.O.V.C, în nume propriu, în numele şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj, precum şi în numele şi pentru A.N.V a formulat întâmpinare în dosarul mai sus indicat având ca obiect recursul declarat de S.C. A&A D.G.SRL, împotriva sentinţei nr…. prin care Judecătoria Targu Jiu a admis in parte plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … încheiat de inspectorii din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj, in sensul ca a înlocuit sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertisment si a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie, respectiv, confiscarea sumelor rezultate din vânzarea produselor energetice în valoare de 109364,12 lei.

A apreciat că se impune respingerea recursului formulat de S.C. A&A D.G.SRL ca fiind netemeinic şi nelegal, întrucât, a solicitat să se observe că, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanţa de fond a procedat la verificarea cauzei sub toate aspectele, ca urmare a necesităţii stabilirii, în mod corect, temeinic şi legal, a situaţiei de fapt şi de drepte existente în cauză. Tocmai de aceea, judecătorul fondului, procedând la verificarea speţei prin prisma textelor legale aplicabile, a stabilit, în mod corect, considerăm noi, în virtutea principiului enunţat mai sus, faptul că, în cauză, recurentul a săvârşit contravenţia reţinută de autoritatea vamală. Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în cauză, instanţa de fond a apreciat corect prin sentinţa civilă nr…. că, acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu completările şi modificările ulterioare .

În ceea ce priveşte fondul cauzei, analizând actele aflate la dosarul cauzei, prima instanţă, prin sentinţa nr… a reţinut că, la data de 30.03.2011, orele 16.00, în loc…, în urma supravegherii şi controlului fiscal, în scopul respectării legislaţiei privind produsele accizabile definite la art.20616 alin.3 lit.a - e din codul fiscal aprobat prin legea nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare s-a efectuat un control de către inspectorii D. J. A. O. V. G., în baza ordinului de misiune nr. 47/30.03.2011, la staţia de distribuţie combustibil aparţinând S.C. A&A D.G.SRL. Cu ocazia controlului, s-a constatat de către autoritatea vamală că S.C. A&A D.G.SRL comercializa la punctul de lucru mai sus indicat, în sistem en detail, carburanţi (gaz petrolier lichefiat), fără a deţine atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice, astfel cum prevede art.20669 alin.6 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care statuează că: „Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ". Cele constatate de organelor vamale la momentul controlului au fost consemnate în Nota de constatare nr.17/EM/30.03.2011.

Urmarea celor constatate, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria , autoritatea vamală a dispus sancţionarea S.C. A&A D.G.SRL cu amendă în cuantum de 20.000 lei şi confiscarea sumelor rezultate din vânzarea produselor energetice în cuantum de 109364,12 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.20669 alin.7 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care statuează că: „Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin.4 şi 6, care nu respectă obligaţiile menţionate la alin.4 şi 6, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală ", sancţiunile fiind prevăzute de art.220 alin.22 din O.G. nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu completările şi modificările ulterioare, - „Fapta prevăzută la art.20669 alin.7 din Codul fiscal se sancţionează cu amendă de la 20 000 lei la 50 000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare şi revocarea atestatului". A învederat că, termenul limită până la care societăţile comerciale care desfăşoară acest tip de activitate aveau obligaţia înregistrării la autoritatea fiscală a fost data de 23.11.2009, în temeiul art.244f alin.5, (actual art.20669 alin.6) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care stipulează că : „Operatorii economici care desfăşoară activitatea de comercializare în sistem en detail de produse energetice prevăzute la art.175 alin.3 lit.a-e sunt obligaţi să îndeplinească procedura şi condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin.4, în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României. Partea I" .

In acest sens, punctul 4 şi punctul 12, din Ordinul nr.1378/28.07.2009 (actual Ordinul nr.2491/15.09.2010), publicat în M.O. Partea I, nr.585/24.08.2009, pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art.175 alin.3 lit.a - e din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, statuează că: „4. înregistrarea activităţii de comercializare în sistem en detail de produse energetice se efectuează la cererea operatorilor economici, pentru fiecare unitate de comercializare...12. în cazul aprobării cererii de comercializare en detail, autoritatea competentă va emite Atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice...". A precizat că potrivit art.1 lit.b din acelaşi act normativ mai sus indicat, autoritatea competentă reprezintă direcţia pentru accize şi operaţiuni vamale judeţeană sau a municipiului Bucureşti în a cărei arie de competenţă este situată unitatea de comercializare .

De asemenea, a învederat instanţei de recurs, condiţiile care trebuie îndeplinite de către operatorii economici care comercializează sau intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, pentru a putea deţine atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice, prevăzute de punctul 6.3 din acelaşi act normativ mai sus indicat: „ a) să aibă înscrisă în obiectul de activitate, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, activitatea de comercializare în sistem angro de produse energetice pentru unitatea de comercializare pentru care se solicită înregistrarea .îndeplinirea condiţiilor va fi dovedită cu certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului în baza Legii nr.26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; b) societatea nu este declarată inactivă fiscal; c) societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală; d) societatea nu se află în stare de insolvenţă conform Legii nr.85/2006, cu modificările şi completările ulterioare; e) spaţiul de comercializare să fie dotat cu rezervoare verificate metrologic, cu excepţia skid-urilor GPL. Îndeplinirea condiţiei va fi dovedită cu buletin de verificare metrologică şi certificat de calibrare, aflate în perioada de valabilitate; f) spaţiul de comercializare să fie dotat cu rigle gradate şi pompe de distribuţie carburanţi, verificate metrologic. Îndeplinirea condiţiei va fi dovedită cu buletin de verificare metrologică, aflat în perioada de valabilitate; g) spaţiul de comercializare să fie dotat cu sisteme de gestiune a stocurilor, conectate cu pompele de distribuţie carburanţi şi casele de marcat, care să permită monitorizarea mişcării produselor energetice şi determinarea în orice moment a cantităţilor intrate, ieşite, precum şi a stocurilor, pe fiecare tip de produs energetic şi furnizor, până la data de 31.03.2010.

Prin excepţie, spaţiile de comercializare dotate cu sisteme electronice pentru vânzarea exclusivă în baza cârdurilor magnetice de identificare trebuie să fie dotate cu sisteme de gestiune a stocurilor, conectate cu rezervoarele de carburanţi, care să permită monitorizarea mişcării produselor energetice şi determinarea în orice moment a cantităţilor intrate, ieşite, precum şi a stocurilor, pe fiecare tip de produs energetic şi furnizor. Operatorul economic trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente un cârd de control care să permită monitorizarea mişcării produselor energetice şi determinarea în orice moment a cantităţilor intrate, ieşite, precum şi a stocurilor, pe fiecare tip de produs energetic şi furnizor.

h) spaţiul de comercializare GPL trebuie să deţină obligatoriu avizul de instalare şi funcţionare emis de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) pentru deţinătorii/utilizatorii de skid-uri GPL. În situaţia în care reglementările tehnice ale instalaţiei GPL stipulează autorizarea şi verificarea tehnică prin directive europene, instalaţia GPL se supune regimului de autorizare tehnică ISCIR, numai dacă prin această cerinşă nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile. Personalul de deservire al unităţii de comercializare GPL trebuie să fie autorizat ISCIR.

i) spaţiul de comercializare să fie dotat cu un sistem de supraveghere video a zonelor de descărcare în rezervoare. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minim 20 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a spaţiului de comercializare, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie;

j) societatea nu a fost sancţionată cu sancţiunea contravenţională complementară a opririi activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni " .

Prin sentinţa nr….. instanţa de fond in mod corect a reţinut că „In concluzie, in raport de probatoriul administrat in cauza, instanţa apreciază ca in mod temeinic s-a reţinut in sarcina petentei de către agentul constatator săvârşirea faptei înscrise in procesul verbal de contravenţie, respectiv aceea de a desfăşura activitate de comercializare en detail de produse energetice, fără a deţine atestat pentru comercializare in sistem en detail unor astfel de produse " .

Totodată prin sentinţa nr… instanţa de fond a reţinut că: „petenta a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut că în perioada pentru care a fost sancţionată a desfăşurat activitatea fără a avea atestat de comercializarea produselor energetice în sistem en detail. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că sancţiunea aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu toate acestea instanţa a mai reţinut că petenta depusese anterior controlului toată documentaţia necesară în vederea eliberării atestatului de comercializare a produselor energetice în sistem en detail. Mai mult decât atât, atestatul a fost eliberat petentei la o zi după data controlului, în aceeaşi zi în care s-a încheiat procesul verbal de contravenţie. Toate aceste aspecte reţinute de instanţă conduc la concluzia potrivit căreia, faţă de fapta săvârşită cea mai potrivită sancţiune care se poate aplica petentei este avertismentul" .

În ceea ce priveşte măsura complementară privind confiscarea în urma controlului a sumei de 109364,12 lei, instanţa de fond a apreciat în mod corect prin hotărârea pronunţată că, în raport de stabilirea existenţei faptei reţinute în sarcina petentei, confiscarea acestei sume este legală în temeiul art.220 alin.22 din O.G. nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că: „Fapta prevăzută la art.20669 alin.(7) din Codul fiscal se sancţionează cu amendă de la 20 000 lei la 50 000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare şi revocarea atestatului". O soluţie justă, în spiritul şi litera legii este necesară pentru stoparea fenomenului contravenţional având ca obiect produse accizabile.

Analizând motivele de recurs formulate de SC A&A D. G. SRL, în sensul că societatea nu se face vinovată pentru faptul că nu deţinea la data controlului, atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice, deoarece dosarul de înregistrare pentru eliberarea atestatului fusese depus la autoritatea competentă, a considerat că se impune respingerea acestora ca neîntemeiate, întrucât, aceste susţineri sunt irelevante si nu sunt de natură să exonereze recurenta de răspundere, întrucât avea obligaţia să se înregistreze la Autoritatea Fiscală Teritorială înainte de a începe comercializarea produselor energetice, iar în cazul în care nu s-a obţinut atestat de comercializare, nu putea începe comercializarea.

Totodată, a învederat instanţei de recurs să observe că, documentaţia la care face referire recurenta nu a fost depusă la data de 23.02.2011 aşa cum susţine în motivele de recurs, fiind depusă la autoritatea competentă, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond prin sentinţa nr.7790/06.10.2011, la data de 22.03.2011, prin cererea tip nr.1401 care cuprinde la rubrica E documentele anexate. În documentele anexate se regăseşte Certificatul de atestare fiscală eliberat de către D.G.F.P. Dolj la data de 24.02.2011 ceea ce demonstrează clar că dosarul cu documentele necesare eliberării atestatului nu putea fi depus la autoritatea competentă la data de 23.02.2011 la care face referire recurenta, întrucât nu deţinea la acea dată documentele necesare. În concluzie, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.C. A&A D.G.SRL, împotriva sentinţei nr…. pronunţata de către Judecătoria Targu Jiu in dosarul nr….

Criticile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente;

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 30 martie 2011, ora 16,00 o echipă de control din cadrul DJAOV Gorj au constatat, la punctul de lucru al recurentei petente din localitatea, că se desfăşura activitate de comercializare en-detail de produse energetice fără ca societatea petentă să deţină atestat pentru comercializarea în sistem, astfel că s-a procedat la sigilarea pompei de distribuţie GPL cu sigiliul 0738200, index de citire la pompă 0693241, ocazie cu care s-a încheiat şi procesul verbal de sigilate nr… din 30 martie 2011, menţionându-se că există în stoc o cantitate de  2817 litri şi 5590 litri din volumul rezervorului.

În raport de aceste aspecte de fapt s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.220 alin.22 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, faptă ce este sancţionată în condiţiile art.220 alin.212 cu amendă contravenţională cuprinsă între 20.000 lei şi 50.000 lei, iar prin procesul verbal nr.18 întocmit la data de 31 martie 2011 s-a aplicat amenda contravenţională în limita minimă specială prevăzută de lege .

În urma probatoriului administrat de către instanţa de fond s-a reindividualizat sancţiunea aplicată în condiţiile art.7 din OG nr.2/2001 şi s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Pentru a aplica această sancţiune, instanţa de fond a reţinut atitudinea sinceră a recurentei petente care a recunoscut la momentul controlului faptul că nu deţinea atestat pentru comercializarea în sistem en-detail  de produse energetice, precum şi faptul că anterior controlului aceasta depusese întreaga documentaţie necesară obţinerii atestatului, situaţie de fapt dovedită prin proba cu înscrisuri, în sensul că în timpul cercetării judecătoreşti s-a depus o copie de pe atestatul nr. R89386518DT01 ce a fost eliberat a doua zi de la data constatării faptei contravenţionale, respectiv în aceeaşi zi când s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei, atestat ce prevedea că începând cu 1 aprilie 2011 recurenta petentă are posibilitatea să comercializeze în sistem en-detail  de produse energetice.

În consecinţă, instanţa de fond a respectat dispoziţiile legale în vigoare, atât în ceea ce priveşte procedura de verificare a legalităţii procesului verbal de constatare a contravenţiei în condiţiile art.34 coroborat cu dispoziţiile art. 16 şi urm. din OG nr. 2/2001, precum şi dispoziţiile ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancţiunii contravenţionale aplicate de agentul constatator, raportat la dispoziţiile art.21 din OG nr.2/2001 şi nu în ultimul rând dispoziţiile procedurale prevăzute de art.261 c.pr.civ. în ceea ce priveşte motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătoreşti atacată cu recurs.

Ca atare, în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta  intimată D.R.D.P.C acesta se apreciază ca fiind nefondat în condiţiile art.304 pct.9 c.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art.3041 c.pr.civ., întrucât hotărârea pronunţată de instanţa de fond este întemeiată pe dispoziţiile legale în vigoare menţionate anterior, fiind pronunţată cu respectarea şi aplicarea corectă a legii.

Faptul că în ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei nu s-au reţinut aspecte de fapt sau de drept care să determine înlăturarea acestei prezumţii relative, precum şi faptul că instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt şi de drept reţinută în acest act administrativ unilateral este corect menţionată şi încadrată juridic, nu poate determina înlăturarea posibilităţii individualizării sancţiunii contravenţionale aplicate în raport de dispoziţiile legale în vigoare, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a fost investită în condiţiile art.34 din OG nr. 2/2001 cu soluţionarea plângerii contravenţionale şi care vizează verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului verbal contestat sub toate aspectele de drept şi de fapt, inclusiv sub aspectul reindividualizării sancţiunii aplicate.

Se invocă de către recurenta intimată dispoziţiile art. 20669 alin.7 din legea nr.571/2003 privind codul fiscal în care se statuează condiţiile de distribuţie şi comercializare, respectiv: „Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin.4 şi 6, care nu respectă obligaţiile menţionate la alin.4 şi 6, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală”, iar în cele două aliniate se menţionează: „(4) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”; „(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en d?tail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”; faptă contravenţională ce se sancţionează conform dispoziţiilor din art.220 alin.22din OG nr.92/2003 prin codul de procedură fiscală: „Fapta prevăzută la art. 206^69 alin. (7) din Codul fiscal se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare şi revocarea atestatului.”.

Cu toate acestea, recurenta intimată nu are în vedere dispoziţiile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, precum şi dispoziţiile art.7 din ordonanţă în care se menţionează că sancţiunea se poate aplica în limitele prevăzute de actul normativ, care trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social, grad de pericol ce este determinat de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, iar în cazul de faţă s-a ţinut cont de toate aceste aspecte în sensul că anterior controlului recurenta petentă a înaintat către A.N.V un plic cu documente în vederea obţinerii atestatului necesar, respectiv la data de 23 februarie 2011, iar această cerere privind obţinerea atestatului apare înregistrată la data de 22 martie 2011 la sediul intimatei, existând prezumţia simplă conform dispoziţiilor art.1203 c.civ. că a existat un impediment, a cărui cauză  nu poate fi imputată în mod cert nici uneia  dintre părţi în ceea ce priveşte înregistrarea cu întârziere a cererii şi care ar fi determinat intrarea în legalitate a recurentei petente chiar a doua zi după constatarea faptei contravenţionale.

De asemenea, invocarea dispoziţiilor art.2441 alin.5, actualul art.20669 alin.6 din Legea nr. 571/2003 nu au relevanţă în cauza de faţă, întrucât recurenta petentă nu se încadrează în operatorii economici care desfăşurau activitate de comercializare în sistem en-detail de produse energetice prevăzute la  art.175 alin.3 lit.a-e la data de 23 noiembrie 2009, deoarece aşa cum rezultă din întreg probatoriu administrat recurenta petentă abia în anul 2011 a preluat această locaţie, care anterior aparţinea lui SC I. SRL, societate ce se afla în procedura de lichidare, iar administratorul judiciar la data de 22 martie 2011, data înregistrării la Biroul Vamal Tg-Jiu a solicitat anularea valabilităţii atestatului de înregistrare ce aparţinea anterior acestei societăţi, dată care coincide cu data înregistrării cererii de eliberare a atestatului respectiv din partea recurentei petente.

În consecinţă, aceste dispoziţii se pot interpreta în sensul că aplicabilitatea lor vizează doar operatorii economici care la data de 23 noiembrie 2009 desfăşurau activitate de comercializare şi care în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial aveau această obligaţie de a îndeplini noua procedură în condiţiile stabilite, conform principiului aplicării legii în timp.

Prin reindividualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate nu s-a adus atingere scopului urmărit de legiuitor în ceea ce priveşte aspectul preventiv şi punitiv al sancţiunii, întrucât codul de procedură fiscală nu interzice această modalitate de executare a sancţiunii contravenţionale, iar în domeniul răspunderii contravenţionale legea cadru, precum şi normele de drept comun sunt cele prevăzute prin OG nr.2/2001, respectiv art.7 alin.3 în care se menţionează faptul că: „Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.”.

Din considerentele hotărârii instanţei de fond rezultă că atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispoziţiile art.16 şi următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanţa de fond, raportat la criteriile menţionate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravenţională aplicată încalcă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment respectă principiul amintit anterior şi realizează în totalitate scopul regimului sancţionator.

Nu se poate reţine faptul că instanţa de fond sau de recurs ar fi favorizat recurenta petentă pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemenţa agentului constatator care a aplicat minimul special al amenzii, întrucât aşa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravităţii faptei şi, implicit, a cuantificării sancţiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanţa de judecată să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârşire a faptei contravenţionale, aplicarea sancţiunii contravenţionale care poate fi avertisment sau amendă contravenţională, astfel că soluţia pronunţată nu poate fi reţinută ca fiind netemeinică sau nelegală.

Instanţa de fond a motivat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum şi la gradul scăzut de pericol social şi în consecinţă a respectat dispoziţiile art.7 din OG nr.2/2001, care menţionează că: avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă şi că se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Este contrar spiritului legii şi intenţiei legiuitorului să se susţină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenţionale şi că instanţa de judecată, in calitate de cenzor al activităţii agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanţei de a hotărî asupra sancţiunii contravenţionale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancţiuni aplicabile, ci şi la tot ceea ce presupune legalitate sancţiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În urma probatoriului administrat, instanţa de fond a reindividualizat sancţiunea aplicată în condiţiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancţiunii contravenţionale cu avertisment, reţinându-se că în conformitate  cu principiul proporţionalităţii  raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârşite şi ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanţele atenuante raportate la conduita recurenta petentă, în sensul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente contravenţionale, precum şi raportat la atitudinea sinceră a recurentei petente care a recunoscut la momentul controlului faptul că nu deţinea atestat pentru comercializarea în sistem en-detail  de produse energetice, precum şi faptul că anterior controlului aceasta depusese întreaga documentaţie necesară obţinerii atestatului, situaţie de fapt dovedită prin proba cu înscrisuri, în sensul că în timpul cercetării judecătoreşti s-a depus o copie de pe atestatul nr. … ce a fost eliberat a doua zi de la data constatării faptei contravenţionale, respectiv în aceeaşi zi când s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei, atestat ce prevedea că începând cu 1 aprilie 2011 recurenta petentă are posibilitatea să comercializeze în sistem en-detail  de produse energetice.

În consecinţă instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii raportat la dispoziţiile menţionate anterior, având în vedere atât rolul sancţiunii juridice, cât şi al scopului urmărit prin stabilirea şi aplicarea caracterului punitiv al sancţiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că şi prin sancţiunea contravenţională cu avertisment se poate îndeplini scopul şi rolul acesteia ce poate determina îndreptarea recurentei petente a acestei atitudini de nedeţinere a atestatului pentru comercializarea în sistem en-detail  de produse energetice, efect ce s-a finalizat chiar a două zi după constatarea faptei contravenţionale, prin intrarea în legalitatea a societăţii comerciale.

Situaţia de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătoreşti, însă în raport de aspectele şi împrejurările de fapt, instanţa de fond a procedat la reindividualizarea sancţiunii în condiţiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancţiunea amenzii contravenţionale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporţionalităţii în raport de circumstanţele reale ale contravenţiei prin prisma cărora se poate aprecia întinderea şi intensitatea aduse obiectului juridic al contravenţiei.

În art.7 se menţionează următoarele: „Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.”

Sancţiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmăreşte îndreptarea celui vinovat şi preventiv determină abţinerea de la săvârşirea de fapte antisociale şi un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancţiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice.

Sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi ea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele  de săvârşirea acesteia, de scopul urmărit, de  urmarea  produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului, aşa cum rezultă şi din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.

Este contrar spiritului legii şi intenţiei legiuitorului să se susţină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenţionale şi că instanţa de judecată, in calitate de cenzor al activităţii agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanţei de a hotărî asupra sancţiunii contravenţionale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancţiuni aplicabile, ci şi la tot ceea ce presupune legalitate sancţiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reindividualizat sancţiunea aplicată raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârşite şi având în vedere dispoziţiile art.7 şi 21 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta petentă cu privire la anularea măsurilor accesorii, care în realitate sunt măsuri contravenţionale complementare, dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei acesta se apreciază ca fiind nefondat, întrucât în condiţiile art.41 din OG nr. 2/2001 posibilitatea anulării măsurilor complementare sau accesorii se poate realiza doar în condiţiile în care actul administrativ prin care au fost aplicate s-ar fi constatat ca fiind nelegal sau netemeinic în condiţiile art.34 din OG nr.2/2001.

Conform dispoziţiilor art.5 alin. 3 - 7 din OG nr.2/2001: „Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; c) închiderea unităţii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activităţii agentului economic; f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. (4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare. (5) Sancţiunea stabilită trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. (6) Sancţiunile complementare se aplica în funcţie de natura şi de gravitatea faptei. (7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principala şi una sau mai multe sancţiuni complementare.”.

De altfel, dispoziţiile art.40, 41 şi 42 din OG nr.2/2001 stabilesc modalitatea de executare a acestor sancţiuni, şi anume: art. 40 „Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face potrivit dispoziţiilor legale.”; art. 41 „(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsura, în condiţiile legii. (2) In caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. (3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune sa se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.”; art. 42 „In scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunica şi părţii vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită a creanţelor.”.

Aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenţiei aplicarea măsurilor complementare s-a făcut în condiţiile art.220 alin.22 din OG nr.92/2003, prin care se stabileşte alături de sancţiunea contravenţională principală şi sancţiunile complementare sau accesorii, s-a dispus confiscarea sumelor rezultate din vânzări în perioada 2 februarie 2011 – 30 martie 2011, conform raportului fiscal şi anume suma totală de 109.364, 12 lei ce include şi TVA-ul, sumă ce urmează a fi depusă la casieria DJAOV Gorj, măsura confiscării acestei sume vizând doar bunurile  ce au rezultat din săvârşirea contravenţiei, şi anume, suma obţinută în urma comercializării en-detail de produse energetice în perioada în care recurenta petentă nu a deţinut atestat în acest sens.

De asemenea, nu se poate reţine ca fiind o cauză de anulare a măsurii complementare faptul că recurenta petentă ar fi depus la data de 23 februarie 2011 cu confirmare de primire cererea de acordare a atestatului împreună cu întreaga documentaţie, întrucât activitatea de comercializare nu se poate realiza pentru aceste produse decât din momentul obţinerii atestatului, respectiv de la data  la care acesta este valabil conform menţiunilor  stabilite, iar în cazul de faţă începând cu data de 1 aprilie 2011.

Totodată, nici faptul că înregistrarea cererii de eliberare a atestatului s-a efectuat cu întârziere nu poate determina anularea măsurii complementare, întrucât aceste diligenţe de comunicare sau de transport, deşi aparţin în bună măsură ambelor recurente sau cel mult cărăuşului, nu reprezintă o cauză de înlăturare sau anulare a măsurii complementare atâta timp cât societatea petentă a procedat la deschiderea activităţii de comercializare a acestor produse fără să deţină atestatul respectiv, încălcându-se astfel dispoziţiile art.20669 alin.6 din legea nr.571/2003, în care se statuează faptul că operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en-detail produse energetice sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce sunt stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF, şi anume cele prevăzute la pct.4 şi 12 din Ordinul nr.1378 din 28 iulie 2009 actualul Ordin nr.2491 din 15 septembrie 2010 pentru aprobarea procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art.175 alin.(3) lit.a) - e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, statuează că: „4. înregistrarea activităţii de comercializare în sistem en detail de produse energetice se efectuează la cererea operatorilor economici, pentru fiecare unitate de comercializare... 12. în cazul aprobării cererii de comercializare en detail, autoritatea competentă va emite Atestatul de înregistrare pentru comercializare en detail de produse energetice...". Aceleaşi reglementări au fost preluate actual de Ordinul nr.2491/15.09.2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.656/23.09.2010, pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art.20669 alin.(3) lit.a) - e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Cât priveşte invocarea de către recurenta petentă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravenţională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speţa, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reţinută în sarcina contravenientului, tribunalul reţine ca jurisprudenţa Curţii nu interzice, în principiu prezumţiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenţiei, cu singura condiţie ca aceste prezumţii să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancţiunii. În procedura contravenţionala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativa de veridicitate, sub aspectul situaţiei de fapt şi încadrării juridice reţinute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumţie prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispoziţiile art.1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluţionarea cauzei.

Tribunalul constată că din considerentele hotărârii judecătoreşti recurate faptul că instanţa de fond a motivat atât în fapt cât şi în drept soluţia pronunţată, ocazie cu care a respectat toate garanţiile procesuale reglementate în procedura penală şi impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării răspunderii contravenţionale, răspundere ce poate fi asimilată unei răspunderi în materia penală cu respectarea tuturor cerinţelor privind dreptul fundamental prevăzut de art.6 din Convenţie şi în acest sens tribunalul are în vedere cauza Anghel împotriva României care nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neînlăturarea motivată a unor declaraţii de martor favorabile persoanei sancţionate contravenţional, care ar fi dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 permite o interpretare în concordanţă cu exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesul-verbal de contravenţie. Prin urmare, în prezenta cauză instanţa nu porneşte de la ideea preconcepută că persoana sancţionată contravenţional este vinovată, ci menţinerea procesului-verbal de contravenţie este rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanţa de judecată.

 Aşadar, face o distincţie clară între situaţia de fapt care se stabileşte prin procesul-verbal de contravenţie şi aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăţiei persoanei sancţionate contravenţional. Procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, martori, interogatoriul), situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie poate fi confirmată sau infirmată.

În raport de toate aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art.304 pct.9 coroborat cu dispoziţiile art.3041 şi art.306 alin.2 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă cele două recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de către recurenta - intimată D.R.D.P.C în numele şi pentru A.N.V şi recurenta-petentă S.C. A & A D. G. SRL împotriva sentinţei nr… din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr….

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 29 februarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare