Uzucapiune

Decizie 766 din 11.10.2011


Pronunţând sentinţa civilă nr.8877/20.10.2010 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii U.I.şi U.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ teritorială - Municipiul Bacău prin Primar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

„1.Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr 13023/180/2009, la data de 13.08.2009, reclamanţii U.I.şi U.L. au chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BACĂU PRIN PRIMAR pentru a  se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 850 mp teren situată în Bacău, prin împlinirea prescripţiei achizitive de 30 de ani şi să se constate că pe acest teren au construit 2 imobile din chirpici acoperite din tablă, compuse fiecare din câte 2 camere şi hol  .

În motivare ,reclamanţii au arătat că au stăpânit din 1960 suprafaţa de teren de 850 mp situaţi în Bacău nefiind tulburaţi de nimeni , iar pe acest teren au construit 2 imobile din chirpici acoperite din tablă, compuse fiecare din câte 2 camere şi hol .

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art 111 c pr civ.

2.Apărările formulate

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 30 de ani; reclamanţii nu menţionează cum au intrat în posesia terenului ; că posesia nu a fost publică şi sub nume de proprietar, deoarece din relaţiile solicitate în cadrul instituţiei noastre, la Direcţia Impozite şi Taxe Locale, Serviciul Persoane Fizice rezultă faptul că la adresa din Bacău, reclamanţii nu apar înregistraţi cu suprafaţa de teren pe care doresc să o uzucapeze şi nici cu imobilele –construcţii ; că la Registrul Agricol şi la Serviciul Administraţiei Publică Locală din cadrul instituţiei între anii 1959-1963 , reclamanţii nu figurează cu poziţie de rol agricol ; între anii 2001-2006 aceştia apar înregistraţi numai cu suprafaţa de 200 mp şi o casă de 75 mp şi abia din anul  2008 au declarat întreaga suprafaţă de teren pe care vor să o uzucapeze, adică 850 mp , o casă de 59 mp şi un gard de 16 mp ; reclamanţii nu s-au comportat ca buni proprietari, nu şi-au declarat suprafaţa de teren, imobilele construite, nu şi-au plătit impozitele stabilite de lege asemenea unui bun proprietar.

La data de 02.06.2010, pârâta a depus precizări arătând că solicitând informaţii de la Direcţia Impozite şi Taxe Locale i s-a comunicat că la adresa din Bacău, reclamanţii U.I. şi U.L. nu apar înregistraţi nici cu suprafaţa de teren, nici cu imobilele construcţii ; că la adresa -.------- apar următorii contribuabili : G.C., M.I. şi F. şi M.T. ; între anii 1959-1963 reclamanţii nu figurează cu poziţie de rol agricol ; între anii 1992-2006 aceştia apar înregistraţi numai cu suprafaţa de 200 mp şi o casă de 75 mp şi abia din anul  2008 au declarat întreaga suprafaţă de teren pe care vor să o uzucapeze, adică 850 mp, o casă de 59 mp şi un gard de 16 mp; din lucrarea de cadastru edilitar rezultă că există un număr de 5 adrese cu numărul 17 .

3Probatoriul administrat

În şedinţa din data de 11.11.2009 , instanţa a încuviinţat pentru reclamant  proba testimonială cu 2 martori, fiind audiaţi martorii O.V. şi M.G. (f 18 , 19 ) , şi cu expertiza topocadastrală şi expertiza în specialitatea construcţii . fiind depuse rapoartele de expertiză tehnică realizate de expert M.M. , respectiv de P.A.

4.Cereri de ajutor public

Prin încheierea din data de 12.10.2010 , instanţa a admis cererea privind acordarea ajutorului public formulată de către reclamanţi şi i-a scutit de la plata taxelor de timbru în cuantum de 3589,83 lei şi a timbrului judiciar de 8 lei

5.Reglementări pertinente

Art 1845 c civ prevede că statul , stabilimentele publice sau comunale, în ce priveşte domeniul lor privat sunt supuse la aceleaşi prescripţii ca particularii şi ca şi aceştia , le pot opune .

Art. 1847c.civ arată că pentru ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neîntreruptă, netulburata, publica şi sub nume de proprietar

Art. 1852 c civ prevede că  posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta  nu este în stare  de a putea să o cunoască.

 6.Soluţia adoptată

Posesia este o stare de fapt ce constată în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri  şi stăpâniri materiale ce se manifestă prin acte de folosinţă, de conservare. Existenţa posesiei este subsumată întrunirii cumulative a celor elemente ale sale : material, corpus ce presupune contatul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voinţa celui care stăpâneşte bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui drept real .

Achitarea taxelor şi impozitelor pentru terenul stăpânit reprezintă unul dintre aspectele care pot demonstra că deţinerea materială a bunului are natura juridică a posesiei. Omisiunea înregistrării în evidenţele fiscale ar fi putut fi generată şi de lipsa elementului psihologic al posesiei, paralizându-se astfel acţiunea în dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.

Mai mult, nu se poate stabili cu certitudine momentul iniţial al ocupării bunului care constituie reperul în funcţie de care se apreciază elementul subiectiv al posesiei. Din raportul de expertiză în specialitatea construcţii efectuat de expert P.A. rezultă că imobilele case identificate au fost construite în anul 1973, fiind ridicate din chirpici, fără fundaţii din beton , cu şarpantă din lemn şi învelitoare din azbociment ondulat, cu pardoseli din pământ fără sobe , cu instalaţii electrice şi instalaţii de apă şi canalizare, fără a exista vreo precizare cu privire la persoanele care au ridicat construcţiile menţionate .

Din depoziţia martorului O.V. rezultă că reclamanţii stăpânesc din 1977 suprafaţa de teren , iar din depoziţia martorului M.G. reiese că reclamanţii deţin terenul din anul 1990, iar casa a fost ridicată de reclamanţi înainte de revoluţie .

Din verificarea evidenţelor pârâtei rezultă că la adresa din Bacău , , reclamanţii U.I.şi U.L. nu apar înregistraţi nici cu suprafaţa de teren , nici cu imobilele construcţii ; că la adresa --------- apar următorii contribuabili : G.C., M.I. şi F. şi M.T. ; între anii 1959-1963 reclamanţii nu figurează cu poziţie de rol agricol ; între anii 1992-2006 aceştia apar înregistraţi numai cu suprafaţa de 200 mp şi o casă de 75 mp şi abia din anul  2008 au declarat întreaga suprafaţă de teren pe care vor să o uzucapeze adică 850 mp, o casă de 59 mp şi un gard de 16 mp; din lucrarea de cadastru edilitar rezultă că există un număr de 5 adrese cu numărul 17 din str ----------

Posesia este echivocă atunci când nu se cunoaşte dacă ea este manifestarea neîndoielnică a unui drept . Din momentul în care reclamanţii şi-au declarat întregul imobil  pe care vor să îl uzucapeze, adică 850 mp , o casă de 59 mp şi un gard de 16 mp suprafaţă de teren  respectiv în  2008, posesia a devenit neechivocă, reprezentând manifestarea de voinţă a reclamanţilor neîndoielnică de dobândire a dreptului de proprietate .Până la acel moment posesia a fost echivocă lipsind animus, intenţia de a dobândi dreptul de proprietate  –unul din elementele constitutive ale posesiei, reclamanţii nefiind înregistraţi la rolul agricol în perioada din care pretind că le-a început posesia , neachitând taxe şi impozite pentru imobil”.

Împotriva acestei sentinţe reclamanţii, d-na L.U. şi d-l I.U., au declarat recurs în termenul legal, motivat prin declaraţia de recurs, legal timbrat (recurenţii beneficiind de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata a ½ din taxa judiciară de timbru datorată prin încheierea din 20.06.2011 – f.23), solicitând casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că îndeplinirea condiţiilor impuse de art.1890 şi 1847 Cod civil a fost dovedită, neavând importanţă dacă terenul a figurat la rol sau dacă s-a plătit impozit pentru el, din depoziţia martorului M.G. rezultând că recurenţii au construit casele înainte de revoluţie, deci şi terenul este stăpânit înainte de 1990 iar expertiza construcţii arătând că imobilele sunt construite din 1973. Prin urmare, arată recurenţii, termenul de 30 de ani socotit ca începând să curgă din 1973 este împlinit chiar dacă ei locuiesc la aceeaşi adresă din 1960, în mod greşit reţinând prima instanţă că posesiei îi lipseşte elementul animus în condiţiile în care recurenţii s-au comportat ca proprietari, erau cunoscuţi astfel de toată lumea, nefiind niciodată tulburaţi în posesie sau acţionaţi în judecată pentru revendicare.

Criticile formulat împotriva sentinţei civile nr.8877/2010 corespund motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cpc.

Legal citată, intimata-pârâtă nu a delegat reprezentant în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivul de recurs invocat, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 13.08.2009 soţii U.L. şi I. au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 850 mp teren situat în Bacău, teren pe care au construit 2 locuinţe din chirpici acoperite cu tablă, fiecare compusă din două camere şi hol, prin împlinirea prescripţiei achizitive de 30 de ani.

Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este acel mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul şi în condiţiile prevăzute de lege.

Ca să se poată prescrie, arată dispoziţiile art.1847 Cod civil, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Dacă elementul material al posesiei este relativ uşor de dovedit, cu orice mijloc de probă, elementul intenţional, de natură psihologică, se prezumă ori de câte ori o persoană are deţinerea materială a bunului, pornind de la premisa că stăpânirea materială exprimă şi voinţa ca această stăpânire să se facă sub nume de proprietar. Această prezumţie este relativă, putând fi înlăturată de cel care contestă posesia sub nume de proprietar. Astfel, potrivit art.1854 Cod civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru altul.

Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi au omis să ceară înregistrarea lor în evidenţele fiscale ale primăriei cu imobilul în litigiu, pentru care figurează cu poziţie de rol din anii 2001-2006, pentru 200 mp teren şi o casă de 75 mp şi din 2008 cu întreaga suprafaţă de teren de 850 mp, o casă de 59 mp şi un gard de 16 ml (f.10 dosar judecătorie) înlătură aplicarea prezumţiei de neprecaritate instituită de art.1854 Cod civil iar declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii; astfel, dacă martorul O. Gh. arată că reclamanţii stăpânesc din 1977 o suprafaţă de aproximativ 800 mp, martorul M. Gh declară că soţii U. deţin în str. -------- aproximativ 700 mp din anii 1990 (f.18,19 dosar judecătorie).

Astfel, probele administrate în cauză nu sunt de natură a forma convingerea instanţei că posesia exercitată de recurenţii-reclamanţi asupra imobilului situat în municipiul Bacău îndeplineşte condiţiile legale, soluţia judecătoriei de respingere a acţiunii ca nefondată fiind legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acestei sentinţe urmând a fi respins, în temeiul art.312 alin.(1) Cpc.