Ordonanţă preşedinţială

Sentinţă civilă 1861 din 03.03.2011


JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1861/03.03.2011

Obiect: ordonanţă preşedinţială

Cod: 134

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de …. pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. …., reclamanta A.B. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâtul COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR B. a solicitat instanţei pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea executării măsurilor complementare dispuse de către ANPC prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. …..

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei taxa de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin procesul verbal sus-menţionat a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 20000 lei şi avertisment şi s-a aplicat măsura complementară constând în restituirea sumelor încasate fără temei legal într-un termen de 15 zile de la data încheierii procesului verbal. Arată reclamanta că sunt îndeplinite toate cele trei condiţii privind admisibilitatea cererii, respectiv urgenţa, neprejudecarea fondului cauzei şi vremelnicia.

Urgenţa cererii se justifică întrucât există pericolul creării unei pagube iminente fiind în imposibilitate obiectivă de a determina modalitatea corectă de îndeplinire a măsurii dispuse prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, imposibilitatea implementării unui nou sistem de determinare a dobânzii variabile, adaptarea/modificarea instrumentelor de lucru deja utilizate de către bancă ce s-ar putea dovedi inutile în situaţia în care plângerea contravenţională ar fi admisă, notorietatea impactului mediatic produs de OUG 50/2010, act normativ controversat şi iminenta declanşarea a procedurii sancţionatoare a Comisiei Europene împotriva statului Român ca urmare a modalităţii neconforme de transpunere a directivei 2008/48.

Condiţia neprejudecării fondului este împlinită întrucât aparenţa dreptului aparţine reclamantei, procesul verbal este lovit de nulitate, aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 contractelor în curs de executare contravine normelor comunitare, iar fapta reţinută în sarcina Băncii nu reprezintă contravenţie.

Şi cea de a treia condiţie a vremelniciei ordonanţei preşedinţiale este împlinită, suspendarea fiind cerută până la soluţionarea irevocabilă a plângerii contravenţionale formulată împotriva actului sancţionator.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Art. 581 C.proc.civ.

În temeiul dispoziţiilor art.242 C. pr. civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La cerere au fost ataşate în copie, înscrisuri constând în procesul verbal de constatare a contravenţiei(filele 10-20 ds.), contractul de credit şi actul adiţional (filele 21-40 ds.), certificat de grefă (fl.61 ds.).

Legal citat fiind, pârâtul nu s-a prezentat în instanţă însă a formulat apărări în scris prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare. În motivarea întâmpinării arată pârâtul că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.pr.civ.

Urgenţa măsurii nu se impune întrucât termenul legal de executare al măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei de 15 zile s-a scurs încă din luna decembrie, urgenţa cererii reclamantei rămânând fără obiect. Nu este împlinită nici cerinţa prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, deoarece în speţă este vorba de un singur consumator, iar dacă reclamanta ar avea câştig de cauză, aceasta ar putea reintroduce clauzele considerate abuzive în contract.

Instanţa a admis pentru părţile prezentei cauze proba cu înscrisurile deja existente la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt reclamanta a fost sancţionată contravenţional de către COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR B. pentru neeliminarea comisionului de risc de către SC A.B. ROMÂNIA SA aşa cum prevăd dispoziţiile OUG nr. 50/2010.

În prezent pe rolul  Judecătoriei Bacău este în curs de soluţionare dosarul nr. …. având ca obiect plângere contravenţională.

Potrivit  dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. b şi alin. 3 din OUG nr. 50/2010:

„(1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate dispune următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:

………………………………………………………………………………...

b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;

……………………………………………………………………………………

(3) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse.”

Din dispoziţiile art. 581 C.proc.civ. instanţa reţine că: „va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Pentru admisibilitatea cererii ordonanţa preşedinţială necesită îndeplinirea cumulativă a trei condiţii speciale de exerciţiu: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului.

În ceea ce priveşte urgenţa legea prevede două situaţii în care instanţa poate aprecia existenţa acesteia (cu strictă referire la motivul indicat de reclamantă pentru aprecierea urgenţei şi anume pericolul creării unei pagube iminente) şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Urgenţa se justifică prin primejdia care ameninţă partea dacă ar urma procedura obişnuită pe dreptul comun, condiţia urgenţei neputând fi confundată cu celeritatea, nici nu o exclude totodată. Ţinând seama de motivul invocat de către reclamantă respectiv primejdia producerii unei pagube şi care nu s-ar putea repara dacă ea s-ar produce instanţa constată că prin procesul verbal de contravenţie s-a dispus restituirea sumelor încasate fără temei legal într-un termen de 15 zile, sume rezultând din diferenţa de dobândă încasată fără temei legal în luna octombrie 2010 în cuantum de 469,15 RON şi luna noiembrie 2010 în cuantum de 473,52 RON (fila 16  ds/pg.6 proces verbal de constatare a contravenţiei). Instanţa reţine că sancţiunea contravenţională complementară aplicată este tocmai restituirea acestor sume de bani menţionate într-un termen de 15 zile, în caz contrar putând fi aplicată reclamantei o nouă sancţiune al cărui cuantum se situează între 80000 lei şi respectiv 100000 lei. Reclamanta justifică urgenţa prin existenţa unei pagube iminente reliefată probabil din posibilitatea de a i se aplica o nouă amendă în cuantum arătat, însă raportat la suma minimă ce trebuia înapoiată unui singur consumator instanţa nu poate acorda relevanţă apărărilor acesteia, care în fapt solicită o protejare excesivă a drepturilor sale şi nu o pagubă ce s-ar putea produce, în analizarea motivelor invocate instanţa ţinând seama şi de faptul că paguba iminentă rezultă tocmai din nerespectarea legii de către reclamantă.

Analizând celelalte motive invocate de reclamantă în vederea cercetării aparenţei dreptului respectiv imposibilitatea obiectivă de a determina modalitatea corectă de îndeplinire a măsurii dispuse prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, imposibilitatea implementării unui nou sistem de determinare a dobânzii variabile, adaptarea/modificarea instrumentelor de lucru deja utilizate de către bancă ce s-ar putea dovedi inutile în situaţia în care plângerea contravenţională ar fi admisă, notorietatea impactului mediatic produs de OUG 50/2010, act normativ controversat şi iminenta declanşarea a procedurii sancţionatoare a Comisiei Europene împotriva statului Român ca urmare a modalităţii neconforme de transpunere a directivei 2008/48, instanţa constată că sunt necesare verificări de fond, apărările invocate putând fi valorificate numai pe calea dreptului comun fiind în fapt motive ce ţin de fondul cauzei. 

Cum ordonanţa preşedinţiala nu are scopul de stabili definitiv drepturile părţilor, motiv pentru care, constatând ca nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de lege, instanţa urmează a respinge formulată de reclamantă pe cale de ordonanţa preşedinţiala ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţia urgenţei cât şi cea de neprejudecare a fondului litigiului.

1