Pretenţii

Sentinţă civilă 652 din 26.01.2011


Obiect: pretenţii 

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la data de …. sub nr. …. reclamanta S.C. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. – SUCURSALA B. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12 000 lei contravaloare despăgubiri datorate în baza contractului de asigurare încheiat cu pârâta.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că la data de … a încheiat cu pârâta un contract de asigurare bunuri imobile situate în comuna P. jud. B.. La data de … o parte din bunurile asigurate au luat foc, paguba fiind în valoare de 12 000 lei. Pârâta a refuzat plata indemnizaţiei de asigurare, motivat de faptul că nu au fost respectate de către reclamantă normele PSI, fapt nereal.

În drept acţiunea nu a fost motivată.

În dovedirea acţiunii au fost depuse înscrisuri.

A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 804 lei şi timbru judiciar în cuantum de 5 lei.

Pârâta a depus întâmpinare (fila nr. 12 dosar), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de următoarele aspecte:

În procesul verbal de intervenţie întocmit de detaşamentul de pompieri B. se precizează faptul că împrejurarea determinantă a producerii incendiului a constituit-o „un burlan de fum amplasat necorespunzător ori neprotejat termic”. Or, conform art. 85 alin. 3 din Ordonanţa nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor al Ministrului Administraţiei şi Internelor „verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii”.

Aşadar, asiguratul reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea prevenirii producerii riscului asigurat, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 13.15 din condiţiile de asigurare, în sensul că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daunele produse bunurilor asigurate în cazul în care se constată că nu există autorizaţiile legale de construcţie şi funcţionare emise de organele în drept sau pentru daunele produse/agravate prin nerespectarea de către asigurat a condiţiilor pe baza cărora au fost acordate autorizaţiile, inclusiv a normelor PSI.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, expertiză tehnică specialitatea procese pirogene şi incendii şi specialitatea bunuri imobile.

Niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni la cele două expertize efectuate în cauză.

La termenul din …. reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul micşorării petitului acţiunii la suma indicată în concluziile raportului de expertiză tehnică procese pirogene şi incendii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamantă, în calitate de asigurat şi pârâtă, în calitate de asigurător s-a încheiat la data de …. un contract de asigurare facultativă, având ca obiect bunurile imobile situate în comuna P., jud. B. suma asigurată fiind de 100 000 lei. Poliţa de asigurare … nr. …. (fila nr. 5 dosar) face dovada deplină a raporturilor juridice dintre părţi şi a asumării obligaţiilor de către asigurător în caz de producere a riscului asigurat, în cazul de faţă incendiul.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine faptul că la data de …. a avut loc un incendiu la S.C. S. S.R.L. unde funcţiona un magazin comercial, în comuna P. jud. B. În urma incendiului au ars acoperişul magaziei în suprafaţă de aproximativ 30 mp, centrala termică, alte bunuri mobile.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză procese pirogene şi incendii (necontestate de părţi) rezultă faptul că incendiul a avut drept cauză folosirea unei surse de foc în preajma unor materiale combustibile, ceea ce a condus la aprinderea acestora şi propagarea incendiului în incinta magaziei.

Faptul că reclamanta nu a deţinut toate avizele/autorizaţiile de funcţionare privind securitatea la incendiu, nu prezintă relevanţă juridică în cauză, întrucât, potrivit art. 1 lit. g din H.G. nr. 1739/06.12.2006, este necesară obţinerea de avize şi/sau autorizaţii privind securitatea la incendiu pentru clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală de 200 mp.

Or, suprafaţa imobilului asigurat şi care a ars în incendiu este de aproximativ 20 mp, nefiind astfel necesară obţinerea avizelor despre care face vorbire pârâta, nefiind astfel incidente dispoziţiile din condiţiile de asigurare invocate de pârâtă pentru a justifica refuzul plăţii indemnizaţiei de asigurare.

În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor, aceasta este de 10 282 lei conform concluziilor raportului de expertiză bunuri imobile necontestate de către părţi (fila nr. 144 dosar).

Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite”.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 136/1995 „În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire”.

Faţă de aceste dispoziţii, instanţa constată că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, urmând a admite acţiunea precizată şi a dispune obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de asigurare în valoare de 10 282 lei.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ.