Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.856/27.01.2009 Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea civilă astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul H.A., cu domiciliul în jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâtul  F.P., cu domiciliul în jud. Bacău şi a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului următoarele suprafeţe de teren : 19,42 mp identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză, punctele de contur 5-6-7-8-9-100-5 şi 2,21 mp, punctele de contur 11-12-13-11, stabilind linia de hotar între proprietăţile reclamantului şi ale pârâtului pe aliniamentul 1-2-3-4-5-100-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27, conform schiţei anexate raportului de expertiză întocmit de expert D.L..

Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria a obligat pârâtul să îşi ridice gardul de lemn ridicat pe terenurile proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 19,42 mp şi 2,21 mp, identificate în raportul de expertiză şi a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamant ca neîntemeiate, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de 155 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că autorului reclamantului,  H.Is.A., i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 8341 mp, din care, în intravilanul comunei Mărgineni, 2663 mp teren arabil şi 578 mp teren construcţii, fiindu-i eliberat TP nr.215590/24.03.2000.

 Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.907/6.03.1974, numita F.I. vinde fiilor săi, respectiv F.P. (pârâtul din prezenta cauză) şi F.I., în cote egale, imobilul format din 756 mp teren curţi construcţii şi o casă, un chiler şi un grajd. Ulterior, moştenitorilor defunctului F.A.I., printre care şi pârâtului, li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 2 ha şi 1042 mp, din care intravilan 2022 mp teren arabil şi 378 mp teren curţi construcţii, fiind eliberat TP nr.136428/24.03.1994.

Conform art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, adică să îi fixeze semne despărţitoare de hotar, prin semne exterioare vizibile, cum sunt pietrele de hotar sau alte semne cu aceeaşi destinaţie. Cu privire la natura acestei acţiuni, instanţa a reţinut că aceasta poate fi posesorie (acţiunea pentru strămutare de hotare) sau petitorie (delimitarea proprietăţilor limitrofe). Dacă prin acţiunea promovată se solicită şi o parte determinată de teren limitrof pe care o deţine vecinul, grăniţuirea implică şi o revendicare, ca în speţa de faţă.

 Potrivit art.480 şi 481 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege  şi nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

 În speţă, din raportul de expertiză efectuat, reiese că terenul în suprafaţă de 756 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare se suprapune cu terenul în suprafaţă de 2400 mp care se regăseşte în TP nr.136428/24.03.1994 emis pe numele pârâtului, în urma măsurătorilor efectuate stabilindu-se că reclamantul stăpâneşte o suprafaţă totală de 3344 mp, mai mult cu 103 mp faţă de actul de proprietate, iar pârâtul F.P. suprafaţa de 2337 mp, mai puţin cu 63 mp faţă de cea din titlul său de proprietate.

Întrucât pârâtul a ridicat în anul 2002 un gard de lemn pe proprietatea reclamantului, amplasat la o distanţă de 0,64 m N faţă de peretele bucătăriei acestuia din urmă, depăşind aliniamentul construcţiilor sale, a reieşit în urma măsurătorilor că pârâtul ocupă din proprietatea reclamantului două suprafeţe de teren:  - 19,42 mp, identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză, punctele de contur 5-6-7-8-9-100-5 şi

-  2,21 mp, identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză, punctele de contur 11-12-13-11.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis capetele de cerere având ca obiect, revendicarea şi grăniţuirea, şi pe cale de consecinţă  a obligat pe  pârâtul F.P. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului suprafeţele de teren  de  19,42 mp şi 2,21 mp, identificate conform schiţei anexe raportului de expertiză întocmit de expert D.L., stabilind linia de hotar între proprietăţile reclamantului şi ale pârâtului pe aliniamentul 1-2-3-4-5-100-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27 din schiţa anexată raportului de expertiză. Instanţa a admis şi capătul de cerere privind obligarea pârâtului la ridicarea gardului de lemn ridicat pe terenurile proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 19,42 mp şi 2,21 mp, ca fiind întemeiat.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pretenţii (obligarea la plata de daune materiale, daune morale, şi contravaloarea recoltei de pe terenul ocupat de pârât), instanţa a reţinut că, potrivit art.998-999 C.civ, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

 Reclamantul nu a făcut dovada prejudiciilor pretins cauzate de către pârât,  a vinovăţiei acestuia şi a legăturii de cauzalitate or, conform art.  1169 C.civ, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Instanţa şi-a îndeplinit rolul activ prin aceea că a pus în vedere reclamantului că are dreptul de a propune probe, punând chiar în discuţie necesitatea efectuării unei expertize agricole, dar nu poate depăşi această limită prin administrarea din oficiu a probatorului; în caz contrar, s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii şi drepturile pârâtului la un proces echitabil, instanţa neputând să facă dovezi în locul reclamantului (în virtutea principiului egalităţii armelor).

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins capetele de cerere având ca obiect pretenţii ca neîntemeiate.

 Văzând dispoziţiile art.276 C.proc. civ şi ale art. 584 C.civ. (cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate), instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât d-l Pavel Fodor (f.4) cât şi d-l A.H. (f.7).

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârât, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 306 Cpc care sancţionează cu nulitatea recursul care nu a fost motivat în termen, astfel încât admiţând excepţia, instanţa a constatat nul recursul declarat de F.P..

În motivarea recursului său (f.7), d-l H.A. s-a arătat nemulţumit de faptul că i s-au respins pretenţiile legate de cheltuielile de judecată, deşi la dosar există probe care dovedesc efectuarea acestor cheltuieli în sumă totală de 600 lei, respectiv două taxe judiciare de timbru, timbru judiciar dar şi contravaloarea expertizei topo-cadastrale şi a deplasărilor în instanţă incluzând atât deplasările la cele 16 termene de judecată dar şi deplasările între termene, acestea având un cost de peste 150 lei, raportat la preţul unui bilet de maxi-taxi, dus-întors pe ruta T.-B.

Întrucât în cursul judecăţii recursului H.A. a decedat (f.4), în temeiul art.243 Cpc instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia (f.23-31,34-42,48).

Analizând sentinţa recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanţa constată următoarele: Admiţând în parte acţiunea formulată de H.A. Judecătoria Bacău a dat eficienţă dispoziţiilor art.276 cpc şi celor ale art.584 Cod civil (cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate) şi a obligat pe pârâtul F.P. să plătească reclamantului suma de 155 lei cheltuieli de judecată.

Dispoziţiile art.584 cod civil se referă, însă, la cheltuielile grăniţuirii, deci la cele pe care le implică operaţiunile materiale de delimitare a proprietăţilor şi de ridicare a gardului, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată fiind aplicabile dispoziţiile art.274 ş.u. Cpc.

În consecinţă, admiţând în parte acţiunea reclamantului, prin respingerea pretenţiilor acestuia privind daunele materiale , morale şi contravaloarea recoltei, prima instanţă trebuia să acorde cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în legătură cu capetele de cerere admise, respectiv grăniţuirea şi revendicarea, care se ridică, potrivit dovezilor aflate la dosar (f.2,22,23,24,46,47) la suma totală de 427,5 lei.

Cum prin sentinţa civilă nr.856/2009 i-au fost acordate recurentului-reclamant cheltuieli de judecată de doar 155 lei, admiţând recursul în temeiul art.312 alin.1şi 2 cpc, instanţa va modifica sentinţa recurată în sensul că va obliga pe recurentul-pârât F.P. să plătească moştenitorilor reclamantului H.A. diferenţa de 272,5 lei precum şi, având în vedere dispoziţiile art.274 cpc, cheltuielile de judecată efectuate în recurs, respectiv suma de 57,5 lei.

Domenii speta

Spete similare