Suportarea cheltuielilor de judecată în cazul condamnării mai multor inculpaţi.

Suportarea cheltuielilor de judecată în cazul condamnării mai multor inculpaţi.

Conform dispoziţiilor art. 191 alin.2 Cod procedură penală incident în cauză, când sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare.

Ca urmare, cum principiul solidarităţii nu este aplicabil, în speţă se impunea a se stabili partea din cheltuielile de judecată suportate de partea vătămată, datorată de fiecare dintre inculpaţi.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 123/R/31 mai 2011, nepublicată)

Prin sentinţa penală nr. 1519 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a dispus în baza art. 180 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului  CM la plata către stat a unei amenzi penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire în dauna părţii vătămate CG.

S-a pus în vedere condamnatului prevederile art. 631 C.pen. conform cărora în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

S-a dispus în baza art. 180 alin. 2 C.pen. condamnarea inculpatului CE la plata către stat a unei amenzi penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire în dauna părţii vătămate CG.

S-a pus în vedere condamnatului prevederile art. 631 C.pen. conform cărora în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar să plătească părţii civile CG suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale şi 1.000 lei daune morale.

În baza art. 193 C.pr.pen au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţii civile, în sumă totală de 342,50 lei (50 lei-transportul conform biletelor anexate; 54,50 lei examene medicale şi 238 lei onorariu avocaţial).

În baza art. 191 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs inculpaţii, partea vătămată constituită parte civilă şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa.

Recursurile declarate în cauză de cei doi inculpaţii şi de partea civilă sunt nefondate astfel încât, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală, vor fi respinse ca atare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate  tribunalul, constată că, în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, a  dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecăţii, a stabilit pedeapsa în limitele legale şi just individualizate, soluţionând temeinic şi legal şi latura civilă a cauzei.

Susţinerile inculpaţilor recurenţi, potrivit cărora ar fi comis faptele în condiţiile provocării nu sunt întemeiate şi în consecinţă, nu pot fi reţinute de instanţa de recurs.

Contrar celor solicitate  în calea de atac, cu ocazia audierii lor, inculpaţii au negat săvârşirea faptelor deduse judecăţii, declarând că nu au lovit-o pe partea vătămată niciun moment apărându-se doar de atacurile acesteia, atacuri în cursul cărora partea vătămată s-a lovit singură atât cu furca cât şi cu scândura de şezut în atelaj.

În aceste condiţii, recursul promovat în cauză, prin motivarea adusă, reprezintă o recunoaştere explicită a faptelor, imputate inculpaţilor, aceştia susţinând însă că au comis infracţiunea de lovire în condiţiile stării de provocare.

Probaţiunea testimonială administrată în cauză – cu excepţia depoziţiei martorului BE în mod corect înlăturată de prima instanţă, întrucât nu se coroborează cu celelalte declaraţii – infirmă însă şi această versiune martorii oculari audiaţi în cauză relevând că inculpaţii sunt cei care au iniţiat agresiunea îndreptată împotriva părţii vătămate şi nu invers.

În consecinţă, cerinţele cuprinse în  disp. art. 73 lit. „b” Cod penal, nu sunt realizate astfel încât textul de lege invocat nu le este aplicabil inculpaţilor.

Pe de altă parte însă, tribunalul apreciază ca nejustificate şi pretenţiile de majorare a daunelor morale acordate în cauză părţii vătămate CG.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul laturii civile instanţa de control constată că daunele materiale şi morale acordate părţii civile au fost corect cuantificate, primele dintre acestea pe baza probelor administrate, iar cele din urmă ţinând seama de gravitatea vătămărilor produse şi de intensitatea suferinţelor cauzate.

De altfel, este de observat că, prin promovarea recursului şi solicitarea de majorare a daunelor morale, partea vătămată urmăreşte, într-o formă mascată, acoperirea unui prejudiciu materiale care este însă unul eventual şi în consecinţă, incert. În fapt, partea civilă solicită daune pentru, acoperirea costurilor intervenţiei chirurgicale de înlăturare a unui cheag de sânge, daune pe care le poate însă obţine în condiţiile legii, şi prin promovarea unei acţiuni civile separate.

În fine, recursul promovat în cauză de  procuror este fondat, sub aspectul obligării solidare a inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţii civile, prima instanţă pronunţând o hotărâre nelegală.

Potrivit disp. art. 193 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul este obligat să plătească părţii vătămate, în caz de condamnare, cheltuielile judiciare făcute de aceasta.

În cuprinsul alin. 4 al aceluiaşi text de lege se prevede că, în situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, când sunt mai mulţi condamnaţi se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 191 alin. 2 şi 3.

Conform disp.,art. 191 alin.2 Cod procedură penală incident în cauză, când sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare.

Ca urmare, cum principiul solidarităţii nu este aplicabil, în speţă se impunea a se stabili partea din cheltuielile de judecată suportate de partea vătămată, datorată de fiecare dintre inculpaţi.

Aşa fiind, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală, recursul parchetului va fi admis, hotărârea atacată va fi casată în parte potrivit celor anterior reţinute şi rejudecând în aceste limite se va dispune obligarea celor doi inculpaţi la plata a câte 171,25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile Cozac Gheorghe.

Potrivit disp. art. 385/6 Cod procedură penală, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele constatând însă că nu există şi alte temeiuri de reformare a sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare