Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Sentinţă penală 202 din 09.07.2012


Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurent-inculpat G.A. şi de recurent – parte vătămată I.I. împotriva sentinţei penale nr…… din 23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr……..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurent-inculpat G.A. asistată de avocat R.M. lipsă fiind recurent – parte vătămată Ionescu Ion fiind reprezentat de avocat M.L. şi intimat - parte responsabilă civilmente SC ……..SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cererii de formulat sau excepţii de invocat şi recursurile fiind în stare de soluţionare s-a acordat cuvântul:

Avocat M.L. pentru recurentul parte vătămată a solicitat admiterea recursului recurentului parte vătămată şi obligarea inculpatei la 5000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale, arătând că instanţa de fond nu a stabilit cu exactitate prejudiciile create, sumele acordate fiind mici în raport cu suferinţa fizică şi morală produse victimei. Că trebuia raportate despăgubirile la împrejurările în care a fost produs accidentul de circulaţie, culpa comună, urmările produse care nici în prezent nu au fost înlăturate în totalitate, partea vătămată fiind nevoită să se prezinte la diverse unităţi spitaliceşti în vederea efectuării unor analize medicale în profunzime, care privesc în special recuperarea fizică şi psihică.

Cu privire la recursul declarat de recurenta inculpată s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Avocat R.M. pentru recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului, casare sentinţei instanţei de fond şi achitarea acesteia în baza dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen. considerând că lipseşte vinovăţia acesteia în producerea accidentului de circulaţie, că din toate probele administrate în cele trei cicluri de judecată rezultă cu certitudine că aceasta nu putea evita impactul cu victima, apariţia minorei în carosabil fiind intempestivă, impactul neputând fi evitat.

Cu privire la recursul părţii vătămate a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea  recursurilor ca nefondate, arătând că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat cu privire la împrejurările producerii accidentului culpa comună a părţilor în producerea acestuia, precum şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Recurenta inculpată G.A. şi-a însuşit concluziile apărătorului ales, menţionând că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în condiţiile în care a depus toate diligenţele în sensul evitării impactului cu victima, apariţia acesteia în drumul judeţean fiind intempestivă.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr….. din 23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr……. a fost în baza art.11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen. a fost achitată inculpata G.A.

În baza art.181 C.pen. coroborat cu art.91 C.p. a fost aplicată inculpatei sancţiunea  amenzii administrative de 600 lei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă.

A fost obligată inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Totodată a fost obligată societatea de asigurări SC …… S.A.,la 2500 lei daune materiale şi 1.000 lei daune morale, către partea vătămată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa din 13 decembrie 2007 dată în dosarul nr……, Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, judeţul Gorj, a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea amenzii administrative în cuantum de 300 lei a învinuitei G.A. şi obligarea acesteia la cheltuielile judiciare avansate de stat pe timpul urmăririi penale a acesteia.

Pentru a dispune măsura de mai sus, s-a reţinut că în ziua de 21 decembrie 2006, în timp ce conducea autoturismul CIELO înmatriculat sub numărul …. pe raza localităţii Crasna din judeţul Gorj, a accidentat pe minora Ionescu Ionela de 6 ani căreia i-a pricinuit leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate s-a reţinut că atât învinuita cât şi victima au culpă în producerea accidentului. Astfel, victima nu a respectat prevederile art.72 alin.1 şi 3 din ordonanţa de urgenţă nr.195/2002 în sensul că se deplasa pe partea dreaptă a drumului şi s-a angajat în traversarea drumului fără să se asigure iar învinuita nu a respectat prevederile art. 123 lit. a din Regulamentul de aplicare a ordonanţei, nu a avut o conduită preventivă şi a condus autoturismul cu o viteză de 58-60 km/h, peste limita legală prevăzută de lege.

Având în vederea circumstanţele personale ale învinuitei constând în culpa redusă a acesteia în producerea evenimentului conduita ulterioară a acesteia care a transportat victima la spital precum şi lipsa antecedentelor penale, s-a dispus scoaterea învinuitei de sub urmărirea penală şi s-a aplicat sancţiunea amenzii administrative.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că împotriva ordonanţei procurorului a formulat plângere tatăl victimei, plângere care a fost respinsă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci prin rezoluţia din 17 ianuarie 2008.

În temeiul art. 2781 din codul de procedură penală, reprezentantul legal al victimei a formulat plângere împotriva rezoluţiei la instanţă care a reţinut că în raport de condiţiile concrete ale săvârşirii accidentului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 300 lei nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârşite şi a desfiinţat rezoluţia primului procuror şi a pus în mişcare acţiunea penală, cauza fiind reţinută spre judecată.

Ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale, la 22 aprilie 2008, reprezentantul legal al victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale.

A fost ascultată inculpata şi martorii audiaţi la urmărirea penală, respectiv C.E.L., M.V., D.F.A. şi C.L. iar pe latură civilă au fost ascultaţi martorii I.C.V. şi T.D..

Inculpata, prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească dinamica producerii accidentului, cerere respinsă de instanţă motivat de faptul că asupra expertizei efectuate în cursul urmăririi penale nu au existat obiecţiuni şi nu au intervenit elemente noi care să justifice o astfel de cerere.

Prin sentinţa penală nr……. pronunţată de Judecătoria Novaci, s-a dispus achitarea inculpatei G.A., în baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.l0  lit.b 1c.p.p. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.l şi 3 din Codul penal, iar în baza art.181 alin.3 c.penal i-a fost aplicată sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600 lei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă, inculpata fiind obligată să plătească părţii vătămate 4500 lei daune materiale şi 2000 lei daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpata G.A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, iar prin decizia penală nr…… pronunţată de Tribunalul Gorj s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Procedându-se la rejudecarea cauzei sub nr.dosar ….. a fost administrată proba constând în expertiză şi proba testimonială, la solicitarea părţilor fiind reaudiaţi martorii de la urmărirea penală.

La rejudecare, prin sentinţa penală nr……., s-a dispus achitarea inculpatei, şi aplicarea  unei amenzii administrative în cuantum de 600 lei.

Împotriva sentinţei respective a fost declarat recurs atât de către inculpată, cât şi de  către partea vătămată.

Prin decizia nr…….., Tribunalul Gorj a  admis recursurile declarate, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a reţinut în considerentele deciziei de casare faptul că, se impunea reaudierea martorilor şi identificarea şi a altor persoane, care au cunoştinţă de împrejurările în care s-a produs accidentul de circulaţie, pentru stabilirea cu certitudine a locului şi a condiţiilor în care s-a produs.

S-a dat indicaţia efectuării unei noi expertize tehnice auto, de către Institutul Central de Expertize Criminalistice Bucureşti, care să elimine contradicţiile dintre cele două expertize chiar dacă experţii au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte viteza de deplasare a autoturismului, în momentul impactului, referitoare la locul şi condiţiile în care s-a produs accidentul, precum şi normele încălcate şi persoana care le-a încălcat.

La rejudecare, s-a procedat la audierea martorilor C.L.E., D.F.A., M.V. şi C.L.

În şedinţa publică din data de 25.10.2010, în raport de decizia de casare a Tribunalului Gorj s-a pus în discuţie necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice auto, de către Institutul Central de Expertize Criminalistice Bucureşti, care să elimine contradicţiile dintre cele două expertize.

Ulterior, în şedinţa publică din data de 24.01.2011, s-a dispus efectuarea în cauză a expertizei.

Aceasta a fost depusă la dosar la data de 08.03.2012, fiind ataşat la fila nr.57.

Analizând actele şi lucrările dosarului coroborate cu concluziile expertizei efectuate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa de fond a reţinut şi constatat următoarele că prin plângerea adresată, partea vătămată I.I., a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului nr……. din 17.01.2008, dată în dosarul nr……al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, judeţul Gorj.

În fapt, prin rezoluţia menţionată a fost respinsă plângerea formulată împotriva ordonanţei, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea amenzii administrative în cuantum de 300 lei inculpatei şi obligarea acesteia la cheltuieli judiciare avansate de stat pe timpul urmăririi penale.

Astfel, prin rezoluţia menţionată s-a constatat că atât inculpata cât  şi victima,  au avut culpă  în producerea evenimentului rutier.

Din probele existente la dosar, coroborate cu concluziile expertizei efectuate în cauză, a rezultat faptul că, impactul s-a produs  pe banda sensului de mers Crasna-Novaci, în dreptul imobilului numitului M.I., la o distanţă de circa 0,8 m de axul drumului şi la circa 4,79 m de stâlpul de beton pentru iluminat public cu nr.104.

Expertiza efectuată în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, a  constatat  faptul că, în ziua de  21.12.2006, în  jurul orelor 12,10, autoturismul condus  de  inculpată se deplasa pe DJ 665, având sensul de mers Crasna - Novaci.

Ajuns pe raza localităţii Radoşi, în zona imobilului M.I., potrivit susţinerilor inculpatei, a sesizat în faţa sa pe marginea din dreapta drumului, o fetiţă care se deplasa  nesupravegheată, în aceeaşi direcţie  de mers.

Că la un moment dat aceasta s-a angajat intempestiv în fugă  în traversarea drumului, de la dreapta spre stânga.

Drept consecinţă inculpata a acţionat intensiv sistemul de  frânare, virând concomitent la stânga şi pătrunzând cu autovehiculul pe contrasens.

Cu toate acestea pietonul a fost lovit de partea lateral dreaptă faţă, a autoturismului.

Deşi expertiza a concluzionat faptul că accidentarea minorei putea fi prevenită de persoanele responsabile cu supravegherea acesteia, apreciind că inculpata nu putea evita şi nici preveni producerea evenimentului rutier (V.a = 40 km/h), tot expertiza efectuată în cauză a stabilit că prin deplasarea victimei, copil de 6 ani nesupravegheat, pe marginea din dreapta părţii carosabile, s-a declanşat starea de pericol potenţial  pentru toţi participanţii la traficul rutier care  se deplasau în acel moment în direcţia Crasna - Novaci.

Având în vedere împrejurările în care a avut  loc evenimentul rutier, vârsta victimei, gravitatea vătămărilor, durata acestora, s-a apreciat că inculpata are totuşi o culpă în producerea accidentului, cu atât mai  mult cu cât în declaraţia dată la urmărirea penală la data de 21.12.2006, aceasta a declarat că în aceeaşi direcţie de mers a văzut alergând o fetiţă, în faţa sa, în aceeaşi direcţie, care fără a se asigura a dorit să traverseze.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că urma să treacă printr-o intersecţie nedirijată, aceasta neefectuând nici o manevră preventivă.

Pentru considerentele expuse s-a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen. achitarea inculpatei G.A..

În baza art. 18 ind. 1 C.pen. coroborat cu art.91 C.pen. s-a aplicat  inculpatei sancţiunea amenzii administrative de 600 lei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, 5000  lei daune materiale şi 5000 lei daune morale.

S-a apreciat că prin leziunile produse ca urmare a accidentului, minorei i-au fost cauzate atât suferinţe fizice cât şi suferinţe psihice, aspecte ce  presupun acordarea unei compensaţii sub forma daunelor pentru prejudiciul nepatriomonial încercat.

A fost obliga inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

A fost obligată societatea de asigurări SC …… S.A., la 2500 lei daune materiale şi 1.000 lei daune morale, către partea vătămată.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că, autoturismul inculpatei este asigurat la SC …… S.A. Gorj, aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisului existent la fila nr.18 din dosarul nr……, al Tribunalului Gorj ce se află ataşat la prezenta cauză.

Potrivit art. 49 din Legea nr.136/l995, privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de  asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Potrivit art.50 din acelaşi act normativ, despăgubirile se asigură pentru sumele pentru care este obligat asiguratul să le plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Art.54 al Legii nr.136/l995, prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri recurent-inculpat G.A. şi recurent – parte vătămată I.I. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurentul parte vătămată I.I., în calitate de reprezentat legal al părţii vătămate minora I.I., prin apărător ales, a criticat sentinţa sub aspectul laturii civile, arătând că s-a făcut o apreciere sumară asupra despăgubirilor materiale şi morale, în condiţiile în care în perioada de după accident cât şi în prezent minora a fost supusă la numeroase controale medicale în vederea însănătoşirii, că prejudiciul material şi moral este mult mai mare, având în vedere vârsta fragedă a acesteia şi necesitatea înlăturării tuturor consecinţelor în vederea recuperării totale din punct de vedere fizic şi psihic.

Recurenta inculpată G.A. personal şi prin apărător ales, în motivele scrise şi în expunerea verbală, au criticat sentinţa instanţei de fond atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile, solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen., arătând că  nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă reţinută în sarcina sa în condiţiile în care nu putea prevedea producerea accidentului respectiv.

Că, în sensul nevinovăţiei pledează, pe lângă declaraţiile martorilor oculari, raportul de expertiză întocmit de Laboratorul de Expertize Criminalistice Bucureşti, de unde se reţine că circula cu o viteză sub limita legală şi nu putea evita impactul cu victima în condiţiile în care aceasta a pătruns brusc în carosabil şi nu a mai putut fi evitată.

Că, este stabilit fără drept de tăgadă impactul victimei cu partea dreaptă a autoturismului pe care îl conducea, aspect ce conduce la ideea că nu putea să prevadă apariţia în carosabil a victimei şi nici să evite producerea impactului.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului, recursurile formulate de părţi şi văzând şi dispoziţiile art.3856 alin.3 C.pr.pen. constată ca fiind admisibil recursul formulat de recurenta inculpată G.A. pentru următoarele considerente:

Reţine tribunalul din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cele trei cicluri de judecată anterioare, că recurenta inculpată nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă reţinută în sarcina sa, în cauză operând dispoziţiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sus menţionate sub aspectul laturii subiective, motiv pentru care urmează să fie achitată.

Astfel, s-a reţinut fără tăgadă împrejurarea că partea vătămată, minora I.I., în vârstă de 6 ani, nesupravegheată, a pătruns intempestiv în carosabil, respectiv DJ 665 Crasna –Novaci, fără să se asigure, impactul cu autoturismul condus de recurenta inculpată neputând fi prevăzut de aceasta.

Că partea vătămată a procedat în acest sens o demonstrează atât declaraţiile martorilor C.L.E. şi D.A. ( filele 13 şi 19 d.u.p.) cât şi expertizele criminalistice efectuate în cauză, care demonstrează că recurenta inculpată, în condiţiile date nu putea evita impactul, că nu datorită ei s-a produs accidentul şi mai mult, nu putea să îl prevadă.

Astfel, martorii au menţionat că minora „a sărit brusc în faţa maşinii, iar autoturismul a încercat să evite impactul, inculpata trăgând de volan în partea stângă, intrând pe celălalt sens, dar apariţia acesteia nu a putut fi evitată”.

Nici susţinerile recurentei inculpate – declaraţie dată la urmărire penală - fila 11 d.u.p., în sensul că mergea regulamentar pe partea dreaptă în direcţia Novaci şi la un moment dat partea vătămată, fără să se asigure a intenţionat să traverseze, că a încetinit luând toate măsurile pentru înlăturarea pericolului, dar nu a putut evita impactul – nu au fost înlăturate prin alte probe.

Reţine în acelaşi timp tribunalul că în doctrina şi practica în materie sunt consacrate trei împrejurări ţinând de mecanica şi fizica accidentului rutier care exclud sau susţin vinovăţia autorului:

O primă împrejurare se referă la comparaţia dintre timpul de deplasare al pietonului din momentul când conducătorul auto observă apariţia situaţiei periculoase şi până la lovirea acestuia Tp cu timpul necesar  pentru punerea în funcţiune a sistemului de frânare Tii.

Dacă Tp este mai mic decât Tii rezultă imposibilitatea tehnică de evitare a accidentului. Dacă Tp este mai mare decât Tii atunci se compară distanţa Sa dintre autovehicul şi locul accidentului cu spaţiul de frânare până la oprire St.

În această a doua împrejurare dacă St este mai mare ca Sa concluzia că evitarea nu ar fi fost imposibilă va fi formulată numai în cazul în care accidentul s-a produs la sfârşitul spaţiului de frânare, condiţionarea fiind raportată la situaţia în care conducătorul auto se deplasa cu o viteză constantă (N. N., M. S. – Expertiza tehnică a accidentelor de circulaţie. Ed. Militară. Bucureşti 1987).

Într-o a treia împrejurare, vinovăţia conducătorului auto este înlăturată de faptul că timpul necesar pentru oprire în condiţii de siguranţă a autoturismului este mai mic decât timpul necesar pentru evitarea coliziunii.

În sensul celor sus menţionate pledează şi expertizele criminalistice efectuate în cauză, respectiv nevinovăţia recurentei inculpate, stabilind că aceasta se deplasa în zonă cu o viteză de cca. 25 – 28 km/h, sub limita legală de 50 km/h, că a luat toate măsurile pentru a evita impactul cu partea vătămată, pătrunzând pe celălalt sens de deplasare, iar impactul a avut loc în partea dreaptă a autoturismului, minora încercând să traverseze în fugă fără să se asigure.

De altfel, ultima expertiză efectuată în cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a ţinut să confirme ceea ce se concluzionase în cea de-a doua expertiză (expert tehnic Z.A.) privind viteza de deplasare şi împrejurările în care s-a produs accidentul de circulaţie, înlăturând în acest sens contradicţiile existente cu cealaltă expertiză (expert tehnic C.GH.), ideea fiind aceea că recurenta inculpată nu putea evita în condiţiile date impactul cu partea vătămată şi nici nu putea preveni producerea evenimentului rutier, că accidentul putea fi prevenit numai de persoanele responsabile cu supravegherea minorei.

S-a reţinut că în zonă nu erau indicatoare de limitare a vitezei sau indicator trecere pietoni, că victima, în calitate de pieton, nu a respectat normele de circulaţie, încălcând prevederile art.35 alin.1, 72 alin.1, 73 alin.3 şi 72 alin.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată.

Expertizele au mai stabilit în acelaşi timp, având în vedere susţinerile martorilor oculari, precum şi poziţionarea urmelor de frânare şi lungime a acestora (aspecte prezentate şi în procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia constatării la faţa locului) că recurenta inculpată a încercat să evite impactul cu partea vătămată, intrând pe sensul opus în partea stângă a sensului de deplasare, dar manevrele nu au fost suficiente pentru a înlătura starea de pericol, apariţia minorei în trafic fiind intempestivă.

Având în vedere aspectele reţinute, urmează a se dispune achitarea inculpatei cu privire la in fracţiunea prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 reţinută în sarcina sa, urmând a fi respinsă în acelaşi timp acţiunea civilă formulată de partea vătămată, prin reprezentantul său legal.

În situaţia dată, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurenta parte vătămată, prin reprezentantul său legal.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art.38515 pct.1 lit. b C.pr.pen. şi pct.2 lit. b C.pr.pen., art.192 pct.3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurent - inculpat G.A. împotriva sentinţei penale nr. …din 23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr….. şi rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen. achită inculpata privind infracţiunea prev.de art.184 alin.1 şi 3 C.pen.

Respinge acţiunea civilă formulată de partea vătămată, prin reprezentantul său legal I.I..

Respinge recursul formulat de recurent - parte vătămată I.I. împotriva sentinţei penale nr….. din 23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr……..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 09 Iulie 2012.

Domenii speta