Contencios administrativ si fiscal - contestatie act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

 SENTINTA CIVILA Nr. 504

Sedinta publica de la 06 Octombrie 2010

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant SC A.B. SRL MOINESTI  si pe pârât D.G.FP. BACAU- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, pârât ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA, având ca obiect  contestatie act administrativ fiscal.

Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din 29.09.2010, si au fost consemnate în încheierea de sedinta din  aceeasi zi.

TRIBUNALUL

- deliberând -

Asupra actiunii de fata retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata  sub nr. */2009, reclamanta SC A.B. SRL Moinesti în contradictoriu cu  pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Bacau si Activitatea de Inspectie Fiscala a formulat contestatie împotriva Deciziei  nr. 265/15.09.2008,  a Deciziei de impunere nr.2911/20.06.200, a Raportului de Inspectie  Fiscala nr. */17.06.2008, a Dispozitiei de masuri nr. */19.06.2008, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna  anularea acestora.

În motivarea actiunii s-a aratat ca prin Raportul  de Inspectie  fiscala  nr. */17.06.2008 organele de inspectie fiscala au concluzionat ca societatea ar înregistra obligatii fiscale de  plata  în cuantum de 167.844 lei la o baza de impunere  stabilita  suplimentar de  718.522 lei cu titlu de TVA si majorari  de întârziere, organele  de inspectie  fiscala concluzionând eronat  ca  societatea avea obligatia ca la data de  01.11.2005 sa se înregistreze ca platitor de TVA  si astfel  pentru  perioada  01.11.2005 – 30.09.2007 ar datora o serie de diferente defalcate în TVA  si majorari de întârziere.

Ori, baza de impunere  nu a fost stabilita  în mod  corect, deoarece la data considerata de organele  de inspectie  fiscala ca fiind debut al obligatiei  de înregistrare fiscala  (30.09.2007) se înregistra o singura depasire în evidentele  contabile, ca urmare a înregistrarii  eronate a unor  operatiuni, pentru  o singura luna de zile.

De asemenea cifra de afaceri  nu a înregistrat  o crestere  reala  peste suma limita de înregistrare ca platitor de TVA, aceasta fiind de fapt rezultatul unor  aprecieri nereale asupra anumitor operatiuni contabile, efectuate in cadrul contabilitatii petentei, apreciere facuta de catre inspectorii fiscali.

 Astfel, acestia au modificat suma veniturilor înregistrate, astfel încât s-a ajuns în situatia de a înregistra o crestere artificiala a sumei reprezentând veniturile, deci a cifrei de afaceri si pe cale de consecinta a starii de platitor sau nu de TVA, iar inspectorii fiscali  au interpretat  în mod  eronat  textul de lege prin care se stabileste  cum se calculeaza  TVA pentru  situatia în care nu se face declaratia de platitor  de TVA în termen legal.

Conform art. 152  pct.3 Cod Fiscal persoanele impozabile care depasesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire sunt obligate sa declare aceasta în termen de 10 zile de la data constatarii depasirii. Constatarea depasirii s-a realizat teoretic cu ocazia controlului prin recalcularea sumelor cu titlul de venituri pentru luna octombrie 2005. Daca s-ar lua în calcul  acest aspect, rezulta ca teoretic  petenta avea posibilitatea  stabiliri cu precizie depasirea plafonului de scutire  odata  cu întocmirea balantei pe luna respectiva  si în termen de 10 zile  de la data constatarii sa se declare platitor  de TVA.

Cum aceasta  operatiune  s-a efectuat  târziu , inspectorii  fiscali  erau  în  drept sa solicite  plata TVA de la data la care persoana  avea  obligatia  sa  solicite  înregistrarea ca platitor de TVA, adica  din 15  noiembrie 2005 si nu octombrie 2005. Pe cale de consecinta, nici majorarile de întârziere  calculate  la debitul  eronat nu au temei  legal  si  solicita  anularea lor.

S-a mai aratat ca  daca  s-a  stabilit  ca termen declansator  al obligatiei  de a  colecta TVA, data de  01.11.2005 se impunea ca solutia de a calcula  TVA  de plata, ca suma rezultata  din  operatiunea de deducere a sumelor de TVA  pe care societatea le avea de primit.

Practic, în situatia platitorului de TVA acesta are  drept de deducere pentru sumele  achitate pentru achizitie înca de la  data stabilirii sale ca platitor  de TVA, ori  inspectorii fiscali i-au refuzat acest drept si pe cale de consecinta au stabilit o suma  eronata  ca baza de calcul.

S-a mai aratat ca  împotriva masurilor  dispuse  prin Dispozitia  nr. 2910 si a Deciziei  de impunere nr. 2911/20.06.2008 privind  obligatiile  fiscale suplimentare stabilite prin  Raportul  de inspectie  fiscala  nr. 2851/17.06.2008, cu  privire la  suma de  167.844 lei a formulat contestatie, care a fost respinsa în mod nelegal  de catre  DGFP Bacau prin  Decizia nr. 365/15.09.2008, prin care s-a apreciat  ca neîntemeiata  contestatia pentru suma de  167.544 lei  ca ar fi contestat si  amenda contraventionala  de  300 lei  si  ca masurile  stabilite  prin  Dispozitia  de masuri nr. 2910/19.06.2008 nu pot face obiectul analizei DGFP.

Referitor la amenda contraventionala, s-a aratat  ca  nu a  contestat-o deoarece împotriva procesului verbal de stabilire  si sanctionare a contraventiilor  are o alta  cale de atac, amenda fiind  platita astfel ca motivarea DGFP cu privire  la acest capat de cerere este neavenita.

Cu privire la masurile stabilite  prin  Dispozitia  de masuri  nr. 2910/19.06.2008, DGFP, prin  declinare trebuia sa trimita acest capat de cerere  pentru  solutionare, astfel încât lasarea nesolutionata  a sa, determina  nelegalitatea Deciziei nr. 365/15.09.2008.

În drept, au fost  invocate dispozitiile art.188  alin.2 Cod. Pr. Fiscala.

Pârâta – DGFP Bacau a formulat  întâmpinare prin care a solicitat  introducerea în cauza  a Activitatii de Inspectie Fiscala  Bacau, deoarece  o parte din actele administrativ – jurisdictionale  a caror  anulare se solicita, au fost  emise de aceasta.

În aparare s-a aratat ca  organul fiscal  competent a constatat ca  societatea în perioada 10.02.2005- 31.12.205 nu a înregistrat  în balanta  de verificare si bilantul  contabil, venituri  în suma  de  40.496 lei, modificând  astfel cuantumul  cifrei de afaceri, iar  în urma  recalcularii veniturilor, din  vânzarea reala  a marfurilor, organul  fiscal  a constatat ca  societatea a depasit  plafonul  de  scutire în suma  de  200.000 lei, precizat  de art. 152 pct.1 Cod Fiscal.

Ca urmare, în baza dispozitiilor  art. 152  pct.3 Cod. Fiscal, reclamanta avea obligatia legala  de a se înregistra ca platitor de TVA, plafonul legal de 200.000 lei  aferent  lunii octombrie  2005 fiind  depasit.

Ca urmare, în baza dispozitiilor  art. 140 ali.2 Cod fiscal,  coroborat  cu cele  ale pct. 56  alin.4 lit. b  din HG nr. 44/2004, organul fiscal  a procedat  la  colectarea TVA  în perioada  01.11.2005 – 30.09.2007,  perioada  cuprinsa  între  data de la care agentul economic  avea  obligatia  înregistrarii  ca platitor  de TVA si data când  s-a înregistrat  în scopuri de TVA.

Referitor  la dreptul  de deducere  TVA în  suma de 55.166 lei, acest  drept  ia nastere  odata  cu înregistrarea  ca platitor  de TVA, respectiv  la data de  01.10.2007, conform  certificatului de înregistrare  în scopuri  TVA, iar faptul ca  reclamanta si-a dedus  TVA-ul în suma mentionata pentru perioada  01.05.2005 – 30.09.2007, înainte de data de  01.10.2007 (data înregistrarii  în scopuri  de TVA) în  baza art. 145  alin.4 din Codul fiscal, organul fiscal  a  procedat  temeinic  si legal, cînd  a respins  dreptul de  deducere.

În ce priveste  accesoriile  aferente  TVA, acestea au fost  calculate  în baza  principiului de drept conform caruia accesoriul urmeaza principalul, cu titlu  de sanctiuni legale, pentru  neplata la scadenta a TVA-ului.

Ca urmare, s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si mentinerea actelor  emise, ca fiind  temeinice si legale.

La termenul  din data de 25.02.2009, instanta a introdus  în caza Activitatea de Inspectie  Fiscala.

În cauza  s-a administrat  proba cu  expertiza contabila, raportul  de expertiza fiind  depus  la dosarul  cauzei.

Instanta analizând probatoriile administrate în cauza, retine  urmatoarele:

În urma unui control fiscal, realizat  la societatea reclamanta, privind  verificarea modului  de respectare a prevederilor art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind  Codul Fiscal, respectiv înregistrarea  ca platitor  de taxa  pe valoare adaugata, s-a întocmit  Raportul  de inspectie  fiscala nr.*/17.06.2008 si s-a emis Decizia  de impunere  nr. */20.06.2008 prin care s-au  stabilit  obligatii suplimentare de plata în suma  de 167.844 lei reprezentând: 114.722 lei TVA, 52.822 lei  majorari  si penalitati de întârziere  aferente TVA.

De asemenea, s-a emis si Dispozitia nr. */19.06.2008 privind  masurile stabilite de organele de inspectie fiscala.

Împotriva acestor acte, administrativ fiscale, reclamanta a formulat  contestatie  la DGFP Bacau, care prin Decizia nr.365/15.09.2008  a respins  ca neîntemeiata  contestatia pentru suma de  167.544 lei (114.722 lei TVA si 52.822 lei  majorari, penalitati de întârziere  TVA), referitor  la amenda de  300 lei s-a aratat ca  DGFP Bacau nu se poate investi  cu solutionarea acestei cereri, deoarece competenta de solutionare apartine instantei judecatoresti, iar în ce priveste masurile stabilite prin Dispozitia de masuri nr. 2910/19.06.2008, Biroul de solutionare a contestatiilor nu are competenta  legala, aceasta apartinând  organelor  fiscale  emitente.

Asa cum  a retinut  DGFP si cu m s-a  confirmat si  prin raportul  de expertiza  contabila efectuat în cauza, reclamanta  nu a  înregistrat în balanta  de verificare încheiata la data de  31.12.2005 si în  bilantul  contabil  depus la  AFP Moinesti sub nr. 2477/21.02.2006 venituri cu suma de 40.496 lei  aferente  perioadei 10.02.2005 – 30.04.2005 denaturându-se cuantumul  cifrei  de afaceri iar  în urma  recalcularii  veniturilor s-a  constatat  ca  la finele lunii  octombrie 2005 acestea erau  în suma  de  200.569 lei, societatea depasind  plafonul de scutire de  200.000 lei prevazut de art. 152  pct.1 din Legea  nr. 571/2003 privind  Codul Fiscal.

Conform art. 152  pct.3 din Legea nr. 571/2003 privind  Codul  Fiscal, persoanele impozabile  care depasesc în cursul  unui an fiscal  plafonul  de scutire, sunt  obligate sa  solicite  înregistrarea  ca platitor de taxa pe valoare adaugata în regim normal, în  termen de  10 zile de la data constatarii depasirii. În situatia în  care se constata  ca  persoana în cauza a solicitat  cu  întârziere  atribuirea calitatii de platitor de taxa pe valoare adaugata în regim normal, autoritatea fiscala  este îndreptatita  sa  solicite  plata taxei  pe valoare  adaugata  pe perioada  scursa  între  data la care persoana în cauza  avea obligatia sa  solicite  înregistrarea ca platitor  de taxa  pe valoarea adaugata, în  regim normal si data de la care înregistrarea a devenit  efectiva, conform procedurii  prevazute  prin  norme.

De asemenea, conform pct.56 alin.4 lit. b din HG nr. 44/2004: „În cazul persoanelor  impozabile care au  depasit plafonul  de scutire, dar nu au solicitat  înregistrarea ca platitor de taxa  pe valoare adaugata în regim normal, conform prevederilor  art. 152  alin.3  din Codul Fiscal, organele fiscale  vor proceda  astfel:” în situatia  în care abaterea de la prevederile  legale  se  constata  ulterior  înregistrarii ca platitor  de taxa  pe valoare adaugata a  persoanei  impozabile, organele  fiscale  vor  solicita  plata la buget  a taxei pe valoare adaugata pe care persoana impozabila ar fi  avut  obligatia sa  o colecteze  pe perioada scrisa  între data la care avea obligatia sa solicite  înregistrarea  ca platitor  de taxa  pe valoare adaugata, în regim normal si data la care înregistrarea a devenit  efectiva.”

Ori, reclamanta nu a solicitat  înregistrarea ca platitor de TVA odata  cu  depasirea plafonului  de scutire  prevazut  de art. 152  pct.1 Cof. Fiscal, astfel  ca  în  mod legal  s-a  procedat  la  colectarea TVA în  suma totala  de 114.722 lei  pentru perioada 01.11.2005 – 30.09.2007, cuprinsa între data  de la care reclamanta avea obligatia înregistrarii  ca platitor  de TVA ca urmare a depasirii  plafonului  de 200.000 lei  si data când  s-a înregistrat  în scopuri  de TVA, conform  Certificatului de Înregistrare în scopuri TVA  seria B nr. 0631240/01.10.2007.

De asemenea, în perioada 01.05.2005 – 30.09.2007,  când  reclamanta nu detinea calitatea de platitor  de  TVA,  a înregistrat  TVA deductibil în suma de 55.166 lei, pentru  aceeasi perioada organele fiscale stabilind în mod  legal  o taxa  pe valoare adaugata  deductibila în suma  de 0 lei, respingând dreptul de deducere pentru suma de  55.166 lei deoarece  dreptul  de deducere  a TVA ia nastere  odata  cu  înregistrarea ca platitor  de TVA, iar  data înregistrarii  ca platitor  de TVA  este 01.10.2007 conform Certificatului de înregistrare în scopuri  de TVA seria B nr. 0631240.

Ca urmare, având în vedere  ca  taxa pe valoare adaugata  colectata  la control a fost de  114.722 lei iar taxa pe valoare adaugata  deductibila  stabilita  la control este de  0 lei, rezulta  ca  reclamanta are o taxa  pe valoare adaugata  de plata  de  114.772 lei, iar  conform art. 120  din OG nr. 92/2003  privind  Codul de procedura  fiscala, majorarile de întârziere  datorate  sunt în cuantum de 52.822 lei.

Referitor la faptul ca DGFP  a analizat  si s-a  pronuntat  pe amenda  contraventionala  în suma  de  300 lei stabilita prin procesul verbal  de contestatie  si sanctionare a  contraventiilor  nr. 0123761/26.05.2008, desi contestatia reclamantei  nu a vizat  si acest aspect, instanta retine  ca prin  aceasta nu i s-a produs  reclamantei  nici o vatamare, cu atât mai mult  cu cât însasi  reclamanta prin actiunea formulata  a mentionat  ca  aceasta  amenda contraventionala  a fost  platita.

În ceea ce priveste  Dispozitia de  masuri  nr. */19.06.2008, instanta retine  ca  în mod  legal  DGFP a retinut  ca Biroul de  solutionare a  contestatiilor  nu are competenta de solutionare, aceasta apartinând  organelor  fiscale  emitente, lucru care s-a si întâmplat, reclamanta  contestând separat  aceasta  dispozitie, contestatia fiind  respinsa  de Activitatea de Inspectie Fiscala prin Decizia  nr.5/27.08.2008.

Asa cum se mentioneaza si în Decizia nr.5/27.08.2008,  prin Dispozitia nr. 2910/19.06.208, în baza art.105  alin.9 din  OG nr. 92/2003  privind  Codul de procedura  fiscala si pct. 102/7 din  HG nr. 1050/2004 pentru aplicarea normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 organele  de  control  au dispus urmatoarele masuri: sa se procedeze la întocmirea  corecta  a deconturilor TVA; depunerea deconturilor  TVA  în termenele  legale;  întocmirea  si utilizarea documentelor  justificative si contabile pentru  toate operatiunile  efectuate, pastrarea si  arhivarea acestora;  întocmirea evidentei formularelor  cu regim special.

Instanta retine însa  ca nici  prin  prezenta actiune si nici  prin  contestatia formulata, reclamanta nu a adus  nici  o critica  asupra  dispozitiei  de  masuri  nr. */19.06.2008, practic nu si-a motivat actiunea (cum nu si-a motivat nici  contestatia) privind  aspectele  de nelegalitate ale dispozitiei  mentionate astfel  ca  actiunea formulata  este neîntemeiata.

Ca urmare, având în vedere  motivele de fapt si de drept  retinute, instanta urmeaza  a respinge  actiunea ca nefondata.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotaraste:

Respinge, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta SC A.B. SRL cu sediul în Moinesti Jud. Bacau în contradictoriu cu  pârâtii  DGFP Bacau – ANAF Bacau si ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA – BACAU, ambele cu sediul in Bacau.

Cu recurs în termen de  15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica.

7

Domenii speta

Spete similare