Contestaţie decizie de sancţionare

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr.815

Şedinţa publică din data de  29.01.2013

Completul constituit din:

Preşedinte

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind pronunţarea asupra contestaţiei formulate de reclamantul DG împotriva pârâtei S.C. R & RS.A.

Dezbaterile au avut loc în  şedinţa publică din data de 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă întocmită la acea dată (ce face parte integrantă din prezenta sentinţă), când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 29.01.2013.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Social la data de 17.10.2012, reclamantul DG a chemat în judecată pârâta S.C. R & RS.A., solicitând nulitatea deciziei de sancţionare nr.6405/20.09.2012 emisă de pârâtă, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii concedierii cu avertisment scris.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, urmare a referatului nr.2417/24.08.2012  al cărui autor este necunoscut, a fost sancţionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, începând cu data comunicării deciziei, pentru o "abatere care consta in neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu si încălcarea prevederilor regulamentului intern de funcţionare, a instrucţiunilor de lucru, precum si a prevederilor prevăzute in contractual individual de munca si in fisa postului, respectiv ,,fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu,,.

 A solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei contestate, întrucât in cuprinsul acesteia nu sunt cuprinse  descrierea faptei ce constituie  abatere disciplinară,  motivele pentru acre au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile, conform art.252 alin1 lit.a si c din Codul muncii,

A menţionat că in nota explicativă  a formulat apărări ce  au fost ignorate, vădit fiind caracterul tendenţios si premeditat al deciziei de sancţionare, iar actele  pe care le-ar fi încălcat nu  pot fi invocate, întrucât în fişa postului de operator reţele comunicaţii, post pe care-l ocupa, nu cuprinde atribuţii care sa-l fi pus in situaţia de a  solicita, in calitate de superior, unui operator(funcţie similara),  să execute sarcini cum ar fi  conectarea sau deconectarea unui abonat. Mai mult, regulamentul de ordine interioară este emis in anul 2009, încălcând astfel prevederile art.246 din Codul muncii, cu privire la întocmirea acestuia  in conformitate cu noul cod.

In ceea ce priveşte temeinicia  deciziei de concediere, reclamantul a invocat  faptul că nu se face vinovat de abaterea reţinută in sarcina sa. După cum reiese din rapoartele de activitate ale operatorului de reţele, B G, din zona sa de domiciliu, acesta a găsit cablul tăiat, fapt ce nu poate conduce la presupusul furt de servicii de televiziune prin cablu, şi, mai mult, in raportul de lucru din data de 30.08.2012, după ce a efectuat plata sumei restante, 285 lei, prin chitanţa nr. C120119663539/30.08.2012, se menţionează ca operatorul B G face reconectare conform procedurilor, deci nu poate fi vorba ca ar fi folosit serviciile de televiziune prin cablu, deci nu exista prejudiciul invocat si nici presupusa fapta.

A mai precizat reclamantul că este acuzat  de  fapta de furt de servicii de telefonie prin cablu, fapt nedovedit si neargumentat, de presiuni exercitate asupra unui subordonat pentru a fi  deconectat, fapt ce este contrazis de raportul de activitate al operatorului B G, ba de ambele presupuse  fapte, niciuna din ele  nefiind argumentate si neîntemeiate in drept si descrise exact.

De asemenea, s-a mai invocat faptul că, faţă de situaţia sa financiară, între el si unitate a existat un angajament de plată care consfinţea o reeşalonare a sumei datorate societăţii, că, la solicitarea comisiei de cercetare disciplinară  a fost obligat să spună că avea sarcini de transmitere in teren a situaţiei privind conectările si reconectările, sarcini care  nu sunt  cuprinse in fişa postului de operator reţele, fără a fi încadrat pe un post cu astfel de  atribuţii sau remunerat pentru astfel de sarcini, că, deşi a solicitat, nu i s-a adus la cunoştinţă numele persoanei care  a întocmit referatul ce sta la baza cercetării disciplinare, că in decizia de sancţionare nu se face referire la  comportamentul general si la faptul că in perioada de 8 ani de activitate pentru societatea pârâtă si  2 ani  ca si colaborator, nu a avut nicio abatere disciplinara şi, implicit, nicio sancţiune.

 In subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment scris, având in vedere gradul redus de periculozitate al fapte săvârşite sub aspectul consecinţelor, lipsa unui prejudiciu, comportarea generală in calitate de salariat

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 252 din Codul Muncii.

 Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, în conformitate cu art.270 din Codul muncii, art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi, în consecinţă, în conformitate cu art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită de  timbru judiciar.

In probaţiune, reclamantul a depus la dosar, în copie: cererile  înregistrate la SC R & RS.A. Târgu-Jiu sub nr.2986/08.10.2012, 2836/27.09.2012, 2804/25.09.2012, 2799/25.09.2012,  2798/25.09.2012,  chitanţa nr.C1201 19663539/30.08.2012 eliberata de SC R & R SA,  adeverinţa nr.24353/02.10.2012, adeverinţa 17510/13.07.2012; decizia nr. 6405 din data de 20.09.2012 emisa de SC R & R SA, actul de identitate al reclamantului,  rapoarte de activitate din 25.06.2012, 25.07.2012, 22.08.2012 şi .30.08.201 2.

Legal citată,  pârâta SC R & RSA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

A susţinut că reclamantul a fost salariatul societăţii R & RS.A., ocupând funcţia de operator reţele de comunicaţii pana la data de 24.09.2012, când prin decizia nr. 6405/20.09.2012, administratorul societăţii a decis desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului D G in conformitate cu dispoziţiile art. 61 lit. a coroborate cu dispoziţiile art. 248 alin. 1 lit.e din Codul Muncii.

S-a mai arătat că abaterea săvârşită de salariatul D G pentru care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinarea a constat în neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu si încălcarea prevederilor regulamentului intern de funcţionare, a instrucţiunilor de lucru precum si a prevederilor prevăzute in contractul individual de munca si in fisa postului, respectiv fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu. Mai mult decât atât, prin referatul nr. 2417/24.08.2012 administratorul societăţi a fost informat ca salariatul D G a solicitat angajatului din subordine in zilele de 26.06.2012 si 25.07.2012 sa nu fie deconectat de la serviciul de furnizare a programelor de televiziune prin cablu R&R, deşi figura pe lista de restanţieri emisa de aplicaţia de baza de date a firmei-cod client nr. 176152, utilizând/beneficiind astfel in tot acest timp de serviciile societăţii fără a achita contravaloarea acestora.

S-a mai susţinut faptul că fapta salariatului este cu atât mai grava cu cat salariatul avea obligaţia de serviciu de a urmări si verifica desfăşurarea activităţii de deconectare si reconectare lunara a abonaţilor suspendaţi pentru neplata, precum si de a raporta racordările frauduloase la reteaua de cablu tv a R. &R.. si, implicit, sesizarea comiterii infracţiunii privind furtul de semnal.

In conformitate cu prevederile art. 251 alin 2 Codul Muncii, salariatul a fost convocat in vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, fiindu-i aduse la cunoştinţă toate aspectele menţionate anterior precum si prevederile regulamentului de funcţionare si ale fisei postului încălcate. Astfel, salariatul a beneficiat de dreptul de a formula si susţine toate apărările in favoarea sa, precum si de posibilitatea sa ofere persoanelor împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivaţiile pe care le considera necesare aşa cum rigorile legislaţiei muncii impun.

Cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, salariatul a întocmit nota explicativă din data de 03.09.2012, înregistrata sub nr. 2513/03.09.2012, în care, recunoaşte in mod expres că a utilizat serviciul de televiziune prin cablu în perioada 24.06.2012-22.08.2012 nefiind deconectat, precum si faptul ca a uzat de poziţia pe care o are în cadrul societăţii R&R  si a utilizat serviciul de televiziune fără a avea acest drept(răspunsul la întrebarea nr.2).

De asemenea, s-a arătat ca decizia de sancţionare nr. 6045/20.09.2012 cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, fiind respectate dispoziţiile art.252 alin 2 Codul Muncii,  în cuprinsul acesteia au fost menţionate următoarele."Apărarea acestuia, potrivit căreia nu a solicitat angajatului din subordine sa nu ii deconecteze, nu poate fi reţinuta întrucât, pe de o parte, in nota explicativa recunoaşte in mod expres ca a uzat de poziţia pe care o are in cadrul societăţii si a utilizat serviciul de televiziune fără a avea acest drept, iar pe de alta parte, aceasta este contrazisa chiar de salariat, întrucât in cadrul aceleaşi note explicative, îşi schimba apărarea, afirmând ca nu a exercitat "presiuni asupra operatorului de zona sa nu efectueze operaţia de deconectare a reţelei". Aceasta apărare este înlăturată si datorita atitudinii pasive si culpabile manifestata de salariat in raport cu atribuţiile sale de serviciu care rezulta atât din faptul ca salariatul, conform propriilor mie declaraţii, după raportarea activităţii nu a întrebat subordonatul de ce nu l-a deconectat cat si din faptul ca nu a luat nici o măsura când a observat in raportul de activitate poziţia sa de client nedeconectat. De asemenea, aceasta apărare este înlăturată, deoarece este contrazisa de nota de relaţii a salariatului din subordine in care se precizează faptul ca domnul DG i-a solicitat acestuia sa nu-l deconecteze deşi apărea pe lista de deconectări.

Totodată, a fost înlăturată apărarea acestuia privind faptul ca nu a solicitat pana la 22.08.2012, ora 16.00, angajatului din subordine sa nu îl deconecteze, întrucât a considerat ca e sarcina acestuia sa efectueze aceasta operaţiune, deoarece, conform propriei declaraţii, a raportat in mod greşit directorului punctului de lucru, la sfârşitul lunii, situaţia abonaţilor deconectaţi, ascunzând faptul ca el nu fusese deconectat sau ca are probleme financiare in a achita contravaloarea serviciului utilizat. Solicitarea acestuia din data de 22.08,2012, ora 16.09, de a fi deconectat releva faptul ca salariatul din subordine ar fi îndeplinit ordinul de serviciu primit de la domnul DG încă din ziua de 26.06.2012 precum si faptul ca deconectarea nu s-a realizat, tocmai pentru ca acesta a solicitat sa nu fie deconectat. S-a apreciat că susţinerile acestuia privind faptul ca in data de 22.08.2012, ora 16.00, a solicitat salariatul din subordine sa efectueze deconectarea de la serviciul de televiziune şi de la locaţia sa, motivat de faptul ca are dificultăţi financiare si nu poate plaţi, urmează, de asemenea, sa fie înlăturate, având in vedere faptul ca in perioada 26.06.2012-22.08.2012 salariatul a utilizat serviciul de televiziune prin cablu, fără a avea acordul societăţii, acest aspect fiind constatat de procesul verbal de constatare din dala de 22.08.2012, întocmit de echipa de verificare care a constat ca, a fost comisa fapta de racordare frauduloasa, fără acordul societăţii, la reţeaua de telecomunicaţii/TV prin cablu operat de firma de către domnul DG, proprietar/utilizator al apartamentului …….

De asemenea, salariatul a declarat în mod expres în nota explicativă că din decembrie 2005 are atribuţii de conducere a activităţii de urmărire abonaţi, având printre alte sarcini de serviciu si vizarea si verificarea rapoartelor de activitate ale operatorilor de reţea, respectiv activitatea de deconectare şi reconectare abonaţi, reţinându-se in mod justificat, circumstanţa agravanta a faptei comise.

A mai arătat pârâta că in decizia de sancţionare sunt menţionate  prevederile din regulamentul intern de funcţionare şi fişa postului salariatului ce au fost înlăturate, precum si dispoziţiile art.61 alin.1 lit.a, art.247, art.248 alin.1, art.250, art.251, art.252 din Codul muncii, astfel că decizia este  întemeiată in drept si cuprinde prevederile încălcate.

Cu privire la susţinerea reclamantului că  nu ar fi  avut atribuţii care sa-l fi pus în situaţia de a solicitat unui  alt salariat să nu îl deconecteze, parata a arătat că reclamantul a recunoscut in mod expres  în nota explicativă ca avea astfel de atribuţii.

Cu privire la temeinicia deciziei de sancţionare, pârâta a  menţionat că reclamantul  se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute in sarcina sa, având in vedere ca  a solicitat salariatului  B G, ce se ocupa cu deconectarea  rău-platnicilor serviciilor de cablu  sa nu îl deconecteze, desi se afla pe lista  celor ce urmau a fi deconectaţi, astfel că reclamantul a beneficiat de  serviciul de  televiziune prin cablu in perioada 26.06.2012-22.08.2012, fără a avea acordul societăţii R. &R.., uzând de poziţia pe care o avea in cadrul companiei.

A mai susţinut că faptul că reclamantul a achitat in data de 30.08.3012 debitul restant, fiind reconectat la reţeaua R& R nu are relevanţă, întrucât fapta  s-a comis in perioada 22.06.2012-22.08.2012.

In ceea ce priveşte susţinerea  reclamantului că nu avea cuprinse în fişa postului sarcini de transmitere in teren a situaţiei  privind conectările si  reconectările, pârâta a arătat  că la punctul  48  al fişei de post se menţionează că ,,prezenta fisă de post se completează cu deciziile, notele si procedurile interne ale societăţii, trasate verbal, pe email, sau pe orice alt mijloc de comunicare de coordonatorii ierarhici,  că aceasta susţinere este contrazisă de declaraţiile sale din nota explicativă, de viza sa data prin semnătura personala pe toate rapoartele de activitate,,.

 Referitor la înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment scris, s-a arătat că aceasta nu se poate face de instanţa, că  fapta de furt de servicii de telefonie mobilă este una extrem de gravă, având in vedere consecinţele  sale, că tolerarea unei astfel de fapte ar crea discriminare in raport cu ceilalţi abonaţi ce nu-şi plătesc serviciile  de televiziune prin cablu, precum şi faptul că atâta  timp cât încrederea  acordata salariatului a fost înşelată nu ar mai fi posibila menţinerea in societate a reclamantului, in caz contrar fiind necesar ca un alt salariat sa controleze activitatea acestuia.

A depus la dosar, în copie: decizia de sancţionare nr.6405/20.09.2012,

procesul verbal al comisiei de disciplina din 03.09.2012, nota explicativă din 03.09.2012, convocare la cercetarea disciplinară din 28.08.2012,referat cu propunere de sancţionare din 24.08.2012, nota de relaţii a salariatului B G din 23.08.2012, proces verbal al comisiei de verificare din 22.08.2012, proces verbal de constatare din 22.08.2012 privind racordarea frauduloasa săvârşită de reclamant, proces verbal de constatare din 22.08.2012, angajament de plata al reclamantului, angajament de plată din 27.02.2012, raport de activitate al salariatului Bobina Gheorghe din 26.06.2012, vizat de DG, raport de activitate al salariatului Bobina Gheorghe din 25.07.2012, vizat de DG, raport de activitate al salariatului B G din 22.08.2012, vizat de DG, extras  din regulamentul  intern  de  funcţionare  S.C  R&R  S.A., dovada luării la cunoştinţă de către salariatul DG a prevederilor regulamentului tern de funcţionare, fisa postului, rapoarte de activitate ale reclamantului din  12.09.2012, 11.09.2012, 13.09.2012, 15.06.2012, 06.08.2012, 03.08.2012,  02.07.2012, corespondenţă e-mail, nota explicativă din 17.09.2012,  referat din 28.08.2012, decizia nr.6687/28.09.2012,  referat din 13.01.2012,  nota explicativa din 23.02.2012,  procedura interna privind  constatarea faptelor si identificarea persoanelor racordate fraudulos  la reţeaua de telecomunicaţii, liste cu abonaţii restanţieri la plata serviciilor de televiziune prin cablu, contract individual de muncă al reclamantului ,fisa postului acestuia din data de  01.04.2010, plângere penală formulata impotriva reclamantului de societatea parata.

In probaţiune instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu martorul  B G, iar pentru pârâtă a încuviinţat proba cu martorul  A A, proba cu interogatoriul pârâtului si  proba  cu înscrisuri.

S-au ascultat martorii încuviinţaţi părţilor si s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul DG a fost angajat al societăţii pârâte S.C. R& R  S.A. din  data de  01.03.2004, în funcţia de operator reţele telecomunicaţii, după cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la I T M sub nr.2690/18.03.2002(f.148-150).

La data de 20.09.2012 reclamantului i s-a desfăcut diciplinar contractul individual de muncă, prin decizia nr.6405/20.09.2012 emisă de S.C. R& R S.A, reţinându-se in sarcina sa  fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu.(f.20-21).

Reclamantul contestă în prezenta cauză atât aspecte ce privesc  forma deciziei de  concediere, cât şi temeinicia deciziei de sancţionare disciplinară

 Sub primul aspect, reclamantul a invocat  lipsa descrierii în decizia contestata a faptei  ce constituie abatere disciplinară, precum şi nemenţionarea  în decizie a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările pe care le-a formulat in timpul cercetării disciplinare, elemente  ale deciziei de sancţionare disciplinară  prevăzute de art. 252 alin.2  din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii  absolute.

Instanţa retine că  în cuprinsul deciziei de concediere este descrisă fapta  imputată reclamantului, si anume ,,fapta de  furt de servicii de televiziune prin cablu,,.

De asemenea, constată că pârâta, in decizia de sancţionare, a răspuns  punctual  tuturor apărărilor  formulate de reclamant în cursul cercetării disciplinare, înlăturându-le(nota explicativă nr.2513/03.09.2012 de la f.40-43). Pârâta a arătat motivele pentru care nu a reţinut apărarea reclamatului in sensul că nu a solicitat  angajatului din subordine să îl deconecteze şi aprecierea  că era in sarcina acestuia sa efectueze operaţiunea( paragrafele  5 şi 6 din decizie). Totodată,  pârâta a menţionat si înlăturat in decizie si apărarea  reclamantului privind  faptul că ar fi solicitat sa nu fie deconectat ca urmare a  dificultăţilor financiare cu care se confrunta (paragraful 7 din decizie), precum si  aceea  privind intenţia reclamantului  de a achita sumele restante  la plata serviciului de televiziune prin cablu(paragraful 8 din decizia de sancţionare).

 Susţinerea reclamantului că  ,,nu ar fi apreciat corect faptul că, fiind restanţier, poate fi învinuit de furt de semnal,, este înlăturata de pârâtă pentru motivele arătate in  paragraful 7 din decizia contestată.

De altfel, reclamantul nu precizează  care sunt acele apărări pe care le-ar fi formulat si care ar  nu ar fi fost înlăturate de pârâtă  prin decizia de sancţionare, făcând doar afirmaţia că apărările sale din nota explicativă data in cursul cercetării disciplinare ar fi fost ignorate de pârâtă.

 Nici faptul că  decizia ,,nu ar fi  întemeiată in drept,, nu  se poate  reţine,  în condiţiile in care se menţionează in decizie că  a fost emisă in baza dispoziţiilor art.61 alin.1 lit.a  din Codul muncii, art.247 din Codul muncii, art.248 alin.1 lit.e din Codul muncii, art.251-252 din Codul muncii.

De asemenea, faptul că regulamentul de ordine interioară invocat în decizie ar fost emis în anul 2009, nu este de natură a atrage nulitatea sa şi a deciziei de concediere,  prevederile art.246 din Codul muncii stabilind obligaţia întocmirii unui regulament de ordine interioară la nivelul oricărui angajator, acesta dispoziţie nefăcând insă inaplicabil un regulament de ordine interioară deja existent.

Sub aspectul temeiniciei deciziei de sancţionare, instanţa  constată că reclamantul se face vinovat de  fapta reţinută in sarcina sa ca abatere disciplinară, respectiv  furtul de servicii de televiziune prin cablu.

Potrivit art.  247  din Codul muncii:

(1)Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit  o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă in legătură cu munca si care constă intr-o acţiune sau inacţiune, săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

 Instanţa reţine că  reclamantul, ce  înregistra restanţe la plata serviciului de televiziune prin cablu, a solicitat  la 26.06.2012 si 25.07.2012 martorului B G, angajat al S.C. R& R  S.A.,  să nu  îl deconecteze, pe motiv că are un angajament de plată fata de societatea pârâtă.  Depoziţia martorului B G (f.87),  ,,nota de relaţii,, data de acesta in 23.08.2012  si nota explicativa a martorului  BG din 17.09.2012(f.101) sunt  relevante in acest sens.

In virtutea atribuţiilor de serviciu, în perioada iunie-august 2012 reclamantul  a întocmit listele cu abonaţii restanţieri, între care figura chiar el(răspunsul  reclamantului la întrebarea nr.  3 din interogatoriu-f.84), liste pe care le-a înmânat operatorului de reţea B G, subaltern al său, in vederea efectuării deconectărilor.

Reclamantul contestă că ar  fi avut, potrivit fisei postului, atribuţii care sa-i permită sa solicite operatorului de reţea sa nu îl deconecteze.

Insă, probatoriul administrat în cauză confirmă ca reclamantul avea atribuţii de conducere a activităţii de coordonare zona CT, având obligaţia de a urmări desfăşurarea activităţii de deconectare/reconectare lunară a abonaţilor  suspendaţi pentru neplata, de a raporta racordările frauduloase la reţeaua de cablu tv si de a sesiza comiterea infracţiunii privind furtul de semnal.

 Astfel, la punctul  F  din contractul individual de muncă al reclamantului  se menţionează că  salariatul are  ca atribuţii ale postului cele menţionate in fişa postului, precum si orice alte atribuţii dispuse de seful ierarhic sau de către conducerea unităţii, menţiune  ce apare si la punctul 48 din fisa postului din 12.07.2012(f.75). In fisa postului semnata de reclamant la  01.04.2010 se menţionează,  de asemenea, că  aceasta poate fi completata pe parcurs  cu alte atribuţiuni(pct.4 din cap. Drepturi si sanctiuni-f.156).

În răspunsurile la interogatoriu reclamantul a recunoscut că i s-a solicitat verbal să  coordoneze zona CATV(răspunsul de la întrebarea nr.7-f.85), şi că introducerea în sistemul informatic persoanele ce urmau a fi deconectate(răspunsul la întrebarea nr.1-f.84)

 Totodată, reclamantul a declarat în mod expres în nota explicativă din data de 03.09.2012 că, în calitatea sa de coordonator de zona, a înaintat martorului B G lista deconectărilor ce trebuiau realizate în zilele respective,  si că la sfârşitul lunii a comunicat directorului punctului de lucru că au fost  realizate deconectările, precum si faptul că  are atribuţii de  conducere a activităţii de  urmărire  abonaţi, având printre sarcinile de serviciu vizarea şi verificarea rapoartelor de activitate ale operatorilor de reţea, respectiv activitatea de deconectare-reconectare abonaţi(f.40-42).

Şi in fişa postului se menţionează  obligaţia reclamantului de a efectua întreţinerea reţelei CT prin  verificarea listelor de abonaţi CT, abonaţi conectaţi ilegal.

 De asemenea, numeroasele rapoarte de activitate zilnică depuse la dosar, aparţinând reclamantului in care se menţionează ca activităţi zilnice  ,,pregătire liste  teren,  deconectări, reconectări, rezilieri, modificări,,(f.88-94), precum si depoziţiile martorilor Alecsoiu Alin, superiorul  ierarhic al reclamantului(f.86) si Bobină Gheorghe, subalternul sau(f.87), confirmă  existenta în sarcina acestuia  a atribuţiilor  mai sus menţionate.

 Astfel, martorul B G a declarat că  ,,reclamantul a fost seful meu in lunile  iunie, iulie si august, el înmâna listele cu abonaţii restanţieri şi pe toate listele era si dumnealui. Când îmi înmâna aceste liste îmi spunea să nu îl deconectez, deoarece declara ca avea angajament de plată  nu l-am deconectat… insă in ultima lună  m-a sunat intre orele 16.00-17,00 să merg să-l deconecte. Nu am raportat solicitarea reclamantului de a nu-l deconecta, deoarece  era seful meu si el ştia cine trebuie deconectat.,,)-f.87.

De asemenea, martorul A A a arătat că ,,în fiecare seară reclamantul avea ca sarcina de serviciu întocmirea unui raport de activitate a tuturor angajaţilor din subordinea sa (…) erau 8 salariaţi in subordinea reclamantului, printre care si martorul  B G. Reclamantul comunica deconectările mie si  directoarei punctului de lucru. Subalternii reclamantului primeau de la reclamant liste cu abonaţii ce urmau a fi deconectaţi. Rapoartele de activitate  privind activitatea zilnică a fiecarui operator de retea se intocmea  de fiecare operator, zilnic,  şi erau predate reclamantului. Ele trebuiau avizate de reclamant imediat după primire. Rapoartele de activitate  erau pastrate de reclamant  in format scris… eu sau directoarea punctului de lucru le verifica uneori,,.

 Si referatul nr.24  din data de 13.01.2012, prin care se solicita sancţionarea salariatului M I C, este întocmit de reclamant in calitate de ,, coordonator de zonă in cadrul  departamentului tehnic al societatii,,(f.104).

Pentru considerentele mai sus arătate instanţa înlătură şi susţinerea reclamantului potrivit căreia  în decizia de sancţionare  ,,se invocă acte ce nu corespund realităţii,, , pe motiv că  prevederile din regulamentul intern de funcţionare, instrucţiunile de lucru şi fişa postului,  pe care le-ar fi încălcat, conform deciziei contestate,  nu ar fi putut fi invocate de pârâtă ca temei al faptei pentru care a fost concediat, fata de atribuţiile sale din fişa postului.

Reclamantul a recunoscut  că a utilizat  serviciul de televiziune prin cablu din data de 26.06.2012, dată când trebuia deconectat, si până la data de 22.08.2012, când s-a descoperit fapta, atât prin  nota explicativă data în cursul cercetării disciplinare(f.40 verso-pct.2), cât şi în răspunsurile la interogatoriu(f.85).

Prin vizarea  rapoartelor de activitate zilnica întocmite de martorul  B G, inclusiv  in zilele când  reclamantul trebuia sa fie deconectat, acesta a luat cunoştinţă  că nu operase  deconectarea locaţiei ce ii aparţinea.

Fapta de furt  de servicii de televiziune prin cablu, implicit a unui bun din patrimoniul societăţii,  ca abatere disciplinară este menţionată in  regulamentul de ordine interioară(f.69), reclamantul semnând de luarea acestuia la cunoştinţă la data de 18.05.2009(f.71).

De asemenea, în fişa postului se menţionează, între atribuţiile reclamantului, aceea de a  nu comite in perioada in care prestează servicii pentru angajator fapte de natură penală si fapte  de natura sa producă prejudicii materiale societăţii.

Reclamantul a invocat  faptul că  nu s-ar face vinovat de săvârşirea faptei  de furt de servicii de televiziune prin cablu, întrucât avea încheiat un angajament de plată cu societatea pârâtă pentru serviciile de televiziune prin  cablu neplătite.

Nu există nicio dovada in sensul să un astfel de angajament ar da dreptul reclamantului  de a nu solicita deconectarea de la reţeaua de televiziune prin cablu, si, mai mult, martorul B G a declarat că pentru angajaţii care au un angajament de plată si nu-si onorează obligaţia de a plăti, serviciul de televiziune prin cablu se suspendă(f.87).

 Nici achitarea de către reclamant a sumei de  285,02 lei, reprezentând contravaloare servicii de televiziune prin cablu, la data de 30.08.2012, conform chitanţei nr.C1201 19663539(f.10)  nu  face ca  fapta  si prejudiciul cauzat sa nu mai existe, fiind vorba doar de o acoperire ulterioară  a sumei datorate de reclamant pentru serviciile prestate de societatea pârâtă.

 Aşadar, reclamantul, în perioada 26.06.2012-22.08.2012 a utilizat serviciul de televiziune prin cablu, fără a avea acordul societăţii, omiţând sa ia masuri pentru deconectarea sa, in condiţiile in care aceasta intra  in atribuţiile sale,  uzând de poziţia de coordonator  de  zonă privind serviciile de televiziune prin cablu, deţinută în cadrul societăţii  pârâte.

In ceea ce priveşte  înlocuirea sancţiunii disciplinare a concedierii cu sancţiunea  avertismentului scris, instanţa apreciază că aceasta nu se impune, având in vedere criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 250 din Codul muncii, dat fiind gravitatea deosebită a  abaterii disciplinare  săvârşite de reclamant, ce rezultă din  natura faptei - însuşirea fără drept a unui bun din patrimoniul  pârâtei-semnalul de televiziune prin cablu, precum şi  circumstanţele  comiterii faptei -  reclamantul s-a folosit de atribuţiile sale de  serviciu  pentru a comite fapta; a implicat în comiterea faptei şi un salariat aflat din subordinea sa.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt si de drept mai sus menţionate, reţinând că decizia de concediere contestata este temeinică si legală, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

In baza art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, reţinând culpa procesuala a reclamantului, prin faptul că acesta a declanşat procedura judiciară, dar acţiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată,  instanţa urmează a obliga  reclamantul la plata  cheltuielilor de judecata efectuate de pârâtă si dovedite in cauză.

Pârâta a solicitat  plata cheltuielilor de transport ocazionate de prezentul proces si a depus la dosar ordine de deplasare, foi de parcurs  si chitanţe de  achiziţionare a carburantului(f.144-147).

Instanţa reţine că doar cheltuielile de transport aferente  termenului de judecată din data de  24.01.2013  au fost  dovedite prin ordinul de  deplasare din  data de 23.01.2013  vizat  de Tribunalul Gorj la data de 24.01.2013, ce confirmă contravaloarea combustibilului necesar deplasării pe distanta C-TJ în cuantum de 100,98 lei(f.144),  şi chitanţa de achiziţionare  combustibil din data de  23.01.2013(f.144).

Celelalte documente depus de  pârâtă la dosar nu fac dovada  efectuării transportului pentru desfăşurarea prezentului proces.  Astfel, la dosar s-a depus un  bon de benzina din 12.11.2012(f.145), o  foaie de parcurs pentru perioada 11.12.2012-16.11.2012(f.145), iar primul termen de judecata a fost la data de 22.11.2012,  neexistând, de altfel, nicio  dovadă a consultării dosarului anterior acestei date. Nici ordinul de deplasare din data de  09.01.2013(f.147) nu este o dovada suficienta pentru a dovedi cheltuielile de transport efectuate, in condiţiile în care nicio dovada a achitării contravalorii combustibilului nu însoteşte acest ordin.

Prin urmare,  se va admite în parte cererea  pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată şi se va obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 100,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul DG, împotriva pârâtei S.C. R & RS.A., ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată şi obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 100,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 29.01.2013  , la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare