Obligaţia de a face

Obligaţia de a face

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, , reclamantul B I a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R G ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună obligarea pârâtului de a-şi muta arborii plantaţi de-a lungul liniei de hotar ce desparte loturile de teren la o distanţă de 2 m de gardul despărţitor. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acum 5 ani a edificat imobilul din. Bacău, judeţul Bacău, unde domiciliază din 2008. Încă de la mutarea sa în imobil, proprietarul terenului vecin şi-a plantat mai mulţi arbori şi arbuşti, cca 30 la număr, de-a lungul liniei de hotar, cu intenţia de a acoperi pe partea lui gardul despărţitor, care este din beton cu înălţimea de 2 metri şi o lungime de 80 metri. A purtat mai multe discuţii cu pârâtul şi l-a rugat să planteze copacii la o distanţă mai mare de gard, dar pârâtul nu i-a luat în seamă rugăminţile. În prezent, aceşti arbori îi produc numeroase prejudicii: gazonul şi butucii de viţă de vie aflaţi sub coroanele nucilor s-au uscat, frunzele copacilor şi fructele lor cad pe gazon distrugându-l, rădăcinile copacilor s-au dezvoltat şi au trecut pe sub gard. De asemenea, din cauza seminţelor care cad pe terenul său apar puieţi de pomi pe care nu îi doreşte.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.613 Cod civil.

Cererea a fost timbrată cu 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că plantaţia a fost făcută între anii 1997-1998, cu mult timp înaintea anului 2008, când reclamantul a venit pe proprietatea sa. Pârâtul a mai arătat că există copaci care au crescut depăşind distanţa legală de 2 metri şi îşi asumă obligaţia că aceştia vor fi ajustaţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.607-608 Cod civil.

 În susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, fiind audiat martorul SV, declaraţia acestuia fiind consemnată la fila 32 dosar, precum şi proba cu expertiza tehnică agricolă, raportul aferent fiind ataşat la filele 55-76 dosar.

În combaterea cererii, pârâtul a depus înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, fiind audiat martorul A C, declaraţia acestuia fiind consemnată la fila 50 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine în fapt următoarele:

Reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 1490 m.p., situat în mun. Bacău, , dobândit potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 1.08.2005. Terenul reclamantului se învecinează cu proprietatea pârâtului, situată în mun. Bacău,  dobândită prin moştenire conform certificatului de moştenitor.

Raporturile de vecinătate rezultă din înscrisurile depuse la dosar, din declaraţiile martorilor audiaţi şi din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Potrivit materialului probator administrat în cauză, în anii 1997-1998, pârâtul şi-a amenajat curtea plantând diferite specii de arbori, arbuşti şi pomi fructiferi în scop ornamental paralel cu un gard edificat tot de pârât din plăci de beton având o înălţime de cca 2 m şi o lungime de 81,08 m construit fără fundaţie. Arborii plantaţi de pârât identificaţi de expert sunt brad, salcie plângătoare, magnolie, paltin, iar pomii fructiferi plantaţi de pârât sunt prun, măr, vişin, nuc, cireş. Arbuştii fructiferi şi ornamentali plantaţi de pârât sunt agriş, soc, spirea, forsithia, boule de neige, trâmbiţa, iasomie, liliac, lemn câinesc, merişor, trandafir, thea, ilex, hortensie. Expertul a mai identificat în curtea pârâtului viţă americană ornamentală, denumită partenocisus, plantă agăţătoare.

La data efectuării expertizei, pe terenul reclamantului era o plantaţie de căpşuni, teren liber în dreptul casei, 11 m lungime, gazon şi câţiva butuci de vie hibridă. Expertul a arătat că la data deplasării în teren aceste culturi nu erau distruse sau afectate de plantaţia pârâtului, doar că apăreau pe suprafaţa lor câţiva puieţi proveniţi de la rădăcinile anumitor specii plantate în curtea pârâtului.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, pomii fructiferi şi arborii plantaţi de pârât sunt la o distanţă mai mică de 2 m de gardul reclamantului, iar arbuştii fructiferi şi ornamentali sunt la o distanţă ce variază între 60 cm şi 1 m. Puieţii din curtea reclamantului sunt drajoni proveniţi din rădăcinile de vişin, paltin, liliac şi trâmbiţă, care au trecut pe sub plăcile de beton ale gardului construit de pârât.

Martorul S V, audiat la solicitarea reclamantului, a arătat că în ultima perioadă pârâtul a mai tăiat din crengile pomilor ce trec pe deasupra gardului despărţitor. Martorul A C, audiat la solicitarea pârâtului, a declarat că în urma sesizărilor reclamantului l-a ajutat pe pârât şi a tăiat doi nuci, un salcâm, un măr şi un vişin, rămânând doar cioate de 10-15 cm. Acelaşi martor a mai declarat că au mai rămas doi cireşi care nu sunt plantaţi la 2 metri de gard, dar sunt tăiaţi la nivelul gardului, nedepăşindu-l, iar pârâtul a tăiat vegetaţia de pe gard atât anul trecut cât şi anul acesta.

Potrivit art.607 Cod civil, „nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii”.

Arborii şi pomii fructiferi plantaţi de pârât sunt într-adevăr situaţi la o distanţă mai mică de 2 metri. În schimb, arbuştii fructiferi şi ornamentali plantaţi de pârât sunt la o distanţă ce variază între 60 cm şi 1 m, cu respectarea distanţei prevăzute de art.607 Cod civil. În plus, actuala reglementare nu mai prevede o distanţă minimă în privinţa arborilor mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.

Totodată, conform art.613 alin.3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, aplicabil în speţă în virtutea art.6 alin.6 din acelaşi act normativ(fiind în situaţia unor efecte viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de vecinătate), „proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său”.

Această posibilitate era consacrată şi în art. 608 alin.3 Cod civil conform căruia „dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur”.

Aşadar, constatând că pârâtul a tăiat arborii şi pomii mai înalţi de 2 metri şi situaţi la o distanţă mai mică de 2 metri de gardul despărţitor la nivelul gardului şi având în vedere faptul că reclamantul are posibilitatea de a tăia rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin, instanţa apreciază neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, astfel încât o va respinge în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare