Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Termen. Natură juridică.

Sentinţă penală 134/F/2010 din 14.06.2011


Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Termen. Natură juridică.

 Termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. 3 şi art. 2781 C.pr.pen. pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, ceea ce impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac şi respingerea ei ca tardivă.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., sent. nr. 134/F/21 decembrie 2010

Prin plângerea înregistrată iniţial la Judecătoria Năsăud petenta CLC a solicitat, în contradictoriu cu intimatul CIP, anularea rezoluţiei procurorului din data de 02.11.2009, dată în dosarul nr. 719/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, menţinută prin rezoluţia din 21.12.2009 dată de prim-procurorul adjunct al aceluiaşi parchet în dosarul nr. 413/II/2/2009.

Prin sentinţa penală nr. 99 din 1 octombrie 2010, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 835/365/2010, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Năsăud, ridicată de instanţă din oficiu, iar în temeiul art. 42 C.pr.pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petenta CLC împotriva rezoluţiei procurorului din 02.11.2009, dată în dosarul nr. 719/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, menţinută prin rezoluţia prim-procurorului adjunct al aceluiaşi parchet pronunţată la 21 decembrie 2009 în dosarul nr. 413/II/2/2009, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

În cuprinsul considerentelor sentinţei de declinare a competenţei, se arată că, raportat la calitatea intimatului de agent şef de poliţie, care face parte din organele de cercetare ale poliţiei judiciare, a fost pusă în discuţie, din oficiu, competenţa materială de soluţionare a plângerii.

S-a relevat de către Judecătoria Năsăud că, potrivit art. 2781 alin. 1 Cod pr. penală, plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului se judecă de judecătorul competent să soluţioneze cauza în prima instanţă. În conformitate cu art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 modificată şi completată prin art. 4 din Legea nr. 281/2003 infracţiunile săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, se judecă în primă instanţă de tribunal, pentru poliţiştii prevăzuţi de art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002. Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr.360/2002 „categoriile de poliţişti se împart în corpuri şi grade profesionale, iar conform art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002, din corpul organelor de poliţie face parte, între altele, agentul-şef de poliţie (lit. „b”). Din analiza textelor de lege menţionate rezultă că, legea cere îndeplinirea a două condiţii pentru stabilirea competenţei materiale a tribunalului în judecarea unor cauze de natura celei care face obiectul prezentului dosar, respectiv, persoana cercetată să aibă calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare şi să facă parte din cadrul agenţilor de poliţie menţionaţi expres şi limitativ de art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002.

Întrucât în cauza de faţă, potrivit adresei de la fila 38 din dosarul de urmărire penală, rezultă că intimatul CIP îndeplineşte ambele condiţii, respectiv face parte din organele de cercetare ale poliţiei judiciare şi are gradul profesional de agent şef de poliţie, Judecătoria Năsăud a apreciat că, competenţa soluţionării plângerii revine Tribunalului Bistriţa-Năsăud, astfel că în baza dispoziţiilor legale mai sus invocate şi a prevederilor art. 42 Cod pr. penală, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Aşa fiind, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Examinând actele dosarului se constată că prin Rezoluţia din 02.11.2009 dată de procuror în dosarul nr. 719/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Cotul Ilie-Petru de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 213 Cod penal şi 290 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta privitor la infracţiunile prev. de art. 288 Cod penal şi 291 Cod penal, invocându-se în drept disp. art. 249; art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. d Cod pr. penală, respectiv art. 228 alin. 6 şi 10 lit. d Cod pr. penală.

Rezoluţia dată de procuror în dosarul nr. 719/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost comunicată petentei la data de 06.11.2009.

Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată dată de procuror în dosarul nr. 719/P/2008, petenta a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, înregistrată sub nr. 413/II/2/19.11.2009.

Prin Rezoluţia din 21.12.2009 dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 413/II/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei formulate împotriva Rezoluţiei emise de procuror în dosarul nr. 719/P/2008. Această rezoluţie (nr. 413/II/2/2009) adoptată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost comunicată petentei la data de 28.12.2009.

Ulterior comunicării, la data de 15.01.2010 petenta a formulat plângere împotriva soluţiei adoptate de procuror, pe care a înaintat-o la Judecătoria Năsăud, unde a fost înregistrată (iniţial) sub nr. 171/265/2010.

Raportat la dispoziţiile art. 2781 alin. 2, art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală şi Decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului în interesul legii (referitoare la natura juridică a termenelor prev. de art. 278 alin. 3 şi 2781 alin. 2 C.pr.pen. şi la efectele depăşirii acestor termene prin plângerile formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) se constată că plângerea petentei a fost formulată tardiv.

Astfel, conform art. 2781 alin. 1 C.pr.pen., prin care este reglementată plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de soluţionare, potrivit art. 277 şi 278 …”, pentru ca în alineatul 2 al aceluiaşi articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”.

În aceste condiţii, devine evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. 3 şi art. 2781 C.pr.pen. pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, ceea ce impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac şi respingerea ei ca tardivă.

Având în vedere că petenta a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. 2, art. 278 alin. 3 Cod pr. penală, (după data de 29.12.2010, până la care ar fi fost în termen), instanţa urmează să constate tardivitatea acesteia, împrejurare în care examinarea „pe fond” a plângerii nu se mai impune.

Aşa fiind, în faza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., se va respinge ca tardivă plângerea formulată de petenta CLC împotriva Rezoluţiei din 2.11.2009, dată de procuror în dosarul nr. 719/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, menţinută prin Rezoluţia din 21.12.2009 dată de prim-procurorul adjunct al aceluiaşi parchet în dosarul nr. 413/II/2/2009.

Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. penală petenta va fi obligată să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.