Contestaţie împotriva deciziei de pensionare

Dos. Nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 584/2014

Şedinţa publică de la 13 Martie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind  judecarea cauzei  formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta  C. J. P. G .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul şi consilier juridic S. C. pentru pârâtă.

Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat instanţa a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamantul C. N. a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi ulterior precizată.

Consilier juridic S. C., pentru pârâtă, a solicitat respingerea contestaţiei pentru motivele inserate în  întâmpinare.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul C N: a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. 169343 din 21.12.2012 emisă de  pârâta C. J. P. G solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta emiterea unei decizii de pensionare prin care să fie valorificate la stabilirea dreptului de pensie şi adeverinţele nr.89/20.06.2012 şi 91/20.06.2012 emise de SC R. K. SRL S.

În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că prin adeverinţele mai sus menţionate a fost evidenţiat faptul că reclamantul  a desfăşurat activitate peste programul normal de lucru în mod sistematic pe o perioadă de 19 ani, 9 luni şi 6 zile.

A mai arătat  reclamantul că deşi a adus la cunoştinţa pârâtei aceste aspecte, la emiterea deciziei de pensionare  pârâta  C. J. P. G nu a valorificat aceste adeverinţe, motiv pentru care a înţeles să conteste decizia de pensionare.

În drept , reclamantul a invocat OUG nr.4/2005 şi art.10 din Legea nr.491992.

În dovedire , reclamantul a depus decizia contestată şi adeverinţele nr.89/20.06.2012 şi 91/20.06.2012, emise de unitatea angajatoare, adresa CJPG nr.39016/14.02.2013 către C. C. de C., contestaţia reclamantului adresată C. C. de C.

Reclamantul a depus , în dovedire,  adeverinţa nr.16673/11.11.2010 , extras buletinul de calcul aferent deciziei de pensionare nr.169343 din 10.09.2010 şi al deciziei nr. 169343 din 21.12.2012.

Pârâta C. J. P. G a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, motivând că sumele din adeverinţa nr.89/21.12.2012 nu au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, deoarece nu au un caracter permanent, nefiind prevăzute în anexa 15 din HG nr.257/2011 şi că există  neconcordanţe între sporul de vechime din adeverinţa nr.89/21.12.2012 şi prevederile art.165, ali.3 din Legea nr.263/2010.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterate susţinerile  din  cererea de chemare în judecată  invocând prevederile legii nr.49/1992.

Prin sentinţa nr.4259/12.09.2012, T. G. a admis contestaţia reclamantului C. N., a anulat decizia nr. .169343/21.12.2012 emisă de CJP G şi a obligat pârâta  CJP G să emită o nouă decizie de pensionare care să aibă în vedere la stabilirea pensiei că în perioadele menţionate în adeverinţele nr.89/20.06.2012 şi 91/20.06.2012  reclamantul a  beneficiat de spor pentru lucru sistematic peste programul de muncă normal.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a formulat  recurs  pârâta CJPG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 9648/04.12.2013 pronunţată de C. de A. C.  a fost admis recursul formulat de pârâta CJPG a fost casată în sentinţa şi trimisă cauza pentru rejudecarea aceleiaşi instanţe. 

Dosarul a fost reînregistrat  pe rolul T. G., secţia  CMAS.

La rejudecare, reclamantul a înţeles să-şi precizeze acţiunea, în sensul indicării deciziei a cărei anulare o solicită, respectiv decizia nr. 169343/21.12.2012, precizând totodată şi adeverinţele nr. 89/20.06.2012 şi nr. 91/20.06.2012 care trebuia să fie luate la calculul punctului de pensie.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

S-a arătat de către pârâtă că prin cererea înregistrata la nr. 20364/10.08.2009, reclamantul a solicitat CJPG înscrierea la pensie de limita de vârsta, in baza Legii nr. 19/2000.Urmare analizării cererii înaintate si a actelor depuse la dosar, CJPG a emis decizia nr. 169343/09.10.2009 prin care a admis cererea contestatorul de acordare a pensiei de invaliditate, iar ulterior, prin decizia nr. 169343/9.09.2011 acesta  a beneficiat de transformarea pensiei fie la invaliditate la limita de vârsta.

Pârâta a relatat faptul că  prin cererea nr. 26218/13.07.2012, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei, depunând in acest sens adeverinţele nr. 88, 89, 90, 91, 92, si 93/20.06.2012, eliberate de SC R. K. SRL S., motiv pentru care CJP a emis decizia de pensionare nr. 169343/09.10.2012.

Raportat la îndrumările instanţei de control judiciar, pârâta a învederat ca CJPG nu a valorificat sporul de vechime din adeverinţa nr.90/2012, deoarece este valorificat conform art.165 din Legea 263/2010 " " Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:

a )perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;

10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

b)perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;

6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;

-15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani", iar potrivit prevederilor alin.4 de la acelaşi articol "Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utili/ut la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare”.

De asemenea, a arătat pârâta  că referitor la veniturile din adeverinţele nr. 89 si 91/20.06.2012, acestea ca nu au fost valorificate la determinarea punctajului mediu anual, din următoarele motive:

Cu privire la sporul pentru ore suplimentare menţionat in adeverinţa nr. 89/21.12.2012 nu a fost valorificat la calculul punctajului mediu anual, întrucât nu are caracter permanent si nu e menţionat in anexa 15 din HG nr. 257/2011.

In ceea ce priveşte adeverinţa nr. 91/20.06.2012, pârâta a arătat ca in aceasta adeverinţa se menţionează la coloana 2-salariu tarifar lei si coloana 3-salariu brut lei.

A menţionat pârâta că  a avut în  vedere la determinarea punctajului mediu anual salariul tarifar din adeverinţa nr. 91/20.06.2012, care, de altfel, este menţionat si in carnetul de muncă. Venitul brut din aceasta adeverinţa nu poate fi avut in vedere la determinarea punctajului mediu anual deoarece contravine prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 si HG nr. 257/2011.

 Cu referitor la adeverinţele nr. 88/2012 si 93/2012, a  menţionat pârâta că sporul de condiţii deosebite a fost valorificat conform menţiunilor din carnetul de muncă.Ulterior, CJP G, a revizuit decizia nr. 169343/9.10.2012, prin emiterea deciziei nr. 169343/21.12.2012, prin care a fost adăugat stagiul de cotizare 01.07.2009-05.08.2009, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o la Comisia Centrala de Contestaţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, şi faţă de dispoziţiile aplicabile în cauză, instanţă urmează să admită în parte contestaţia formulată de reclamantul  C. N., cu următoarea motivare:

Prin cererea formulată, reclamantul C. N. a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 169343/21.12.2012, aşa cum de altfel a precizat de mai multe ori pe parcursul procesului.  Susţine reclamantul că la emiterea acestei decizii nu au fost valorificate două adeverinţe pe care le-a prezentat pârâtei, respectiv adeverinţa nr. 89/20.06.2012 şi adeverinţa nr. 91/20.06.2012.

La rândul său, pârâta a arătat că adeverinţa nr. 89/20.06.2012 atestă sporul pentru ore suplimentare, care nu are caracter permanent, acesta fiind motivul pentru care nu a fost valorificat. În ceea ce priveşte adeverinţa nr. 91/20.06.2012, a precizat că a fost valorificat salariul tarifar, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.

Este astfel cert faptul că prima adeverinţă nu a fost valorificată la emiterea deciziei de pensionare nr. 169343/21.12.2012, iar în cazul celeilalte, a fost utilizat salariul tarifar, iar nu cel brut şi acesta este motivul pentru care decizia  a fost contestată.  Prin urmare, instanţa va examina decizia în raport de cele două adeverinţe.

Prima adeverinţă, cea cu numărul 89/20.06.2012 (filele 5-6 din dosarul nr. 642/95/2013) atestă faptul că reclamantul a beneficiat de spor pentru ore suplimentare în timp ce lucra la SC TPSUT SA Rovinari. Temeiul legal în baza acordării acestui spor a fost art. 71 alin. 4 din Legea nr.57/1974, în cuprinsul adeverinţei fiind menţionat şi faptul că a fost virată contribuţia de asigurări sociale pentru întreaga perioadă. 

Prin decizia nr. 19/10.12.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Cum în cazul de faţă, angajatorul a achitat contribuţia pentru asigurările sociale  la sumele menţionate în adeverinţa nr. 89/20.06.2012, pârâta are obligaţia valorificării la stabilirea drepturilor de pensionare cuvenite reclamantului.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. 91/20.06.2012 (filele 50-51 din dosar), vizează salariul tarifar şi salariul brut pe care le-a avut reclamantul  în perioada aprilie 1983-decembrie 1985 la SC TPSUT SA.

Potrivit art. 165 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 1 iulie 1977-31.12.1990 se utilizează salariile nete, iar nu cele brute, aşa cum consideră reclamantul. Cum pârâta a avut în vedere salariile nete menţionate în adeverinţă, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 34 din primul dosar, criticile reclamantului referitoare la această adeverinţă sunt neîntemeiate.

În consecinţă, va fi admisă în parte contestaţia formulată de reclamant, va fi anulată decizia  nr. 169343/21.12.2012 emisă de pârâtă, urmând ca aceasta să fie obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea adeverinţei nr. 89/20.06.2012, drepturile de pensionare urmând a fi stabilite începând cu data de 1 august 2012, potrivit  art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010 (data formulării cererii de recalculare fiind 13.07.2012).

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta C. J. P. G.

Anulează decizia de pensionare nr.169343/21.12.2012 emisă de pârâtă.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 13.03.2014 la Tribunalul Gorj

Preşedinte  Asistenţi  judiciari Grefier

Domenii speta

Spete similare