Pretenţii

Sentinţă civilă 2341 din 06.03.2012


Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S. SA, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …, sub nr. de dosar …, s-a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta CE obligarea acesteia la plata sumei de … lei reprezentând cheltuieli de judecată nerecuperate şi cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2138,52 lei taxa de timbru şi 5 lei timbrul judiciar.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că pârâta a promovat la Tribunalul B. Secţia Comercială şi Contencios Administrativ acţiune prin care solicita instanţei de judecată ca în baza art. 136 din Legea 31/1990 să desemneze un expert care să analizeze operaţiunile din gestiunea societăţii şi întocmirea unui raport în acest sens. Arată reclamanta că tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins pe cale de consecinţă acţiunea ca e făcut obiectul dosarului ….. Prin decizia Curţii de Apel B. s-a admis apelul formulat şi s-a trimis spre rejudecare cauza. Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a modificat decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel B. şi s-a menţinut în tot sentinţa pronunţată de Tribunalul B. Precizează reclamanta că în baza contractului de reprezentare juridică încheiat cu SCA S. a achitat facturile emise de aceştia în cuantum de 38188 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat, pentru a fi reprezentată în faţa instanţei de recurs.

În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: decizia ICCJ (fl. 4-7 ds.), contractul de asistenţă juridică (fl. 8-10 ds.) facturi fiscale şi dovada de plată a acestora (fl. 11-24 ds.).

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că în aprecierea onorariului instanţa trebuie să aibă în vedere valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă, SCA S. şi Asociaţii au reprezentat reclamanta la doar două termene de judecată, astfel că suma solicitată este nejustificată. A mai arătat pârâta că în dosarul nr. … Tribunalul B. a dispus obligarea sa la plată pentru suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de …. reclamanta formulează cerere de mărire a obiectului cererii de chemare în judecată cu suma de 7575 lei, cuantumul total al pretenţiilor sale ridicându-se la suma de 45763,15 lei.

La termenul de judecată din data de … reclamanta renunţă la cererea de majorare a petitului acţiunii, instanţa luând act de această renunţare  prin încheierea de la aceeaşi dată.

În probatoriu s-a ataşat dosarul nr. …..

Analizând actele şi lucrările depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. pr. civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata. Principiul ce rezulta din dispoziţiile legale menţionate, care are la baza culpa procesuală, precum şi unicitatea procesului civil, impune ca în cuantumul cheltuielilor de judecată să fie incluse toate cheltuielile făcute cu procesul, în toate fazele acestuia, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca partea care le cere sa fi câştigat, în final, în proces. Astfel, cheltuielile de judecata vor cuprinde pe cele făcute cu taxele de timbru şi de procedură, plata expertizelor şi despăgubirea martorilor. Totodată, ele vor include orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi ca le-a făcut, dar dintre aceste cheltuieli se vor acorda numai cele strict necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

În speţa de faţă rezultă că prin sentinţa civilă nr…… a Tribunalului B. a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă acţiunea formulată de CE ca inadmisibilă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, onorariu de avocat. Prin decizia nr. …. a Curţii de Apel B. s-a desfiinţat hotărârea pronunţată de Tribunalul B.  şi s-a trimis cauza spre rejudecare. Prin decizia nr. …. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul formulat împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel B., s-a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului numitei CE, păstrând în tot hotărârea pronunţată de Tribunalul B.

Din analiza cererii de chemare în judecată formulată de CE(pârâta din prezenta cauză) în dosarul nr. …., instanţa reţine că cererea acesteia este neevaluabilă în bani, taxa de timbru achitată de aceasta fiind în cuantum fix.

La baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care repararea trebuie să fie integrală, în contextul abordărilor referitoare la aplicarea art. 274 alin. 3 din C. pr.civ. doctrina a subliniat, că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci când constată că cel care a câştigat procesul a săvârşit un abuz de drept, instanţa are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenţii să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă. Deci judecătorul are posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu echitatea ori cu activitatea depusă de avocat, aceasta soluţie fiind conformă, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil implicând şi o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, respectiv recunoaşterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesităţi procesuale rezonabile, nu şi a celor care sunt rezultatul unui exerciţiu abuziv al dreptului la apărare.

Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părţii căzute în pretenţii, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de se valorifica pretenţiile alegate. Aşa cum a reţinut şi Curtea Europeana (în cauza Costin vs. România, Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber vs. România, Hotărârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare şi efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.

Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoştinţe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocaţilor în cauze proprii. Însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părţii căzute în pretenţii, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de se valorifica pretenţiile alegate.

La aprecierea cuantumului onorariului instanţa trebuie să ţină seama nu numai de valoarea pretenţiilor, ci şi de complexitatea cauzei (prezenta cauza fiind una de complexitate relativ redusă), precum şi de munca depusă de avocat.

Fără a se contesta activitatea reprezentantului reclamantei, din dovezile existente la dosarul de fond, se constată că munca apărătorului ales al reclamantei a constat în depunerea unor înscrisuri în şedinţa publică din data de ….. şi formularea concluziilor scrise şi orale pentru termenul de judecată din data de ….. Nu s-a dovedit faptul ca munca avocatului ales a constat şi în redactarea motivelor de recurs, acestea fiind redactate de avocatul ales în fond şi apel.

În aceste condiţii, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfăşurată personal de apărătorul reclamantei şi onorariul solicitat de acesta, respectiv de 38188 lei, instanţa apreciază că numai suma de 1000 lei poate fi considerata ca fiind o cheltuiala rezonabilă, ce corespunde valorii obiectului litigiului şi muncii depuse de apărător, reducere care are efect doar în privinţa cheltuielilor de judecată acordate, nefiind afectat raportul juridic dintre client şi apărător, raportul fiind suspus contractului de asistenţă judiciară.

Astfel faţă de complexitatea redusa a cauzei şi timpul scurt în care cauza a fost solutionata dat fiind faptul ca scopul apărării este satisfacerea dreptului pretins si având în vedere jurisprudenţa CEDO, prin aceea că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, urmează să admită în parte cererea reclamantei şi să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial, pentru dosarul nr. …..

Fiind în culpă procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ, instanţa urmează a dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de desfăşurarea procesului, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar, potrivit pretenţiilor admise în parte.

Domenii speta