Revendicare imobiliară

Prin sent.civ.nr.2429/2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul nr. 4728/260/2007, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.N.  în contradictoriu cu pârâtul A.V.

 S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.

S-a admis capătul de cerere având ca obiect grăniţuire şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului,  situată în judeţul Bacău, conform titlului de proprietate  nr. 159879 / 1997, tarla 47 / 18, parcelele 27 şi 30 şi proprietatea pârâţilor,  situată în judeţul Bacău, conform contractelor de vânzare – cumpărare nr. 3217 / 2002 şi 3218 / 2002, pe aliniamentul 34 – 10- 11 – 12 – 13 – 14,  conform raportului de expertiză tehnică  întocmit de ing. T.M., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Pronunţând decizia civilă nr.112/23.03.2010, Tribunalul Bacău a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.2429/2008 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Decizia pronunţată în apel a fost casată prin decizia nr.954/13.09.2010 a Curţii de Apel Bacău care trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău ca instanţă de recurs, reţinând că cererea principală are ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren de 1-1,5 mp teren a cărui valoare este sub 1 miliard lei (ROL).

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1268 din 10.03.2011 (ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din 14.02.2011 pronunţată în dosar nr.7677/110/2010).

Examinând sentinţa civilă nr.2429/2008 prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Moineşti la 10.02.2007 d-l N.V. B. a chemat în judecată pe d-l V.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună grăniţuirea proprietăţii sale de cea a pârâtului care a intrat pe terenul proprietatea sa cu circa 1-1,5 m şi precizând la termenul de judecată din 17.01.2008 (f.10 dosar judecătorie) că înţelege să revendice terenul ocupat astfel de către pârât.

Prima instanţă a administrat probele corespunzătoare cererilor formulate, având ca obiect revendicare teren şi grăniţuire proprietăţi şi s-a pronunţat asupra cererilor cu care a fost învestită, astfel încât motivul de recurs referitor la refuzul judecătoriei de a soluţiona cererea de obligare a pârâtului la ridicarea gardului pretins edificat pe terenul proprietatea recurentului-reclamant este neîntemeiat, instanţa de judecată nefiind învestită cu o astfel de cerere.

S-a arătat, de asemenea, în motivele de recurs, în esenţă, că în mod greşit s-a respins acţiunea în revendicare şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor întrucât expertul, care nu a permis recurentului să asiste la efectuarea lucrării, a ignorat vechiul hotar şi a luat ca limită dintre proprietăţi gardul edificat de pârâţi pe terenul reclamantului, fără a avea în vedere titlul de proprietate al reclamantului, faptul că pârâţii au potrivit actelor de proprietate doar 5320 mp şi nici împrejurarea că terenul reclamantului este despărţit în două parcele de un pârâu  ce ocupă cca 300-400 mp, teren bun public, suprafaţă ce a fost inclusă în terenul proprietatea reclamantului, rezultând astfel un plus de 6,4 mp iar instanţa a respins fără motivare obiecţiunile la expertiză formulate de către recurent.

Nici aceste critici nu pot fi considerate întemeiate având în vedere faptul că în raportul de expertiză efectuat de d-l M.T. (f.62-65 dosar judecătorie) se arată că terenurile părţilor sunt traversate,într-adevăr, de un firişor de pârâu, cu o adâncime de 0,40 m şi o lăţime de 0,50 m, fără apă la data efectuării expertizei, de care expertul nu a ţinut cont la măsurare întrucât acesta nu desparte proprietăţile în părţi distincte şi nici nu este înscris ca vecin (limită de hotar) în actele de proprietate (TP nr.159879/11.12.1997 – f.16 dosar judecătorie)), reprezentantul cadastru al Primăriei A. confirmând că la punerea în posesie nu s-a luat în considerare o zonă de protecţie pentru acest pârâu.

În mod justificat, prin urmare, prima instanţă a respins obiecţiunile la expertiză formulate de reclamant, soluţie care a fost motivată, contrar susţinerilor recurentului, astfel cum a fost redactată încheierea de dezbateri din 3.11.2008 (f.85 dosar judecătorie).

Cum concluziile raportului de expertiză sunt fără echivoc în sensul că ambele părţi stăpânesc mai mult teren decât au în actele de proprietate între acestea neexistând suprapuneri, având în vedere şi împrejurarea că recurentul-reclamant, deşi a obţinut titlul de proprietate nr.159879 încă din 1997, nu s-a plâns de modul în care au fost delimitate parcelele nr.27 şi 30 situate în tarlaua 47/18, sub aspectul vecinătăţilor acestor parcele înscrise în titlul de proprietate, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare