Evaziune fiscală

Prin rechizitoriul nr.22/P/2009 din 11 octombrie 2010 a Parchetului e pe lângă Î.C.C.J. – DNA –  Bacău, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimitea în judecată a următorilor inculpaţi :

A.A.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.9 alin.1 lit.f din L.241/2005 şi a infracţiunii de spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.c din L.656/2002, cu aplicarea art. 41 alibn.2 cod penal;

B.N., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.26 cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.26 cod penal raportat la art.241/2005;

U.S.I., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.a  din L.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal;

I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.13/2 din L.78/2000 cu referire la art.248 cod penal şi art.26 cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005.

Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, sub nr.7684/110/14 octombrie 2010, primul termen de judecată fiind fixat la data de 25 noiembrie 2010.

Cercetarea judecătorească s-a desfăşurat pe parcursul a 26 de termene, în prezenţa avocaţilor celor 4 (patru) inculpaţi. În tot acest interval de timp, inculpatul A.A.N. a fost arestat într-o altă cauză.

Nici unul dintre inculpaţi nu a solicitat ca să fie judecat potrivit procedurii simplificate.

Toţi cei 4 (patru) inculpaţi au fost de acord să dea declaraţii în cauză, nu s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Fiecare inculpat s-a declarat nevinovat în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată : fila 171, 172, 185, 187, 201, 208-210 vol.I, fila 159 vol.II şi fila 63 vol.III.

A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P.Bacău a depus la dosar cererea de constituire ca parte civilă în cauză ( fila 82-83 vol.I).

Partea civilă A.N.A.F. Bucureşti a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile reprezentând obligaţii fiscale către stat plus accesoriile legale (majorări, penalităţi şi dobânzi), după cum rezultă din R.I.F. (Raportul de inspecţie fiscală) nr.151052/31 iulie 2007 întocmit de A.F.P.

 A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Bacău a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a S.C.”V.”SRL Bacău prin lichidatorul său C.I. I.P.U.R.E., numai că, în cursul procesului s-a constatat că societatea comercială de mai sus a fost radiată, după cum rezultă din cuprinsul adresei nr.7413/8 noiembrie 2011, sentinţei 653/4 mai 2009 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr.5056/110/2007 (fila 236-240 vol.I).

Partea civilă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă averea inculpatului B.N., compusă din 9 (nouă) maşini, terenuri, case :

-autoturism marca A. model 244 D, capacitate 3119;

- autoturism marca F.R., capacitatea de 1.714 cmc;

-autoturism marca D., model 1410, capacitatea de 1356 cmc;

- autoturism marca R. model 18, capacitate 1647 cmc;

- autoturism marca R. model 25TD, capacitatea 2068 cmc;

- autoturism marca L. model T., capacitate 2445;

- autoturism marca B. model 316, capacitate 1596 cmc;

- autoturism marca L. – culoare gri, an de fabricaţie 1985, înmatriculat la data de 29 iunie 1994.

La dosarul cauzei au fost depuse procesele verbale de sechestrul asigurator pe bunurile inculpatului B.N., prejudiciul estimat fiind de 1.513.203 lei (fila 158 – 162 vol.I).

Partea civilă a mai depus la dosar lista societăţilor comerciale la care inculpatul B.N. a fost administrator ori asociat (fila 134-141 vol.I).

Instanţa a solicitat relaţii de la O.R.C. privind societăţile la care inculpatul A.A.N. a fost administrator, respectiv asociat (fila 107-121 vol.III).

În cursul urmăririi penale, printr-o ordonanţă a procurorului s-a pus sechestrul asigurator pe apartamentul şi maşina inculpatei I.I..

La data de 20 octombrie 2011 inculpata a depus o contestaţie prin care a solicitat ridicarea sechestrului (fila 214-218 vol.I).

Instanţa a solicitat părţii civile ANAF Bucureşti să depună la dosar situaţia centralizatoare a declaraţiilor 394 ”declaraţie informatică privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” pe teritoriul naţional, din perioada septembrie 2006 – martie 2007 privind S.C.”P.I.” SRL, răspunsul primit aflându-se la fila 225-226 vol.II).

Au fost audiaţi atât martori ai acuzării cât şi martori propuşi în apărare de către inculpaţi, declaraţiile acestora aflându-se la filele 211, 244, 245, 246-247, 248, 279, 280, 281, 282, 283 vol.I, fila 43, 44, 45, 46, 47, 76, 77, 78, 79, 80, 126-128, 129-130, 157-158 şi 196-197, 367 vol.II, fila 84, 130,132, vol.III.

Inculpatul A.A.N. prin avocatul său ales a solicitat în apărare efectuarea a două expertize : una contabilă iar cealaltă tehnică. Instanţa i-a pus în vedere la termenul din 20 octombrie 2011 să depună la dosar obiectivele celor două expertize solicitate, urmând ca să fie puse în discuţia părţilor şi a se decide dacă se impune sau nu efectuarea acestora.

Or, obiectivele solicitate nu s-au mai depus la dosar.

Inculpatul A.A.N. nu a făcut dovada că ar fi depus la organele fiscale teritoriale raportările periodice şi nici declaraţiile informatice, prevăzute de lege.

Inculpatul A.A.N. nu a dovedit că ar fi ţinut vreo evidenţă contabilă, nu şi-a amintit nici măcar numele contabilului, ceea ce a condus la concluzia că nici nu a avut aşa ceva.

La ultimul termen de judecată apărătorul ales al inculpatului A.A.N. a depus la dosar, o expertiză tehnică juridică întocmită într-un alt dosar penal având ca obiect, tot infracţiunea de evaziune fiscală din afacerile ilegale cu produse petroliere ( fila 133-158).

La dosar s-au depus memorii, note/concluzii scrise şi alte înscrisuri.

Obiectul prezentului dosar îl constituie o fraudă fiscală imensă, cu spălare de bani, din afacerile necurate cu produse petroliere.

S-a constatat fără putinţă de tăgadă că, de mulţi ani, în ţara noastră s-au comercializat produse petroliere contrafăcute pentru că piaţa românească nu putea absorbi cantităţi atât de mari de diluanţi/degresaţi, astfel că produsele respective au fost introduse direct sau în amestec în circuitul carburanţilor auto. Verificările temeinice pe linie fiscală au scos la iveală existenţa unor reţele organizate având drept scop obţinerea de venituri ilegale prin schimbarea destinaţiei produselor energetice, neaccizate şi introducerea acestora în circuitul carburanţilor prin intermediul unor reţele ilegale de producţie, transport şi comercializare, veritabile caracatiţe penale care acţionau pe raza mai multor judeţe.

Într-o astfel de inginerie financiară, s-a implicat şi inculpatul A.A.N. care avea experienţa în materia comerţului cu produse petroliere.

În vederea producerii unei astfel de fraude fiscale, trebuiau parcurşi mai mulţi paşi.

Primul pas l-a constituit înfiinţarea/transferarea/preluarea unei/unor societăţi comerciale având ca obiect prelucrarea produselor petroliere, pentru că decontările între operatorii economici nu se puteau efectua altfel decât prin intermediul unor unităţi bancare.

Al doilea pas l-a constituit deschiderea unor conturi de virament bancare.

Apoi, închirierea unor spaţii e producţie, în care produsele petroliere cumpărate din rafinării în regim suspensiv de accize ar fi trebuit să fie prelucrate, pentru că în lipsa unor astfel de spaţii de producţie nu se puteau obţine autorizaţiile de utilizator final.

Un alt pas îl constituie încheierea unor contracte de livrare de produse petroliere de la una sau mai multe rafinării.

În momentul de faţă autorizaţiile de utilizator final se eliberează de către autoritatea vamală teritorială la cererea scrisă a operatorilor economici. Potrivit normelor metodologice prevăzute de H.G.768/2010, cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final trebuie întocmite conform modelului prevăzut de anexa 33, la care trebuie anexate mai multe documente prevăzute în mod expres.

În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, autoritatea vamală teritorială eliberează autorizaţia de utilizator final, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii :

-au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;

-administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;

-solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;

-solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul

pentru care a obţinut autorizaţia de utilizator final;

-eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea

de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii în favoarea autorizaţii vamale teritoriale.

Modelul autorizaţiei de utilizator final este prevăzut în anexa 34 la Normele metodologice.

Autoritatea vamală teritorială revocă autorizaţia de utilizator final în anumite situaţii prevăzute la pct.(23) din Normele metodologice şi care au fost introduse prin H.G.50/2012, printre care şi în cazul în care operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţia de utilizator final.

Autoritatea vamală teritorială anulează autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final. Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produse efecte de la data emiterii autorizaţiei.

Autorizaţia de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate.

Din cele mai sus se constată că în momentul de faţă A.U.F. (Autorizaţia de utilizator final) se eliberează în condiţii mai stricte, faţă de modul cum se proceda în 2006 şi 2007 când astfel de autorizaţii se eliberau de D.G.F.P. judeţene, în baza H.G. 44/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Legea veche era atât de permisivă, încât situaţia a fost speculată de către întreprinzătorii care făceau parte din categoria băieţilor deştepţi, respectiv a interlopilor cu gulere albe.

Fraudele fiscale imense produse sub legea veche a impus schimbarea legislaţiei.

Şi legea veche prevedea posibilitatea revocării respectiv a anulării A.U.F. (Autorizaţiilor de utilizator final) cât şi posibilitatea suplimentării acestor autorizaţii.

Suplimentarea A.U.F. a fost reglementată prin H.G. 1861/2006.

În conformitate cu dispoziţiile tranzitorii de la pct.58 din normele metodologice aferente titlului VII – Accize, aprobate prin H.G. nr.1861/2006 publicată în M.Of.nr.1044/29 decembrie 2006, operatorii economici care deţin autorizaţiile de utilizator final pentru achiziţionarea de produse accizabile în regim de scutire directă de la plata accizelor emise în anul 2006, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2006, pot efectua în continuare achiziţii de produse energetice cu aceiaşi destinaţie, în baza aceloraşi autorizaţii, în limita unor cantităţi determinate la nivelul a două luni, din cantitatea totală înscrisă în autorizaţie.

Astfel că A.U.F. eliberate în 2006 erau valabile până la data de 01 martie 2007.

M.F.P., prin Direcţia generală legislaţie, impozite indirecte a comunicat autorităţilor fiscale competente din teritoriu, recomandarea potrivit căreia, în completarea A.U.P. din 2006 se va emite o anexă, care va acelaşi număr, însă cu bis.

Potrivit principiilor pct.23 de la Titlu VII – Accize din normele metodologice aprobate prin H.G. 1861/2006, deplasarea produsului energetic de la antrepozitul fiscal furnizor, către societate va fi însoţită obligatoriu de documentul administrativ de însoţire (D.A.I.), conform procedurii prevăzute la pct.14 din norme.

Definiţia documentului administrativ de însoţire al mărfii (D.A.I.) este prevăzută de art.163 lit.g din codul fiscal, în vigoare la data faptei.

D.A.I. – ul (documentul administrativ de însoţire a mărfii) este un act deosebit de important, care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv. Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai când sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire. Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute mai multe cerinţe, printre care :

- produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;

- autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

Modelul DAI-ului era prevăzut în Normele metodologice.

În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la art.186-188 cod fiscal, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.

Potrivit art.189 alin.2 cod fiscal în vigoare la data faptei, orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însoţire (D.A.I.), certificat în mod corespunzător.

Potrivit art.189 alin..(3) cod fiscal în vigoare la data faptei, dacă o persoană care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primeşte D.A.I.-ul certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înştiinţa în următoarele 3 zile autoritatea fiscală competentă cu privire la acest fapt şi e a plăti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Sub legea veche, în vigoare la data faptelor supuse judecăţii, prin art.240 din L.571/2003 (codul fiscal) şi pct.7(1) din H.G. 44/2004, modificată, utilizatorii finali care achiziţionează uleiuri minerale neaccizabile în baza autorizaţiei de utilizator final şi care ulterior schimbă destinaţia iniţială a produselor devin plătitori de accize, calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb (abrogat prin L.76/2010).

De la data intrării ţării noastre în U.E. uleiurile minerale fac parte din categoria produselor energetice.

Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr.2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987, amendat prin Regulamentul C.E. nr.203/2001 în vigoare de la 01 ianuarie 2002. Codul N.C. reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CEE nr.2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987.

Conform alin.4 şi 5 ale art.175 din L.571/2003, abrogate implicit prin L.76/2010 prin abrogarea art.169-175/4 cod fiscal, produsele energetice altele decât cele de la alin.(3) sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

În conformitate cu pct.6 al art.192 din codul fiscal (L.571/2003), în vigoare la data faptei şi abrogat prin L.76/2010, în cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare, ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

Societatea comercială care nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite la pct.5 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G.44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea nivelului accizei, avându-se în vedere pct.5 alin.(4) din aceleiaşi nome, potrivit cărora : „Pentru produsele aflate într-una din situaţiile prev. la alin.(4), (5) şi (6) ale art.175 din L.541/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte obligaţiile prev. la alin.(2) şi (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină”.

Nivelul accizelor este trecut în anexa I la Titlu VII din codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, accizele calculându-se în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

Spre exemplu, pentru motorină, nivelul accizelor pentru anii 2007/2008 a fost de 325 euro/tonă, respectiv 276.625 euro/1000 l iar la 30.V.2011 a fost de 374 euro/tonă, respectiv 316,03 euro/1000 l. În perioada 1 iulie 2011 – 31 decembrie 2017 inclusiv, structura accizei totale va fi prevăzută prin hotărârea de Guvern pentru aprobarea accizei specifice ce se aplică începând cu data de 1 iulie a fiecărui an.

Cursul valutar pentru anul 2007 a fost de 1 euro = 3,5334 lei.

În conformitate cu prevederile pct.17 /2) din H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral  a fost oferit spre vânzare. Obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului.

Potrivit art.17 alin. (1) din Normele de aplicare a codului fiscal, aprobate prin H.G. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare, acciza se plăteşte în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

Conform art.192 alin.(5) cod fiscal în vigoare la data faptei, în cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

Potrivit art.119 din O.G.92/2003 privind codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la scadenţă e către debitor a obligaţiilor de plată se datorează majorării de întârziere. În  conformitate ci dispoziţiile art.IV alin.(2) din L.210/2005, noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, au fost înlocuite cu noţiunea de majorări de întârziere.

Art.119 din O.G. 92/2003 (codul de procedură fiscală) a fost modificat prin O.U.G. 39/2010, având următorul conţinut : „Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere”. 

Conform art.120 alin.(1) din O.G. 92/2003 (codul de procedură fiscală) în vigoare la data faptei, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următore termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Art.120 alin.(1) din codul de procedură fiscală, modificat prin O.U.G. 39/2010 are următorul conţinut : Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următore termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.750.848 lei, compusă din :

- 11.428.962 lei, reprezentând accize;

- 5.060.452 lei, reprezentând T.V.A.;

- 4.261.434 lei, reprezentând impozit pe profit.

Sumele de mai sus, în opinia părţii civile sunt obligaţii fiscale principale.

Pe lângă acestea, ANAF Bucureşti prin DGFP Bacău a cerut obligarea inculpaţilor şi la plata de obligaţii fiscale accesorii, compuse din majorări, penalităţi şi dobânzi, de la data scadenţei fiecărei obligaţii fiscale principale şi până la data achitării în totalitate a prejudiciului, deşi majorări de întârziere se percep doar în cazul creanţelor datorate bugetelor locale.

Or, obligaţiile fiscale principale se datorează bugetului de stat, nicidecum bugetului local.

Au fost indicate textele legale în materie fiscală în vigoare la data faptelor supuse judecăţii, deoarece sunt favorabile inculpaţilor, faţă de cele actuale, pentru că ulterior abrogării mai multor articole din codul fiscal, în special din Titlu VII privind accizele şi alte taxe speciale, chestiunea nu a rămas nereglementată ci fiscalitatea s-a înăsprit. Altfel spus, nu se pune problema unor scutiri de plată, ca efect al abrogării mai multor articole din codul fiscal.

Sumele cu care ANAF Bucureşti s-a constituit parte civilă conduc la concluzia că frauda fiscală care formează obiectul prezentului dosar a fost impresionantă.

În cele ce urmează se va arăta cum s-au parcurs paşii afacerilor ilegale cu produse petroliere şi în ce constă vinovăţia fiecărui inculpat.

La data de 2 iunie 2006, sub nr.J.28/413/2006 a fost înmatriculată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, S.C.”V.” SRL, cu sediul în localitatea B. având ca asociaţi şi administratori pe T.M. şi N.C.E., cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50 % fiecare. Obiectul principal de activitate al societăţii constituindu-l, fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor (fila 197 vol.VIII dosar urmărire penală, 179-191 vol.IV dosar urmărire penală, 158 – 178 vol.IV dosar urmărire penală).

La data de 13 septembrie 2006, cei doi asociaţi ai S.C.”V.” SRL Bals, jud.Olt, întruniţi în adunarea generală au decis cesiunea părţilor sociale către C.G.. În baza hotărârii nr.1/13 septembrie 2006 s-a dispus încheierea unui act adiţional, care  va înlocuit actul constitutiv 2005/1 iunie 2006 (fila 99 vol.XX dosar urmărire penală).

În baza hotărârii de mai sus s-a emis actul adiţional la actul constitutiv al societăţii, cu asociat unic C.G. din Vaslui. Înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului s-a făcut în baza ÎNCHEIERII 2120/15 septembrie 2006 a Tribunalului Olt, pronunţată în dosarul nr. 18807/2006 (fila 107 vol.XX dosar urmărire penală). Cu acel prilej, C.G. a dat un specimen de semnătură în faţa directorului O.C. de pe lângă Tribunalul Olt.S-a întocmit un nou act adiţional al societăţii cu răspundere limitată „V.”, avându-l ca asociat unic pe C.G. din Vaslui. Sediul social al firmei a fost menţinut în oraşul B., jud.Olt, ca şi obiectul de activitate (fila 199-211 vol.VIII - dosar urmărire penală).

La doar 3 (trei) zile de la înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului în baza ÎNCHEIERII Tribunalului Olt, proaspătul asociat unic C.G. l-a împuternicit pe inculpatul A.A.N. printr-o procură notarială să-i reprezinte interesele privind administrate societăţii S.C.”V.” SRL B., jud.Olt. Procura notarială a fost autentificată sub nr.2434/18 septembrie 2006 de către notarul public T.V. din S. jud.Olt (fila 17 vol.XIII dosar urmărire penală). Cu acel prilej, C.G. s-a legitimat cu acelaşi act de identitate. În aceiaşi zi, în timp ce se aflau în municipiul S., inculpatul A.A.N. şi C.G. au dat specimene de semnătură în bancă, ceea ce înseamnă că cei doi s-au prezentat împreună (fila 8-10). Tot împreună s-au prezentat la Sucursala din S. a B.T., tot pentru specimene de semnături şi la data de 1 decembrie 2006 (fila 16 vol.XIII dosar urmărire penală). Tot împreună cei doi au dat specimene de semnături şi la R.B. (fila 1-10 vol.X dosar urmărire penală).

Pentru realizarea obiectului de activitate al S.C. „V.” SRL B. erau necesare utilaje, spaţii de depozitare.

Pentru aceasta la data de 13 septembrie 2006 s-a încheiat un contract de închiriere, între S.C.”C.” SRL B. reprezentată de Ţ.M., asociat unic în calitate de locator şi S.C. „V.” SRL B., jud. Olt, reprezentată de C.G. în calitate e chiriaş.

Obiectul contractului e închiriere l-a constituit terenul de 5000 m.p. situat în localitatea B., jud.Olt, linie fabricaţie lacuri şi vopsele: clădire, utilaje, utilităţi, linie fabricaţie diluanţi, degresanţi, anticorosivi, reactor de sinteze, dizolvant, pompe transvazare, bazine metalice, utilităţi, laborator de încercări, spaţiu administrativ.

Bunul închiriat a fost dat în folosinţă pentru producţie, fiind indicată chiria. Contractul a fost încheiat la data de 13 septembrie 2006, cu începere de la data de 15 septembrie 2006 până la 30 decembrie 2006 (fila 44 – 50 vol.II dosar urmărire penală).

Acelaşi spaţiu fusese închiriat de Ţ.M. în calitate de asociat unic al S.C.”C.” SRL B. jud.Olt, ginerelui său, U.S., în calitate de asociat unic al S.C.”C.” SRL din com.P., la data de 10 aprilie 2006 tot până la 31 decembrie 2006 (fila 57-63 vol.II doar urmărire penală). Părţile au convenit însă ca acest contract de închiriere să-şi înceteze valabilitatea începând cu data de 15 august 2006.

În realitate însă, firma S.C.”C.” SRL B. administrată de Ţ.M. îşi încetase activitatea din 2005.

La adresa indicată se aflau doar câţiva recipienţi metalici ruginiţi ( în stare de degradare) şi conducte dezafectate, neexistând practic nici un fel de instalaţii care să permită fabricarea de diluanţi sau degresanţi anticorozivi.

La data de 18 septembrie 2006 s-a depus la D.G.F.P. Olt, cererea S.C. „V.” SRL B. reprezentantă de C.G., înregistrată sub nr.21242 prin care s-a solicitat emiterea unei autorizaţii de utilizator final (A.U.F.), în vederea achiziţionării în regim de scutire de la plata accizelor a materiilor prime specificate de la R.V. din Ploieşti şi de la R.S.R. din C., jud.Prahova. În cerere s-a arătat că materiile  prime specificate sunt necesare pentru fabricarea produselor : degresant anticoroziv, thinner tip diluant D 5 11., Cererea a fost însoţită de un memoriu de fundamentare, ambele înscrisuri fiind făcute în numele asociatului unic (administratorului) C.G..

În baza acestor documente a fost întocmit referatul cu privire la oportunitatea eliberării autorizaţiei de utilizator final (A.U.F.) pe anul 2006, pentru S.C.”V.” SRL B., înregistrat sub nr. 21242/25 septembrie 2006.

În baza acelui referat s-au eliberat pentru S.C. „V.” SRL B., Autorizaţiile de utilizator final (A.U.F.) nr.49 şi 50 din 28 septembrie 2006, valabile începând cu data emiterii şi până la 31 decembrie 2006 (fila 92,93 vol.II dosar urmărire penală).

La data de 2 octombrie 2006, S.C. „V.” SRL B., reprezentată de C.G. a încheiat cu S.C. „R.” SA Bucureşti – R.V. Ploieşti, contractul de vânzare – cumpărare nr.196/7967, pentru livrarea produselor prevăzute în Autorizaţia de utilizator final (A.U.F.) nr.50/25 septembrie 2006 (fila 184-190 vol.VIII dosar urmărire penală). În anexa I la contractul de livrare au fost trecute cantităţile de produse din A.U.F. nr.50/25 septembrie 2006 cu N.C. (codul tarifar vamal pentru fiecare), valoarea totală a contractului fiind de 4.016.250 lei (fila 191 vol.VIII – dosar urmărire penală), temeiul legal de preţ constituindu-l codul fiscal, H.G. 44/2004 cu modificările ulterioare.

La data de 3 octombrie  2006, S.C. „V.” SRL B.,  reprezentată de C.G. a încheiat cu R.S.R. SA C., jud.Prahova, contractul de vânzare – cumpărare nr.1/178/8595, pentru  livrarea produselor prevăzute în Autorizaţia de Utilizator Final (A.U.F.) nr.49/25 septembrie 2006 (fila 3-6 vol.VIII dosar urmărire penală).

Potrivit art.6 din contract, plata preţului mărfurilor urma să fie făcută în avans, cu ordin de plată în contul vânzătorului. Transportul mărfurilor urma să fie efectuat cu mijloacele auto ale cumpărătorului sau închiriate de acesta.

La art.22 şi 23 din contract, la capitolul „clauze speciale”, s-a prevăzut că întreaga responsabilitate privind folosirea produselor care formează obiectul convenţiei, revine cumpărătorului. Mai mult, cumpărătorul s-a obligat ca, după fiecare livrare, să solicite autorităţii fiscale teritoriale emitente a A.U.F., ca în termen de maxim 24 ore să certifice cantitatea primită de produs pe exemplarul 2 al A.U.F. După certificarea fiecărei operaţiuni cumpărătorul se obligă să transmită prin fax vânzătorului, în termen de maxim 6 zile, exemplarul vizat al A.U.F.

În situaţia în care vânzătorul nu primeşte copia documentului certificat în termen de 30 de zile de la data livrării acciza devine exigibilă şi cumpărătorul datorează şi se obligă să plătească acciza calculată conform codului fiscal şi Normelor de aplicare al acestuia, cu modificările şi completările ulterioare (fila 5,6 vol.VIII dosar urmărire penală).

La data de 01 octombrie 2006, S.C. „V.” SRL B., jud.Olt a încheiat contractul de transport 39/1 octombrie 2006 cu S.C. „C.” SRL, cu sediul în jud.Prahova, reprezentantă de R.I. în calitate de administrator al transportatorului, fără a fi completată rubrica privind reprezentantul legal al S.C. „V.” SRL B. în calitate e beneficiar. Pe ultima pagină însă, contractul este semnat indescifrabil in partea beneficiarului, fiind aplicată şi ştampila „V.” SRL B..

La data de 2 octombrie 2006 s-a încheiat un contract între S.C. „C.I.” SRL, cu sediul în jud.Prahova, reprezentant de D.C., administrator în calitate de transportator şi S.C. „V.” SRL B., reprezentantă de C.G., în calitate de administrator şi beneficiar. Şi pe acest contract, pe ultima pagină s-a aplicat ştampila rotundă a V. B., lângă o semnătură indescifrabilă.

Din cuprinsul procesului - verbal de la fila 227 vol.I dosar urmărire penală, rezultă că cele două societăţi comerciale, prestatoare de servicii de transport rutier au existat într-adevăr.

Referitor la împrejurările în care a fost încheiat contractul cu S.C. „C.I.” SRL P. C., jud.Prahova a fost audiată martora S.C. fostă D.. Din declaraţia acesteia aflată la fila 345-346 vol.I dosar urmărire penală confirmată în faţa instanţei (fila 77 vol. II) rezultă că în 2006, pe fondul unui volum scăzut de activitate există o practică în sensul că şoferii societăţii stăteau în aproprierea celor două rafinării, unde erau contactaţi de către persoanele interesate de efectuarea unor transporturi de produse petroliere. În calitatea sa de administrator al firmei de transport era contactată telefonic de către şoferi, primea relaţii referitoare la cursa ce urma să o efectueze, le comunica preţul serviciului de transport şi în cazul în care exista acordul beneficiarului, dispunea efectuarea cursei. Martora a arătat că la fel a procedat şi în cazul S.C.”V.” SRL B., jud.Olt, societate cu care a încheiat contractul susmenţionat.

Aceasta a declarat şi faptul că nu l-a cunoscut pe reprezentantul  S.C.”V.” SRL B. şi nici persoana care a semnat contractul din partea beneficiarului, întrucât a dat şoferului contractul de transport tipărit, cu datele S.C.”C.I.” SRL P. C., obiectul, durata, preţul, obligaţiile şi alte clauze, acesta l-a  prezentat beneficiarului care a completat datele la rubrica acestuia, l-a semnat, iar la revenirea din cursă, contractul a fost înregistrat în evidenţele societăţii. La contractul semnat a primit anexată o fotocopie a cărţii identitate a reprezentantului legal al S.C. „V.” SRL B., C.G., varianta falsificată.

Martora l-a recunoscut după fotografie şi pe inculpatul A.A.N., confirmând că a încheiat cu acesta un contract de transport rutier produse petroliere, însă în calitate de reprezentant legal al S.C. „B.C.” SRL Bacău. 

Tot după fotografie l-a recunoscut martorul S.D., şofer, salariat la S.C. „C.I.” SRL P. C. care a confirmat aspectele declarate de către patroana societăţii de transport rutier, în ceea ce priveşte încheierea contractului cu S.C. „V.” SRL B.. Mai mult, acest martor a arătat, după ce a analizat fotografia inculpatului B.N. că este posibil să fie una i aceiaşi persoană cu cel care l-a contactat pentru efectuarea transporturilor în favoarea S.C.”V.” SRL B. „după fotografie este posibil să fie una şi aceiaşi persoană cu cea care m-a contactat pentru efectuarea transportului în numele S.C.”V.” SRL, la B.” (fila 352 – 355 vol.I dosar urmărire penală).

La data de 24 august 2006 sub nr.J/04/1247/2006 a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău, S.C.”P.I. „SRL Oneşti. Obiectul de activitate principal declarat l-a constituit comerţul cu ridicata (fila 205 vol.XIV dosar urmărire penală).

Din extrasul încheierii 4834/24 august 2006 al Judecătorului delegat din cadrul Tribunalului Bacău rezultă că firma de mai sus a avut 2 (doi) asociaţi : inculpatul A.A.N. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 95 % şi B.A., cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 5 %. Administratorul societăţii comerciale a fost A.A.N., cu puteri depline, durata mandatului fiind nelimitată (fila 209-214 (vol. A.A.N. dosar urmărire penală).

Când a dat specimenul de semnătură, la data de 22 august 2006, inculpatul A.A.N. a arătat că societatea S.C.”P.I.” SRL Oneşti va avea sediul social în Bacău (fila 207 vol.XIV dosar urmărire penală), deşi încă din 11 august 2006 încheiase contractul de comodat, în ceea ce priveşte imobilul din Oneşti (fila 220 vol.XIV dosar urmărire penală).

În vederea înregistrării societăţii era necesar ca aceasta să dispună de un sediul social, astfel că în cuprinsul cererii a indicat ca sediul social al S.C.”P.P.” SRL Oneşti, imobilul din Oneşti. Pentru aceasta, în cuprinsul cererii de înregistrare a  declarat ca sediul social al S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Din  documentele primite la dosar de la O.R.C. cu adresa 9724/16 iunie 2008, rezultă că la baza declaraţiei inculpatului cu privire la sediul social al S.C.”P.I.” SRL Oneşti a stat contractul de comodat, încheiat între S.C.”P.I.” SRL Oneşti reprezentată de către inculpat în calitate de comodatar şi S.C. „G.” SRL cu sediul în jud.Bacău, reprezentată de S.G. în calitate de comodant, având ca obiect folosinţa imobilului din Oneşti.

Martorul S.G. a declarat că în 2003 a înfiinţat în calitate de asociat unic şi administrator S.C.”G.” SRL B. jud.Bacău şi un an mai târziu a achiziţionat imobilul din Oneşti .

În cursul anului 2006, unul dintre beneficiarii societăţii sale (cu obiect de activitate în ceea ce priveşte prelucrarea şi rindeluirea lemnului) pe care nu şi l-a mai amintit s-a prezentat la punctul de lucru din B., însoţit de o altă persoană, care s-a arătat interesată de a închiria apartamentul din Oneşti,în scopul folosirii sale drept birou pentru o firmă.

Deşi comodatul este gratuit, martorului i s-a promis o chirie de 1000 euro lunar.

În aceiaşi zi,martorul i-a predat un certificat fiscal aferent imobilului (fila 221 vol.XIV – dosar urmărire penală).

Martorul S.G. a fost de acord cu cererea, stabilind ca peste aproximativ 2 (două) săptămâni să încheiere  actele şi să-i predea spre folosinţă imobilul.

Acest lucru nu s-a mai realizat ulterior şi la întâlnirea menţionată nu s-a mai văzut cu acea persoană şi nici cu fostul său beneficiar.

Cu privire la contractul de comodat, martorul S.G. a declarat că nu a semnat nici un astfel de contract iar semnătura de la rubrica comodant nu-i aparţine, iar în ceea ce priveşte imobilul său din Oneşti, acesta nu a servit ca sediu social pentru nici o firmă, nici societate nu şi-a desfăşurat activitatea la adresa de mai sus, deci nici S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Fiindu-i prezentată martorului S.G. fotografia inculpatului din fişa de evidenţă, a declarat că este posibil ca această persoană să fie una şi aceiaşi cu cea  care s-a arătat interesată de închirierea apartamentului său ( fila 294-295 vol.I dosar urmărire penală). S.G. şi S.G. având aceiaşi C.I este una şi aceiaşi persoană.

La data de 25 august 2006 s-a emis, iar la data de 28 august 2006 s-a eliberat, certificatul constatator al firmei S.C.”P.I.” SRL Oneşti (fila 204 vol.XIV – dosar urmărire penală).

La data de 29 august 2006, inculpatul A.A.N. l-a împuternicit pe B.A., ca administrator cu puteri depline la S.C.”P.I. „ SRL  Oneşti, după cum rezultă  din procura 643/29 august 2006 (fila 17 vol.VIII dosar urmărire penală) autentificată de B.N.P. A.R. din Bacău.

În mod similar, A.A.N. a dobândit puteri depline în administrarea S.C.”V.” SRL B., jud.Olt, conform procurii 2434/18 septembrie 2006.

Până la data de 25 septembrie 2006, S.C.”V.” SRL B. nu a desfăşurat activităţi comerciale sau de alt natură, generatoare de profit.

Începând cu data de 2 octombrie 2006, S.C.”V.” SRL B. s-a aprovizionat , de la cele două rafinării cu uleiuri minerale, în regim de scutire de la plata accizelor.

În baza Autorizaţiei de utilizator final (A.U.F.) nr.49/25 septembrie 2006, S.C.”V.” SRL B. se putea aproviziona, de la R.S.R. SA C., în scopul prev. de art.201 alin.1 lit.a din L.571/2003 (codul fiscal) cu modificările şi completările ulterioare şi pct.23 (10) din H.G. 44/2004 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a legii, cu următoarele produse : 

450 t whitespirit ST 3 – 2001 NC  2710.11.21

450 t dilustar ST  1 – 2004 NC  2710.19.29

300 t component Da ST  3 – 2003  NC 2710.11.25

Autorizaţiile de utilizator final (A.U.F.) nr.50/25 septembrie 2006 a permis S.C.”V.” SRL B. să se aprovizioneze în aceleaşi condiţii de la S.C. „R.” SA – R.V. Ploieşti cu următoarele produse :

450 t Whitespirit ST 59/2004 N.C. 2710.11.21

450 t Whitespirit rafinat STAS 44-84 N..C. 2710.11.21

280 t R. SE 30/60 ST 83/2005 N.C.2710.11.25

350 t R. SE 80/115 ST 91/2005 N.C.2710.11.25 (fila 92 şi 93 vol.II dosar urmărire penală).

Rafinăriile, în urma procesului tehnologic nu pun în vânzare doar carburanţi auto, ci şi alte produse finite, cum sunt : WHITE SPIRIT, WHITE SPIRIT RAFINAT, component DA, DILUSTAR, uleiuri neemulsionabile şi neparafinate, solvenţi şi solvenţi uşori. Aceşti produşi finii se folosesc de regulă în industria lacurilor şi vopselelor, în industria cauciucului,insecticidelor, în calitate de solvenţi, diluanţi, degresanţi şi decapanţi anti rugină pentru piesele metalice.

În speţă s-a cerut eliberarea celor două A.U.F. pentru realizarea obiectului de activitate al S.C.”V.” SRL B., respectiv pentru fabricarea vopselelor, lacurilor, masticurilor.

Aceşti produşi, datorită compoziţiei chimice specifice, precum şi a provenienţei din petrol (hidrocarburi) au caracteristici apropiate de cei ai carburanţilor auto : motorină sau benzină.

Astfel, WHITE SPIRIT - ul cât şi WHITE – SPIRIT – ul RAFINAT având caracteristici apropriate de cele ale motorinei se pot amesteca în proporţii mici cu motorină, ducând la creşterea cantităţii de motorină ce poate fi pusă în vânzare.

DILUSTAR - ul are de asemenea caracteristici asemănătoare motorinei, putând fi folosit în amestec cu aceasta, pentru a  creşte cantitatea de motorină vândută.

Componentul DA se aseamănă cu benzina extracţie şi poate fi amestecat cu benzină în vederea creşterii cantităţii vândute.

Uleiurile (neparafinate, neemulsionabile) se pretează la formarea unui amestec de tip motorină.

Este posibil ca benzina extracţie, componentul DA şi DILUSTAR să fie amestecate în benzină CO 98, deoarece sunt produse apropiate din punct de vedere al compoziţiei chimice şi proprietăţilor fizice.  Produsele de mai sus sunt solubile unul în altul. După ce se amestecă, scade cifra octanică, cu repercusiuni asupra funcţionării motoarelor : rateuri, putere şi viteză scăzută, randamentul scăzut impune un consum mai mare de carburant.

Tehnologia fabricării amestecurilor de produse petroliere comportă succesiunea unor operaţii simple care presupun, primirea şi recepţia produselor, descărcarea produselor în rezervoare, dozarea componentelor în proporţia stabilită prin reţete, omogenizarea componentelor şi livrarea produsului finit. Aceste amestecuri se fac „ la rece” , nefiind nevoie de instalaţii complicate.

Dacă uleiurile şi WHITE SPIRIT – ul sunt amestecate în proporţii bine stabilite ( 45 %) WHIRE SPIRIT + 55 % ulei )  rezultă un produs apropiat de caracteristicile motorinei, care la rândul său amestecat cu motorină autentică, în procent de 2 la 1 se obţine un produs asemănător motorinei euro 4. Singura analiză chimică ce relevă diferenţa între motorină euro 4 şi produsul contrafăcut este FTIR, care presupune o comparaţie în infrA.şu.

La data de 12 septembrie 2006, S.C.”P.I.” SRL Oneşti prin împuternicitul său B.A. a încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu S.C. R.S.R. SA C. privind câte 250 t de ulei Te 6 tip A, Te 12 tip A şi ulei neemulsionabil pentru prelucrare metale, conform ST 16/2005, ST 12/2004 şi ST 13/2003, plata preţului urmând a fi făcută cu O.P. la livrarea mărfii  (fila 10-12 vol.VIII – dosar urmărire penală). Cu prilejul încheierii contractului 1/167/7295/2006, martorul B.A. a dat 3 (trei) declaraţii, din care rezultă că produsele respective sunt achiziţionate în vederea vânzării în aceiaşi stare, fără a fi supuse altor procese de prelucrare sau procesare, produsele nefiind accizate, nu vor putea fi utilizate sau puse în vânzare drept combustibil sau carburant ( fila 13-15 vol.VIII dosar urmărire penală). Declaraţiile martorului B.A. aveau rostul de a exonera de răspundere R.S.R. C., în situaţia în care S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu va respecta legislaţia referitoare la comerţul cu uleiuri minerale. 

Începând  pe 2 octombrie 2006, S.C.”V.” SRL B. a început să se aprovizioneze cu produse petroliere de la cele două rafinării.

Totodată R.S.R. a început să livreze uleiuri minerale şi S.C.”P.I.” SRL Oneşti (fila 103 – 107 vol.VIII dosar urmărire penală).

Pentru perioada 2 – 5 octombrie 2006, NIR-urile întocmite la S.C.”V.”  SRL B. prezentau doar semnături indescifrabile, fără a fi nominalizate persoanele care au recepţionat produsele în cauză.

Începând cu data e 6 octombrie 2006, la rubrica „ Comisia de recepţie” din cuprinsul NIR-urilor a fost trecut numele inculpatului U.S.I..

Martorii M.I. şi N.M.D. au confirmat că inculpatul U.S.I. era cel care i-a chemat din partea S.C.”V.” SRL B., pentru a se ocupa de formalităţile de primire şi recepţie a produselor petroliere sosite (fila 318-321, 323-330 vol.I dosar urmărire penală , fila 281, 282 vol.II dosar fond).

Inculpatul U.S.I. a întocmit şi semnat notele de recepţie pentru cantităţile de uleiuri minerale primite de S.C.”V.” SRL B., jud.Olt al cărui reprezentant al devenit pe bază de procură.

La data de 29 septembrie 2006, prin procura autentificată sub nr.2071/29 septembrie 2006 al B.N.P. V.C., numitul C.G., în calitate de unic asociat al S.C.”V.” SRL B., l-a împuternicit pe inculpatul U.S.I., ca în numele şi pentru el să reprezinte societatea la recepţia calitativ – cantitativă şi vizarea A.U.F.- urilor 49 şi 50 din 25 septembrie 2006, eliberate de R.S.R. SA C. şi R.V. din Ploieşti. În acest scop, inculpatul U.S.I. urma să semneze în numele şi pentru S.C.”V.” SRL B., semnătura sa fiind opozabilă societăţii ( fila 109 vol.I dosar urmărire penală).

Inculpatul U.S.I. a declarat că l-a cunoscut pe C.G., cu 2-3 zile înainte de încheierea procurii, fiindu-i prezentat de către socrul său, Ţ.M.. A fost de acord cu propunerea acestuia şi astfel a fost încheiată procura. Inculpatului fiindu-i prezentată de către procuror fişa de evidenţă a lui C.G., a arătat că nu este una şi aceiaşi persoană cu cel care l-a împuternicit să reprezinte S.C.”V.” SRL B., conform procurii.

Tot cu acela prilej, fiindu-i prezentate de procuror fişa de evidenţă pe numele B.N., a arătat că este posibil ca persoana din fotografie să fi fost persona care l-a împuternicit să reprezinte S.C:”V.” SRL B., în condiţiile arătate, şi dacă a fost aceasta persoana atunci şi-a declinat identitatea ca fiind C.G. ( fila 105 – 108 dosar urmărire penală, vol.I, fila 171 vol.I dosar fond).

Cu prilejul audierii sale în instanţă, inculpatul U.S.I. a depus la dosar o convenţie civilă pentru prestări servicii, încheiată cu S.C.”V.” SRL B., jud.Olt reprezentată  de C.G. (fila 174 vol.I dosar fond).

În baza împuternicirii primite, începând cu data de 6 octombrie 2006, inculpatul U.S.I. a întocmit NIR-urile pentru S.C.”V.” SRL B., semnând totodată procesele verbale întocmite de către reprezentaţii fiscali din cadrul A.F.P. B. sau D.G.F.P. Olt, cu ocazia sosirii în depozitul S.C.”C.” SRL B. a uleiurilor minerale expediate pentru S.C.”V.” SRL B., jud.Olt.

Prezenţa inspectorilor fiscali la primirea uleiurilor minerale la depozitul închiriat de S.C.”V.” SRL B. a fost confirmată de către şoferii S.D., V.C., M.D..

Inculpatul U.S.I. a arătat că la sosirea la destinaţie a autocisternelor cu produse energetice pentru S.C:”V.” SRL B. primea documentele prezentate de către conducătorii auto, respectiv factura fiscală, avizul de însoţire al mărfii, nota de greutate, declaraţia de conformitate, fişa de siguranţă pentru transport, după care întocmea NIR-ul, document în baza căruia, reprezentanţii fiscali întocmeau câte un proces verbal, în două exemplare, din care păstrau unul (fila 185 – 259 vol.XII dosar urmărire penală, fila 27, 33, 39, 45, 51, 53, 64, 68, 70, 80, 86, 93, 95, 100, 105, 107, 109, 111, 116, 123, 127, 132, 134, 140, 144, 146, 148, 150, 155, 160, 165, şi multe altele aflate în vol.VI al dosarului de urmărire penală.

Inculpatul a recunoscut semnăturile sale pe actele de mai sus. Pentru munca prestată a fost plătit de către C.G., fără să fi semnat vreun act.

Fiindu-i prezentate de către procuror rapoartele de producţie şi consumurile de materii prime şi materiale ale S.C. „V.” SRL B., pentru perioada octombrie – decembrie 2006, inculpatul U.S.I. a declarat că acestea au fost întocmite de către socrul său  Ţ.M. şi semnate de către persoana care s-a recomandat ca fiind C.G.. În cursul anului 2006, inculpatul U.S.I. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al S.C.”C.” SRL P., jud.Dolj, care a avut ca obiect principal de activitate fabricarea lacurilor, vopselelor, precum şu cernelurilor tipografice, respectiv masticurilor.

Inculpatul U.S.I. era ginerele lui Ţ.M., asociat unic şi administrator al S.C.”C.” SRL B., jud.Olt, societate care deţinea un spaţiu pentru producerea lacurilor, vopselelor, diluanţilor. În aceste împrejurări a fost încheiat între cele două societăţi, contractul de închiriere nr.9/10 aprilie 2006 ale cărui rubrici au fost completate de Ţ.M. şi semnate de cei doi. În spaţiul închiriat, inculpatul U.S.I. a declarat că a desfăşurat activitate de producţie a diluanţilor, de care s-a ocupat în mod direct şi uneori ajutat de către socrul său.

Instanţa constată că rubricile contractelor de închiriere succesive încheiate de S.C.”C.” SRL B., jud.Olt, cu reprezentantul legal al S.C.”C.” SRL B. au fost completate e către aceiaşi persoană (fila 44 – 56 şi 57 – 63 vol.II dosar urmărire penală). Aceiaşi persoană a completat şi rubricile contractului de la fila 152 vol.XIV dosar urmărire penală.

În realitate însă, la adresa din B. indicată în cele două contracte de închiriere în 2006 nu s-au produs lacuri, vopseluri, diluanţi, nici de către S.C.”C.” SRL P. şi  nici de S.C.”V.” SRL B..

Activitatea S.C.”C.” SRL P. a încetat încă din 2005 (fila 319 vol.I dosar urmărire penală).

La fila 1 – 9, 261 – 272 din vol.VI dosar urmărire penală, se află câteva rapoarte de producţie pentru  THINNER tip diluant D 5 11 şi diluant D 5 11, întocmite prin completarea unor formulare.

Instanţa constată că scrisul de mână de pe aceste documente seamănă izbitor de mult cu scrisul de mână al inculpatului B.N., de pe declaraţia de la fila 120 vol.I dosar urmărire penală. Tot el a scris şi declaraţia de la fila 53 vol.XIV dosar urmărire penală, în numele lui C.G.. Cu siguranţă şi semnătura indescifrabilă a lui C.G. în calitate de administrator, asociat unic al S.C.”V.” SRL B. şi Bacău a fost aplicată tot de B.N.. Hotărârile de condamnare ale susnumitului, aflate la fila 216-253 vol.XIII, conduc la concluzia că este un infractor abil, deosebit e periculos în materia infracţiunilor economice.

În calitate de reprezentant al S.C.”V.” SRL B., inculpatul U.S.I., confirma şi efectuarea transporturilor, semnând foile de parcurs prezentate de către şoferi. Avea ştampila rotundă a S.C.”V.” SRL B., jud.Olt.

Inculpatul U.S.I. nu a asistat niciodată la descărcarea în totalitate a autocisternelor care aduceau uleiuri minerale pentru S.C.”V.” SRL B. întrucât după începerea descărcării îi conducea pe reprezentanţii fiscului la sediul A.F.P. ori la domiciliul acestora (fila 107 vol.I dosar  urmărire penală). Autocisternele ajungeau la B., de regulă după lăsarea întunericului.

Nici reprezentanţii fiscului nu asistau până la descărcarea în totalitate a produsului  din cisterne, astfel că nu se ştie dacă acele uleiuri minerale erau sau nu descărcate în rezervoarele din depozitul respectiv. Descărcarea se făcea prin cădere, prin racordarea unui furtun de la autocisternă la rezervor. O astfel de operaţiune cerea mult timp (câteva ore). La depozitul S.C.”V.” SRL B. soseau şi câte 4 cisterne odată. Prin sarcinile de serviciu, reprezentanţii fiscului de la destinaţie nu erau obligaţi să asiste la descărcare ci doar să fie de faţă la începerea descărcării (fila 320 – 321 vol.I dosar urmărire penală). Reprezentanţii fiscului verificau concordanţele dintre numerele mijloacelor de transport in teren cu cele de pe factură, asistau la desigilarea autocisternelor, după care în unul din birouri procedau la întocmirea proceselor – verbale, solicitându-i lui U.S.I. să întocmească NIR-urile. După încheierea  proceselor verbale şi semnarea acestora atât de U.S.I. cât şi de reprezentantul fiscului, care, după ce primea o copie de pe factură şi nota de recepţie, aviza şi certifica primirea uleiurilor minerale prin semnătură, aplicată pe verso-ul A.U.F. şi aplicarea ştampilei instituţiei.

Inculpatul U.S.I. nu şi-a amintit dacă S.C.”V.” SRL B. s-a aprovizionat vreodată cu benzină sau motorină. Mai mult inculpatul a declarat că nu a asistat niciodată la S.C.”V.” SRL la realizarea produselor finite şi nu cunoştea dacă acest lucru s-a făcut sau nu(fila 108 vol.I dosar urmărire penală).

Documentele primite de la conducătorii auto, NIR-urile, actele întocmite şi semnate de către reprezentanţii A.F.P. erau lăsate de inculpat într-un sertar al depozitului, de unde le lua ori socrul său, Ţ.M. ori cel care s-a prezentat C.G..

Actele de mai sus au fost predate, sub semnătură organelor de urmărire penală de către Ţ.M.,care a precizat că a pierdut orice legătură cu cel care s-a prezentat C.G. (fila 42-43 vol.II dosar urmărire penală).

La data de 25 octombrie 2006, numiţii C.M. şi V.V. din cadrul D.G.F.P. – ACF – S.I.F. B., au efectuat un control la SC V. SRL B., ocazie cu care au întocmit procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/200 nr.0300910, prin care a fost amendată societatea cu suma de 300 lei pentru nerespectarea reglementărilor emise de M.F.P. cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile, înregistrarea acestora în contabilitate la perioada la care se referă în sensul că agentul economic nu are completată integral rubrica „date privind expediţia, pe facturile fiscale de livrare, exemplu FF 02970507/07.10.2006”. SC V. SRL B. a fost reprezentată de A.C., în calitate de director.

Amenda a fost încasată pe loc, în baza chitanţei nr.0950087 din 25.10.2006.

Deşi s-a dispus măsura sancţionării contravenţionale, ulterior facturile fiscale au fost emise în numele SC V. SRL B., cu aceleaşi omisiuni, respectiv fără a avea menţionate integral datele privind expediţia mărfurilor către SC P.I. SRL Oneşti, unicul beneficiar al livrărilor de mărfuri ale SC V. SRL B.

În urma verificărilor efectuate cu privire la numărul, respectiv seria şi numărului actului de identitate, menţionate în procesul verbal de sancţionare contravenţională A/200 nr.0300910/25.10.2006, privindu-l pe A.C., director al SC V. SRL B., acestea nu au fost identificate în baza de date privind „Evidenţa persoanelor”.

Scopul declarării unor date fictive ori a omisiunii datelor privind expediţia produselor petroliere (pe facturile fiscale se fac menţiuni cu privire la numele şi prenumele conducătorului auto fără celelalte date de identificare - CI - , iar la mijlocul de transport se menţionează doar „auto”, fără a se înscrie numărul de înmatriculare al acestuia) a fost acela de a nu putea fi identificat transportul şi beneficiarul real al acestuia.

Nici nu s-a intenţionat ca uleiurile minerale achiziţionate de la cele două rafinării să fie introduse în procesul  de producţie pentru a se obţine lacuri, vopseluri şi nici tinner tip diluant, importantă fiind crearea aparenţelor de legalitate a afacerilor cu produse petroliere. Că aceasta a fost realitatea o dovedeşte împrejurarea că la S.C.”V.” SRL B., judeţul Olt nu a fost angajat personal pentru activitatea de producţie. Din adresa I.T.M. Olt nr.3558/28 iunie 2009, rezultă că S.C.”V.” SRL B. nu a înregistrat şi depus contracte individuale de muncă, carnetele e muncă şi deciziile e calculare a drepturilor salariale, conform art.1 şi 2 din L.130/1999 republicată (fila 190 vol.XIII dosar urmărire penală).

Rapoartele de producţie identificate în cauză nu au respectat nici un reţetar cu privire la realizarea produsului finit. În realitate în cuprinsul acestora se combină uleiurile minerale aprovizionate de la cele două rafinării, pe măsura emiterii facturilor fiscale.

În raportul de producţie din 7 octombrie 2006 s-au utilizat 81.650 kg uleiuri minerale şi s-au obţinut 81.690 kg produs finit, care a fost livrat S.C.”P.I.” SRL Oneşti. În mod normal nu se putea obţine o cantitate mai mare de produs finit faţă de ceea ce s-a introdus în procesul de producţie. Greşeala strecurată constituie o dovadă că raportul de producţie a fost ticluit în fals pentru a crea aparenţe de legalitate.

Afacerile ilicite cu produse petroliere au fost astfel concepute încât să fie sub controlul unei singure persoane, respectiv al inculpatului A.A.N., care, în acelaşi timp administra S.C.”V.” SRL B., jud.Olt, pe bază de procură, fiind totodată şi reprezentantul legal al S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Conform celor stabilite în prealabil, circuitul era următorul : din cele două rafinării se expediau produse energetice către S.C.”V.” SRL B., care le livra mai departe la S.C.”P.I.” SRL Oneşti, care la rândul său le livra mai departe mai multor beneficiari, drept combustibili şi carburanţi. Cum S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu a făcut dovada achiziţiei de benzină şi motorină, aceste produse livrate nu erau altceva decât uleiurile minerale livrate în regim suspensiv de accize, cărora le-a schimbat destinaţia. După cum se observă din centralizatorul  de la fila 1-2 vol.VIII dosar urmărire penală, s-au expediat uleiuri minerale şi pe adresa S.C.”P.I.” SRL Oneşti, potrivit contractului încheiat.

În mod constant, inculpatul A.A.N. a arătat că nu a administrat niciodată S.C.”V.” SRL B., chiar dacă a existat o procură prin care fusese împuternicit să administreze societatea. A arătat că a acceptat să primească procura, doar pentru a-şi proteja sumele achitate în avans S.C.”V.” SRL  şi de a primi marfa în limita sumelor virate prin bancă.

Instanţa constată însă că efectuarea unor plăţi, în vederea vânzării – cumpărării de mărfuri constituie tot un act de administrare al societăţii, de altfel cel mai important, pentru că se referă la banii investiţi în afacere.

Analizând cantităţile de produse energetice livrate se constată că afacerea a fost de anvergură, însă de la început, existând pericolul de epuizare a materiilor prime.

A.U.F. 49 şi 50 din 25 septembrie 2006 au fost obţinute la cererea lui C.G. adresată D.G.F.P.Olt, la data de 18 septembrie 2006 (fila 172 vol.XII dosar urmărire penală). La momentul respectiv, cererea a fost însoţită de un memoriu de fundamentare (fila 174 – 175 vol.XII dosar urmărire penală). 

Potrivit H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.571/2003 (codul fiscal), Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de uleiuri minerale poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

  La data de 30 octombrie 2006, inculpatul A.A.N., în calitate de director al S.C.”V.” SRL B., cu sediul în localitatea B., jud.Olt a solicitat suplimentarea A.U.F. nr.49 şi 50 din 25 septembrie 2006 (fila 167 vol.XII dosar urmărire penală).

Cererea a fost însoţită de un memoriu justificativ, în care a arătat că au fost verificate condiţiile de producţie, stocare şi livrare a materiilor prime  şi produselor finite de autoritatea fiscală în zilele de 21 şi 22 septembrie 2006, înaintea eliberării A.U.F. 49 şi 50 din 25 septembrie 2006. A cerut suplimentarea,deoarece s-au suplimentat comenzile de produse finite ce trebuie livrate către beneficiari (fila 168 vol.VIII dosar urmărire penală).

În realitate însă, S.C.”V.” SRL B. avea un singur beneficiar : S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

La data de 6 noiembrie 2006, specialiştii compartimentului autorizaţii din cadrul DGFP Olt au depus un referat favorabil, care a fost înregistrat sub nr.24776/6 noiembrie 2006 întrucât cantitatea de uleiuri minerale alocate anterior  au fost utilizate, iar firma are în continuare comenzi (fila 166/vol.XII dosar urmărire penală). 

Referatul fiind aprobat de conducerea D.G.F.P. Olt s-au eliberat A.U.F. 59 şi 60 din 06 noiembrie 2006, pentru cantităţile de uleiuri minerale solicitate ( fila 164 şi 165 vol.XII dosar urmărire penală).

A.U.F. 59/6 noiembrie 2006 eliberată de D.G.F.P. Olt permitea S.C.”V.” SRL B. să se aprovizioneze de la R.V. Ploieşti cu :

700 t WHITE SPIRIT ST 59/2004 NC 27.10.11.21

700 t WHITE SPIRIT rafinat Stas 44-84 NC 27.10.11.21.

A.U.F. 60/6 noiembrie 2006 eliberată de D.G.F.P. Olt permitea S.C.”V.” SRL B. să se aprovizioneze de la R.S.R. SA C., cu :

700 t DILUSTAR ST 1 – 2004  NC 27.10.19.29.

Dacă reprezentanţii compartimentului autorizării din cadrul D.G.F.P. Olt ar fi dat dovadă de rigurozitate în activitatea desfăşurată ar fi putut consta că la data întocmirii referatului susmenţionat, numai uleiurile minerale DILUSTAR şi WHITE SPIRIT, puteau justifica suplimentarea cantităţilor, întrucât cota aprobată pentru acestea a fost utilizată în proporţie de 98,03 %, respectiv de 97,60 %, însă în ceea ce priveşte WHITE SPIRIT-ul rafinat, cota aprobată nu a fost utilizată decât în proporţie de 55,23 % şi cu toate acestea s-au aprobat 700 t. 

Cererea şi memoriul justificativ scrise la mână de către inculpatul A.A.N. constituie probe certe că a administrat nu numai în drept ci şi în fapt S.C.”V.” SRL B., astfel că susţinerile sale potrivit cărora n-ar fi administrat societatea de mai sus nu s-au confirmat.

În vederea transportării uleiurilor minerale din rafinării, în beneficiul S.C.”V.” SRL B., şoferii au fost contactaţi de Ţ.M. ori au primit dispoziţii din partea administratorului societăţii de transport rutier, la care erau angajaţi. 

Se proceda astfel : delegaţia pentru ridicarea produselor era luată de la serviciul desfacere din cadrul celor două rafinării, aceasta era completată cu datele prevăzute de formular, alteori era emisă în alb, fiind doar semnată şi ştampilată de beneficiar, urma încărcarea uleiurilor minerale, după care se întocmea factura fiscală, nota de greutate, declaraţia de conformitate şi raportul de încărcare, toate acestea fiind actele care însoţeau transportul.

Documentele de însoţire ale transporturilor efectuate pentru S.C.”V.” SRL B. erau predate numitului Ţ.M..

Majoritatea şoferilor au declarat că la descărcarea uleiurilor minerale erau prezenţi şi reprezentanţii organelor fiscale, care verificau sigiliile şi asistau uneori, însă parţial, la descărcarea mărfurilor.

Din cele două rafinării s-au expediat pe adresa S.C.”V.” SRL B., cantitatea totală de 3.674.710 kg uleiuri minerale.

Prin prelucrarea celor  3.674.430 kg de uleiuri minerale neaccizabile s-ar fi obţinut 3.673.650 kg produs finit, respectiv thinner tip diluant.

Că în realitate nu a avut loc nici un proces de producţie, o dovedeşte consumul de energie electrică : în perioada septembrie 2006 – decembrie 2006 s-a utilizat doar 998 kwh energie electrică în condiţiile în care consumul mediu pentru un apartament de 100 m.p. este de 7500 kwh/an, cu un preţ mediu de 0,33 lei/kwh. Şi acest aspect dovedeşte că în realitate spaţiile de producţie închiriate de S.C.”V.” SRL B. nu au fost utilizate pentru prelucrarea uleiurilor minerale scutite de la plata accizelor.

Aşa după cum s-a arătat mai sus, singurul beneficiar al S.C.”V.” SRL B. jud.Olt era S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Cum la B., jud.OLT nu s-a făcut nici o prelucrare, uleiurile minerale fiind livrate aşa cum au fost primite la S.C.”P.I.” SRL Oneşti , însă sub o altă denumire, logic ar fi fost ca mărfurile să fie fost expediate direct la S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Nu s-a procedat astfel pentru că trebuiau oferite aparenţe de legalitate, astfel că trebuia să existe dovada intrării uleiurilor minerale în depozitul din B. şi introducerea acestora în procesul de producţie, întocmirea NIR-urilor, avizarea transporturilor de către organele fiscale.

Transportul produselor energetice din judeţul Prahova, de la cele două rafinării, în judeţul Olt, presupunea efectuarea unor cheltuieli, după cum rezultă din chitanţele şi facturile fiscale ( fila 91 – 142 vol.VII şi fila 586 – 623 vol.VI dosar urmărire penală) la care se adăugau cheltuieli pentru avizarea de către fisc a transporturilor (NIR-uri, procese verbale, transportul delegaţilor pe timp de noapte ş.a.).

Astfel că s-a hotărât mutarea sediului societăţii V. SRL B. într-un alt judeţ, pentru a fi înlăturată o verigă intermediară. La aceasta a contribuit şi împrejurarea că şi-au dat seama că au intrat în vizorul fiscului din judeţul Olt, chiar dacă erau formale controalele efectuate de către reprezentanţii DGFP Jud.Olt; au existat suspiciuni în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate (atât bancare cât şi comerciale) între S.C.”V.” SRL B. şi S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

La data de 23 ianuarie 2007, C.G. a depus la directorul adjunct şef al Activităţii de Control S., jud.Olt o cerere înregistrată sub nr.260/23 ianuarie 2007, prin care a solicitat efectuarea unui control fiscal de fond a S.C.”V.” SRL B. deoarece doreşte să schimbe sediul social al societăţii într-o altă localitate din ţară ( fila 89 vol.II dosar urmărire penală).

Procedând în acest fel o fi crezut că S.C.”V.” SRL B. va ieşi din atenţia fiscului din judeţul Olt, însă Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – DIICOT – Biroul Teritorial Olt şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea DIICOT Bacău (fila 33-36 vol.II dosar urmărire penală). Relaţia comercială între S.C.”V.” SRL B. şi S.C.”P.I.” SRL s-a derulat numai în perioada 3 octombrie 2006 – 29 decembrie 2006. La finele relaţiei comerciale S.C.”V.” SRL  a solicitat schimbarea sediului, sustrăgându-se de la efectuarea controlului de către D.G.F.P.Olt.

La data de 23 ianuarie 2007, printr-o cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Olt,S.C. „V.” SRL B. a solicitat mutarea sediului societăţii în judeţul Bacău.

Prin ÎNCHEIEREA 144/25 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul 1339/2007 al Tribunalului Olt s-a admis cererea, dispunându-se reînmatricularea societăţii în Registrul Comerţului Bacău şi totodată radierea societăţii din Registrul Comerţului Olt (fila 107 vol.III dosar urmărire penală).

La data de 10 ianuarie 2007, S.C.”V.” SRL B. reprezentată de C.G. încheiase cu S.C.”UMB R.I.” SA Bacău, cu sediul în Bacău, contractul de închiriere nr.166 privind o încăpere de 10,49 m.p. (BIROUL 2), de la adresa de mai sus, care urma să fie următorul sediu social al V. (fila 102, 103 vol.III dosar urmărire penală).

Tot la data de 10 ianuarie 2007 s-a redactat un contract de închiriere a depozitului de produse petroliere, între S.C.”C.T. „ SRL Bacău şi S.C.”V.” SRL Bacău, cu sediul în Bacău. Contractul de închiriere a fost înregistrat sub nr.179/22 ianuarie 2007 (fila 104 – 105 vol.III dosar urmărire penală. Instanţa constată că nici la data de mai sus, S.C.”V.” SRL Bacău nu exista, mutarea sediului fiind dispusă pe 25 ianuarie 2007, prin hotărâre judecătorească a Tribunalului Olt.

Noul act constitutiv al S.C.”V.” SRL fusese întocmit la data de 23 ianuarie 2007, când a primit şi data certă, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt sub nr.238 (fila 109 – 115 vol.III dosar urmărire penală).

Printr-un act adiţional, s-a deschis un punct de lucru în Bacău, acordându-se data certă sub nr.787/8 februarie 2007 de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău (fila 108 vol.III dosar urmărire penală).

Din declaraţiile martorului P.E. rezultă că cel care a depus diligenţele necesare încheierii celor două contracte de închiriere a fost inculpatul B.N. (fila 120 – 123, 492 – 493 vol.III dosar urmărire penală). Cum s-a încheiat contractul de închiriere privind noul sediu social al S.C.”V.” SRL rezultă şi din declaraţia de martor a consilierului juridic al S.C.”UMB R.I.” din Bacău, R.I.M. (fila 124 – 125 vol.III dosar urmărire penală).

Printr-o cerere înregistrată sub nr.32206/12 februarie 2007, S.C.”V.” SRL Bacău, cu sediul în Bacău, reprezentată de C.G. s-a solicitat prelungirea A.U.F. pentru fabricarea vopselelor şi lacurilor, până la data acceptată de lege. În cerere s-a arătat că S.C.”V.” SRL a funcţionat în acest domeniu pe teritoriul judeţului Olt şi a reuşit să producă în ultimele 3 (trei) luni ale anului 2006 (octombrie – decembrie 2006) cantitatea de 5000 t, are experienţă în domeniul şi rezervoare de prelucrare cu o capacitate de 1.200 t în dotare. 

Susnumitul a arătat că la cerere a anexat autorizaţiile cu cantităţile de materii prime de la S.C.V. şi S.R., precum şi anexa 2, cu confirmările finanţelor judeţene de recepţie şi prelucrarea acestora.

A cerut eliberarea unor autorizaţii pentru 300 t White spirit de la R.V., iar de la R.S.R., 1470 t dilustar, 1230 t white spirit şi 368 t component DA, total 3368 t. În finalul cererii au fost indicate A.U.F. 49/25 septembrie 2006 şi A.U.F. 59/6 noiembrie 2006.

Conform adresei D.G.F.P. Bacău nr.11489 din 22.02.2010, anexat cererii SC V. SRL Bacău, au fost depuse autorizaţiile de utilizator final nr. 60/06.11.2006, 59/06.11.2006, 50/25.09.2006, 49/25.09.2006, emise de D.G.F. publice Olt, cu valabilitate 31.12.2006 în copie şi original, actul constitutiv al societăţii, actul adiţional privind punctul de lucru situat în Bacău, certificat de înregistrare seria B nr. 0949430, emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău.

Din conţinutul aceleiaşi adrese rezultă că cererea SC V. SRL Bacău nr.32206 din 12.02.2007 a urmat cursul normal de înregistrare la registratura generală a instituţiei, a primit viza de repartizare din partea directorului executiv, a primit apoi viza de repartizare din partea directorului executiv adjunct, apoi de la registratura generală a mers la registratura Activităţii de administrare a veniturilor statului de unde a fost ridicată sub semnătură de către inculpata I.I..

Atribuţiile pentru autorizări au fost stabilite pentru inculpata I.I. referent în cadrul biroului Autorizaţii al D.G.F.P. Bacău care a verificat documentaţia depusă de administratorul societăţii şi a întocmit anexa la autorizaţiile nr.49 şi 59 cu numerele 49 Bis şi 59 Bis.

În Raportul de constatare tehnico-ştiinţific întocmit la dosar referitor la emiterea anexelor 49 Bis şi 59 Bis au fost reţinute următoarele :

„Nu a fost prezentat nici un referat întocmit de reprezentanţii compartimentului autorizări din cadrul D.G.F.P. Bacău prin care să se justifice oportunitatea prelungirii autorizaţiilor de utilizator final aferente anului 2006.

Nu a fost prezentată nici o fundamentare a cantităţilor solicitate de către SC V. SRL Bacău”.

A fost prelungită Autorizaţia de utilizator final nr. 49 din 25.09.2006, în situaţia în care aceasta a fost suplimentată prin Autorizaţia de utilizator final nr. 60 din 06.11.2006, emisă de D.G.F.P. Olt, ceea ce denotă că nu a fost efectuată nici o analiză de către reprezentanţii compartimentului autorizări din cadrul D.G.F.P. Bacău.

Autorizaţiile de utilizator final care ar fi putut fi prelungite în baza art. 58(1) din HG nr. 1861/21.12.2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 ar fi fost cele cu nr. 59/06.11.2006 şi 60/06.11.2006.

Cantităţile de uleiuri minerale scutite de la plata accizelor care au fost specificate în prelungirea Autorizaţiilor de utilizator final nr.49Bis/13.02.2007 şi nr.59Bis/ 13.02.2007, au fost stabilite eronat, fără respectarea prevederilor art.58(1) din HG nr.1861/21.12.2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal aprobate prin HG nr.44/2004  exclusiv în limita unor cantităţi determinate la nivelul a două luni din cantitatea totală aprobată înscrisă în autorizaţie.

Inculpata  I.I. a declarat că nu îşi aminteşte împrejurările în care dosarul privind cererea SC V. SRL Bacău a ajuns în lucru la ea dar la modul concret a verificat dacă sunt toate documentele precizate de societate în cerere, a redactat autorizaţiile de utilizator final nr.49 Bis şi 59Bis, ambele din 13.02.2007, însă nu ştie contextul în care a menţionat cantităţile aferente celor  2 (două) autorizaţii.

Aceasta a semnat cele 2 (două) autorizaţii în sensul redactării lor după care le-a prezentat directorului adjunct M.V.C. împreună cu celelalte documente depuse de societate. Ulterior autorizaţiile au fost semnate de directorul executiv M.M. după care i-au revenit şi a înmânat reprezentantului  SC V. SRL Bacău 2 (două) exemplare din fiecare autorizaţie, dar nu cunoaşte cine a fost această persoană.

Inculpata I.I. nu a putut preciza persoana care a reprezentat SC V. SRL Bacău în relaţia cu D.G.F.P. Bacău însă a reiterat faptul că din punctul său de vedere nu avea niciun fel de atribuţiuni cu privire la analiza cererii depuse de agentul economic, a cantităţilor solicitate, respectiv cu privire la oportunitatea eliberării prelungirii autorizaţiilor de utilizator final.

Ulterior, inculpata I.I. a declarat că în conformitate cu atribuţiile de serviciu a efectuat o verificare a condiţiilor de formă şi nu de fond a documentaţiei depuse de SC V. SRL Bacău şi nu a primit niciodată dispoziţii de la şefii săi să procedeze la o cât de mică verificare în teren sau să întocmească vreun act în sensul verificărilor efectuate.

Inculpata I.I. mai arată că, la solicitarea comisarului şef A.P. din cadrul G.F.Bacău, l-a anunţat atunci când în vara anului 2006, la biroul său, s-a prezentat inculpatul A.A.N. care a solicitat eliberarea autorizaţiilor de utilizator final, posibil pentru  SC T.M. SRL Bacău.

Acest aspect a fost confirmat atât de martorul A.P. cât şi de martorul U.C. comisar superior în cadrul G.F. Bacău.

Atât din adresa D.G.F.P. Bacău nr. 11489 din 22.02.2010 cât şi din declaraţiile martorilor M.M. fost director executiv şi M.V.C. fost director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Bacău rezultă că inculpata I.I. a fost singurul salariat din cadrul instituţiei cu atribuţiuni pe linia autorizărilor inclusiv a autorizaţiilor de utilizator final în perioada de referinţă (ianuarie – martie 2007).

M.V.C. a declarat că în legătură cu autorizaţiile sau prelungirea autorizaţiilor de utilizator final inculpata I.I. primea cererea şi documentaţia agentului economic, verifica documentele depuse de acesta în sensul existenţei agentului economic, a condiţiilor de folosire a autorizaţiilor, precum şi a capacităţilor de producţie. După verificarea documentelor, în sensul celor arătate, efectua analiza cantităţilor solicitate şi în final prezenta propuneri în sensul întocmirii autorizaţiilor de utilizator final sub aspectul cantităţilor aprobate.

În fişa postului inculpatei I.I. nu a fost precizat în mod expres acest lucru întrucât fişa acesteia a fost întocmită la nivelul anului 2003, în timp ce instituţia autorizării utilizatorului final a fost reglementată la nivelul anului 2006. Însă, in fişa postului acesteia au fost trecute atribuţiuni privind autorizările la modul general.

În cursul anului 2007 în noua fişă a postului susnumitei i-au fost reglementate în mod expres atribuţiuni pe linia autorizării produselor energetice.

Martorul M.M. a declarat că inculpata I.I. a fost persoana din cadrul D.G.F.P. Bacău cu atribuţiuni pe linia autorizaţiilor de utilizator final cu precizarea că toate autorizaţiile de utilizator final şi unde a fost cazul prelungirile autorizaţiilor de utilizator final au fost emise de către aceasta.

De asemenea, M.M. arată că atât timp cât pe autorizaţiile de utilizator final inculpata I.I. a consemnat cantităţile de uleiuri minerale aprobate acest lucru îl putea face doar în urma unei verificări şi analize a tuturor documentelor depuse şi a capacităţii de producţie.

M.M. menţionează că semnătura susnumitei de pe aceste autorizaţii certifică faptul că au fost analizate de către inculpata I.I. documentele depuse de agentul economic, a menţionat cantităţile de uleiuri minerale ce urmau a fi aprobate prin autorizaţie şi nu simplul fapt de a redacta autorizaţia în sine.

Se observă că inculpata I.I. a semnat aceste autorizaţii (49 bis şi 59 bis) înainte ca ele să fie semnate de M.M. în calitate de director executiv.

În cursul anului 2008, inculpata I.I. a fost detaşată de M.M. - în calitate de director executiv, la D.G.F.P. Bacău - D.O.V.A. Bacău cu scopul de a sprijini activitatea acestei instituţii cu privire la emiterea autorizaţiilor de utilizator final, atribuţiune ce a fost transferată acestei direcţii.

Afirmaţiile martorilor M.M. şi M.V.C. sunt susţinute şi prin adresa D.G.F.P. Bacău nr. 12037/05.03.2010 din care rezultă că atribuţiile pentru autorizări au fost stabilite pentru inculpata I.I. în baza atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului.

Totodată, din conţinutul aceleiaşi adrese rezultă că prin decizia nr.182 din 11.04.2008, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 938/2008 al M.E.F. privind transferul competenţelor şi atribuţiilor privind administrarea accizelor către A.N.V., inculpata I.I. a fost detaşată, în conformitate cu prevederile legale, la D.J.A.O.V. Bacău pe o perioadă de 6 luni în vederea îndrumării noii activităţi la această direcţie.

Din înscrisurile puse la dispoziţie de către D.G.F.P. Bacău prin adresa nr.12037/05.03.2010 rezultă că toate prelungirile autorizaţiilor de utilizator final emise în perioada tranzitorie la nivelul acestei instituţii poartă în dreapta semnăturii directorului executiv, semnătura inculpatei I.I. (7 BIS/23.01.2007, 8 BIS/23.01.2007, 10 BIS/23.01.2007, 11 BIS/23.01.2007, 18 BIS/23.01.2007 pentru SC M.F. SA Bacău, 4 BIS/23.01.2007 pentru A.S.C. Bacău, 29 BIS/30.01.2007 pentru D.G.A.S.P.C. Bacău, 173 BIS/30.01.2007, 174 BIS/30.01.2007 pentru SC T.P.C. SRL Bacău, 19 BIS/05.02.2007 SC M. SRL, 12 BIS/06.02.2007 pentru A.A.P., inclusiv 49 BIS/13.02.2007, 59 BIS/13.02.2007, pentru SC V. SRL Bacău).

Cu privire la modul de exercitare a atribuţiunilor de serviciu pe linia autorizaţiilor de utilizator final aşa cum rezultă din cele arătate anterior, din corespondenţa şi documentele înaintate de D.G.F.P. Olt (adresa nr. 5270/02.12.2008), în antiteză cu activitatea inculpatei I.I., privind exercitarea aceloraşi atribuţiuni, martorii B.M. şi C.V. salariaţi în calitate de consilieri executivi în perioada 2006 în cadrul D.G.F.P. Olt, au declarat următoarele:

Urmarea cererii SC V. SRL B. s-au deplasat împreună la sediul şi punctul de lucru al societăţii din B., judeţul Olt, unde au vizionat şi constatat existenţa unor recipienţi şi utilaje aferente, în prezenţa administratorului SC C. SRL B. Ţ.M. care a închiriat spaţiul pentru SC V. SRL B..

De asemenea, martorii arată că la această locaţie înainte de anul 1990, a funcţionat Secţia chimică a industriei locale unde se desfăşurau activităţi de producţie lacuri, vopsele, diluanţi, secţie unde a lucrat şi Ţ.M. care după anul 1990 iniţial a preluat în locaţie această secţie după care a cumpărat-o desfăşurând activităţi specifice până în primăvara anului 2005. Ulterior acesta a închiriat spaţiul la diverse societăţi dintre care martorul B.M. îşi aminteşte SC C.C. SRL Bacău, SC S.C. SRL Bacău, respectiv SC V. SRL B. societăţi de care se  leagă numele inculpatului A.A.N. prin calităţile avute respectiv operaţiunile comerciale ilicite derulate.

Ulterior, martorii au întocmit referatul cu privire la oportunitatea eliberării autorizaţiei de utilizator final pe anul 2006 pentru SC V. SRL B., în care au menţionat că, în conformitate cu documentele anexate la cerere şi a notei de constatare, agentul economic îndeplineşte condiţiile minime necesare desfăşurării activităţilor specificate.

Referatul a fost vizat de directorul executiv respectiv directorul executiv adjunct ai D.G.F.P. Olt şi ulterior au fost emise societăţii autorizaţiile de utilizator final pentru achiziţionarea de uleiuri minerale în regim suspensiv de la plata accizelor de la R.S.R. SA C. şi R. SA R.V. Ploieşti.

În consecinţă, fără a efectua un minim de verificări cu privire la SC V. SRL Bacău, societate fără un istoric pe raza judeţului Bacău unde şi-a schimbat sediul în condiţiile descrise, inculpata I.I. a emis în împrejurările arătate prelungirile autorizaţiilor de utilizator final în baza cărora societatea a aprovizionat de la cale două rafinării cantitatea de 452,39 to produse energetice, în regim suspensiv de la plata accizelor, în valoare totală de 1.128.483,88 lei.

Deşi cererea a fost depusă pe 12 februarie 2007, a doua zi, pe 13 februarie 2007, au fost emise cele două A.U.F. solicitate.

A.U.F. nr.49/bis/13 februarie 2007 permitea S.C.”V.” SRL Bacău să achiziţioneze de la R.S.R. SA C., următoarele produse energetice :

max. 140 t WHITE SPIRIT N.C. 2710.11.21

max. 360 t DILUSTAR 150 N.C. 2710.19.29

max. 350 t COMPONENT DA N.C. 2710.11.25.

A.U.F. 59 bis/13 februarie 2007, permitea S.C.”V.” SRL Bacău să se aprovizioneze de la R.V. jud.Prahova, cu max.300 t WHITE SPIRIT  N.C.2710.11.21.

Cele două autorizaţii au fost valabile începând cu data de 1 februarie 2007 şi până la data de 01 martie 2007, exclusiv (fila 88, 89 vol.II dosar urmărire penală).

La data de 19 februarie 2007, S.C.”V.” SRL Bacău reprezentată de C.G. a încheiat cu R.V. Ploieşti contractul de livrare nr.73. 

La pct.10.5 din contract privind mişcarea produselor energetice în regim suspensiv s-a arătat : cumpărătorul are obligaţia de a respecta prevederile legale privind deplasarea produselor energetice în regim suspensiv, respectiv de a returna exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire (DAI), certificat de autoritatea fiscală competentă, în termenul prevăzut de legislaţia fiscală în vigoare în acel moment. În cazul în care acesta este datorat culpei vânzătorului, vânzătorul nu primeşte documentul mai sus menţionat în termenul prevăzut de legislaţia fiscală sau nu poate fi reconstituit după exemplarul 2, conform prevederilor H.G. 1861/2006…cumpărătorul acceptă să plătească către vânzător accizele şi TVA-ul inclusiv penalităţile datorate către bugetul de stat…Plata acestora se va efectua în termen de 5 zile…(fila 130 – 137 vol.III dosar urmărire penală).

La data de 16 februarie 2007, S.C.”V.” SRL Bacău, reprezentată de C.G. a încheiat cu R.S.R. SA C., contractul de vânzare – cumpărare 59/2144 pentru livrarea produselor energetice prev. în A.U.F. 49/bis/13 februarie 2007. La art.6 din contract s-a arătat că în cazul în care nu se face dovada certificării DAI de către reprezentantul autorităţii fiscale în termen legal, acciza suspendată aferentă livrărilor  devine exigibilă şi cumpărătorul datorează şi se obligă să plătească acciza calculată conform L.571/2003 şi H.G. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar la art.25 din contract s-a arătat : cumpărătorul îşi asumă întreaga responsabilitate privind folosirea produselor menţionate…şi va prezenta obligatoriu anexa la A.U.F. cu BIS, pentru produsele în prezentul contract (fila 7 – 9 vol.VIII - dosar urmărire penală).

În baza celor două A.U.F. (nr.49 Bis şi 59 Bis din 13 februarie 2007), S.C.”V.” SRL Bacău s-a aprovizionat cu 452,39 t de uleiuri minerale, în valoare de 1.128.483,88 lei.

În anexele 6 şi 7 ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză sunt prezentate situaţiile aprovizionărilor cu uleiuri minerale pe care S.C.”V.” SRL Bacău le-a efectuat în 2007 centralizate pe autorizaţiile de utilizator final, precum şi cantităţile aprovizionate comparativ cu cele aprobate.

Ca şi în perioada în care SC V. SRL a funcţionat în localitatea B. şi pentru perioada Bacău era necesar să se obţină cu ocazia fiecărui transport, certificarea prin ştampilă şi semnătură a reprezentanţilor fiscali, a descărcării produselor în cauză la aşa-zisa destinaţie, depozitele închiriate conform contractului încheiat cu SC C.T. SRL Bacău nr.179/22.01.2007

Aşa cum s-a menţionat anterior, în lipsa acestei certificări prin semnătură şi ştampilă, rafinăria nu ar mai fi vândut sub nici o formă un alt transport pentru ca într-un  astfel de caz, plata accizelor ar fi căzut în sarcina rafinăriei ca antrepozit final şi furnizor.

În sensul celor de mai sus s-au solicitat de la D.G.F.P. Bacău toate procesele verbale întocmite în luna februarie 2007, cu ocazia participării la verificarea primirii-recepţiei cantităţilor de materii prime cu care s-a aprovizionat SC V. SRL Bacău, în baza Autorizaţiilor de utilizator final nr.49 bis şi 50 bis din 13.02.2007.

Prin adresa nr.24279/09.04.2009, D.G.F.P. Bacău – Biroul de gestiune registru contribuabili, monitorizare declaraţii fiscale şi bilanţuri a comunicat faptul că SC V. SRL Bacău a solicitat în data de 01.03.2007 vizarea documentelor administrative de însoţire (D.A.I.) seria D.A.I.AAAA nr. 0085100 şi DAMAAAA nr.0016071.

Totodată s-a precizat că, potrivit art.6 pct. C din Ordinul M.F.P. nr.110/2007 privind aprobarea procedurii de gestionare a D.A.I., competenţa unităţii fiscale, în a cărei rază teritorială şi-a desfăşurat activitatea antrepozitul fiscal primitor de produse accizabile, era de a verifica formal datele înscrise în documentele administrative de însoţire.

Prin adresele nr.315/2009 SC R. SA – Punct de lucru V., şi nr.48844/2009 SC R.S.R. SA C. au comunicat că pentru livrările aferente SC V. SRL Bacău, în perioada 27 – 28.02.2007 au fost emise 2 (două) D.A.I., iar pentru perioada 19 – 28.02.2007 un număr de 15 D.A.I.

Faţă de această situaţie, au fost solicitate noi relaţii de la D.G.F.P. Bacău, care la data de 17.06.2009, cu adresa nr.13417 a Biroului de gestiune registru contribuabili, monitorizare declaraţii fiscale şi bilanţuri a comunicat următoarele:

Documentele administrative de însoţire (D.A.I.) aferente SC V. SRL Bacău sunt: D.A.I.AAAA nr.0085064/27.02.2007 vizat în 28.02.2007, DAMAAAA nr.0016033/26.02.2007 vizat în 27.02.2007, D.A.I.AAAA nr.0085100/28.02.2007 vizat în 01.03.2007 şi DAMAAAA nr.0016071/28.02.2007 vizat în 01.03.2007.

Vizele au fost aplicate de inspector H.D. din cadrul A.F.P. Bacău, Compartiment analiză risc, care a înlocuit salariatul stabilit prin organigramă la compartimentul cu atribuţii de gestiune a D.A.I.

Din verificarea înscrisurilor transmise de cele două rafinării rezultă că numărul de documentele administrative de însoţire diferenţă faţă de numărul comunicat de D.G.F.P. Bacău au fost vizate prin ştampilă şi semnătură de reprezentantul acestei instituţii.

Referitor la aceste aspecte, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţific se observă că D.G.F.P. Bacău, în răspunsurile formulate, a invocat un document (Ordinul M.F.P. nr.110/2007) publicat în M.O. nr.121 din 19.02.2007 (dată la care a fost emis primul D.A.I.) şi care nu este aplicabil în cazul SC V. SRL Bacău.

În realitate, reprezentanţii D.G.F.P.  Bacău nu au respectat prevederile pct.14 (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004, valabile atât până la 31.12.2006 cât şi începând cu data de 01.01.2007, care prevăd:

„La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, acesta trebuie să completeze toate cele trei exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilare şi descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maxim 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în documentul  administrativ de însoţire”.

Faptul că verificarea în cauză trebuia să se supună prevederilor acestui punct din norme rezultă din adresa M.F.P. – Direcţia generală legislaţie impozite indirecte nr.270048 din 09.01.2007 (menţionată anterior), precum şi din însuşi cuprinsul Ordinului M.F.P. nr.110/2007 invocat de D.G.F.P. Bacău.

Astfel, prin obţinerea de fiecare dată a ştampilelor şi semnăturii reprezentantului fiscal, s-a asigurat posibilitatea cumpărării în mod repetat a produselor în regim de scutire de la plata accizelor până la termenul limită stabilit de lege.

În această relaţie, din partea D.G.F.P. Bacău a fost desemnată să certifice declararea transporturilor inspector H.D., din cadrul A.F.P. Bacău, Compartimentul analiză risc.

Conform D.A.I., în relaţia cu SC V. SRL Bacău, inspector H.D. a certificat prin ştampilă şi semnătură declararea transporturilor însumând 452,39 to, în valoare totală de 1.128.483,88 lei.

Din adresele D.G.F.P. Bacău nr.1165/03.03.2010 şi 23710/12.03.2010, din 18.03.2010 rezultă faptul că sarcina de verificare „formală” a D.A.I. – urilor şi vizarea acestora a fost transmisă verbal către numita H.D., fără a fi prevăzută în fişa postului.

Dat fiind factorul de noutate pentru inspectorul A.F.P. Bacău însărcinat cu această atribuţie şi din cauza faptului că OMFP 110/2007 publicat în Monitorul Oficial 121/19.02.2007 a ajuns la A.F.P. Bacău în data de 22.02.2007, abia după această dată s-a constituit registrul D.A.I. avizate şi din acel moment s-a reţinut şi un exemplar din D.A.I. - urile vizate.

Din verificările D.G.F.P. Bacău a rezultat că până la acea dată cel mai probabil după avizare, D.A.I. – urile au fost restituite contribuabilului în toate exemplarele, ceea ce explică diferenţa dintre D.A.I. – urile vizate şi cele existente la dosarul fiscal al SC V. SRL Bacău.

Tot din conţinutul aceleaşi adrese, referitor la pct.14(4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, rezultă că SC V. SRL nu a respectat aceste prevederi (nu a solicitat desemnarea unui reprezentant al autorităţii fiscale teritoriale pentru verificarea şi certificarea datelor înscrise în D.A.I.) A.F.P. Bacău avizând D.A.I. – urile prezentate doar după verificarea formală a acestora, neavând salariaţi cu sarcini de supraveghere fiscală stabilite prin fişa postului.

În concluzie reprezentanţii D.G.F.P. Bacău nu au participat la desigilarea produselor prevăzute în autorizaţiile de utilizator final deoarece nu a fost făcută o solicitare în acest sens (pct.14(4) din Normele metodologice), iar supravegherea fiscală se efectuează numai la antrepozitele fiscale.

Numita H.D. a declarat că nu cunoaşte circuitul documentelor administrative de însoţire şi nu a avut reprezentarea consecinţelor produse de aplicarea vizei pe aceste documente.

A primit o dispoziţie verbală de a efectua o verificare formală în scopul închiderii circuitului acestor documente, concretizată practic în stabilirea corespondenţei dintre datele consemnate în factura fiscală prezentată de agentul economic şi documentul administrativ de însoţire (D.A.I.).

Arată că l-a văzut de mai multe ori în sediul A.F.P. Bacău pe învinuitul A.A.N., dar nu poate preciza dacă şi în contextul relaţiei cu SC V. SRL Bacău. 

La data de 27 februarie 2007, C.G. a înţeles să se retragă din S.C.”V.” SRL Bacău, asociindu-se în societate numitul V.C., după cum rezultă din actul adiţional de la fila 321, vol.III dosar urmărire penală).

Cazierul juridic a lui V.C. a fost scos la data de 26 februarie 2007, pentru a-i servi la angajare ( fila 327 vol.III dosar urmărire penală). La data de 27 februarie 2007, V.C. a dat o declaraţie, pe propria răspundere din care rezultă că îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de legislaţia în vigoare pentru obţinerea calităţii de asociat unic şi administrator al S.C.”V.” SRL ( fila 326 vol.III dosar urmărire penală).

Tot la data de 27 februarie 2007, V.C. a dat specimen de semnătură ( fila 320 vol.III dosar urmărire penală).

La data de mai sus s-a întocmit un nou act constitutiv al S.C.”V.” SRL Bacău, avându-l ca unic asociat şi administrator pe V.C. ( fila 322 – 325 vol.IV dosar urmărire penală), obiectul de activitate al firmei fiind acelaşi : fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor.

Prin urmare, cele două contracte încheiate în baza A.U.F. cu BIS au fost încheiate de C.G. însă executarea acestora s-a făcut sub administraţia lui V.C..

Scopul urmărit fiind acela de a se stabili în final răspunderea penală în sarcina unei persoane care nu a avut nici o legătură cu afacerile respective, de a se deturna ancheta pe o pistă falsă.

La data de 15 martie 2007, comisarii G.F.E – din cadrul Comisariatului Bacău au descins la sediul U.M.B. R.I. Bacău pentru a verifica respectarea autorizaţiilor de utilizator final. Acolo se afla sediul declarat al S.C.”V.” SRL Bacău. La sediul declarat nu a fost identificată nici o persoană sau bunuri care să fi aparţinut S.C.”V.” SRL Bacău.

Din discuţiile purtate cu P.E. şi cu jurista U.M.B. R.I. a rezultat că s-au încheiat două contracte de închiriere pentru sediu şi pentru depozitul de păcură, cu un reprezentat al S.C.”V.” SRL Bacău, care însă le-a luat pentru semnare, fără să fi revenit cu ele semnate. Cel care a plecat cu acele două contracte, fiecare în dublu exemplar a fost inculpatul B.N.. Acesta a văzut depozitul în noiembrie / decembrie 2006 şi l-a contactat pe martorul P.E. în luna ianuarie 2007. Inculpatul B.N. era însoţit de o cunoştinţă de a sa care s-a prezentat S. şi a promis că V.C. va veni cu contractele semnate ( fila 478 – 483 vol.XV dosar urmărire penală).

Din declaraţiile martorului P.E. aflate la fila 302 – 306 vol.I dosar urmărire penală rezultă că cel care a negociat închirierea sediului şi a depozitului de produse petroliere pentru S.C.”V.” SRL  Bacău a fost inculpatul B.N.. Din discuţiile purtate cu acesta a rezultat faptul că firma în cauză părea ca fiind a lui, dar nu a reţinut de la acesta calitatea avută şi nici nu i-a prezentat vreun act în acest sens.

Aşa după cum rezultă in cele arătate mai sus, B.A. a devenit împuternicit cu puteri depline al S.C.”P.I.” SRL  Oneşti în baza procurii notariale nr.643/29 august 2006.

Martorul B.A. a declarat că inculpatul A.A.N. i-a propus să lucreze ca şofer pentru el întrucât avea permisul de conducere suspendat.

În realitate, suspendarea permisului de conducere auto a avut loc ulterior procurii 643/2006 şi anume în perioada 31 octombrie 2006 – 29 ianuarie 2007 pentru „accident – prioritate” comis la data de 16 octombrie 2006.

Anterior, inculpatul  A.A.N. i-a propus lui B.A. să se asocieze cu el într-o societate comercială, motivat de faptul că deţine deja o societate comercială în care este asociat unic şi legal nu poate să înfiinţeze singur o nouă societate.

Martorul B.A. a acceptat propunerea, în condiţiile în care A.A.N. i-a promis că după înfiinţarea societăţii, îi va întocmi contract individual de muncă, însă pentru început va trebui să deţină calitatea de asociat, pentru o perioadă scurtă de timp.

Din declaraţiile martorului B.A. rezultă că de înfiinţarea şi înregistrarea S.C.”P.I.” SRL Oneşti s-a ocupat doar inculpatul A.A.N.. Deşi a dobândit puteri depline în societate, B.A. a declarat că nu s-a ocupat de nimic din ceea ce a însemnat activitatea S.C.”P.I.” SRL Oneşti, în sensul că nu a întocmit documente în numele acesteia, nu a desfăşurat activitate pentru aceasta, doar că, în mai multe rânduri din dispoziţia lui A.A.N. a depus şi a ridicat sume de bani de la unităţile bancare, ocazie cu care i-a predat tot timpul numerarul ridicat. Din câte şi-a dat seama, inculpatul A.A.N., prin intermediul S.C.”P.I.” SRL Oneşti a desfăşurat afaceri cu produse petroliere în zona judeţului Suceava şi a judeţelor limitrofe, unde se deplasa direct sau dirija cisterne cu astfel de produse.

Deşi avea puteri depline în societate, B.A. nu a ştiut că S.C.”P.I.” SRL Oneşti îşi avea sediul în Oneşti. Martorul nu a cunoscut dacă societatea avea vreun contabil, pentru că nu  i s-a prezentat nici o persoană cu o astfel de calitate şi nici nu l-a auzit pe A.A.N. să orbească despre o astfel de persoană. Martorul B.A. a constatat că inculpatul A.A.N. ţinea actele firmei în maşina personală, spunându-i că trebuie să le predea la 3 luni, neştiind cui făcea acest lucru şi nici dacă acest lucru era adevărat sau nu ( fila 291 – 293 vol.I dosar urmărire penală).

Martorul B.A. a devenit suspicios şi temător în acelaşi timp cu privire la activităţile desfăşurate de A.A.N. prin intermediul S.C.”P.I.” SRL Oneşti, datorează faptului că se comercializau produse petroliere de valori foarte mari, fapt ce l-a făcut să creadă că afacerile desfăşurate depăşeau cadrul legal, motiv pentru care s-a hotărât să se retragă.

În acelaşi timp avea interes să dispară din societate şi A.A.N.. Scopul urmărit de acesta prin înfiinţarea S.C.”P.I.” SRL Oneşti, beneficiarul produselor petroliere achiziţionate de S.C.”V.” SRL B., de la cele două rafinării a fost în mod evident acela de a nu se putea identifica produsele comercializate sub forma carburanţilor contrafăcuţi artizanal, prin amestecuri la rece. Inculpatul A.A.N. s-a hotărât la rândul său ca să se retragă din societate pentru a transfera responsabilitatea plăţii accizelor şi a celorlalte taxe datorate statului în sarcina altei persoane.

Astfel că, printr-un act adiţional din 28 decembrie 2006 s-au retras din S.C.”P.I.” SRL Oneşti atât B.A. cât şi inculpatul A.A.N., prin cesionarea părţilor sociale noului asociat M.C., care a devenit unic asociat ( fila 237 vol.XIV dosar urmărire penală). Acesta, printr-o declaraţie din 4 ianuarie 2007 autentificată sub nr.48 la B.N.P. L.D. a făcut cunoscut că îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi asociat şi administrator la S.C.”P.I.” SRL Oneşti (fila 243 vol.XIV dosar urmărire penală).

La data de 28 decembrie 2006 s-a întocmit şi noul act constitutiv al S.C.”P.I.” SRL Oneşti, păstrându-se sediul social în baza unui alt contract de comodat ( fila 238 – 244 vol.XIV dosar urmărire penală), după modelul celui încheiat de A.A.N. (fila 220 vol.IV doar urmărire penală).

Înscrierea de menţiuni în Registrul Comerţului s-a făcut în baza ÎNCHEIERII 632/30 ianuarie 2007 a Judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău ( fila 232 – 233).

Atât M.C. cât şi V.C. au fost puşi la înaintare ca oameni de paie pentru a scăpa de răspundere adevăraţii vinovaţi.

De regulă în această postură sunt puşi bătrânii, bolnavii incurabili, alienaţii mintal însă fiecare speţă are particularităţile sale, fără ca prin aceasta să fi fost nesocotită reţeta ingineriei financiare pentru fraudarea bugetului de stat; prin astfel de afaceri necurate, cunoscute la rândul interlopilor cu gulere albe, sub denumirea de „petroale”, nu se dau ţepe la buget ci adevărate tunuri, deoarece pagubele sunt imense.

În speţă, V.C. era un om al străzii, un cerşetor, un boschetar iar M.C. era un tânăr,provenit dintr-un orfelinat, după cum rezultă din declaraţiile acestora de la urmărirea penală, care au fost confirmate în faţa instanţei de judecată.

D.G.F.P. Bacău prin plângerile penale formulate în vederea recuperării pagubelor produse bugetului de stat s-a îndreptat împotriva numiţilor V.C. şi M.C., în calitate de reprezentanţi legali ai S.C.”V.” SRL Bacău şi S.C.”P.I.” SRL Oneşti ( fila 66-68 vol.IV dosar urmărire penală, fila 7-8 vol.III dosar urmărire penală, fila 26-29 vol.XV dosar urmărire penală).

C.G. este un om de paie fantomă, pentru că deşi exista printre cetăţenii României un bărbat cu acest nume şi prenume, părinţi, domiciliu, identitatea celui din prezentul dosar a fost furată.

Prin sentinţa 463/29 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul 5056/110/2007 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei falite S.C.”V.” SRL (fila 50 vol.IV dosar urmărire penală şi 236 – 240 vol.I dosar fond).

Fiind citat, C.G. a aflat că i-a fost furată identitatea, atribuindu-i-se calitatea de administrator statutar al S.C.”V.” SRL B., cu consecinţa atragerii răspunderii sale pentru un pasiv de 26.810.826 lei, ca urmare a declanşării procedurii falimentului societăţii.

Cu ocazia audierii sale, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă, C.G. a declarat că nu a înfiinţat şi niciodată nu a avut vreo calitate de asociat, administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale (fila 254-265 vol.I dosar urmărire penală, fila 246-247 vol.I dosar fond).

În luna iulie 2006 s-a urcat în taxi-ul pe care-l conducea prin Vaslui un client, care l-a întrebat dacă nu este interesat să-şi schimbe slujba. Cum  taximetristul C.G. era nemulţumit de câştigurile pe care le realiza s-a arătat interesat de oportunitatea găsirii unui serviciu mai bun. Clientul respectiv a avut grijă ca să-şi ferească faţa, astfel încât şoferul să nu-i reţină fizionomia. Clientul respectiv a transmis persoanei cu care vorbea la telefon că a găsit persoana potrivită, modestă şi fără pretenţii. S-a înţeles cu acea persoană ca să-i trimită actele de identitate, actele de calificare în fotocopii, cazierul judiciar. Actele solicitate au fost transmise prin intermediul şoferului de pe autobuzul Vaslui – Bucureşti.

Cu acel prilej i s-a promis angajarea ca şofer pentru transport internaţional de produse lactate, lucru care ulterior nu s-a mai realizat, persoana respectivă nemaiputând să fie contactată.

În cursul anchetei au fost identificate două cărţi de identitate ale lui C.G. (fila 265 vol.I dosar urmărire penală şi fila 4 vol.VII dosar urmărire penală, fila 87 şi 88 din vol.XX dosar urmărire penală).

Fotografia de pe C.I. originală corespunde cu fotografia lui C.G. aflată la C.N.A.B.D. privind evidenţa persoanelor ( fila 194 vol.XIII – dosar urmărire penală).

Fiind solicitate relaţii cu privire la actul de identitate identificat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt la dosarul SC V. SRL B., seria VS nr.026671, C.N.A.B.D. privind Evidenţa Persoanelor, cu adresa nr.2080522/2009 a comunicat următoarele:

Secvenţa de caractere alfanumerice ce există pe fotocopia în cauză nu corespunde cărţii de identitate autentice .

Mai mult, cartea de identitate în cauză, cu secvenţa de caractere alfanumerice, nu figurează în evidenţele instituţiei.

Analizând comparativ cele două cărţi de identitate ale lui C.G. instanţa constată că falsul a fost perfect, cifrele greşite putând să fie descoperite doar de către specialişti M.A.I.

Unde s-a făcut falsul şi de cine anume nu s-a aflat. Nu oricui îi este la îndemână să falsifice o carte de identitate, ceea ce conduce la concluzia că persoanele care s-au ocupat de aceste afaceri necurate au avut o poziţie importantă pe scara socială şi că într-adevăr în cauză este vorba de asocierea infracţională a unor persoane care fac parte din categoria gulerelor albe.

N-au putut să fie identificate toate persoanele implicate.

Prin declaraţia sa, inculpatul B.N. a arătat că o astfel de afacere necurată cu produse petroliere se poate consuma numai dacă se colaborează cu autorităţile statului, altfel nu se poate ( fila 186 vol.I dosar fond).

Astfel de afaceri necurate cu produse petroliere (PETROALE), încep şi se sfârşesc prin cesiunea părţilor sociale ale firmelor. Fraudele fiscale, de felul celor deduse judecăţii nu se pot comite decât prin intermediul unor societăţi comerciale, parte din ele în copac, adică fără sediu social real, stabil, obiectul de activitate al societăţilor comerciale mutându-se de pe una pe alta şi dintr-un judeţ în altul. S-a respectat întocmai această modalitate de lucru şi în prezenta cauză.

În cazul unor astfel de afaceri murdare se întâmplă să moară câte cineva, chiar dacă nu este ucis. La acest deznodământ contribuie cu siguranţă şi stresul conştiinţei încărcate, nu numai întâmplarea, coincidenţa.

În speţă, la data de 14 noiembrie 2009 a murit Ţ.M. motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa pentru complicitate la evaziune fiscală ( fila 158 vol.I dosar urmărire penală).

Acesta a ştiut sigur cine se ascundea sub identitatea furată a ui C.G., însă a păstrat tăcerea, exprimându-şi opinia sub forma unor păreri. La fel a procedat şi ginerele său, inculpatul U.S.I..

Cu siguranţă şi inculpatul A.A.N. ştie cine a fost în realitate cel care s-a  prezentat cu C.I. falsificată sub numele de C.G., dar a negat acest lucru, probabil de frică.

Inculpatul B.N. a susţinut în mod constant că este nevinovat. În sprijinul nevinovăţiei sale a invocat lipsa oricărei semnături din actele dosarului, însă complicitatea sa este dovedită prin declaraţia martorului S.D., aflată la fila 355 vol.I dosar urmărire penală, când a afirmat : „Încă odată fiindu-mi prezentată fişa de evidenţă pe numele B.N. arăt faptul că este foarte posibil ca persoana din fotografie să fie una şi aceeaşi cu cea are m-a contactat pentru efectuarea transporturilor de la rafinărie în B., care îmi amintesc era mai în vârstă ca mine, înălţime medie, plinuţ, nu obez, cu mustaţă, părul grizonat, scurt, cu semnalmentele care rezultă din fotografie”.

Ajutorul acordat de inculpatul B.N. mutării S.C.”V.” SRL din judeţul Olt în judeţul Bacău, este însă certă. Identitatea lui reală a fost cunoscută întrucât una din persoanele de contact din Bacău a fost B.C., ofiţer de poliţie pensionar. De altfel şi martorul P.E. a ştiut cu cine a negociat subînchirierea depozitului de păcură din incinta U.M.B. Bacău, însă vinovăţia lui B.N. rezultă cu prisosinţă din declaraţiile lui V.C., de la urmărirea penală şi din instanţă ( fila 276 – 279 vol.I dosar urmărire penală şi fila 126 – 128 vol.II dosar fond). Prin ultima declaraţie, martorul a arătat : „…au fost racolat de… şi B.N., care s-au folosit de actele mele d identitate pentru a-şi rezolva interesele lor. Înainte de a ajunge la Galaţi am fost cazat într-un motel de la marginea Bacăului, denumit „P.M.”. Am fost cazat într-o cameră „super lux”. Aveam tot ce-mi trebuia. Am fost îmbrăcat „păpuşă” din cap până în picioare. Mi s-a adus un geamantan plin cu haine şi încălţăminte.

După ce am fost făcut „ un bărbat bine” am fost urcat într-o maină şi împreună cu inculpatul B.N. am fost adus în Bacău, în casa unui notar public unde am semnat mai multe documente în alb, înţelegând că e persoană şi-a lichidat o societate, trecând-o pe numele meu, devenind astfel om de afaceri, administratul unei societăţi comerciale, patron. Îmi amintesc că societatea respectivă se numea S.C.”V.” SRL Bacău, care avea ca obiect de activitate, fabricarea de vopseluri şi sediul social în Bacău. Am fost dus apoi la două bănci. La cele două bănci am fost însoţit de inculpatul B.N.. De la bancă am primit carnet cu file CEC. Ieşind din bancă, în timp ce m aflam în maşină, inculpatul B.N. mi-a cerut să scot ştampila rotundă cu care să ştampilez fiecare filă CEC. Am aplicat şi semnătura lângă ştampilă, pentru că nu se putea una fără alta. Când am făcut aceste operaţiuni , mă aflam într-o maşină O. de culoare albă, cu număr de Galaţi, condusă de B.N.. După ce am semnat aceste acte am fost dus cu aceiaşi maşină la Galaţi, unde am fost cazat într-o garsonieră. Acolo am stat o săptămână. Inculpatul deschiderea uşa, îmi aduce o sacoşă de mâncare şi pleca. În garsoniera respectivă aveam tot confortul. La Galaţi am semnat nişte foi de parcurs, în jur de vreo 200 de bucăţi, aduse tot de B.N..

Într-o noapte  pe la 3,00 a intrat în garsonieră inculpatul B.N. care mi-a cerut să mă îmbrac repede, să-mi fac bagajul şi să plecăm. Am reuşit să pun în valiză câteva lucruri… am coborât împreună cu B.N., plecând din Galaţi, tot cu aceiaşi maşină albă O.. Îmi amintesc că era noapte şi trebuia să trecem, un pod, peste o apă mare, cred că era Dunărea. Îmi era teamă că voi fi aruncat în apă dar m-am consolat pentru că ştiu să înot, însă mi-a fost teamă că-mi va fi agăţat de gât un bolovan şi astfel voi muri înecat. Am fost adus la Bacău, în aproprierea hotelului D. în spatele P.B., unde este o sucursală a băncii R.. Acolo am semnat o ultimă filă CEC, la cererea inculpatului B.N., pentru că altfel nu a-şi fi primit cele 20.000.000 lei vechi. Din toată această aventură, am rămas cu hainele din geamantan, cu ce era pe mine şi cu 10.000.000 lei vechi. Îmi este teamă să nu fiu omorât”.

Inculpatul B.N.  s-a ocupat de afacerile cu produse petroliere în timp ce era judecat la Tribunalul Ialomiţa pentru alte infracţiuni economice. Prin s.p.498/F/6 iulie 2007, definitivă prin d.p.2503/30 iunie 2009 a ÎCCJ a fost condamnat la 5 (cinci) ani închisoare, m.e.p.î. 620/ 8 iulie 2009 fiind pus în executare la 27 iulie 2009, urmând ca să-şi ispăşească pedeapsa la 17 septembrie 2012, însă la data de 18 august 2009 printr-o hotărâre a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, B.N. a fost liberat condiţionat, cu un rest de 1126 zile ( fila 234 vol.XIII – dosar urmărire penală).

Infracţiunea supusă judecăţii în prezentul dosar este concurentă cu faptele care au atras condamnarea precedentă a susnumitului.

În condiţii oarecum similare a devenit unic asociat şi administrator a S.C.”P.I.” SRL Oneşti, martorul M.C.. Din declaraţiile acestuia de la urmărirea penală şi din instanţă ( fila 266 – 275 vol.I dosar urmărire penală şi fila 196,197 vol.II dosar fond) rezultă că a semnat nişte acte notariale, în interesul inculpatului A.A.N.. Martorul a declarat că după semnarea acelor acte, nu-şi mai aminteşte numele societăţii comerciale al cărui administrator a devenit, nu a primit şi nici nu a livrat mărfuri, nu a făcut plăţi, nu a semnat nici un act de predare - primire şi nici de livrare, nu ştie ce obiect de activitate avea firma al cărui patron a devenit. Pentru serviciul prestat a primit doar 50 lei, atâta cât i-a fost necesar pentru a se întoarce la Târgu Ocna.

Aşa cum rezultă din cele arătate mai sus, în perioada octombrie – decembrie 2006, S.C.”V.” SRL B. a aprovizionat de la R.V. din Ploieşti şi S.R. SA C., ambele din judeţul Prahova, cantitatea totală de 3.674.710 kg uleiuri minerale, scutite de la plata accizelor, cantitate livrată în totalitate S.C.”P.I.” SRL Oneşti, situaţie centralizată în anexa 10 din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

Livrările s-au efectuat cu autocisternele, nu vagonabil.

Martorul B.V.A. a declarat că l-a văzut de mai multe ori în parcarea R.S.R. pe inculpatul A.A.N., însoţit de o persoană de sex masculin în vârstă de circa 45 de ani, înalt aproximativ 185 cm, slab, brunet, cu părul grizonat (semnalmentele aparţin defunctului Ţ.M.). Acest şofer a declarat că după ce încărca produsele petroliere din rafinărie, era dirijat telefonic să aştepte în parcare la R.V.. După ce aştepta o oră sau două şi chiar câte o zi, nu era o regulă, la autocisternă se prezenta un bărbat care îi cerea actele de provenienţă a mărfii ridicate din rafinărie şi îi semna alte documente, spunându-i şi destinatarul. Pe traseu era sunat de mai multe ori pentru a comunica poziţia. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.A.N., el era bărbatul care însoţea persoanele care îi schimbau facturile şi îi indicau traseul. Inculpatul A.A.N. împreună cu bărbatul grizonat descris mai sus se deplasau cu un autoturism marca Cielo de culoare albă (fila 357 – 362 vol.I dosar urmărire penală).

Martorul S.D.  a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul A.A.N., confirmând transporturile din 12 şi 20 septembrie 2006, în favoarea  S.C.”P.I.” SRL Oneşti, cu privire la care a precizat că produsele au fost descărcate într-o altă cisternă, în Bacău, undeva în aproprierea reprezentantei „I.”, în curtea unei staţii de betoane. Acest şofer a confirmat că a transportat produse petroliere, de mai multe ori la S.C.”V.” SRL B., jud.Olt (fila 352 – 355 vol.I dosar urmărire penală).

Martorul M.D. a arătat că a efectuat mai multe curse pentru S.C.”V.” SRL B. dar şi pentru A.A.N. pentru alte destinaţii nicidecum pentru B., unde, de regulă era contactat de Ţ.M., care-l şi aştepta la destinaţie ( fila 347 – 348 dosar urmărire penală vol.I).

Martorul V.C. a declarat că a transportat de mai multe ori produse petroliere pentru S.C.”V.” SRL B.. La descărcare se prezenta un inspector fiscal, care rupea sigiliile, le punea într-o pungă, după care pleca, fără a aştepta finalizarea descărcării.

La începutul anului 2007 a făcut vreo 2 (trei) curse la Bacău, transportând acelaşi gen de produse, pe care le-a descărcat în localitate, într-un loc unde erau parcate foarte multe autobuze şi unde existau mai multe rezervoare. Aici descărcarea se făcea prin cădere datorită gravitaţiei, bazinele (rezervoarele) fiind săpate sub nivelul solului. Descărcarea s-a făcut pe timpul nopţii, fiind aşteptat la intrarea în Bacău la S.P.de către A.A.N., care era însoţit şi de alte persoane.

La Bacău, nu a fost prezent nici un reprezentant fiscal, sigiliile fiind rupte de către persoanele care îl aşteptau.

În anturajul lui A.A.N. l-a întâlnit pe B.A. iar la B. jud.Olt, în anturajul lui Ţ.M. l-a cunoscut pe U.S.I. ( fila 349 – 351 dosar urmărire penală vol.I).

Inculpatul A.A.N. era cunoscut şoferilor de pe autocisterne ca o persoană cu activitate în domeniul produselor petroliere, beneficiar al acestor produse pe diferite societăţi comerciale.

S-a arătat mai sus că uleiurile minerale primite de S.C.”V.” SRL B. nu au fost prelucrate, şi au fost vândute aşa cum au fost primite însă cu o altă denumire. 

Singurul beneficiar al S.C.”V.” SRL B. a fost S.C.”P.I.” SRL Oneşti, care, la rândul său a vândut cantităţi imense de THINEER tip Diluant D 5 11, dar şi benzină şi motorină (fila 209-211 vol.II dosar urmărire penală), fără să fi făcut dovada unei prelucrări, ceea ce înseamnă că într-adevăr a schimbat destinaţia produselor energetice primite de la cele două rafinării, în condiţiile în care, inculpatul A.A.N. controla atât S.C.”V.” SRL B., cât şi S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

În zadar, la expediţie rafinăriile au înscris pe facturi menţiunea Interzis schimbarea domeniului de utilizare al produsului, pentru că inculpatul A.A.N. a nesocotit-o cu bună ştiinţă, pentru a-şi însuşi diferenţa de preţ şi acciza. De altfel aceasta a fost esenţa ingineriei financiare deduse judecăţii.

Produsele energetice livrate de cele două rafinării puteau fi introduse în  procesul de producţie doar pentru obţinerea vopselurilor, lacurilor, cernelii tipografice, masticurilor, nicidecum pentru obţinerea carburanţilor.

Ca vânzările de benzină şi motorină să fi fost legale, S.C.”P.I.” SRL Oneşti, controlate de inculpatul A.A.N., trebuia să facă dovada că s-ar fi aprovizionat în prealabil cu aceste mărfuri, ori nu a dovedit acest lucru.

În cauză au fost solicitate relaţii de la producătorii de carburanţi auto, în legătură cu furnizarea unor astfel de produse către S.C.”P.I.” SRL Oneşti, primindu-se următoarele răspunsuri :

- prin adresa nr.27/25 ianuarie 2010, „R.” SA a comunicat faptul că nu a avut relaţii contractuale şi nu a efectuat nici un fel de tranzacţii comerciale cu S.C.”P.I.” SRL Oneşti;

- R. D. SRL a comunicat că în urma verificărilor efectuate în arhivă şi sistemul informativ al societăţii a rezultat că nu a desfăşurat relaţii comerciale cu S.C.”P.I.” SRL Oneşti;

- prin adresa D.G. – 075 – 01.02.2010, S.C.”P.L.” SA a comunicat că în perioada august 2006 – martie 2007 nu a avut relaţii comerciale cu S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

În materia infracţiunilor suspuse judecăţii (evaziune fiscală, spălare de bani), sarcina probei fiind oarecum inversată, inculpatul A.A.N. trebuia să facă dovada, de unde a procurat carburanţi, pe care i-a vândut, mai ales că avea de respectat şi o obligaţie prevăzută de lege ( codul fiscal) şi anume aceea de a nu schimba destinaţia  produselor energetice.

Conform extraselor de cont, respectiv adreselor ulterioare cu datele comunicate de B.T. şi R.B., (adresa 23245/22.12.2009, nr.2252/14.10.2009) au fost identificate persoanele juridice cu care SC P.I. SRL Oneşti a derulat relaţii în perioada ce face obiectul dosarului în cauză.

A fost solicitat de la fiecare societate comercială în parte să se precizeze obiectul relaţiilor avute cu SC P.I. SRL Oneşti, înscrisurile aferente acestora, respectiv plăţile efectuate în cauză, ocazie cu care au fost constatate următoarele:

Un număr de cinci societăţi comerciale au comunicat faptul că în perioada de referinţă august 2006 – martie 2007 au avut relaţii comerciale cu SC P.I. SRL Oneşti, fiind beneficiarele unor prestări de servicii (SC D.L.I. SRL Bacău, SC P.T. SRL Roman), a unor cantităţi de bitum rutier (SC H.I. SRL C.) sau a unor cantităţi de motorină euro 3 (34.179 litri în valoare de 104.122,91 lei  SC C.O. SRL V., respectiv 31.000 litri în valoare de 98.865,20 lei SC H.P.I. SRL H.).

Conform procesului verbal din 11.01.2010, privind verificarea fişei furnizorului SC P.I. SRL Oneşti înaintată împreună cu documentele aferente ale SC C.O. SRL V., au fost constatate următoarele:

La data de 31.10.2006, SC P.I. SRL Oneşti, în calitate de furnizor a emis către SC C.O. SRL V., în calitate de cumpărător, factura fiscală seria BC WCF, nr.00770929 privind cantitatea de 34.179 litri motorină euro 3, în valoare de 104.122,91 lei.

Pe factura în cauză, sub menţiunea produsului livrat - motorină euro 3 - este trecut un număr care, conform fişei de evidenţă, este codul numeric personal al inculpatului A.A.N.

La rubrica date privind expediţia se menţionează numele delegatului, B.C. Procedând la efectuarea de verificări în baza de date a MAI, în vederea identificării susnumitului, sub aspectul datelor de stare civilă, s-a constatat faptul că seria şi numărul actului de identitate menţionat pe factura în cauză aparţin numitei B.S., fostă C., de 61 de ani, domiciliată în judeţul Botoşani.

Şi din cele expuse mai sus rezultă că pe factura în cauză nu au fost consemnate datele reale ale persoanei care a făcut expediţia tocmai în scopul de a nu putea fi identificată şi de a oferi relaţii cu privire la împrejurările livrării cantităţii de motorină în cauză.

De asemenea, pe factura BC WCF nr.00770935/20.11.2006 emisă de SC P.I. SRL Oneşti (furnizor) către SC H.P.I. SRL H. (cumpărător) privind cantitatea de 31.000 litri motorină euro 3, în valoare de 98.865,10 lei, sub denumirea produsului este făcută menţiunea „A.” (număr reprezentând codul numeric personal al învinuitului).

Pe lângă societăţile comerciale menţionate, urmare a verificărilor efectuate de organele fiscale au fost identificate şi alte societăţi comerciale beneficiare în relaţia cu SC P.I. SRL Oneşti.

Conform procesului verbal din 18.10.2007 al D.G.F.P. Bacău – A.I.F., rezultă faptul că în urma unor verificări încrucişate efectuate  de către organele de control ale G.F.e –  Bacău, au fost identificate tranzacţii cu combustibil lichid greu pentru focare industriale STAS 51/83 între SC P.I. SRL Oneşti şi SC C. SRL Oneşti, în perioada 29.10.2006 – 22.12.2006.

În această situaţie au fost identificate un număr de 7 facturi însumând cantitatea de 227.045 litri CLG (combustibil lichid greu ) pentru focare industriale, în valoare totală de 351.418,61 lei din care TVA 56.080,11 lei.

Tranzacţia a fost confirmată de administratorul SC C. SRL Oneşti, T.I. care a declarat faptul că la sfârşitul anului 2006 avea în derulare un contract cu S.P. judeţul Harghita unde livra combustibil pentru centrale industriale.

În aceste împrejurări a fost contactat de inculpatul A.A.N. căruia i-a comunicat că este interesat să achiziţioneze CLG, în virtutea contractului încheiat cu S.P.

Astfel, cantitatea de CLG menţionată a fost transportată direct la unitatea sanitară în cauză (S.P. judeţul Harghita) administratorul SC C. SRL Oneşti, T.I. primind factura fiscală şi avizul de însoţire emise în numele SC P.I. SRL Oneşti prin conducătorul auto, care efectua transportul, după care la rândul său factura cantitatea livrată beneficiarului.

În toată această perioadă din partea SC P.I. SRL a ţinut legătura telefonic numai cu inculpatul A.A.N. cu care însă nu a mai avut relaţii comerciale ca reprezentant al altor societăţi comerciale.

De asemenea, în luna ianuarie 2007, SC T.T. SRL , judeţul Prahova a achiziţionat de la SC P.I. SRL Oneşti, pe baza unei facturi, cantitatea de 81.000 litri CLG pentru focare industriale în valoare totală  de 108.535,14 lei.

Din procesul verbal din 30.07.2007 al D.G.F.P. Bacău – A.I.F., rezultă că în urma unor verificări încrucişate efectuate de organele de control ale G.F. –  Botoşani, au fost identificate tranzacţii cu carburant (motorină şi benzină) între SC P.I. SRL Oneşti şi SC S.I. SRL Dorohoi, în perioada 02.11.2006  - 18.12.2006.

Astfel, cu un număr de 9 facturi SC P.I. SRL Oneşti a livrat către SC S.I. SRL Dorohoi cantitatea de 276.872 litri, carburant în valoare totală de 864.160 lei (2 facturi cu benzină, 7 motorină).

Datele menţionate sunt centralizate în procesul verbal întocmit la data de 09.07.2009, cu ocazia identificării beneficiarilor produselor livrate de SC P.I. SRL Oneşti conform înscrisurilor înaintate de D.G.F.P. Bacău – A.I.F. cu adresa nr. 2172/19.06.2008.

Administratorul SC S.I. SRL Dorohoi, P.P., a declarat că nu reţine dacă a fost contactat în mod direct de inculpatul A.A.N. sau de cine a lăsat oferta la sediul societăţii privind livrarea unor cantităţi de motorină, respectiv benzină. Cert este că a derulat relaţii comerciale cu SC P.I. SRL Oneşti şi a ţinut legătura cu învinuitul A.A.N., fără să cunoască ce calitate avea acesta în societate.

Transportul produselor la punctele sale de lucru a fost asigurat de furnizor, SC P.I. SRL Oneşti, cu ajutorul cisternelor, preţul transportului fiind inclus în preţul produsului achiziţionat.

La punctele de lucru produsele au fost descărcate în bazine prin cădere liberă.

Odată cu marfa livrată, facturile de livrare le primea gata completate, fiind însoţite din câte îşi aminteşte de avizul de însoţire şi certificatul de calitate.

În relaţia cu SC P.I. SRL Oneşti discuţiile privind condiţiile de livrare şi preţul produselor le-a purtat doar cu inculpatul A.A.N., chiar dacă uneori acesta venea însoţit de diferite persoane.

A achitat integral produsele achiziţionate, plata s-a făcut cu ordin de plată prin bancă, iar cantităţile aprovizionate au fost evidenţiate în contabilitatea SC S.I. SRL Dorohoi.

Tot referitor la societăţile comerciale identificate în condiţiile arătate, ca partenere ale SC P.I. SRL Oneşti, din corespondenţa primită de la un număr de 8 societăţi comerciale rezulta că nu au avut relaţii comerciale cu această societate: SC A.T. SRL Bucureşti, SC A.C. SRL Bacău, SC A. SA Reghin, SC G.P. SA Oneşti, SC W.M.W. SA Bacău, SC A.T. SRL Feteşti, SC A.V. SRL Tecuci, SC I.P.I. SRL Orşova.

Din lista societăţilor comerciale cu care SC P.I. SRL Oneşti a avut relaţii comerciale în perioada de referinţă în 4 (patru) dintre acestea inculpatul A.A.N. a avut calitatea de asociat, administrator ori împuternicit, societăţi care în urma verificărilor s-au dovedit a fi „societăţi fantomă”, folosite în scop infracţional de acesta.

Vinovăţia inculpatului A.A.N. este dovedită atât prin înscrisuri cât şi prin declaraţii de martori, edificatoare fiind declaraţia martorului P.P. ( fila 425 – 426 vol.I dosar urmărire penală).

Inculpatul A.A.N. vănzând carburanţii falsificaţi a comis infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art.297 alin.1 cod penal, însă nu a fost trimis în judecată şi pentru această infracţiune iar procurorul de şedinţă nu a cerut extinderea procesului penal cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.

Din verificările efectuate, în baza de date a O.N.R.C. pot fi desprinse şi alte concluzii cu privire la societăţile comerciale partenere ale SC P.I. SRL Oneşti:

Din cele expuse mai sus rezultă faptul că SC P.I. SRL Oneşti a livrat motorină şi benzină unor societăţi comerciale fără să existe dovada aprovizionării unor astfel de produse.

Nu au fost identificate livrări de la SC P.I. SRL Oneşti către terţe societăţi, de solvent, produs „achiziţionat” de la SC V. SRL B..

Majoritatea relaţiilor SC P.I. SRL Oneşti s-au derulat prin societăţi comerciale controlate de învinuitul A.A.N., societăţi înfiinţate pentru perioade scurte de timp în scopul derulării unor relaţii comerciale în afara cadrului legal şi care ulterior au intrat în procedura insolvenţei, ori la care au fost cesionate părţile sociale unor cetăţeni străini în scopul de a nu se putea identifica evidenţa contabilă şi implicit realitatea relaţiilor comerciale supuse taxării şi impozitării conform normelor legale.

În mod constant G.F. Bacău a arătat că S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu a depus nici o declaraţie, decont şi bilanţ contabil de la înfiinţare, ceea ce denotă că S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu a înregistrat şi nu a declarat veniturile realizate i obligaţiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului ( fila 112, 153 – 154).

S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu a funcţionat la adresa indicată. Din actele de constatare de la fila 40 vol.XV dosar urmărire penală, rezultă că la adresa din Oneşti, locuia familia C.I., care îşi desfăşoară activitatea în calitate de P.F.A. Din discuţiile cu vecinii a rezultat că la această adresă nu a funcţionat şi nu funcţionează nici o societate.

Martorii A.P. şi U.C., fost comisar şef la G.F. – Secţia jud.Bacău, respectiv fost comisar superior în cadrul G.F.e – secţia jud.Bacău, au declarat că au efectuat verificări la societăţile comerciale beneficiare de A.U.F., constatând că A.A.N. a făcut obiectul a 5 – 6 verificări, finalizate prin sesizarea organelor de urmărire penală. S-a constatat că inculpatul A.A.N. avea diferite calităţi, respectiv de asociat, administrator sau împuternicit.

Pe societăţile în cauză acesta obţinea autorizaţii de utilizator final pentru un anumit produs (degresant, diluant), în baza cărora ridica din rafinării diverse produse ale acestora (WHITE SPIRIT, DILUSTAR, component DA etc.). Produsele respective luau direct drumul unor staţii de carburant, fără a ajunge în depozitele sau instalaţiile de prelucrat, fiind comercializate drept carburanţi auto, care se încadrau în categoria produselor accizabile. În acest mod a procedat inculpatul A.A.N., pe numele mai multor societăţi comerciale,  respectiv S.C.”B.C.” SRL, S.C.”C.C.” SRL Bacău, S.C.2T.M.” SRL Bacău şi S.C.”V.” SRL B. şi Bacău.

Declaraţiile martorilor A.P. şi  U.C. de la urmărirea penală ( fila 342 – 344 vol.I dosar urmărire penală) au fost menţinute şi în faţa instanţei de judecată ( fila 129 – 130, 157 – 158 vol.II dosar fond).

Inculpatul A.A.N. a intrat şi în atenţia O.N.P.C.S.B.. La fila 32 vol.II din dosarul de urmărire penală este redată schema circuitelor financiare derulate prin intermediul conturilor societăţilor comerciale controlate de A.A.N., prin care s-a comis şi infracţiunea de spălare de bani.

În opinia  O.N.P.C.S.B., inculpatul A.A.N. ar fi spălat 7.100.000 lei ( RON) reprezentând numerarul ridicat din bănci :

-4.282.480 lei contul S.C.”C.” SRL;

-1.592.950 din contul S.C.”S.B.C.” SRL;

-1.201.610 lei din contul S.C.”P.I.” SRL Oneşti.

Pentru infracţiunile economice săvârşite prin intermediul S.C. SRL Bacău, S.C.”C.C.OR” SRL Bacău şi S.C.”B.C.” SRL, inculpatul A.A.N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.261/P/4 iunie 2009 al PARCHETULUI de pe lângă ÎCCJ – DNA ( fila 111-145 vol.XX dosar urmărire penală). Până în momentul de faţă nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în dosarul de mai sus, astfel că inculpatul A.A.N. figurează în continuare fără antecedente penale.

Faptele suspuse judecăţii sunt concurente cu cele pentru care susnumitul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul indicat mai sus.

Instanţa constată elocventă schema de la fila 32 vol.II dosar urmărire penală, însă pentru stabilirea răspunderii inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de spălare de bani trebuie avut în vedere cât anume a încasat ca urmare a afacerilor care formează obiectul cauzei deduse judecăţii, prin intermediul S.C.”V.” SRL B. şi apoi Bacău şi S.C.”P.I.” SRL Oneşti, neavând relevanţă că aceste infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care anterior a fost trimis în judecată. Astfel că instanţa va avea în vedere ce sume de bani a ridicat din bănci, inculpatul A.A.N. care rezultă din raportul de constatare tehnico – ştiinţifică ( vol.V dosar urmărire penală).

Inculpatul A.A.N. în calitate de împuternicit al S.C.”V.” SRL B., ulterior Bacău a dobândit, deţinut şi folosit următoarele sume de bani :

-216.780 lei, în perioada 3 octombrie – 29 decembrie 2006;

-  19.890 lei, în perioada 5 ianuarie – 28 februarie 2007; sume retrase din

conturile deschise la B.T..

-139.450 lei, în perioada 18 septembrie – 28 decembrie 2006 retraşi din contul societăţilor deschis la R.B. SA.

În calitate de asociat şi administrator al S.C.”P.I.” SRL Oneşti,

beneficiarul produselor S.C.”V.” SRL a dobândit, deţinut şi folosit în perioada august 2006 – martie 2007, suma de 1.115.460 lei, din conturile societăţii deschise la B.T. şi la R.B. (fila 93, 98, 108 vol.V dosar urmărire penală).

Inculpatul A.A.N. a susţinut că banii ridicaţi din bănci nu provin din evaziune fiscală ci sunt bani plătiţi în avans de către clienţii celor două firme controlare de el (V. şi P.I.) şi că aceşti bani nu i-a dus acasă ci i-a investit în mărfuri pentru că la rafinării, preţul mărfii era achitat în avans.

Într-adevăr plata c/val mărfurilor cumpărate din rafinării s-a făcut în avans sau la livrare, neexistând litigii ori neînţelegeri în legătură cu plata preţului.

Inculpatul nu a dovedit că bani ridicaţi din bănci proveneau de la clienţi şi nu din evaziune fiscală aferentă afacerilor necurate anterioare cu produse energetice, care fusese livrate în regim suspensiv de acciză.

În momentul în care inculpatul a introdus în circuitul economic banii respectivi pentru achiziţionarea de noi produse energetice, aceştia erau deja spălaţi şi au fost investiţi pentru alte afaceri necurate cu produse energetice, continuând astfel lanţul infracţiunilor.

Controlând cele două firme ( V. şi P.I.), inculpatul  A.A.N. nu numai că a spălat banii, dar tot el i-a şi folosit după spălare, introducându-i în afaceri.

În ceea ce o priveşte pe I.I. fost referent în cadrul  Biroului Autorizaţii din carul DGFP Bacău, după cum rezult din cele arătate mai sus a fost trimisă judecată pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la evaziune fiscală săvârşită de către inculpatul A.A.N., prev. de art.13/2 din L.78/2000 ci referire la art.248 cod penal şi art.26 cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005 cu aplicarea art.33 lit.a din codul penal, constând în aceea că prin îndeplinirea defectuasă a atribuţiilor de serviciu stabilite de conducerea D.G.F.P. Bacău în ceea ce priveşte emiterea prelungirilor A.U.F. ( autorizaţiilor de utilizator final) pentru S.C.”V.” SRL Bacău i-a înlesnit inculpatului A.A.N. să achiziţioneze produse energetice în regim suspensiv de la plata accizelor cu sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în cuantum de 1.513.202, 72 lei, reprezentând accize, TVA şi impozit pe profit.

Infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art.13/2 din L.78/2000 constă în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice…dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Potrivit art.248 alin.1 cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor publice constată în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din actele dosarului rezultă că A.U.F. care au atras trimiterea în judecată a inculpatei I.I. sunt 49/BIS/13 februarie 2007 şi 59/BIS/13 februarie 2007, însă acestea au fost emise de D.G.F.P. Bacău – B.A., prin directorul executiv al instituţiei M.M., nicidecum de către inculpata.

Este adevărat că pe exemplarul în xerocopie aflat la fila 88 şi 89 vol.III dosar urmărire penală se află într-un colţ, la finalul paginii semnătura indescifrabilă a inculpatei pentru întocmirea ciornei, respectiv a proiectului A.U.F., însă cele două semnături pot avea cel mult semnificaţia unui referat favorabil, emiterii celor două autorizaţii, de felul celor întocmite, în judeţul Olt, anterior eliberării A.U.F. 49 şi 50 din 25 septembrie 2006 ( fila 171 vol.III dosar urmărire penală) şi 59, 60 din 6 noiembrie 2006 (fila 166 vol.III dosar urmărire penală).

După cum se poate observa referatele 21242/25 septembrie 2006 şi 24776/6 noiembrie 2006 înregistrate la D.G.F.P. Olt au fost întocmite de M.B. şi V.C. şi au fost supuse aprobării conducerii.

Referatele fiind aprobate, directorul executiv al DGFP Olt a emis cele 4 A.U.F. ( 49,50 din 25 septembrie 2006 şi 59,60 in 6 noiembrie 2006). Şi la Bacău, A.U.F. 49 BIS şi 59/BIS din 13 februarie 2007, au fost emise tot de către directorul executiv al instituţiei.

Cu toate că verificările care au procedat întocmirea celor două referate au fost făcute cu superficialitate, deoarece la B., în realitate nu existau utilajele necesare fabricării lacurilor şi vopselelor, B.M. şi C.V. n-au fost trimişi în judecată, nici măcar pentru neglijenţa în serviciu.

Dacă n-au fost trimişi în judecată cei care au întocmit referatele care au stat la baza emiterii , A.U.F.- urilor iniţiale, apare de neînţeles de ce a fost găsită vinovată I.I., care, prin semnătura aplicată a propus doar prelungirea celor două A.U.F. Acestea dacă n-au  fost  anulate respectiv revocate de către DGFP Olt, nu puteau fi considerate altfel, decât valabil emise, corecte, legale.

Legislaţia în vigoare la data respectivă permitea prelungirea A.U.F.-urilor, până la 1 martie 2007. Potrivit H.G. 1861/2006, autorizaţiile de utilizator final emise în anul 2006, în cazul scutirilor directe de la plata accizelor, cu valabilitate până la 31 decembrie 2006, îşi menţin valabilitatea până la 1 martie, exclusiv în limita unor cantităţi determinate la nivelul a două luni din cantitatea totală aprobată în scris în autorizaţie. Metodologia cerea ca prelungirile să se elibereze cu BIS şi la Bacău aşa s-a procedat.

G.F. judeţene colaborează între ele. Este posibil ca funcţionarii G.F. din Olt să-i fi înştiinţat, prin mijloace specifice pe colegii lor din Bacău că S.C.”V.” SRL B., mutat la Bacău este suspectată de comiterea unei fraude fiscale însă la o astfel de informaţie nu avea acces inculpata I.I., care era un funcţionat neînsemnat.

O astfel de informaţie dacă s-a transmis a aflat-o doar conducerea DGFP Bacău. 

Instanţa a constatat o anumită grabă la eliberarea A.U.F. 49/BIS şi 59/BIS din 13 februarie 2007, pentru că au fost emise la câteva ore de la depunerea cererii.

Pentru inculpata I.I., A.U.F-urile eliberate de D.G.F.P. Olt erau valabile şi puteau fi prelungite.

Prelungirea s-a făcut pentru anumite cantităţi de uleiuri minerale, care se calculau după un altgoritm, în funcţie de cantităţile de produse energetice din A.U.F. precedente. Cu siguranţă calculul aritmetic a fost făcut de către inculpata I.I.. Nu s-a demonstrat că s-ar fi strecurat vreo greşeală de calcul iar de calcule greşite, în mod intenţionat nu s-a făcut dovada.

Stabilirea cantităţilor prevăzute în anexele 49 BIS şi 59 BIS s-a făcut în conformitate cu prevederile tranzitorii de la pct.58 alin.1 din Normele metodologice aferente Titlului VII – Accize din L.571/2003 (codul fiscal), aprobate prin H.G. 1861/2006. În autorizaţia 49 a fost aprobată cantitatea de 1350 t pe o perioadă de 3 luni şi 5 zile (95 zile) iar în autorizaţia 49 bis, pentru 60 de zile, aşa cum prevede actul normativ s-au aprobat 600 t. În autorizaţia 59 s-au aprobat 1400 t pe o perioadă de 65 zile, iar în 59 bis s-a aprobat pentru 60  zile, 300 t.

Prin cererea sa, V. SRL Bacău a solicitat prelungirea autorizaţiilor 49 şi 59.

Autorizaţia 60 misă de DGFP Olt conţinea doar produsul DILUSTAR.

Cuantumul fraudei fiscale derivă din cantităţile de produse energetice ridicate din cele două rafinării, însă raportul dintre cauză şi efect nu trebuie stabilit între emiterea celor două A.U.F.-uri şi paguba produse bugetului de stat.

La emiterea A.U.F.-urilor, ca şi la înfiinţarea respectiv înmatricularea societăţilor comerciale trebuie să opereze o prezumţie de bună credinţă. Dacă se constată ulterior că societăţile comerciale au fost înfiinţate doar pentru a fi un instrument de fraudare a unor societăţi comerciale şi a statului, nu înseamnă că sunt vinovaţi cei care au dispus înfiinţarea respectiv înmatricularea acestora.

Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul A.U.F.-urilor.

În baza A.U.F-urilor, societăţile comerciale sunt autorizate să cumpere anumite cantităţi de produse energetice, în regim suspensiv de la plata accizelor. Dacă se produce o fraudă fiscală, aceasta se datorează faptului că a fost schimbat domeniul de utilizare al produsului, de către cumpărătorul mărfii, care a nesocotit şi clauzele din contractul de vânzare – cumpărare.

În speţă, cumpărătorul  V. B. şi ulterior BACĂU, nici nu a avut e gând să introducă în producţie uleiurile minerale, aşa cum a promis atunci când a solicitat obţinerea A.U.F.-urilor, însă acest lucru se constată ulterior.

Nu se putea refuza emiterea/prelungirea A.U.F.-urilor pe temei de bănuială pentru că s-ar fi încălcat prezumţia de bună credinţă.

În cursul urmăririi penale, când s-a propus o declinare de competenţă s-a apreciat că vinovat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu s-ar fi făcut M.M., în calitate de emitent al autorizaţiilor de utilizator final în baza cărora S.C.”V.” SRL  a achiziţionat fără acciză cantitatea totală de 452,57 t WHTE SPIRIT, DILUSTAR 150, COMPONENT DA, de la rafinăriile V. Ploieşti şi S.R. SA C..

Din cuprinsul art.10 al Contractului de încheriere nr.179/22 ianuarie 2007 rezultă că, rezervoarele închiriate vor fi strict folosite pentru aprovizionare, stocare şi vânzare de carburanţi (benzină şi motorină), datorită dotărilor tehnologice neexistând posibilitatea  schimbării activităţii de bază pentru depozit decât cu acordul scris al părţilor care nu a existat.

Când vinovăţia plana asupra directorului executiv al DGFP Bacău în ceea ce priveşte emiterea celor două A.U.F.-uri cu BIS pentru V. SRL Bacău, acesta a susţinut că legislaţia în materie, de la data respectivă nu obliga la o descindere la faţa locului pentru verificarea instanţiilor de producţie înainte de eliberarea autorizaţiilor respective ( fila 86 vol.III dosar urmărire penală), însă ulterior, pentru a-şi asigura exonerarea de răspundere a dat vina pe subalterna sa, inculpata I.I. ( fila 340 -341 Vol I dosar urmărire penală). În instanţă însă şi-a nuanţat poziţia, nu a mai fost atât de vehement ( fila 47 vol.II dosar fond).

Edificatoare în sensul că  inculpata I.I. nu a comis un abuz în serviciu, cu ştiinţă, respectiv cu intenţie directă sunt declaraţiile martorilor A.P., U.C., J.C.D., M.V.C..

Nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri frauduloase între inculpata I.I. şi inculpatul A.A.N..

Prin declaraţia acestuia din urmă din 20 octombrie 2011 ( fila 210 vol.I dosar fond) a făcut cunoscut că nu i-a cunoscut pe şefii inculpatei I.I. pentru că la ultimul termen de judecată să ceară şedinţă secretă tocmai pe temeiul relaţiilor apropriate cu înalţii funcţionari fiscali din Bacău.

Dacă  în judeţul Olt, A.F.P. B., a nominalizat printr-o decizie funcţionarii însărcinaţi cu primirea uleiurilor minerale, desigilarea cisternelor, preluarea de probe, recepţia cantităţii,  racordarea cisternelor la rezervoare şi începerea descărcării ( fila 186 vol.XII – dosar urmărire penală) în persoana numitului N.D.  - inspector, B.N. -  consilier, M.I. – referent, la Bacău a fost haos total.

Pentru că s-a aflat de acest lucru s-a şi solicitat mutarea S.C.”V.” SRL de la B. la Bacău.

În perioada ianuarie – martie 2007, persoana desemnată să verifice formal documentele administrative de însoţire ( DAI-urile) la nivelul A.F.P. a municipiului Bacău a fost H.D., fără ca această sarcină să fie prevăzută în fişa postului, R.O.F.- ul fiind modificat tocmai în luna iulie 207, prin OMFP 977, când s-a înfiinţat compartimentul de gestionare D.A.I. Până la acea dată, R.O.F.-ul aprobat prin OMFP 1820/2003 nu prevedea sarcini cu privire la această situaţie.

Sarcina de verificare formală  a DAI - urilor şi de vizare a acestora a fost transmisă verbal martorei H.D., fără  a fi prevăzute în fişa postului, aceasta modificându-se abia în 2007 ca urmare a modificării R.O.F.-ului.

Ştampila „VIZARE DAI” al cărei model şi conţinut a fost aprobat prin Ordin Preşedinte ANAF nr.1075/22 decembrie 2006 şi în care nu se precizează obligativitatea verificării la faţa locului a fost transmisă de la D.G.F.P. Bacău, către A.F.P. Bacău, cu bonul de consum 336/28 decembrie 2006, semnat de primire de către şeful administraţiei şi predată martorei H.D. în februarie 2007.

Datorită faptului că O.M.F.P. 110/2007 publicat în M.Of.121/19 februarie 2007 a ajuns la A.F.P. Bacău la data de 22 februarie 2007, abia după această dată s-a constituit registrul D.A.I. avizate ori din acel moment s-a reţinut şi un exemplar din DAI-urile vizate.

Până atunci DAI-urile au fost restituite, în toate exemplarele agentului economic, în felul acesta explicându-se diferenţa dintre cele 17 DAI.-uri vizate şi cele 4 existente la dosarul fiscal al S.C.”V.” SRL.

Cum au fost vizate D.A.I.-urile la Bacău, rezultă din declaraţia martorei H.D. ( fila 211 vol.I dosar fond, fila 45-60 vol.XII dosar urmărire penală, fila 336-342 vol.VIII dosar urmărire penală).

Nici S.C.”V.” SRL Bacău nu a respectat Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal ( pct.14(4), în sensul că nu a solicitat desemnarea unui reprezentant al autorităţii fiscale teritoriale pentru verificarea şi certificarea datelor înscrise în DAI, A.F.P. Bacău, avizând DAI-urile  prezentate doar după verificarea formală a acestora, neavând salariaţi cu sarcini de supraveghere fiscală stabilite prin fişa postului ( fila 27-29 vol.XII dosar urmărire penală).

La o analiză comparativă a situaţiei, instanţa costată mai multă rigoare în judeţul Olt, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat la Bacău.

Din cele arătate mai sus înseamnă că a spus adevărul inculpatul B.N. când a declarat că astfel de fraude fiscale nu se pot comite altfel decât cu sprijinul autorităţilor statului ( fila 186 vol.I dosar fond).

Inculpata I.I. era un funcţionar prea mărunt şi neînsemnat pentru a împiedica fraudele fiscale de felul celor care au format obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei I.I. nu exista, urmând a se dispune achitarea, în schimb vinovăţia celorlalţi inculpaţi a fost pe deplin dovedită.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din materialul probator administrat în cauză, planşele foto.

Împrejurarea că V.C. a fost într-adevăr un om de paie o dovedeşte şi împrejurarea că la data de 28 februarie 2007 şi 1 martie 2007, două DAI-uri sunt completate de C.G., al cărui scris de mână seamănă izbitor cu scrisul inculpatului B.N., când S.C.”V.” SRL Bacău era administrată format de V.C. ( fila 336-342 vol.VIII dosar urmărire penală).

Referitor la prejudiciu, instanţa costată că A.F.P. Bacău, prin A.I.F., a încheiat raportul de inspecţie fiscală nr.151052 din 31.07.2007, privind  SC V. SRL Bacău.

 Conform raportului, constatările finale au avut în vedere că SC V. SRL s-a aprovizionat în perioada 01.10.2006 – 31.12.2006, respectiv 01.02.2007 – 28.02.2007, cu produse petroliere în cantitate totală de 3.473, 98 tone uleiuri minerale (white spirit rafinat, component D.A., dilustar 150, R. SE 30/60, R. SE 80/115 şi white spirit) în valoare totală de 9.489.257 lei de la cele două rafinării, în regim de scutire de la plata accizelor în scopul prevăzut de Codul fiscal la art.201, alin.1 lit.a şi precizările punctului 23, alin.10, aferente Titlului VII – Accize din H.G. nr.44/2004 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv pe baza autorizaţiilor de utilizator final, în vederea utilizării drept materii prime – în total 135 de facturi fiscale.

De asemenea, s-a avut în vedere că în perioada 01.10.2006- 31.12.2006 SC V. SRL a livrat către SC P.I. SRL Oneşti produse petroliere („diluant”) în cantitate de 3.675.580 litri în valoare de 8.607.692 lei – 134 facturi fiscale.

Din raportul de inspecţie fiscală rezultă că în baza documentelor administrate şi a precizărilor legislative expuse organul de inspecţie fiscală a procedat la calculul nivelului accizelor aferente tuturor celor 269 de facturi fiscale menţionate.

Astfel, a rezultat acciza neachitată la bugetul de stat de către SC V. SRL Bacău în cuantum de 11.428.962 lei.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată s-a reţinut faptul că baza impozabilă a fost corectată cu acciza eludată de la plată asupra căreia s-a aplicat cota de 19% legal prevăzută, taxa pe valoarea adăugată devenind colectată prin vânzare, implicit şi de plată.

În acest sens, din raportul de inspecţie fiscală menţionat rezultă obligaţii de plată a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 5.060.452 lei (2.711.171 lei reprezentând TVA aferentă facturilor fiscale care au făcut obiectul cumpărării inclusiv accizele eludate) şi 2.349.281 lei reprezentând TVA din facturile fiscale de vânzare către  SC P.I. SRL Oneşti.

Organul de inspecţie fiscală a estimat întreaga contravaloare a produselor petroliere achiziţionate în cantitate de 3.473,98 tone în valoare totală de 9.489.257 lei, din care TVA de 1.517.612 lei, ca venituri obţinute integral, ulterior prin revânzare, neevidenţiate  în documentele contabile dar probate ca intrate integral în gestiunea SC V. SRL prin amprentele supraveghetorului fiscal, autorizaţiile de utilizator final cât şi prin facturile fiscale de achiziţie identificate.

În consecinţă organul de inspecţie fiscală a aplicat în temeiul legii, impozitul pe profit în cotă de 16% asupra profitului obţinut de 14.269.325 lei (7.971.643 lei exclusiv TVA + 6.297.682 lei accize) rezultând un impozit pe profit datorat de 2.283.092 lei.

Privitor la cele 134 facturi fiscale de livrare – vânzare a cantităţii de 3.675.580 litri de uleiuri minerale, în valoare de 8.607.692 lei (exclusiv TVA – 7.233.355 lei), organul de inspecţie fiscală constată similaritatea pe cale de consecinţă în cauza faptică probată cu documentele fiscale şi cu constatarea nedeclarării tranzacţiei economice la organul fiscal al obligaţiilor fiscale aferente.

Astfel, s-a calculat impozitul pe profit în cotă de 16% asupra profitului estimat 12.364.635 lei (7.233.355 lei exclusiv TVA + 5.131.280 lei accize) rezultând un impozit pe profit de 1.978.342 lei.

Având în vedere cele de mai sus, obligaţiile totale de plată privind impozitul pe profit au fost stabilite la valoarea de 4.261.434 lei (2.283.092 lei + 1.978.342 lei).

În concluzie, din raportul de inspecţie fiscală rezultă că în sarcina SC V. SRL Bacău revin obligaţii de plată principale şi accesorii în sumă totală de 24.710.021 lei, din care accize 11.428.962 lei (2.233.878 lei accesorii accize), taxa pe valoarea adăugată 5.060.452 lei (991.982 accesorii TVA) şi impozit pe profit 4.261.434 lei (733.313 lei accesorii la impozitul pe profit).

Aceleaşi pretenţii a formulat partea civilă ANAF şi în instanţă.

Pretenţiile civile ale ANAF vor i admise în cuantumul stabilit plus accesoriile prevăzute de lege.

Inculpatul A.A.N. va fi condamnat pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.9 alin.1 lit.f din L.241/2005, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.c din L.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de împuternicit al S.C.”V.” SRL B., în baza contractelor de livrare a achiziţionat de la S.C.”R.” SA – R.V. Ploieşti şi s.C.”R.S.R.” SA C., uleiuri minerale în regim suspensiv de la plata accizelor şi care prin S.C.”P.I.” SRL Oneşti, al cărui sediu l-a declarat fictiv şi unde avea calitatea de asociat unic şi administrator a schimbat destinaţia acestora, comercializându-le drept benzină şi motorină, fără plata obligaţiilor fiscale datorate statului în valoare de 20.750.848 lei, ridicând personal sumele de bani spălate printr-un circuit financiar prin conturile mai multor societăţi comerciale, pe care le controla.

Inculpatul B.N. va fi condamnat pentru complicitate la comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005, cu aplicarea art.41 ali.2 cod penal şi art.26 cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.f din L.241/2005, constând în ajutorul acordat inculpatului A.A.N. pentru schimbarea sediului social al S.C.”V.” SRL B. în Bacău, închirierea depozitelor de produse petroliere de la S.C.”C.T.” SA Bacău, achiziţia unor produse energetice în regim suspensiv de la plata accizelor, cu sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, reprezentând accize, TVA, impozit pe profit, respectiv cesionarea părţilor sociale ale S.C:”V.” SRL Bacău martorului V.C., devenit asociat unic şi administrator al societăţii pentru scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar fiscale.

Inculpatul U.S.I. va fi condamnat doar pentru complicitate la infracţiunea continuată de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul A.A.N. prev. de art.26 cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, constând în ajutorul acordat inculpatului A.A.N., cu privire la atestarea primirii uleiurilor minerale în depozitul din B., prin semnarea proceselor verbale întocmite de reprezentanţii fiscali, întocmirea şi semnarea notelor de recepţie în baza cărora au fost vizate autorizaţiile de utilizator final, ceea ce i-a permis inculpatului A.A.N. să efectueze noi achiziţii de uleiuri minerale în regim suspensiv de la plata accizelor, sens în care au fost stabilite obligaţii fiscale cu care S.C.”V.” SRL B. , judeţul Olt, s-a sustras de la plată faţă de bugetul de stat, prin ascunderea bunurilor accizabile.

A.F. Bacău prin plângerea sa penală a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.a şi art.9 alin.1 lit.b din L.241/2005.

Sub nici o formă nu se putea reţine în sarcina inculpatului A.A.N. cele două infracţiuni pentru că ar fi însemnat încălcarea principiului non bis in idem, deşi fiecare infracţiune se caracterizează prin lipsa evidenţei contabile.

Art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005 incriminează ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Schimbarea destinaţiei uleiurilor minerale (produse energetic) cumpărate de la cele două rafinării şi comercializarea acestora drept carburanţi/combustibili fiind o activitate ilegale s-a desfăşurat în condiţii de clandestinitate. Descărcarea carburanţilor contrafăcuţi în rezervoarele staţiilor de benzină s-a făcut de regulă pe timp de noapte, activitatea desfăşurându-se într-un timp foarte scurt, cu o rapiditate uluitoare pentru a nu fi surprinşi în flagrant. Din această cauză nu a existat o evidenţă contabilă, scopul urmărit fiind acela de a li se pierde urma combustibilor respectivi. Prin neînregistrarea în contabilitate a mărfurilor, respectiv cumpărarea şi vânzarea acestora s-a urmărit o ascundere scriptică, pentru ca activitatea desfăşurată să nu fie cunoscută autorităţilor fiscale.

„Ascunderea” prev. de art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005 nu este doar fizică.

Prin art.9 alin.1 lit.b din L.241/2005 este incriminată omisiunea, în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriul este corectă, pentru că în speţă nu a fost vorba de nici o omisiune, de felul celei prevăzute de textul de lege susmenţionat.

Vânzarea de carburanţi/combustibili falsificaţi, prin schimbarea destinaţiei uleiurilor minerale cumpărate din rafinării în regim suspensiv de acciza, în alte scopuri, presupune o provenienţă ilicită a mărfurilor.

Originea ilicită a bunurilor dobândite în mod fraudulos nu justifică sustragerea acestora de la impunere, pentru că potrivit art.14 alin.1 cod fiscal, veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obţinute din activităţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.

Prin urmare, în mod corect s-a solicitat obligarea la plata despăgubirilor civile, constând în obligaţii fiscale către stat.

În speţă, frauda fiscală a fost industrială nicidecum artizanală, atât prin cuantumul pagubei produsă bugetului de stat cât şi prin modalitatea de comitere.

Frauda fiscală industrială se manifestă prin recurgerea la procedee complexe şi la aranjamente ingenioase, realizându-se printr-o divizare a acţiunii de comitere în cadrul unei reţele subterane în care sunt implicate mai multe persoane fizice şi/sau juridice.

Din descrierea situaţiei de fapt rezultă că la ingineria financiară supusă judecăţii, au fost implicate mai multe persoane fizice şi juridice, activitatea infracţională desfăşurându-se pe raza mai multor judeţe.

Frauda fiscală artizanală se caracterizează prin modul izolat de acţiune al autorului, pe cont propriu (spre exemplu : prin majorarea cheltuielilor deductibile, declararea la notar a unui preţ mai mic de vânzare a unui bun, declaraţia falsă în vamă cu privire la caracteristicile şi utilizarea produselor importate).

Or, în speţă nu a fost vorba de aşa ceva.

Chiar dacă în speţă nu s-a reţinut existenţa unui grup de criminalitate organizată, inculpatul A.A.N. nu a acţionat singur ci a beneficiat de complicitatea mai multor persoane.

Cu privire la întinderea pagubei, inculpatul A.A.N. a contestat cuantumul despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă ANAF, nefiind de acord cu stabilirea taxelor şi impozitelor datorate statului, prin estimare.

În primul rând estimarea este o procedură legale prevăzută de codul de procedură fiscală şi în al doilea rând, în speţă nici nu a fost vorba de o estimare deoarece prejudiciul produs bugetului de stat a fost calculat pornindu-se de la cantităţile de uleiuri minerale ridicate din cele două rafinării, preţul fiind achitat de regulă anticipat.

Prin urmare, prejudiciul a fost calculat în funcţie de date certe. Nu s-a pus la îndoială cantităţile de uleiuri minerale ridicate de S.C.”V.” SRL B. şi apoi Bacău în baza contractelor încheiate.

Au fost reproduse clauzele din contractele de vânzare – cumpărare a uleiurilor minerale cu privire la riscurile ce şi le asumă cumpărătorul în cazul în care schimbă destinaţia produselor energetice dar cu toate acestea, inculpatul şi-a asumat riscul cu bună ştiinţă.

Cu prilejul prezentării sale la sediul G.F. Jud.Bacău pentru explicaţii, inculpatul A.A.N. a predat câteva facturi, care au fost depuse la dosar. Sub nici o formă nu se poate stabili prejudiciul, în funcţie de acele câteva facturi predate de către inculpat, pentru că nu aceasta a fost întinderea reală a pagubei produsă bugetului de stat.

Fraudele fiscale de felul celei care formează obiectul cauzei se comit prin intermediul unor firme, cu sediul „în  copac”, adică fără sediu la adresa indicată.

Prin art.9 alin.1 lit.f din L.241/2005 este incriminată infracţiunea de evaziune fiscală care constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire şa sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Niciodată S.C.”P.I.” SRL Oneşti nu a funcţionat la sediul declarat. S-a încheiat un contract de închiriere pentru sediul doar pentru înmatricularea societăţii de mai sus pentru că fără îndeplinirea acestei formalităţi, firma nu se putea înfiinţa. Societatea de mai sus a fost înfiinţată cu scopul de a fi un instrument prin care urma să se producă frauda fiscală.

După cum rezultă din probele dosarului, verificările fiscale au fost declanşate de D.G.F.P. jud.Olt procedându-se la o declinare de competentă, ca efect al mutării sediului social al S.C.”V.” SRL de la  B., jud.Olt, la Bacău.

Din actele dosarului rezultă cu prisosinţă că inculpatul A.A.N. s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare/fiscale ale firmei „P.I.” SRL Oneşti, încălcând cu bună ştiinţă obligaţiile pe care şi le-a asumat atunci când a înfiinţat societatea. 

Nici S.C.”V.” SRL Bacău nu a funcţionat la adresa indicată, încheierea contractului de închiriere pentru sediu fiind doar de formă pentru că altminteri nu s-ar fi putut muta societatea de la B. la Bacău.

Din moment ce societatea nu a funcţionat la sediul indicat a fost împiedicată efectuarea verificărilor financiar/fiscale, realizându-se astfel elementul material al laturii obiective al infracţiunii prev. de art.9 alin.1 lit.f din L.241/2005.

Spălarea banilor s-a finalizat prin utilizarea circuitelor financiar/bancare, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Potrivit art. 23 din L.656/2002 modificată, constituie infracţiunea de spălare a banilor :

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau a disimilării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul  de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Din cele de mai sus rezultă că autorul infracţiunii principale nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, numai că în speţă, regula nu este aplicabilă, deoarece inculpatul a controlat în acelaşi timp două societăţi : una de drept iar cealaltă ca împuternicit pe bază de procură.

Prin procura notarială s-a eludat legea care interzice unei persoane să administreze în acelaşi timp două sau mai multe societăţi comerciale. Neexistând o interdicţie a împuternicirilor pe bază de procură, înseamnă că sunt permise de lege, însă aceasta nu înseamnă că cel  care s-a folosit de această procedură nu poate fi tras la răspundere penală pentru spălarea banilor.

Ingineria financiară a fraudelor fiscale de felul celei supuse judecăţii presupune utilizarea procurilor. În speţă, după cum s-a arătat mai sus au existat mai multe procuri.

Inculpatul şi-a susţinut nevinovăţia şi cu privire la această infracţiune, invocând în acest sens împrejurarea că nu are nici casă, nici maşină, nici terenuri.

Lipsa averii nu constituie însă o dovadă a nevinovăţiei.

Inculpatul A.A.N. a avut o maşină de lux, pe care şi-a vândut-o în cursul urmăririi penale.

Nu s-a putut afla dacă a investit o parte din banii rezultaţi din infracţiune pe numele unor rude ori altor apropiaţi.

Chiar şi în aceste condiţii, banii murdari spălaţi trebuie confiscaţi, urmând a se proceda şi în consecinţă, potrivit art.25 din L.656/2002.

Având în vedere ce sume îi vor fi confiscate şi la ce despăgubiri va fi obligat să le plătească părţii civile ANAF, inculpatului nu-i mai rămâne nici un folos din activitatea desfăşurată, însă el şi-a asumat acest risc atunci când a desfăşurat activitatea comercială ilicită.

Referitor la plata despăgubirilor către ANAF, inculpatul A.A.N. va fi obligat în solidar cu complicii săi.

Inculpata I.I. va fi achitată pentru comiterea ambelor infracţiuni reţinute în sarcina sa, prev. de art.13/2 din L.78/2000 cu referire la art.248 cod penal şi art.26 cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.a din L.241/2005.

Faptele reţinute în sarcina primilor doi inculpaţi fiind concurente vor fi aplicate regulile concursului de infracţiuni.

În cazul inculpatului B.N. vor fi scăzute perioadele executate pentru faptele concurente.

Cea mai mică pedeapsă îi va fi aplicată inculpatului U.S.I.. Instanţa apreciază să scopul pedepsei aplicate acestuia va fi atins fără o executare efectivă, în condiţii de detenţie.

Astfel, pedeapsa principală aplicată va fi suspendată condiţionat.

Se va constata că în cazul acestui inculpat nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, ca în cazul primilor doi inculpaţi.

Pedepse accesorii vor fi aplicate celor trei inculpaţi condamnaţi, însă în cazul inculpatului U.S.I., suspendarea pedepsei principale va atrage suspendarea pedepsei accesorii.

Se va lua act că inculpatul A.A.N. este arestat într-o altă cauză.

Pentru că acest din urmă inculpat a abuzat de calitatea de asociat, administrator, împuternicit al mai multor firme i se va interzice să administreze o societate comercială o anumită perioadă. La fel se va proceda şi în cazul inculpatului B.N..

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, vor fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile către stat inculpaţii A.A.N. şi B.N., din care, doar numai pentru o parte în solidar şi cu inculpatul U.S.I.. Toţi cei trei inculpaţi vor fi obligaţi şi la plata accesoriilor prevăzute de lege.

Se va dispune confiscarea banilor spălaţi de către inculpatul A.A.N., de la acesta.

Ca efect al achitării, se va dispune ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile inculpatei I.I..

În schimb, sechestrul aplicat pe bunurile inculpatului B.N. va fi menţinut.

În final, fiecare inculpat condamnat va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În cazul inculpatei achitate, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Instanţa va :

I. Condamna pe inculpatul A.A.N., după cum urmează:

a) la pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, precum şi a dreptului de a mai administra o societate comercială, chiar şi pe bază de procură, prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal pe o durată de 4 (patru) ani (acte materiale din octombrie 2006 - februarie 2007);

b) la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, precum şi a dreptului de a mai administra o societate comercială, chiar şi pe bază de procură, prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal pe o durată de 2 (doi) ani;

c) la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b din Codul penal

Contopeşte pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 Cod penal

Contopeşte pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea.

Pedepse de executat: 6 (şase) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c din Codul penal

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. Condamna pe inculpatul B.N. după cum urmează:

a) la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal şi a dreptului de a mai administra vreo societate comercială, chiar şi pe bază de procură, prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal, pe o durată de 4 (patru) ani;

b) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c din Codul penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

Constată că faptele supuse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal, pentru care a fost condamnat la 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal raportat la art. 65 Cod penal, prin sentinţa penală 498/6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosarul 666/98/2006, definitivă prin decizia penală 2503/30 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b din Codul penal

Contopeşte cele 3 (trei) pedepse principale în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 Cod penal

Contopeşte pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea

Pedepse de executat: 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b, c din Codul penal.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din Codul penal, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal

Scade din pedeapsa principală stabilită prin contopire, perioada executată în intervalul 26 ianuarie 2002-3 decembrie 2003 şi de la 27 iulie 2009 la 18 august 2009, când a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală 1279/12 august 2009 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, cu un rest de 1126 zile.

Desfiinţează mandatul de executare a pedepsei închisorii 620/8 iulie 2009 emis de Tribunalul Ialomiţa şi dispune emiterea altor forme de executare, în baza prezentei hotărâri.

III. Condamna pe inculpatul U.S la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (acte materiale din intervalul octombrie - decembrie 2006).

În baza art. 65 Cod penal

Constată că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din Codul penal, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale

În baza art. 82 Cod penal

Stabileşte durata termenului de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Atrage atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 Cod penal

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. a din Codul de procedură penală

Achită pe inculpata I.I., pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 13/2 din Legea 78/2000, cu referire la art. 248 Cod penal şi art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, pentru că faptele nu există.

Constată că S.C. „V.” S.R.L. Bacău şi S.C. „P.I.” S.R.L. Oneşti au fost radiate.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală

Obligă pe inculpaţii A.A.N. şi B.N. să plătească statului, prin A.N.A.F. Bucureşti, în solidar, suma de 20.750.848 lei, despăgubiri civile, din care, în solidar cu U.S.- în limita sumei de 11.943.899,21 lei la care se adaugă obligaţiile accesorii aferente, pentru toţi cei 3 inculpaţi, de la data scadenţei până la achitarea integrală.

În baza art. 25 din Legea 656/2002 modificată, raportat la art. 118 Cod penal

Dispune confiscarea de la inculpatul A.A.N. a sumei de 1.491.580 lei (376.120+1.115.456 lei)

În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005

Copia dispozitivului sentinţei rămasă definitivă se comunică O.N.R.C.

Dispune comunicarea dispozitivului sentinţei şi la A.F.P. pentru înscrierea în cazierul fiscal al celor trei inculpaţi condamnaţi.

Menţine sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului B.N., dispus în cursul urmăririi penale

Admite cererea inculpatei I.I. privind ridicarea sechestrului aplicat în cursul urmăririi penale prin ORDONANŢA procurorului din 6 mai 2010

În consecinţă

Dispune ridicare sechestrului aplicat în ceea ce priveşte autoturismul .

Constată că inculpaţii B.N. şi U.S.- au avut avocaţi din oficiu, ale căror onorarii se suportă din fondul special al M.J.L.C.

Ia act că ceilalţi inculpaţi au avut avocaţi aleşi.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală

Obligă inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

15.000 lei inculpatul A.A.N.

15.000 lei inculpatul B.N.

6.000 lei inculpatul U.S.

Cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpata I.I. rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpaţii B.N. şi I.I. şi de la comunicare pentru celelalte părţi.

Domenii speta

Spete similare