Infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de tâlhărie – concurs de infracţiuni; individualizarea pedepselor – criterii; Latura civilă a cauzei – probe; calitatea de parte civilă; natura juridică a sumelor de bani reprezentând costuri cu ...

 Infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de tâlhărie – concurs de infracţiuni; individualizarea pedepselor – criterii;

 Latura civilă a cauzei – probe; calitatea de parte civilă; natura juridică a sumelor de bani reprezentând costuri cu internarea inculpatului în Spitalul de Psihiatrie în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.

 Prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare – S.N.D.G.J.

 În fapt, inculpatul E.P. se cunoştea cu familia A., desfăşurând activităţi lucrative la domiciliul acestora. La data de 20.12.2010 inculpatul E.P. s-a deplasat la domiciliul victimelor A.A. şi A.P. cu intenţia declarată de a recupera o sumă de bani pe care cei doi i-ar fi datorat-o pentru activităţi lucrative desfăşurate cu câteva zile în urmă.

 La aceeaşi dată, victima A.A. se afla la imobilul aparţinând martorei I..E., unde gătea de obicei, imobil situat în imediata vecinătate a locuinţei familiei A. Potrivit declaraţiilor martorei I.E., victima A.A. era nemulţumită, nemulţumire legată de faptul că inculpatul ar fi prestat o activitate la domiciliul său în zilele anterioare, fără a finaliza ceea ce avea de făcut. La un moment dat, în jurul prânzului, de pe geamul uneia dintre camerele imobilului aparţinând martorei I.E., cele două femei au văzut trecând un bărbat, moment în care victima a afirmat că este „P.” şi că va merge să vorbească cu el. Victima A.A. a părăsit imobilul aparţinând martorei, mergând la propriul domiciliu.

 Între timp, inculpatul E.P. a pătruns în locuinţa familiei A. unde a găsit pe victima A.P. care era imobilizat la pat, aspect cunoscut de inculpat. În imobil se mai afla un frate al victimei, martorul A.Gh., şi el imobilizat la pat, locuind într-o altă cameră; în plus, martorul prezintă şi un handicap de vorbire.

 Inculpatul, potrivit propriilor declaraţii, a solicitat victimei A.P. plata unor sume de bani pentru activităţi lucrative pretins desfăşurate anterior în beneficiul familiei A., victima spunându-i că îi va plăti când va veni soţia sa la domiciliu. În acel moment inculpatul s-a enervat şi a luat un cuţit cu mâner de culoare neagră din apropriere, cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei. În urma loviturilor aplicate mânerul de plastic al cuţitului s-a rupt şi a căzut pe podeaua camerei, unde a fost identificat de către organele de urmărire penală, inculpatul rămânând înarmat cu lama cuţitului.

 La un moment dat, în locuinţă a pătruns victima A.A. căreia inculpatul i-a solicitat plata unor sume de bani. La refuzul victimei, inculpatul a atacat-o cu lama cuţitului pe care-l avea asupra sa. Între cei doi s-a purtat o luptă crâncenă, dovadă fiind numeroasele urme de sânge descoperite de anchetatori în camera în care locuiau cei doi soţi şi în holul imobilului, ca şi numeroasele leziuni identificate pe corpul victimei cu ocazia necropsiei, victima încercând nu numai să se apere, ci şi să iasă afară din imobil. În contextul acestei încăierări, victimei iau fost cauzate numeroase plăgi tăiate şi a fost lovită cu şi de obiecte contondente, iar inculpatul s-a rănit cu lama cuţitului, lamă care, în cele din urmă s-a înfipt în zona facială a victimei, unde a şi fost identificată de anchetatori.

 După uciderea celor doi soţi, inculpatul E.P. a luat din domiciliul acestora suma de 600 lei şi un card, acesta din urmă fiind identificat de anchetatori asupra inculpatului. După părăsirea domiciliului celor doi soţi Alexandrescu inculpatul a mers la un magazin din apropiere unde a achiziţionat alimente şi băuturi alcoolice, parte din banii sustraşi fiind folosiţi pentru plata unor datorii.

 Între timp, întrucât victima A.A. nu mai revenea la locuinţa sa, aşa cum promisese la plecare, martora I.E. a mers la domiciliul familiei A. şi a intrat în imobil datorită unor aspecte care martorei i s-au părut suspecte conform celor declarate în faţa instanţei de judecată. Găsind cele două victime în imobil, martora a sesizat organele de poliţie, care au fost alertate în jurul orelor 14:00.

 Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de judecată, rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti.

 Astfel, potrivit proceselor verbale de sesizare din oficiu şi de cercetare a locului faptei, cadavrul numitului A.P. a fost găsit de organele de urmărire penală într-o cameră a imobilului, pe pat, acesta fiind imobilizat datorită unei afecţiuni ce a determinat amputaţia totală a membrului inferior stâng, iar cadavrul victimei A.A. a fost găsit în holul locuinţei, în zona facială fiind găsită înfiptă lama unui cuţit cu lungimea de 11,5 cm şi lăţimea de 1,5 cm. Totodată, în camera unde locuiau cei doi soţi în paturi diferite şi pe holul locuinţei, organele de urmărire penală au identificat numeroase urme de culoare brun roşcat.

 Conform raportului de constatare medico – legală nr. 2429/25.01.2011 emis de IML Iaşi moartea numitului A.P. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatico – hemoragic consecutiv unui politraumatism obiectivat prin: traumatism toracic hemotorax, hemopericard, plăgi înjunghiate, fracturi costale, plăgi înţepate pulmonare şi plăgi înţepate cardiace, traumatism abdominal cu plagă înjunghiată şi plăgi înţepate la nivelul diafragmului şi al peretelui gastric. În raport se mai arată că aceste leziuni s-au putut produce prin loviri cu obiect tăietor – înţepător cu o singură margine tăioasă, netedă, regulată, posibil cuţit, cu lăţime minimă de 1,8 cm. şi lungime minimă de 7 cm.

 Potrivit raportului de constatare medico legală nr. 2341/26.01.2011 moartea numitei A.A. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic-hemoragic consecutiv unui politraumatism obiectivat prin: traumatism cranio facial cu multiple plăgi tăiate, traumatism toracic cu plăgi înjunghiate, hemotorax, plăgi înţepate pulmonare, plagă înţepată cardiacă, hemopericard şi fracturi costale, traumatism abdominal cu plăgi înjunghiate, plagă înţepată hepatică şi splenică. Prin acelaşi raport se arată că plăgile înţepat tăiate s-au putut produce prin loviri cu obiect tăietor înţepător cu o singură margine tăioasă, netedă, regulată, posibil cuţit, cu lungime minimă de 7 cm şi lăţime minimă de 1,8 cm; celelalte leziuni de violenţă s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte contondente.

 Din coroborarea declaraţiilor inculpatului E.P. cu declaraţiile martorei I.E. rezultă că între victima A.A. şi inculpat exista o relaţie tensionată, inculpatul pretinzând plata pentru munci prestate în gospodăria victimei anterior iar victima pretinzând că lucrările au fost efectuate defectuos de inculpat, care nici nu a terminat ce avea de făcut, cum a afirmat martora că i-ar fi comunicat victima. În acelaşi timp, din coroborarea declaraţiilor acestei martore cu declaraţiile martorului M.C.A. rezultă că inculpatul era la locul faptei la momentul când au fost ucise victimele. Starea conflictuală dintre victime şi inculpat este susţinută şi de martorul S.I. care a auzit pe victima A.A. certându-se cu inculpatul întrucât i-a refuzat împrumutul unei sume de bani.

 De menţionat că martora I.E. a precizat în faţa instanţei de judecată că din momentul în care victima A.A. a mers la domiciliul său pentru a vorbi cu „P.” nu a mai revenit, ulterior martora mergând după victimă.

 Inculpatul E.P. a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală faptul că a ucis pe cele două victime, încercând să minimizeze ferocitatea cu care a acţionat în realizarea acţiunii de ucidere. Inculpatul a negat constant faptul că s-ar fi deplasat la domiciliul victimelor cu intenţia de a sustrage bunuri sau că a sustras bunuri din locuinţa acestora. După ce asupra inculpatului a fost găsit un card aparţinând victimei A.A. inculpatul a susţinut că acesta este singurul bun luat din locuinţă.

 Declaraţia inculpatului sub acest aspect este însă contrazisă de celelalte probatorii administrate în cauză. Astfel, din declaraţia martorei I.E. rezultă că în casa victimelor se afla o sumă destul de mare de bani la momentul anterior agresiunii comise de inculpat. În acelaşi timp, potrivit procesului verbal de cercetare a locului faptei în locuinţa victimelor nu s-au găsit sume de bani, lipsind un borset care conţinea şi acte potrivit declaraţiilor părţii vătămate A.Gh.. Este evident că din suma de 2000 lei dată victimei de către martora I.E. aceasta a mai cheltuit, fiind în apropierea sărbătorilor de iarnă iar victimele având nevoie şi de medicamente conform declaraţiilor martorei P.A. Dar o sumă de bani însemnată a mai rămas la domiciliul victimelor iar data de 20.12. era ziua în care se primeau şi pensiile, ambele victime beneficiind de pensie.

 Faptul că inculpatul a luat bani din locuinţa victimelor rezultă şi din coroborarea declaraţiilor martorilor I.M. şi I.I., persoane cărora inculpatul, în seara comiterii celor două omoruri, le-a restituit sume de bani pe care le datora. Astfel, martora I.M., proprietara imobilului în care locuia inculpatul, a declarat că în seara zilei de 20.12.2010 inculpatul i-a plătit chiria, dându-i 2 bancnote de câte 100 lei, iar martorul I.I. a declarat că în aceeaşi seară inculpatul a venit la domiciliul său pentru a-i restitui o datorie de 10 lei, dându-i o bancnotă de 100 lei (probabil pentru că era beat), ocazie cu care inculpatul ar fi afirmat că trebuia să aibă asupra lui suma de 600 lei. În acelaşi timp, din coroborarea declaraţiilor martorului I.I. cu declaraţiile martorului M.C.A., ca şi cu susţinerile inculpatului, rezultă că acesta a mai achiziţionat şi produse alimentare şi băuturi alcoolice de la un magazin situat în aproprierea locuinţei victimelor. Susţinerea inculpatului că achiziţiile au fost făcute din surse proprii nu poate fi veridică în condiţiile în care acesta solicitase anterior un împrumut victimelor, evident pentru că avea nevoie de bani, şi s-a deplasat la locuinţa acestora pentru a primi o plată, evident tot pentru că avea nevoie de bani, altfel neexplicându-de furia care l-a cuprins în momentul în care a fost amânat la plată de victime.

 Inculpatul E.P. a negat faptul că victima A.A. ar fi pătruns în interiorul camerei în care locuia împreună cu soţul său, susţinând că a aşteptat pe aceasta în holul locuinţei, loc în care a şi ucis-o. Faptul că victima a reuşit să pătrundă în cameră şi că lupta dintre aceasta şi inculpat a început din acest loc rezultă însă din coroborarea probatoriilor administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare a locului faptei în patul victimei A.A., care era diferit de cel în care stătea şi în care a fost ucis soţul său, a fost găsită o scrumieră spartă prezentând urme de culoare brun roşcată. În acelaşi timp, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2431/2011 victima A.A. prezenta, în afara plăgilor tăiate înţepate, şi leziuni de violenţă care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure. În plus, pe pernele de pe pat şi pe peretele de deasupra patului care aparţinea victimei A.A. s-au identificat mai multe urme de culoare brun roşcat, urme imposibil să provină de la soţul său care era imobilizat în celălalt pat, unde a şi fost ucis de inculpat.

 În drept, faptele inculpatului E.P. care, la data de 20.12.2010, s-a deplasat la locuinţa victimelor A.A. şi A.P., cu scopul de a primi nişte sume de bani de la aceştia pentru munca prestată în gospodăria lor şi, pe fondul unui conflict cu victimele, a luat un cuţit de bucătărie cu care le-a aplicat lovituri multiple, acestea decedând la scurt timp, după care şi-a însuşit un card pentru cumpărături şi suma de 600 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „omor deosebit de grav”, prev. de art. 174, art. 175 lit. d şi art. 176 lit. a, b, c şi d C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., şi „tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.

Sub aspectul laturii subiective a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului instanţa reţine că acesta a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a C.pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunilor sale, rezultat pe care l-a urmărit.

Este adevărat că inculpatul nu s-a deplasat la locuinţa victimelor cu scopul de a le ucide, însă suprimarea vieţii acestora a fost comisă tot intenţionat, în baza unei intenţii spontane, intenţie apărută la momentul când victimele au refuzat, prin amânare, plata sumelor de bani pretinse de inculpat.

 Inculpatul a profitat în realizarea acţiunii de ucidere a victimei A.P. de situaţia acestuia de persoană imobilizată la pat, în imposibilitate de a se apăra, omorul fiind astfel comis în condiţiile agravante prev. de art. 175 lit. d C.pen.

În raport de modalitatea de desfăşurare a evenimentelor reţinută de instanţă, de motivul prezentat de inculpat pentru uciderea victimelor, instanţa reţine şi faptul că intenţia specifică infracţiunii de tâlhărie a intervenit la un moment anterior uciderii celor două victime, inculpatul, pus în situaţia de nu i se achita sumele de bani pretinse, găsind o modalitate de a face rost de bani. În aceste condiţii uciderea celor două victime a facilitat comiterea actului de sustragere de către inculpat, în cauză omorul fiind comis în condiţiile agravante prev. de art. 176 lit. d C.pen.

Prin raportare la multiplele leziuni cauzate victimelor prin activitatea inculpatului, astfel cum sunt acestea amplu descrise în rapoartele medico legale întocmite de IML Iaşi, leziuni care au cauzat în mod evident acestora suferinţe puternice, dincolo de acţiunea specifică de ucidere, instanţa va reţine că inculpatul a comis omorul în condiţiile agravantei prev. de art. 176 lit. a C.pen., prin cruzimi. Rezultă dincolo de orice dubiu din rapoartele medico legale anterior amintite că inculpatul a cauzat victimelor leziuni multiple prin care a urmărit să producă acestora suferinţe puternice. La examenul necroptic au fost evidenţiate multiple leziuni pe corpul victimei A.P., în condiţiile în care acesta nu a putut opune un minim de rezistenţă datorită situaţiei în care se afla, iar cu privire la victima A.A. au fost evidenţiate multiple plăgi şi fracturi, fapt ce evidenţiază că activitatea inculpatului a avut desfăşurare în timp. În acelaşi timp, modul în care acesta a acţionat în uciderea victimelor, prin tăieturi repetate executate în zone neletale, prin multiple plăgi care au lezat aproape toate organele interne (plăgi la nivel de plămân, inimă, ficat, splină), reprezintă un aspect de ferocitate ce trezeşte în conştiinţa oricărei persoane ce ia cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului un sentiment de oroare.

Potrivit fişei de cazier judiciar ataşate la dosarul cauzei inculpatul E.P. a mai fost condamnat anterior, inclusiv pentru comiterea unei infracţiuni de omor, în cauză fiind aplicabilă şi agravanta prev. de art. 176 lit. c C.pen., ca şi cea prev. de art. 176 lit. b C.pen. întrucât acţiunea de ucidere a vizat două persoane, rezultatul letal producându-se în cazul ambelor.

Întrucât cele două infracţiuni au fost comise de inculpat după executarea pedepsei cu închisoarea de 8 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală 715/18.03.1993, dar anterior intervenirii termenului de reabilitare judecătorească (termen ce se calculează în raport de întreaga antecedenţă, inculpatul fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de omor), rezultă că pentru fiecare dintre acestea sunt incidente disp. art. 37 lit. b C.pen. privind comiterea infracţiunii în stare de recidivă mare postexecutorie.

De remarcat şi faptul că în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie instanţa a reţinut că actele de violenţă au fost exercitate de inculpat asupra celor două victime într-un dublu scop, cel al uciderii acestora şi cel al procurării facile a unor sume de bani, ambele scopuri fiind atinse de inculpat. Întrucât atât actele de violenţă, cât şi actele de sustragere de bunuri au fost realizate în incinta locuinţei celor două victime, infracţiunea de tâlhărie apare ca fiind comisă în condiţiile agravante prev. de art. 211 alin. 21 lit. c c.pen.

Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen. instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru faptele comise.

 La alegerea şi individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului E.P. pentru fiecare dintre faptele penale anterior descrise instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 C.pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, relevat de modalitatea, condiţiile concrete de săvârşire a acesteia (uciderea a două persoane, dintre care una imobilizată, prin cruzimi, pentru a facilita sustragerea de bani, pătrunderea în domiciliul unor persoane în imposibilitate fizică de a se apăra eficient, pentru a face rost de bani, şi agresarea extrem de violentă a acestora), dar şi de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracţiuni extrem de grave, inclusiv a unei infracţiuni de omor, iar pe parcursul judecăţii a refuzat să coopereze cu instanţa de judecată, în condiţiile în care nici în cursul urmăririi penale nu a recunoscut integral acuzaţiile.

 Ţinând cont de cauzele şi circumstanţele de agravare a pedepsei, de faptul că infracţiunile au fost comise în stare de recidivă, de conştientizarea minimă a încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de lipsa oricărei empatii faţă de victimele sale, dar şi de vârsta acestuia, de antecedentele penale care reflectă un comportament predispus criminogen din partea inculpatului, tendinţa acestuia de a reacţiona violent la incidente minore (a se vedea în acest sens raportul de expertiză medico legală psihiatrică), instanţa va aplica inculpatului E.P. pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi o pedeapsă cu închisoarea orientate mult peste minimul special prevăzut de textul de incriminare, în cazul infracţiunii de tâlhărie.

 În baza art. 65 Cod penal, având în vedere şi dispoziţiile art. 176 C.pen. şi ale art. 55 alin. 2 C.pen., se va aplica inculpatului E.P., alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal pentru o perioadă de 10 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, precum şi a degradării militare (potrivit actelor dosarului inculpatul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, actualmente fiind rezervist).

 Întrucât cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, anterior intervenirii unei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna dintre ele, în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. a C.pen. şi art. 35 alin. 1 şi 2 C.pen., vor fi contopite pedepsele principale aplicate inculpatului E.P., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv detenţiunea pe viaţă, la care se adaugă şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal, pentru o perioadă de 10 ani, precum şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal.

În baza art. 71 C.pen. se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen.

 În raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanţa va interzice inculpatului doar drepturile prevăzute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, reţinând că natura faptelor săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului şi conştientizarea minimă a încălcării normelor legale conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menţionat.

 În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanţa va avea în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanţa europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată şi nediferenţiată a unui drept fundamental consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, depăşeşte marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi, dar şi decizia 74/2007 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii. Faţă de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa nu va interzice exerciţiul acestui drept de natură electorală şi, în consecinţă, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanţa constată că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate în vederea comiterii infracţiunilor, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal. Cum inculpatul nu este căsătorit şi nu are copii minori, neexistând nici posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că ar putea fi numit tutore sau curator, nici drepturile prev. de art. 64 aliniatul 1 lit. d şi e nu-i vor fi interzise.

 Cu privire la starea de arest preventiv, instanţa constată că inculpatul E.P. a fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din data de 21.12.2010 a Tribunalului Iaşi, stare de arest menţinută până la data pronunţării sentinţei de faţă.

 Aşa cum s-a constatat şi prin încheierea de şedinţă din data de 31.03.2011, faţă de inculpat existau indicii temeinice, confirmate de instanţa de judecată prin soluţia de faţă, privind comiterea unor acţiuni ilicite deosebit de grave, acţiuni ilicite care constituie infracţiuni şi sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

 În acelaşi timp, lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f C.proc.pen., pericol relevat de conţinutul concret al faptelor cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că au fost comise de inculpat – pătrunderea în locuinţa unor persoane, uciderea acestora prin acte de o cruzime deosebită, în scopul unic al obţinerii unor venituri ilicite – dar şi de dispreţul manifestat de inculpat pentru ordinea publică şi pentru autoritatea cu care au fost investite organele statului. În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanţa asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecăţii, faptele imputate inculpatului fiind generatoare de puternice emoţii şi de o puternică stare de insecuritate în rândul comunităţii restrânse în care au fost comise. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal (inculpatul a mai fost anterior condamnat definitiv pentru infracţiuni grave iar potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică manifestă toleranţă scăzută la factori de stres, instabilitate, iritabilitate, irascibilitate şi heteroagresivitate) permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, s-ar reactiva riscul de reiterare a acţiunilor ilicite eliminat prin privarea lui de libertate.

 Pentru aceste motive, în baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 160b C.proc.pen., instanţa va menţine starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art. 88 C.pen. va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a arestului preventiv.

Având în vedere dispoziţiile art. 7 din legea nr. 76/2008, întrucât infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului E.P. fac parte din Anexa la legea anterior menţionată, şi prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, aprobată prin HG nr. 25 din 25.01.2011 (MO nr. 64 din 25.01.2011), instanţa va obliga pe inculpatul E.P. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare – S.N.D.G.J.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată AV. (fratele uneia dintre victime) a declarat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză.

 Încă din cursul urmăriri penale în cauza de faţă s-a constituit parte civilă numitul A.Gh., fratele victimei A.A., cu suma de 15 milioane lei (1500 lei RON) reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare (f. 150, d.u.p.), cerere reiterată în faţa instanţei de judecată (f.33). Interpelat de către instanţă la termenul din data de 17.03.2011 partea civilă a declarat că cele 15 milioane reprezintă lei noi (RON), neînţelegând probabil întrebarea şi nici diferenţa dintre RON şi ROL, partea civilă folosind termenii anteriori legii de denominare. În aceste condiţii şi întrucât suma de 15.000.000 lei RON ar fi exagerat a fi pretins a fi fost cheltuită la o înmormântare, instanţa va reţine că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei (15.000.000 lei ROL) cu acest titlu.

 Referitor la daunele materiale solicitate instanţa reţine că partea civilă, deşi i s-a solicitat, nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri care să atestă efectuarea unor cheltuieli în perioada organizării înmormântării victimelor A.A. şi A.P.. Totuşi instanţa reţine că suma solicitată de partea civilă cu titlu de cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimelor este rezonabilă şi posibil a fi fost cheltuită în scopul organizării unui atare eveniment, prin raportare şi la declaraţia dată în cursul urmăririi penale de partea vătămată A.V. care, de asemenea, a contribuit cu bani la înmormântarea celor doi soţi. În plus, ar fi cu totul nerezonabil a solicita familiei victimei ca în situaţia tragediei suferite să conserve înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor efectuate.

 Pentru aceste motive, în baza art. 14 şi art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ., instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă A.Gh. şi va obliga inculpatul la plata către acesta a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

 Referitor la solicitarea formulată în cursul urmăririi penale de Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi privind obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de cheltuieli determinate de efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (f. 152-155, d.u.p.), instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată.

 În primul rând, temeiul legal invocat de unitatea sanitară nu-şi poate avea aplicabilitate în cauză. Această unitate nu poate avea calitatea de parte civilă întrucât prejudiciul pretins nu este consecinţa activităţii ilicite desfăşurate de inculpat. În acelaşi sens nici dispoziţiile art. 313 din legea 95/2006 nu pot fi invocate la aplicare întrucât cheltuielile de spitalizare (a inculpatului) au fost efectuate în vederea realizării expertizei medico legale psihiatrice (cum rezultă din coroborarea cererii de constituire parte civilă cu menţiunile raportului de expertiză medico legală psihiatrică ataşat la dosarul cauzei) şi nu pentru vindecarea unor vătămări cauzate altor persoane prin activitatea ilicită a inculpatului (situaţie la care se referă legea 95/2006).

 Instanţa a considerat că sumele de bani pretinse de Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi se încadrează în noţiunea juridică de „cheltuieli de judecată”, fiind la modul evident vorba de cheltuieli efectuate în vederea desfăşurării procesului penal pornit împotriva inculpatului, respectiv pentru efectuarea examenelor medicale şi a internării necesare întocmirii raportului de expertiză.

 Ori, potrivit art. 47 din OG 1/2000 cheltuielile invocate de unitatea medicală trebuiau incluse în suma totală a cheltuielilor determinate de efectuarea expertizei medico legale, unitatea medicală trebuind să primească de la IML contravaloarea acestora, întrucât IML Iaşi nu eliberează raportul de expertiză decât după efectuarea plăţii integrale a acestuia de către organul judiciar care a dispus-o, în speţă Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

La dosarul de urmărire penală a fost de altfel ataşată fişa de cheltuieli referitoare la desfăşurarea urmăririi penale (f. 244), contravaloarea expertizei psihiatrice fiind evidenţiată distinct. În plus, în raport de prevederile OG 1/2000, întrucât, aşa cum am arătat, IML Iaşi nu înaintează raportul medico legal decât după achitarea tuturor cheltuielilor efectuate pentru realizarea expertizei, inclusiv cheltuieli efectuate de alte unităţi sanitare, iar la dosarul cauzei este ataşat raportul de expertiză medico legală psihiatrică, concluzia logică este că cheltuielile determinate de efectuarea expertizei au fost integral achitate (către IML, care trebuia să vireze cota corespunzătoare celorlalte unităţi sanitare implicate în expertiză), cererea formulată de Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi fiind astfel nefondată.

Domenii speta

Spete similare