Pretenţii

Sentinţă civilă 1343 din 16.09.2011


Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2267/110/2011 d-l G.P. a chemat în judecată CJP Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată instituţia pârâtă să-i plătească suma de 1.777,98 lei, reprezentând corectarea pensiilor cu coeficientul de inflaţie pe perioada cât nu mi-au fost acordate, 01.09.2008-30.11.2010, precum şi contravaloarea biletelor de călătorie pe care trebuia să le primească în anii 2009 şi 2010.

În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că în executarea sentinţei civile nr.1554/D/2009 CJP Bacău a emis decizia de pensionare nr.204931 şi în ianuarie 2011 a primit suma de 24.350 lei, fără a se ţine, însă, cont de coeficientul de inflaţie, din calculul efectuat de INS – direcţia judeţeană Bacău rezultând o diferenţa de 1.777,98 lei, sumă pe care reclamantul a cerut-o pârâtei prin adresa înregistrată sub nr.56109/23.03.2011, adresă prin care a solicitat, totodată, şi contravaloarea biletelor de călătorie pentru anii 2009 şi 2010.

Acţiunea nu a fost motivată în drept, în susţinerea pretenţiilor sale reclamantul depunând la dosar înscrisuri în fotocopie (f.4-13).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.159 din L.19/2000, 157 din L.263/2010.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.18-21), CJP Bacău a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că prin punerea în plată a deciziei 204931/16.12.2010 s-a realizat şi actualizarea valorii pensiilor din septembrie 2008 şi până la 1.01.2011, ca urmare a creşterii valorii punctului de pensie la 732,8 lei.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a contravalorii biletelor de călătorie, s-a arătat în întâmpinare că faţă de dispoziţiile L.147/2000, doar în situaţia în care realizează efectiv 6 călătorii pensionarii beneficiază de reducerea tarifului tichetului de călătorie, iar reclamantul nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de transport. Pe de altă parte, L.19/2000 nu prevede ca beneficiu acordarea unor gratuităţi la deschiderea drepturilor de pensie, astfel încât nu există posibilitatea evaluării în bani a gratuităţilor de călătorie.

Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1443/D/2009 pronunţată în dosar 6944/110/2008 (f.4,5), irevocabilă prin respingerea recursului (decizia nr.1129/11.10.2010 a Curţii de Apel Bacău – f.11,12) Tribunalul Bacău a anulat decizia nr.18983/12.11.2008 şi a obligat CJP Bacău să emită decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă reclamantului începând cu 01.09.2008.

În executarea acestei sentinţe, pârâta a emis decizia nr.204931/16.12.2010 şi a plătit reclamantului pensiile aferente perioadei 1.09.2008-1.02.2011, în cuantum de 24.345 lei. Aceste pensii, susţine pârâta, au fost calculate avându-se în vedere modificarea valorii punctului de pensie de la 581.30 la 1.08.2008, la 697.5 lei începând cu 1.10.2008, la 718.4 lei începând cu 1.04.2009 şi la 732.8 lei începând cu 1.10.2009, astfel încât nu se mai impune actualizarea sumelor datorate în funcţie de coeficientul de inflaţie, cum solicită reclamantul.

Cererea acestuia este, însă, întemeiată, urmând a fi admisă în temeiul art.1082-1088 Cod civil, prejudiciul ce se solicită a fi acoperit constând în lipsa de folosinţă a sumelor datorate cu titlu de pensie, independent de stabilirea cuantumului fiecărei pensii în parte, ce se realizează potrivit art.80 din L.19/2000.

Nu poate fi admisă, însă, cererea privind obligarea la plata contravalorii cheltuielilor de transport, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor astfel cheltuieli. Este adevărat că potrivit art.1 alin.(1) din L. 147/2000 pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localităţi, astfel încât reclamantul ar fi putut beneficia atât în anul 2008 cât şi în anul 2009 de reducere la călătoriile pe care le-ar fi efectuat în aceşti ani, însă, în lipsa dovezilor că aceste călătorii au fost efectuate, pârâta nu poate fi obligată la despăgubiri întrucât, pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie să fie cert şi efectiv.

În consecinţă, admiţând în parte acţiunea, instanţa va obliga CJP Bacău să plătească reclamantului suma de 1.777,98 lei, reprezentând corectarea cu indicele de inflaţie a pensiilor pe care reclamantul ar fi trebuit să le primească în perioada 1.09.2008-30.11.2010, potrivit calculului efectuat de INS-DJS Bacău (f.9,10).