Contestaţie la executare pe calea ordonanţei preşedinţiale

Sentinţă civilă 6174 din 12.07.2012


Contestaţie la executare pe calea ordonantei presedinţiale

Prin cererea înregistrată la data de ….sub nr. … reclamanta B.A a formulat în contradictoriu cu C E B SA şi S.C. B S.A. pe calea ordonanţei preşedinţiale, contestaţie la executare solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi din dosarul de executare silită nr. emisă de executorul bancar B V transmisă în data de 12.01. către C  E B  (România) SA si pe cale de consecinţă constatarea nulităţii formelor de executare efectuate de executorul bancar B .

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat faptul că, executorul bancar care a emis adresa de înfiinţare a popririi şi a comunicat-o terţului poprit C E B în data de , în prezent nu mai are capacitate procesuală de folosinţă. Astfel, la data de  a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, prin care s-a stipulat faptul că, de la data intrării in vigoare a legii activitatea de punere în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiilor de credit, altor entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, instituţiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit se desfăşoară numai de către executorii judecătoreşti competenţi potrivit legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) şi (2).

Reclamanta a mai precizat faptul că, executorul care a transmis adresa contestată nu mai avea această calitate la data la care a expediat somaţia cambială, respectiv 16.12.2011.

Reclamanta a mai indicat faptul că, conturile menţionate în adresa de înfiinţare a popririi nu mai există şi nu mai aparţin executorului bancar B V care nu mai are calitatea de executor bancar, în cadrul executorilor bancari ai B P şi nu mai poate primi sume de bani în aceste conturi, un virament în aceste conturi echivalând cu o îmbogăţire fără justă cauză.

Reclamanta a mai arătat faptul că, în adresa de înfiinţare a popririi se specifica faptul că in cazul neexecutării se vor plăti cheltuieli de executare, punându-se problema persoanei căreia i se vor plăti acestea în condiţiile in care executorul bancar nu mai există.

Reclamanta a mai precizat faptul că, ea a deschis contul în care i s-a indisponibilizat suma de bani în data de  deci cu mult după expirarea celor 15 zile, de la data de .

Reclamanta a mai precizat faptul că, consideră nelegală indisponibilizarea contului său bancar din cauza faptului că poprirea înfiinţată trebuia mai întâi să se instituie asupra conturilor societăţii debitoare, apoi asupra veniturilor administratorului societăţii şi apoi să se instituie poprire pe veniturile ei.

Reclamanta a mai indicat faptul că, a formulat cererea pe calea ordonanţei preşedinţiale deoarece indisponibilizarea sumei de bani existentă în contul său bancar de la C E  B i-a creat mari prejudicii, fiind nevoită să pună în vânzare imobilul în care locuieşte pentru a acoperi nişte datorii cu scadenţă iminentă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 581, art. 582, art. 401-404 Cod procedură civilă, art. 452-462 Cod procedură civilă, Legea nr.287/2011.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata cauzei şi în lipsă.

În susţinere au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 10 lei şi timbru judiciar în sumă de 0, 3 lei.

La termenul din data de ….. instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii.

La data de …. , reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a arătat că în temeiul art. 581 Cod procedură civilă, reformulează obiectul dosarului în sensul că solicită suspendarea popririi înfiinţate asupra conturilor nr.  …. deschise la C E B  , Sucursala B  în dosarul de executare nr…...

Pârâţii nu s-au prezentat la judecata cauzei şi nu au formulat întâmpinare, pârâta SC B SA depunând însă concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii cererii, instanţa constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Reglementând prin dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, invocate de reclamantă, procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă.

Astfel, stabilind că „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, art. 581 Cod procedură civilă fixează două dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale.

Din această ultimă condiţie decurge şi o a treia cerinţă şi anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul dreptului.

Din reglementarea textului rezultă că în privinţa condiţiei urgenţei sunt prevăzute de legiuitor categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă, respectiv când măsura ce se cere a fi luată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara sau pentru a se înlătura piedicile ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Prin urmare, instanţa, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale în mod expres invocată de către reclamantă, nu poate soluţiona o cerere de suspendare a executării silite întrucât legiuitorul a pus la dispoziţia părţii interesate alte căi procedurale, procedura specială instituită de art. 581 şi urm. Cod procedură civilă neputând fi uzată decât în cazurile expres prevăzute de legiuitor, respectiv în cazul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa mai reţine faptul că, suspendarea executării silite este reglementată de art. 403 Cod procedură civilă, instanţa învestită cu judecarea contestaţiei la executare având posibilitatea suspendării executării până la soluţionarea contestaţiei, cu condiţia depunerii unei cauţiuni. Ca o procedură urgentă, până la soluţionarea suspendării întemeiată pe disp. art. 403 alin. 1 C.pr.civ., este reglementată procedura urgentă a suspendării provizorii a executării silite prin alin. 4 al articolului 403 C.pr.civ., aceasta putând fi dispusă numai de către preşedintele instanţei, în cazuri urgente şi cu achitarea unei cauţiuni fixe.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că cererea  de suspendare a executării silite se formulează în cadrul contestaţiei la executare, separat partea interesată putând solicita suspendarea provizorie a executării silite. 

Rezultă că în materia executării silite legiuitorul a prevăzut reglementări speciale în ceea ce priveşte suspendarea executării silite, astfel că reclamanta nu are posibilitatea de a apela la procedura ordonanţei preşedinţiale pentru a solicita suspendarea executării silite începute împotriva sa.

Cererea de suspendare a executării unei creanţe pe calea ordonanţei preşedinţiale nu poate fi admisă faţă de prevederile art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă, care ar fi eludate în acest fel. În cazul executării silite a creanţelor numai judecătorul fondului contestaţiei la executare poate decide suspendarea executării silite în procedura reglementată de art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă, care asigură echilibrul dintre interesele debitorului şi cele ale creditorului, prin obligaţia stabilită în sarcina debitorului de a depune cauţiunea în cuantumul fixat de lege.

Reclamanta nu poate evita o procedură specială, pentru care este prevăzută urgenţa soluţionării, recurgând la o altă procedură specială care nu este specifică materiei executării silite.

În concluzie, apreciind faptul că, suspendarea executării silite nu se circumscrie niciunuia dintre aceste cazurile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, apreciind faptul că, cererea reclamantei se circumscrie procedurii speciale şi derogatorii prevăzute de art. 403 alin. 1 C. proc. civ., având în vedere principiul specialia generalibus derogant, apreciază ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii, urmând a respinge cererea ca inadmisibilă.