CIVIL.Contract de leasing. Reziliere.

Contract de leasing. Reziliere. Prescripţia dreptului de a cere

executarea silită

 Prin sentinţa civilă nr. .......din......2013 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ...../200/2013 s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul........, în contradictoriu cu intimata SC .....LEASING .....SRL, s-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului nr. ....../2012 al BEJ .......şi a fost obligată intimata la plata sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

.........................................................................................................

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea SC ......Leasing .....SRL , care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub două motive.

În motivarea apelului creditoarea arată că la data de 10.02.2010 a fost reziliat contractul de leasing, iar maşina a fost recuperată la data de 22.03.2010, în timp ce cererea de executare silită a fost formulată la 22.03.2013, respectiv la 3 ani de la data la care a reintrat în posesia bunului.

În concluzie, a susţinut apelanta că cererea de executare silită formulată la 22.03.2013 nu este prescrisă.

De asemenea a mai învederat că din tabelul „încasări client” rezultă că la 30.08.2010 au fost încasate sume de bani în baza contractului de leasing operaţional , fapt ce duce la întreruperea termenului de prescripţie.

Ultimul motiv de critică se referă la faptul că s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 2480 lei cu titlul de onorar avocat, care este excesiv de mare în raport de munca depusă în faţa instanţei de fond.

Apelul este nefondat.

Contractul de leasing a fost reziliat de către părţile contractante la data de 10.02.2010.

Potrivit art.9 pct.1 din condiţiile generale de leasing operaţional, reprezentând anexa nr.1 la contract, în cazul încetării înainte de termen as contractului, toate obligaţiile prevăzute în sarcina locatarului , altele decât cele care au avut scadenţa până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la data încetării contractului.

Aşadar, în mod convenţional, părţile au stabilit că dacă contractul încetează înainte de termen, toate obligaţiile locatarului, altele decât cele care s-au născut anterior, devin scadente la data încetării contractului.

Ca atare  de la data încetării contractului s-a născut dreptul la acţiune al locatorului pentru valorificarea obligaţiilor care s-au născut şi au devenit scadente din acest moment.

De asemenea de la aceeaşi dată s-a născut dreptul de a cere executarea silită a obligaţiilor devenite scadente în baza contractului de leasing.

Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă , dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în conformitate u art. 7 din acelaşi decret, prescripţia începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În mod nefondat susţine apelanta că dreptul de a cere executarea silită a început să curgă la data de 22.03.2010, care reprezintă momentul în care a reintrat în posesia autoturismului, întrucât convenţia a fost reziliată la 10.02.2010 şi potrivit clauzei contractuale de la această dată au devenit scadente toate obligaţiile locatarului. Obligaţia de a preda autoturismul a devenit ea însăşi scadentă începând cu data de 10.02.2010, iar faptul că acest bun a fost restituit la 22.03.2010 nu are semnificaţia momentului de la care s-a născut dreptul locatorului de a cere executarea silită.

De asemenea este nefondată şi critica referitoare la întreruperea cursului prescripţiei printr-o plată efectuată de către debitor la data de 30.08.2010.

Din înscrisul aflat la dosarul instanţei de fond, intitulat Anexa nr. 2 Penalităţi la facturi neachitate, rezultă că factura nr. 8018543 emisă la 30.08.2010, în sumă de 31838,77 lei cu scadenţa 13.09.2010 nu a fost plătită de către debitor, astfel încât nu se poate susţine că a avut loc întreruperea cursului prescripţiei.

Potrivit art. 16 alin.1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 , prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

Plata parţială efectuată de către debitor înainte de împlinirea termenului poate avea semnificaţia unei recunoaşteri a dreptului a cărui acţiune se prescrie, dar în cauza de faţă se constată că la 30.08.2010 debitorul nu a efectuat o plată care ar fi putut întrerupe cursul prescripţiei.

Este nefondată şi critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat întrucât Tribunalul apreciază că faţă de natura cauzei, de efortul apărătorului privind studiul dosarului şi formularea apărărilor, aceste cheltuieli nu sunt excesive.

Aşa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

În baza art. 451 Cod procedură civilă va obliga apelanta la 1860 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare