Contestaţie decizie de concediere

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 523/2014

Şedinţa publică de la 11.03.2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamantul BC în contradictoriu cu pârâta SC OP SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic MM pentru pârâta SC OP SA şi avocat DC pentru reclamantul BC.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa procedează la  verificarea competenţei, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, şi apreciază că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza de faţă,  în temeiul dispoziţiilor art.269 alin.1 şi 2  din Codul munci, art.208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 şi art.95 din noul Cod de procedură civilă.

În baza art. 258 alin. 1 raportat la dispoziţiile art. 255 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanţa, apreciază că probele cu înscrisuri solicitate de părţi sunt admisibile şi concludente, urmând să le încuviinţeze.

Instanţa apreciază că soluţionarea cauzei se poate face la acest termen de judecată.

După care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat s-a acordat cuvântul părţilor prezente.

Avocat DC pentru reclamantul BC a solicitat respingerea excepţiilor inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată, invocate de pârâta OP, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de OP, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii în sensul constatării nulităţii măsurii disponibilizării reclamantului şi repunerea în situaţia anterioară, obligarea unităţii pârâte la plata concediului medical aferent perioadei 01.10.2012-01.01.2013, la plata tuturor drepturilor salariale, actualizate, majorate şi indexate până la data reintegrării efective, şi obligarea la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic MM pentru pârâta SC OP SA a invocat pe cale de excepţie inadmisibilitatea acţiunii şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, lipsa de interes a reclamantului în promovare acţiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi admiterea cererii reconvenţionale, în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 36142 lei achitată acestuia în baza Acordului nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, cu dobânzile aferente.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul BC a chemat în judecată pârâta SC OP SA solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea măsurii disponibilizării sale, şi în consecinţă repunerea în situaţia anterioară, obligarea pârâtei la plata concediului medical aferent perioadei 01.10.2012-01.01.2013, precum şi la plata tuturor drepturilor salariale, actualizate, majorate şi indexate până la data reintegrării efective şi obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral determinat de concedierea nelegală, tracasările şi stresul la care a fost supus.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma restructurării activităţii societăţii pârâte a fost disponibilizat prin decizia nr. 44/19.01.2011, deciziei care a fost anulată în instanţă, fiind reintegrat pe postul deţinut anterior, acela de consilier juridic.

Că, la data de 09.05.2012 i s-a cerut să accepte încetarea raporturilor de muncă prin acord în temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii începând cu data de 01.10.2012, urmând a fi încheiat un acord expres, referitor la condiţiile disponibilizării.

Că, în perioada 01.10.2012-01.01.2013 s-a aflat în concediu medical, astfel încât nu puteau înceta raporturile de muncă, şi mai mult până la momentul promovării acţiunii nu a fost emisă vreo decizie în acest sens, şi chiar dacă ar fi fost emisă o decizie, nu i-a fost comunicată până în prezent.

S-a susţinut în esenţă că măsura concedierii este vădit netemeinică şi nelegală, fiind lovită de nulitatea absolută.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 76-78 Codul muncii.

În dovedirea acţiunii s-au depus la dosarul cauzei în copie adresa nr. 58/15.10.2013 emisă de pârâta SC OP SA, notificarea pârâtei înregistrată sub nr. 254/27.09.2013, cererea reclamantului BC înregistrată sub nr. 245/09.05.2012 privind încetarea raporturilor de muncă în temeiul arz. 55 lit. b Codul muncii şi Acordul privind încetarea contractului individual de muncă încheiat la data de 09.05.2012.

Pârâta SC OP SA a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepţie inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 193 alin. 1 Cod procedură civilă şi art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 2 alin. 11 şi art. 601 din acelaşi act normativ, excepţia lisei interesului reclamantului în promovarea acţiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea pe cale reconvenţională a reclamantului la plata sumei de 36142 lei în temeiul Acordului nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de muncă cu dobânzile aferente.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare in judecată s-a invocat că reclamantul nu a făcut dovada participării la şedinţa de mediere în sensul dispoziţiei legale invocate, or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 se impune respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecată.

Faţă de data înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Gorj, respectiv 23.10.2013, reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada faptului ca ar fi iniţiat la un mediator înregistrat in tabloul mediatorilor autorizaţi, procedura obligatorie instituită de lege cu referire la şedinţa de informare privind avantajele medierii.

Cu privire la excepţia lipsei interesului reclamantului s-a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind lipsita de interes.

În motivarea excepţiei s-a arătat că reclamantul BC a formulat cerere prin care a solicitat încetarea contractului individual de munca in temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii începând din data de 01.10.2012 (cererea înregistrata cu nr. 245/09.05.2012), pârâta a consimţit, astfel încât, prin acordul semnat de angajator si salariat, s-a convenit încetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii, la data de 30.09.2012. (Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca, încheiat intre pârâtă si reclamant).

Că, interesul reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica un demers judicios. Interesul trebuie să fie legitim (urmărindu-se afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege), născut si actual, personal si direct, în speţă fiind vorba de un demers judicios al cărui interes este nelegitim, demers ce îmbracă forma unui abuz de drept.

S-a invocat că acţiunea promovată de către reclamant este lipsită de interes atâta timp cât reclamantul a solicitat instanţei de judecata constatarea nulităţii încetării contractului individual de munca în baza unui act unilateral de voinţa al pârâtei inexistent, atâta timp cât în speţa încetarea a fost convenita prin consimţământul comun al pârâtei şi al reclamantului, la cererea si iniţiativa reclamantului.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.

S-a arătat de către pârâtă că prin acţiunea formulată reclamantul BC invocă o presupusa încetare a contractului său de munca ca urmare a voinţei unilaterale a subscrisei, investind instanţa şi supunând analizei instanţei de judecata modalitatea de încetare a contractului individual de munca prevăzuta de dispoziţiile art.55 lit. c din Codul Muncii.

Or, în speţă, încetarea contractului de munca al reclamantului a operat in temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.

Că, în aceste condiţii, reclamantul, are obligaţia de a aduce probe in sprijinul cererii sale, probe care sa răstoarne şi să invalideze propriul acord de voinţa exprimat prin cererea formulată.

Că, starea de fapt invocată prin cererea de chemare in judecată este contrazisă de însăşi probatoriul depus de către Brăila Constantin în susţinerea acţiunii sale precum si de starea de drept argumentata de Acordul nr. 246/09.05.2012.

Potrivit art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de munca se încheie în baza consimţământului părţilor. Încheierea contractului individual de muncă este rezultatul consimţământului reciproc al părţilor - mutuus consensus , astfel încât, conform principiului simetriei actelor juridice tot acordul lor de voinţa poate conduce la încetarea sa - mutuus dissensus.

Art. 55 lit. b Codul Muncii, temeiul de drept al încetării raporturilor de munca ale reclamantului cu pârâta, reprezintă o garanţie a respectării principiului liberaţii muncii reglementat de dispoziţiile art. 48 din Constituţia României si art. 3 alin. 3 Codul Muncii.

Potrivit art. 8 alin. 1 Codul Muncii, relaţiile de munca se bazează pe principiul consensualităţii. Tot astfel, având in vedere principiul simetriei formei actelor juridice, forma scrisa nu este o condiţie de valabilitate a actului juridic prin care părţile, de comun acord, hotărăsc încetarea contractului individual de munca. Actul juridic prin care părţile îşi manifestă acordul in privinţa încetării contractului individual de munca trebuie sa îndeplinească condiţiile de fond stabilite de lege pentru valabilitatea oricărui act juridic. Prin urmare, încetarea contractului individual de munca in baza art. 55 lit. b Codul muncii nu este supusa altor condiţii, in afara celor ce decurg din respectarea regulilor privind încheierea valabila a oricărei convenţii, prevăzute de art. 1179 Cod civil.

Constatarea într-un înscris - Acordul nr. 246/09.05.2012- a exprimării acordului de voinţa al pârtilor in sensul încetării contractului individual de munca probează încetarea relaţiilor de muncă, acordul nr. 246/09.05.2012 nu stabileşte condiţiile disponibilizării ci modalitatea de încetare a contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.

Că, reclamantul confunda modalitatea de încetare a contractului individual de munca prin acordul pârtilor cu situaţia încetării contractului individual de munca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în speţă presupusa concedierea din iniţiativa subscrisei in calitate de angajator, cele doua instituţii de drept al muncii având reglementări diferite, regim juridic diferit.

Mai mult s-a invocat de către pârâtă faptul că reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 76 -78 din Codul Muncii încercând să inducă in eroare instanţa de judecata atâta timp cat contractul individual de muncă a încetat in temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.

Prin urmare, în speţa operand încetarea contractului de munca prin acordul pârtilor, repunerea in situaţia anterioara, conform principiului consensualismului ar opera doar prin voinţa comuna a celor doua părţi, respectiv pârâta şi reclamantul.

În concret s-a invocat că, atâta timp cât în speţa a operat încetarea contractului individual de munca prin voinţa comuna a pârtilor, in baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, solicitarea de a se constata nulitatea încetării contractului individual de munca in baza unei presupuse voinţe unilaterale este neîntemeiata si mai mult lipsita de argument legal.

Cu privire la plata concediului medical aferent perioadei 01.10.2012-01.01.2013, precum şi a tuturor drepturile salariale actualizate, majorate si indexate pana la data reintegrării efective" s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

S-a invocat de către pârâtă că indemnizaţia privind acordarea concediului medical a fost achitată către reclamant aşa cum rezultă din fluturaşii de salariu aferenţii lunilor septembrie-decembrie 2012, iar solicitarea reclamantului de ai se plăti drepturile salariate actualizate, majorate si indexate până la data reintegrării este lipsită de argument legal atâta timp cât, în cauza a operat o încetare prin acordul pârtilor, iar nu prin voinţa unilaterala a pârâtei, astfel încât să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 80 din Codul Muncii.

Mai mult, pârâta a invocat că este inadmisibil ca reclamantul sa ceară obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor salariate atâta vreme cât pentru perioada invocată, însăşi reclamantul a prezentat dovezile incapacităţii sale de muncă, si mai mult a beneficiat de plata certificatelor de concediu medical, fiind recunoscut că plata salariului este datorata de angajator numai pentru orele de program prestate efectiv de salariat, iar nu pentru incapacitatea de munca.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că daunele morale trebuie să-şi găsească suport în prejudiciul  moral suferit de salariat pe planul aprecierii sale, a conduitei sale de salariat sau a priceperii sale profesionale în raport cu munca sa. Că, în prezenta cauză încetarea raporturilor de muncă s-a realizat prin acordul părţilor, la cererea reclamantului, sens în care modalitatea de încetarea a contractului individual de muncă nu are legătură cu aprecierea socială a conduitei sale sau a priceperii sale profesionale în legătură cu munca.

Că, în cadrul litigiilor de muncă, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 NCPC, precum si pe celelalte dispoziţii legale invocate in cuprinsul acesteia.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei în copie: cererea nr. 245/09.05.2012 formulată de BC, Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca, comunicarea REVISAL privind încetare contractului individual de muncă al numitului BC, extras REVISAL din data de 11.01.2013, fluturaşi salariu septembrie 2012-octombrie 2012 şi decizia nr. 48/14.02.2011 prin care s-a anulat decizia nr. 44/19.01.2011 privind încetarea contractului individual de munca.

Sub aspect reconvenţional pârâta OMV Petrom SA a solicitat obligarea reclamantului la restituire sumei de 36142 lei achitată în baza Acordului nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, cu dobânzile aferente.

Acordul nr.246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca reprezintă consimţământul reciproc ai pârâtei si reclamantului de a înceta raporturile de munca in temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii.

Prin urmare, fiind vorba de un mutuum consensus prin care sunt stabilite şi drepturi si obligaţii ale pârtilor cu privire la încetarea raporturilor de munca, acestui act juridic, în privinţa efectelor, îi sunt aplicabile dispoziţiile dreptului civil cu privire la actele juridice bilaterale sau sinalagmatice (contracte).

Conform acordului de voinţa încheiat cu reclamantul-parat" la data încetării raporturilor de munca, societatea se obliga să plătească angajatului o sumă netă în cuantum de 27.656 RON, această sumă reprezentând compensaţia acordată pentru asumarea obligaţiei de confidenţialitate de către angajat prin prezentul Acord art. 4 alin. l din Acordul nr. 246/09.05.2012.

Că, obligaţia de confidenţialitate constă in obligaţia asumată de reclamantul-parat potrivit art.3 alin.2 din Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca:"... Angajatul se obliga a nu folosi în beneficiul propriu sau pentru scopuri proprii (...) a informaţiilor sau datelor cu caracter confidenţial..." si alin.4 al aceluiaşi articol "Sunt, de asemenea informaţii confidenţiale orice informaţii in legătura directă sau indirectă cu prezentul Acord".

Având în vedere faptul că reclamantul-parat a înţeles să-şi probeze acţiunea cu Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca, pe care l-a ataşat la cererea de chemare in judecata, ca proba, se reţine că BC a încălcat obligaţia asumata prin art. 3 invocat, atâta timp cât foloseşte acest act juridic în scop propriu, al demersului sau judicios prin care urmăreşte obţinerea unui beneficiu propriu.

Mai mult, reclamantul prin utilizarea Acordului ca dovadă, a renunţat în mod voit la beneficiul compensaţiei acordate de către pârâtă pentru asumarea obligaţiei de confidenţialitate a fostului salariat.

Prin urmare, s-a invocat de către pârâtă, că este îndreptăţită la restituirea întregii sume incluzând contribuţiile si taxele fiscale si de asigurări sociale pe care a plătit-o in considerarea obligaţiei asumate prin art. 4, respectiv suma de 36.142 lei menţionata in fluturaşul de salarii aferent lunii decembrie 2012 cu titlu " compensaţie Convenţie".

Corelativ dreptului subscrisei de a i se restitui cuantumul de 36.142 lei ii corespunde obligaţia asumata de reclamant prin art.5 alin. l din Acord de a restitui întreaga suma acordata cu titlu de compensaţie potrivit art. 4 din Acord, cu dobânda aferenta.

In drept, şi-a întemeiat cererea reconvenţională pe dispoziţiile art. 209 Cod pr. civilă, art. 1270 Cod civil, art. 1350 Cod civil , art. 253 si următoarele din Codul muncii, precum si pe celelalte dispoziţii legale invocate in cuprinsul acesteia.

În dovedirea cererii reconvenţionale s-au depus în copie la dosarul cauzei: Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de munca şi fluturaşul de salariu decembrie 2012.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâtă, iar pe fondului cauzei admiterea acţiunii.

Referitor la cererea reconvenţională, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, raportat la lipsa dovezilor privind procedura informării referitoare la medierea conflictului de muncă.

Cu privire la fondul cererii reconvenţionale s-a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că prin promovarea acţiunii principale nu s-a încălcat nici o obligaţie asumată prin acordul de încetarea a contractului individual de muncă.

Examinând cererea dedusă judecăţii în raport de actele şi lucrările dosarului, de obiectul acţiunii şi dispoziţiile legale invocate, tribunalul în raport de dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă, se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâta OP SA, instanţa va respinge excepţia, reţinând că părţile au fost informate asupra beneficiului medierii, aspect ce rezultă din certificatul de informare nr. 198/11.02.2014 (fila 52 la dosar).

Cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâta OP SA, instanţa va respinge excepţia pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, pe motiv că  interesul reclamantului este nelegitim, întrucât prin prezenta acţiune nu se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept recunoscut de lege, în condiţiile în care reclamantul solicită instanţei de judecată constatarea nulităţii încetării contractului individual de muncă convenit prin consimţământul comun al pârâtei şi reclamantului, instanţa apreciază că si aceasta excepţie este neîntemeiată.

 Interesul, ca o condiţie de exercitare a acţiunii,  reprezintă folosul practic  urmărit de reclamant prin declanşarea procedurii judiciare. Interesul trebuie să fie determinat,  legitim, personal, născut si actual.

 Interesul este legitim dacă nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială. O astfel de cerinţă trebuie deosebită de condiţia legalităţii cerinţei formulate, ce implică o examinare a fondului cauzei.

Aceasta din urmă este situaţia în cauză, pârâta susţinând nelegalitatea pretenţiilor reclamantului, respectiv lipsa lor de temeinicie,  constatare ce se poate face doar prin analizarea fondului pretenţiilor.

Legitimitatea interesului  presupune ca  folosul practic urmărit să nu contravină legii, ori reclamantul solicită să se constate nulitatea măsurii disponibilizării, obligarea pârâtei la plata contravalorii concediului medical şi la plata daunelor morale, astfel de pretenţii fiind permise de lege. Numai in urma administrării probelor se poate stabili  în ce măsură reclamantul este îndreptăţit sau nu la acordarea acestor pretenţii.

Cât priveşte fondul cauzei, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 245/09.05.2012 reclamantul BC a solicitat încetarea raporturilor de muncă cu pârâta în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii începând cu data de 01.10.2012.

Voinţa părţilor privind încetarea raporturilor de muncă a fost exprimată prin Acordul nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de muncă.

Ori, potrivit dispoziţiilor art. 55 lit. b din Codul muncii ,,contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea”.

Potrivit art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor şi este rezultatul consimţământului reciproc al părţilor, astfel încât, conform principiului simetriei actelor juridice tot acordul lor de voinţă poate conduce la încetarea sa.

Având în vedere principul simetriei formei actelor juridice, forma scrisă nu este o condiţie de valabilitate a actului juridic prin care părţile, de comun acord, hotărăsc încetarea contractului individual de muncă. Actul juridic prin care părţile îşi manifestă acordul în privinţa încetării contractului individual de muncă trebuie să îndeplinească condiţiile de fond stabilite de lege pentru valabilitatea oricărui act juridic.

Astfel, se reţine că încetarea contractului individual de muncă în baza art. 55 lit. b Codul muncii nu este supusă altor condiţii, în afara celor ce decurg din respectarea regulilor privind încheierea valabilă a oricărei convenţii, prevăzute art. 1179 Cod civil.

Prin acordul încheiat între reclamant şi societatea pârâtă s-a exprimat acordul de voinţă al părţilor, în sensul încetării contractului individual de muncă, iar această constatare probează încetarea relaţiilor de muncă.

Prin acţiunea promovată reclamantul solicită să se constate nulitatea măsurii disponibilizării şi repunerea în situaţia anterioară, însă prin acordul nr. 246/09.05.2012 nu sunt stabilite condiţiile disponibilizării, ci doar încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.

Dispoziţiile art. 76-78 Codul muncii pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul se referă la conţinutul deciziei de concediere şi la concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, şi nu la încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.

În speţă, reclamantul nu a fost concediat, astfel, încât acestuia nu îi sunt incidente dispoziţiile legale prevăzute de art. 80 alin. 2 din Codul muncii, dispoziţii ce sunt aplicabile doar în situaţia încetării contractului individual de muncă prin concediere (art. 61–65 din Codul muncii).

În concret, instanţa reţine că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului BC s-a realizat prin acordul părţilor, respectiv acordul nr. 246/09.05.2012 şi a intervenit la data convenită de acestea, prin urmare operând încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor, repunerea în situaţia anterioară, conform principiului consensualismului ar opera doar prin voinţa comună a celor două părţi.

Referitor la capetele de cerere accesorii, respectiv obligarea societăţii pârâte la plata concediului medical aferent perioadei 01.10.2012-01.01.2013 şi a tuturor drepturilor salariale actualizate, majorate şi indexate până la data reintegrării efective, precum şi a daunelor morale în cuantum de 20.000 euro, vor fi respinse ca urmare a respingerii capătului principal de cerere, respectiv constatarea nulităţii măsurii disponibilizării.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de pârâta OP SA, excepţie invocată de reclamantul BC, raportat la lipsa dovezilor privind procedura informării referitoare la mediere, instanţa va respinge excepţia, cu următoare motivare:

În cazul cererilor incidentale, respectiv a cererii reconvenţionale sau a cerilor de intervenţie voluntară sau forţată formulată după înregistrarea cererii de chemare în judecată, într-un litigiu în care participarea la şedinţa de informare este obligatorie, nu este ţinut pârâtul care formulează cerere reconvenţională sau partea care intervine voluntar, ori cea care formulează o cerere de intervenţie forţată a unui terţ să parcurgă această procedură prealabilă, pentru că litigiul este deja declanşat, ori rostul acestei proceduri este de a-l preîntâmpina.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta OP SA şi prin care se solicită obligarea reclamantului la restituire sumei de 36142 lei achitată în baza acordului nr. 246/09.05.2012 privind încetarea contractului individual de muncă, instanţa reţine următoarele:

Conform acordului de voinţă nr. 246/09.05.2012 (art. 4(1)) ,,la data încetării raporturilor de muncă, societatea se obligă să plătească angajatului o sumă netă în cuantum de 27.656 RON, această sumă reprezentând compensaţia acordată pentru asumarea obligaţiei de confidenţialitate de către angajat prin prezentul acord“.

Verificând dispoziţiile art. 3 (2) din Acordul de încetare a contractului individual de muncă nr. 246/09.05.2012 se reţine că ,,angajatul se obligă a nu folosi în beneficiul propriu sau pentru scopuri proprii, sau în beneficiul, sau pentru scopurile oricărui terţ şi nici nu va permite ori asista nici o terţă parte cu privire la folosirea în orice mod, direct sau indirect a informaţiilor sau datelor cu caracter confidenţial la care a avut acces sau a putut avea acces pe durata derulării raporturilor de muncă cu angajatorul“.

Din conţinutul dispoziţiilor mai sus menţionate şi din probele de la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul a încălcat obligaţia de confidenţialitate prevăzută în Acordul privind încetarea contractului de muncă pentru a fi obligat să restituie suma primită cu titlu de compensaţie potrivit art. 4 din Acord.

Nu rezultă că reclamantul a folosit în beneficiul propriu sau pentru scopuri proprii informaţii sau date cu caracter confidenţial, neavând nici o relevanţă faptul că reclamantul a înţeles să-şi probeze acţiunea cu Acordul nr. 246/09.05.2012, acord care la art. 3 prevedea şi această obligaţie de confidenţialitate.

Pentru aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta OP SA.

Respinge excepţia lipsei de interes a reclamantului, excepţie invocată de pârâta OP SA.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul BC CNP  domiciliat în contradictoriu cu pârâta OP SA, cu sediul în Bucureşti,.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de pârâta OMV Petrom SA, excepţie invocată de reclamantul Brăilă Constantin.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta OP SA.

Sentinţă executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 11.03.2014, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare