Lit.prof: Raport de inspecţie privind stabilirea unor obligaţii suplimentare fiscale în baza unor informaţii ce nu pot fi asimilate unui document justificativ de înregistrare a cheltuielilor în evidenţa contabilă

Hotărâre 13 din 24.07.2013


LIT.PROF: Raport de inspecţie privind stabilirea unor obligaţii suplimentare fiscale în baza unor informaţii ce nu pot fi asimilate unui document justificativ de înregistrare a cheltuielilor în evidenţa contabilă

1.) - Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.5557/114/2013 din 28.09.2012, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la primul termen de judecată din 05.11.2012, fila 241 dosar, reclamanta S.Ag. ”V”. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de inspecţie fiscală nr.F-BZ 1397 din 29.06.2012 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (denumită în continuare DGFP judeţ Buzău) şi a deciziei de impunere nr.F-BZ 941 din 29.06.2012 emisă de aceeaşi autoritate pentru suma de 145.642 lei reprezentând obligaţii fiscale suplimentare, precum şi a deciziei nr.244 din 14.09.2012 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, cu cheltuieli de judecată.

2.) - Motivarea acţiunii

2.1.) – În fapt : reclamanta a susţinut că prin decizia de impunere nr.F-BZ 941/29.06.2012 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. F-BZ 1397/29.06.2012 întocmit de DGFP judeţ Buzău/ Activitatea de Inspecţie Fiscală s-au stabilit în mod eronat în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 145.642 lei, fie prin interpretarea greşită a unor dispoziţii legale ce nu erau incidente în raport de situaţiile analizate, fie în absenţa unor reglementări legale.

2.2.) – Referitor la baza impozabilă stabilită suplimentar în cuantum de 361.981 lei, s-a invocat:

•Neacceptarea ca deductibile  a unor  cheltuieli în sumă  de  53.089 lei, aferente unui număr de 27 facturi, nu se justifică întrucât a prezentat în timpul controlului documentele care dovedeau că piesele achiziţionate erau utilizate la repararea utilajelor deţinute în proprietate de societate, acestea fiind folosite la efectuarea lucrărilor necesare producţiei agricole şi anume: facturi fiscale, note de intrare – recepţie, bonuri de consum.

•Neacceptarea  ca  şi  cheltuieli deductibile  a sumei de  308.729 lei utilizată pentru înfiinţarea culturilor aferente perioadei analizate, de asemenea nu se justifică, avându-se în vedere pe de o parte că în legislaţia românească nu există norme de reglementare a nivelului acestui gen de cheltuieli, iar pe de altă parte s-a luat în considerare în plan teoretic adresa nr.912/12.03.2012 emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură Buzău / Serviciul Inspecţii, Implementare Politici şi Statistici Agricole.

•Pentru aceste cheltuieli considerate în mod greşit ca nedeductibile fiscal, în sumă de 361.891 lei, s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 57.891 lei şi accesorii în sumă de 16.367 lei.

2.3.) – Referitor la baza impozabilă stabilită suplimentar în cuantum de 209.296 lei, pentru care s-a calculat taxa pe valoarea adăugată de 50.321 lei şi accesorii în cuantum 21.153 lei, consideră că nelegalitatea aprecierii ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor menţionate la impozitul pe profit determină nelegalitatea constatărilor privind taxa suplimentar de plată.

3.) - Probe

În sprijinul acţiunii, reclamanta a depus la dosar: raportul de inspecţie fiscală nr.F-BZ 941/29.06.2012 (filele 15-18), decizia privind modificarea bazei de impunere (filele 19-20), fişa privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală (filele 21-24), decizia nr.244/14.09.2012 prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei de impunere (filele 234-243), facturi, note de recepţie, bonuri de consum (filele 73-228) şi încheierea din 16.10.2012 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.36382/200/2012 prin care s-a suspendat executarea titlului executoriu nr.91/30.08.2012 (filele 259-261).

4.) – Întâmpinarea

4.1.) – Pârâta a formulat întâmpinare la primul termen de judecată, conform art.115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată (filele 229-232).

4.2.) – În motivarea întâmpinării pârâta a susţinut:

4.2.1.) - Prin raportul de inspecţie fiscală s-a constatat în baza documentelor de evidenţă contabilă prezentate de agentul economic că în perioada verificată a fost diminuată baza impozabilă a impozitului pe profit cu suma totală de 361.981 lei, din care suma de 53.089 lei aferentă unor facturi fiscale pentru care nu s-au prezentat documente justificative potrivit legii, respectiv devize de reparaţii, contracte de prestări servicii, situaţii de lucrări sau note de calcul care să facă dovada efectuării operaţiunilor (astfel cum prevede Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, art.21 alin.4 lit.f ).

4.2.2.) - Societatea agricolă a înfiinţat diferite culturi de lucernă şi pepeni pentru care s-au evidenţiat cheltuieli, în parte suportate de membrii asociaţiei, care au şi preluat producţiile, fără ca acestea să fie înregistrate.

4.2.3.) - Referitor la culturile de grâu, floarea soarelui, porumb şi orzoaică, pentru a se justifica cheltuielile de achiziţii de sămânţă, erbicide, îngrăşăminte şi combustibil, societatea a înregistrat integral în conturile de cheltuieli aceste achiziţii fără să întocmească însă documente justificative şi anume: bonuri de consum în ce priveşte combustibilul, situaţii de lucrări pentru arături, discuit, însămânţat, şi ca urmare s-a dispus dimensionarea reală a cheltuielilor  la suma totală de 249.870 lei ( fiind încălcate astfel prevederile art.21 alin.4 lit.f) din Codul fiscal).

4.2.4.) - Sub aspectul taxei pe valoare adăugată, s-a constatat că nu se justifică deductibilitatea unor operaţiuni pentru suma de 60.255 lei bază impozabilă cu un t.v.a. de 13.300 lei aferent achiziţiei de piese de schimb. S-a constatat, de asemenea, că au fost înregistrate ca şi în cazul impozitului pe profit cheltuieli cu achiziţii de bunuri reprezentând sămânţă, erbicide, îngrăşăminte, combustibil,  etc, aferente înfiinţării de culturi, dar fără să se întocmească documente justificative.

4.3.) – S-au înlăturat punctual susţinerile formulate de reclamantă în fundamentarea acţiunii, atât cu privire la impozitul pe profit cât şi cu privire la taxa pe valoare adăugată – ambele calculate în raport de baza impozabilă stabilită suplimentar.

5.) – Expertiza contabilă

5.1.) – La termenul de judecată din 14.01.2013 s-a dispus administrarea unei expertize contabile având drept obiectiv determinarea obligaţiilor de plată în sarcina societăţii agricole reclamante către bugetul consolidat de stat, la perioada supusă inspecţiei fiscale: 2009-2011, încuviinţându-se ambelor părţi prezentarea unor obiective suplimentare, sens în care a fost desemnat expert contabil ec.B.M (filele 295, 298).

5.2.) – Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar la termenul de judecată din 08.04.2013 (filele 22-29 volum II). Fiind comunicat părţilor în proces spre luare la cunoştinţă, în cauză nu s-au formulat obiecţiuni.

5.3.) – La cererea reclamantei, încuviinţată de instanţă, pârâta a prezentat la dosar adresa nr.912/12.03.2012 emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură Buzău / Serviciul Inspecţii, Implementare Politici şi Statistici Agricole, cu situaţii anexe, avută în vedere la întocmirea deciziei de impunere, în baza raportului de inspecţie fiscală (filele 6-21 volum II dosar).

6.) – Examinând acţiunea formulată în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de prevederile legale incidente, se constată:

6.1.) Situaţia în fapt şi în drept

6.1.1.) – În cursul lunii iunie 2012, S.Ag. ”V”. a fost supusă unei inspecţii fiscale pentru perioada anilor 2009-2011, constatările consemnându-se în raportul de inspecţie fiscală nr.F-BZ 1397/29.06.2012.

6.1.2.) – În baza  raportului  s-a  emis  decizia  de impunere nr.F-BZ 941/29.06.2012 prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată în cuantum total de 145.642 lei privind impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată calculate la cele două baze impozabile stabilite suplimentar.

6.1.3.) – Structurat, obligaţiile suplimentare fiscale de plată stabilite  prin decizia emisă se prezintă astfel:

•Bază impozabilă stabilită suplimentar în cuantum de 361.981 lei pentru care s-a calculat: impozit pe profit – 57.981 lei, dobânzi de întârziere – 7683 lei şi penalităţi de întârziere – 8684 lei.

•Bază impozabilă stabilită suplimentar în cuantum de  209.296 lei, pentru care s-a calculat : taxă pe valoare adăugată – 50.321 lei, dobânzi de întârziere – 7789 lei şi penalităţi de întârziere – 13.364 lei.

6.1.4.) – Contestaţia formulată de petentă împotriva procesului verbal de impunere şi a deciziei de impunere a fost respinsă de DGFP Buzău / Biroul soluţionare contestaţii conform deciziei nr.244/14.09.2012 context în care s-a înregistrat acţiunea pendinte astăzi judecăţii cu obiectul şi motivarea expresă la paragraful 1) şi 2) din prezenta sentinţă.

6.2.) Analiză. Constatări

6.2.1.) Contrar punctului de vedere expus de pârâtă prin actele administrative contestate, tribunalul apreciază că reclamanta nu datorează obligaţiile suplimentare fiscale stabilite, în cuantum de 145.642 lei.

6.2.2.) – Se are în vedere în acest sens raportul de expertiză contabilă ec. B.M. depus la filele 22-29 volum II dosar, prin care se concluzionează ferm asupra problemelor ce fac obiectul prezentei acţiuni.

6.2.3.) – Analizând documentele existente în evidenţa contabilă a societăţii agricole, expertul a constatat că acestea cuprind menţiunile cerute de reglementările legale în vigoare atât pentru deductibilitatea cheltuielilor înregistrate în evidenţa contabilă cât şi pentru justificarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată.

6.2.4.) – Cheltuielile efectuate de societatea agricolă au fost evidenţiate în mod corect în contabilitate, fiind făcute în scopul realizării activităţii de producţie agricolă vegetală, cu respectarea cerinţelor instituite la art.21 alin.4 lit.f) din Legea nr.571/2003. Prin consecinţă, s-a dovedit caracterul deductibil al acestora la calculul profitului impozabil şi implicit al impozitului pe profit.

6.2.5.) – Documentele existente în contabilitatea societăţii, la  perioada de referinţă, au calitatea de documente justificative, fundamentând dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată conform Legii 571/2003:  art.146 lit.a), art.155 alin.5.

7.) – Alte chestiuni

7.1.) – Tribunalul a reţinut, ca şi expertul de altfel, ca fiind arbitrară luarea în considerare de către autoritatea fiscală a adresei nr.912/12.03.2012 emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură Buzău / Serviciul Inspecţii, Implementare Politici şi Statistici Agricole, prin care s-au comunicat preţuri medii de înfiinţare a unui hectar de culturi agricole, întrucât relaţiile respective nu pot fi asimilate unui document justificativ de înregistrare a cheltuielilor în evidenţa contabilă.

7.2.) – Pe de altă parte, instanţa nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză referitoare la calculul eronat al amortizării mijloacelor fixe, de natură să conducă la stabilirea unei obligaţii suplimentare în sarcina societăţii către bugetul statului în cuantum de 881,96 lei, în condiţiile în care această sumă nu face obiectul deciziei de impunere şi nici al titlului executoriu nr.91/30.08.2012.

8.) – Soluţia tribunalului

8.1.) – Pentru considerentele în fapt şi în drept expuse, prin sentinţa nr.2222 din 20.05.2013 s-a admis acţiunea ca întemeiată, dispunându-se anularea raportului de inspecţie fiscală nr. F-BZ 1397 din 29.06.2012, a deciziei de impunere nr.F-BZ 941 din 29.06.2012 privind instituirea obligaţiilor fiscale suplimentare în cuantum de 145.642 lei şi a deciziei nr. 244 din 14.09.2012 prin care s-a respins contestaţia societăţii împotriva deciziei de impunere.