Liberare Condiţionată. Criterii. Natura şi Gravitatea Infracţiunii Săvârşite.

Decizie 103 din 06.03.2008


Liberare Condiţionată. Criterii. Natura şi Gravitatea Infracţiunii Săvârşite.

Prin sentinţa penală nr. 174 din 24.01.2008 Judecătoria Giurgiu, în baza art. 450 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 59-60 Cod penal, a respins propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punere în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Giurgiu privind pe condamnatul S.S., deţinut în Penitenciarul Giurgiu.

A fixat termen de reiterarea propunerii după data de 03.10.2008.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat condamnatul la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 40 lei, onorariul avocat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând actele dosarului, prima instanţă a reţinut că propunerea privind liberarea condiţionată a condamnatului S.S., nu este întemeiată şi a respins-o, întrucât aşa cum rezultă din caracterizarea acestuia, în timpul detenţiei acesta nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, pentru a putea fi apreciate drept temeinice, conform art. 59 C. pen.

De asemenea, instanţa a reţinut că timpul executat nu a fost suficient reeducării sale, condamnatul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 Cod Penal, şi este la prima analiză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul – condamnat S.S., susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.59 şi urm. C. pr. pen. pentru a se dispune liberarea sa, astfel că hotărârea primei instanţe este netemeinică.

Recursul este întemeiat.

Liberarea condiţionată se acordă în cazul în care condamnatul a executat fracţiunea stabilită de lege din pedeapsă, nu a fost sancţionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare. Natura şi gravitatea faptei nu sunt prevăzute printre criteriile art. 59 cod penal, deoarece acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Respingând propunerea de liberare condiţionată exclusiv pe considerentul că petentul - condamnat a săvârşit infracţiunea de viol şi timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea condamnatului - deşi acesta a executat întreaga fracţiune de pedeapsă prevăzută în art. 59, 60 Cod penal şi cu toate că el nu are antecedente penale, a mai fost amânat, aflându-se la a doua analiză, iar în timpul executării pedepsei a avut o comportare exemplară, fiind stăruitor în muncă şi recompensat de 8 ori pentru sârguinţă şi purtare disciplinară -, prima instanţă a dat o interpretare greşită prevederilor art. 59 alin. 1 Cod penal, criteriul sus-menţionat fiind în afara elementelor subiective de apreciere la care se referă expres aceste dispoziţii.

Instanţa de recurs reţine că, petentul – condamnat S.S., a respectat regulamentul de ordine interioară din penitenciar, a executat dispoziţiile primite de cei îndrituiţi în acest sens şi constată astfel că a dat dovezi temeinice de îndreptare, hotărârea instanţei de fond care a respins liberarea sa condiţionată fiind netemeinică.

În consecinţă, tribunalul va admite recursul declarat de petentul – condamnat, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând va admite propunerea de liberare condiţionată formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Giurgiu şi va dispune liberarea condiţionată a petentului – condamnat.

În baza art. 192 alin. 3 din C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.189 C. pr. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 de lei se va avansa din fondurile alocate de Ministerul Justiţiei.